Cumplitul lucru pe care il fac copiii nostri la scoala

de R.M. caia.ro
Mari, 17 iunie 2014, 22:26 Actualitate | Opinii
Nu, nu e ca se imbrancesc. Nu, nu e ca vorbesc urat unii cu altii. Nu, nu e ca freaca iPhoanele ca un
dervis margelele de rugaciune. Nu e nici ca invata dupa manuale tampe. Acel lucru absolut cumplit pe
care il fac copiii nostri la scoala se numeste "compunere", scrie Ana-Maria Caia, pe blogul ei.
De-a lungul timpului m-au felicitat cate unii cu un "ce bine scrii!". Nu stiu daca scriu bine, dar scriu de cand eram
prescolar si toata viata mea am scris asa cum mi-a venit sa scriu. Am fost o nulitate absoluta in termenii impusi de
scoala romaneasca, la capitolul compuneri sau comentarii literare, ceea ce nu m-a impiedicat sa iau 10 pe la
examene. Bine, m-a impiedicat sa impusc premiul I national pe la olimpiada, dar asta e o alta poveste.
Eu sunt convinsa ca omul se naste povestitor, ca stie sa istoriseasca celorlalti bucati din viata lui si a altora. Daca
asculti niste taranci barfind, o sa vezi ca multe dintre ele au un fel sprintar si plin de umor de a povesti. Daca te
duci intr-o carciuma infecta si tragi cu urechea la betivi, o sa culegi intamplari incredibile, adesea redate
fermecator. Copiii nostri, toti, inainte de varsta la care trebuie sa scrie compuneri, ne-au spus vrute si nevrute, au
inchipuit povesti fabuloase si au construit personaje fantastice. Si-apoi, in viata lor a aparut compunerea.
Manualele de romana ne ofera teme generoase de compuneri: inceputul primaverii, primavara, sfarsitul
primaverii, plecarea primaverii, vestitorii primaverii, venirea verii, vara, caldura verii, vacanta de vara si tot asa,
pe rand, cu toate anotimpurile, de zici ca astia mici trebuie sa mediteze incontinuu la ciclurile naturii in zonele
temperate. Rar, ca o binecuvantare, subiectul poate fi vreo excursie cu clasa sau alta trebusoara care ar merita
povestita.
Si-apoi incepe delirul. Copilul nu are voie sa faca ce stie el foarte bine, adica sa povesteasca, sa-si imagineze, sa
fabuleze, sa spuna ce simte si ce crede. Nu, el trebuie sa foloseasca "expresii frumoase". Primavara nu poate fi un
anotimp, ci trebuie sa fie fiica batranului an. Soarele nu poate fi un astru ceresc, ci este datatorul de viata. Razele
nu pot fi orbitoare, stralucitoare sau ordinare, ele sunt ca spicele de grau si se scurg pe pamant. Iarba nu-i verde,
ci o adunatura de firicele care cauta caldura soarelui taman cand vantul adie, ca doar n-o sa bata. Primavara nu
infloresc copacii, ci o tanara fata are un alai de flori. Cucul nu face cu-cu, ci desavarseste simfonia naturii. Merele si
perele nu se coc, ci umplu parguite cosul rodnic al fiicei celei de-a treia a anului. Iarna nu ninge, va asigur, ci norii
cern fulgii zglobii de zapada.
Desigur, criminala compunere a claselor primare se metamorfozeaza in cretinul comentariu literar, in care
Eminescu nu e un scriitor, ci Luceafarul poeziei, Sadoveanu nu e autorul Baltagului, ci Ceahlaul literaturii romanesti
si ma opresc ca m-a luat greata scriind atatea idiotenii.
Si dupa ce ne chinuim cu odraslele noastre sa distrugem in ele orice urma de scris normal, dupa ce le indobitocim
obligandu-le sa produca maldare de texte mizerabile cu "expresii frumoase", care n-au nici cap, nici coada, nici
vreo samanta de poveste in ele, ne miram ca ei nu pot rezuma corect un text sau povesti o intamplare. Nu pot, ca
au facut compuneri si comentarii care le-au distrus darul innascut al povestirii si i-au transformat in niste scriitori
ridicoli.
Problema aia mare e ca dupa ce ai bagat "compunerea" in om, greu o mai scoti. Iata ce mi-a scris un baiat, de
altfel in buna regula si normal, student in ultimul an, despre o destinatie turistica: "Daca va place schimbarea si in
acelasi timp sunteti conservator, doriti schimbare, dar vi se pare peste mana dobandirea ei, X este locatia pentru
dumneavoastra. Veti fi pierduti in aceasta capitala imensa, veti simti pulsul orasului modern prin petreceri, bauturi
specifice, viata de noapte, muzica, dansuri, divertisment si in acelasi timp veti simti spiritualitatea chinezeasca prin
festivalul ceaiurilor, sportul practicat, traditia de nezdruncinat si cele mai naucitoare peisaje, toate acestea
impletindu-se intr-un mod aproape disonant. Vizitati orasul extremelor care se atrag, antagonismul este pur
uman." Sunt 98% sigura ca fara lunga dictatura a compunerilor scolare in viata lui, n-ar fi ajuns la 22 de ani la un
asemenea minunat rezultat.
Asa ca dragi parinti, va rog, cu riscul de a va izola copiii de turma, ucideti din compunerile lor fiicele batranului an,
razele blande ale soarelui care se scurg pe pamant si-l readuc la viata, rodnicia toamnei si Ceahlaul literaturii. De
fiecare data cand o asemenea gretosenie e scrisa pe un caiet scolar, un posibil scriitor moare. Ma jur.
Comenteaza pe www.caia.ro.
http://www.hotnews.ro/print?articleId=17501550
1 of 1 17.06.2014 21:43