Sunteți pe pagina 1din 1

Dialectul

Un dialect este o ramur sau o varietate a unei limbi vorbit ntr-o anumit zon geografic.
Numrul vorbitorilor i zona poate fi de dimensiune arbitrar. Astfel, un dialect al unei zone
mai mari conine mai multe subdialecte, care pot conine la rndul lor idiomuri cu rspndire
i mai mic, i aa mai departe (vezi i: grai).
Conceptul de "dialect" se distinge de "socilect", care este o varietate a unei limbi vorbit de
un anumit strat social, de limba standard care este standardizat pentru uz public, de jargon i
argou, care sunt caracterizate de diferene n vocabular (sau lexic).
Nu exist criterii general valabile pentru a distinge limbile de dialecte, dei exist un numr
de paradigme disparate, care uneori conduc chiar la concluzii contradictorii. Exemple de
astfel de paradigme:
dialectele nu sunt recunoscute ca limbi literare
dac idiomului cercetat i lipsete prestigiul, atunci nu e vorba de o limba ci de un
dialect
Lingvitii admit azi c diferena ntre un dialect i-o limb este una esenialmente politic: aa
cum spunea cndva lingvistul idi Max Weinreich, o limb este un dialect c-o armat i-o
marin militar. Forme de vorbire ale unor state sunt considerate a fi limbi, aa cum se
ntmpl cu daneza, suedeza sau norvegiana, asta chiar dac ele sunt similare i mutual
inteligibile, n timp ce alte forme de vorbire vorbite n interiorul unui stat, precum cantoneza,
hokkien i mandarina (n China), sunt considerate dialecte, chiar dac ele sunt departe de a
fi mutual inteligibile.