Nepal Masala

http://www.nationmaster.
com/country/np-nepal
http://worldmoneymax.com/?/catalog/5:Nepal/ http://en.wikipedia.org/wiki/Nepal
http://welcomenepal.com/promotional/ http://ro.wikipedia.org/wiki/Nepal
Nepal Masala. Episodul 1 Welcome to Kathmandu !

Scris de Imperator 31 ianuarie 2012 Nepal, Nepal Masala (2011) 3 comentarii
inShare1
Am fost pentru prima oara in Nepal in decembrie 2003. Era frig, mult mai frig decat ma asteptasem, nu erau foarte multi turisti (era in timpul razboiului civil), dar a fost o tara care mi-a placut enorm. Nu am fost decat in zona Kathmandu, dar mi-as fi dorit sa merg si prin alte parti cum ar fi Chitwan National Park sau la Pokhara. Intre timp, m-am cunoscut si cu Razvan Marc si am descoperit ca nu eram singurul roman indragostit de Nepal. Asa ca m-am decis sa revin dupa multi ani, in 2011. Dar m-am gandit sa mergem mai multi. Asa ca, dupa o discutie cu Dragos de la Explore Travel, am zis: ce-ar fi sa organizam o gasca mai mare. Ideea initiala era sa fim vreo 10. Pana la urma am ajuns 28 de oameni, cu un program structurat in trei variante: o parte vizitau doar Nepal, altii vizitau Nepalul si mergeau si in Bhutan, misteriosul regat budist de la picioarele Himalayei, si un al treilea grup pleca spre Tibet, insotit de Razvan Marc. La atata lume, am avut nevoie si de un sprijin la fata locului, iar acesta a fost Raj de la Good Kharma Trekking. Plecarea intr-o zi de vineri de inceput de octombrie De aproape o luna, Romania se bucura inca de vara mergeam in maneca scurta, ploile si frigul inca nu venisera in gradina carpatica. In schimb, ma uitam pe accuweather si vedeam ca musonul care trebuia sa se stinga in Nepal pe la jumatatea lui septembrie inca uda Nepalul din plin. Speram totusi ca accuweather sa nu fie asa de accurate il testasem cu o luna inainte in St Lucia si vazusem ca era complet pe dinafara. Oricum, mergeam Si am avut noroc, cred ca am avut doar vreo doua zile partial noroase in toata excursia si niciun strop de ploaie Ba mint, a plouat vreo 15 minute intr-o seara.
http://www.nationmaster.com/country/np-nepal
Am plecat in doua transe. O parte au zburat cu o combinatie de low-costuri (Bucuresti Istanbul cu Pegasus, apoi Istanbul-Sharjah Kathmandu cu Air Arabia) si plecau mai devreme. Cum am avut ceva treaba la serviciu, nu am ajuns la Otopeni sa le urez drum bun, dar evident ca am ajuns la ora de imbarcare pentru Qatar Airways. Era prima oara cand zburam cu Qatarul si am fost extrem de surprins sa descopar ca imbarcarea a inceput cu aproape o ora inainte de ora de plecare. Avionul venea de la Sofia si se indrepta spre Doha, dar chiar si asa, nu prea inteleg de ce era nevoie sa ne tina in avion Ma rog, politici si politici. Dupa ce am primit de mancare, am cam tras pe dreapta si am motait-dormit pana deasupra Bagdadului Iar Bagdadul arata fabulos de sus complet luminat, cu desertul stralucind in lumina lunii Ulterior, am zburat deasupra campurilor petroliere din sud, unele in flacari (sincer, n-am inteles de ce, focul lasat de Razboiul din Golf a fost stins de mult, acum erau flacari destul de ordonate, de, initial, am crezut ca sunt luminile de orientare ale vreunui aeroport), a survolat Kuwaitul luminat a giorno si, in final, dupa un vals deasupra unei retele incredibile de sonde si magistrale perfect laminate, am aterizat pe aeroportul international Doha. Eram pentru prima oara in Qatar. Mai multi amici care au trecut prin aeroportul din Doha inainte imi povesteau ca despre ceva horror. E drept, am mers cu autobuzul de credeam ca ne-au lasat prin Arabia Saudita si de acolo tot bagam si am ajuns la terminalul de zboruri interne care arata ca o autogara. In schimb, aeroportultranzit international arata OK. Ma rog, nu era ceva de cazut pe spate, dar arata bine curat, marisor, magazine cu mii de parfumuri, loc de odihna, moschee, tot ce-i trebuie calatorului. Inteleg ca de abia la anu va fi gata noul aeroport care se anunta o lucrare extra-terestra, cu un buget fara numar, fara numar dar, pana atunci, nici actualul aeroport nu arata rau. Doar daca ar parca avioanele alea cu cativa kilometri mai aproape de terminal, ar fi chiar o idee buna. Zborul urmator spre Kathmandu a venit repede, aveam o conexiune foarte faina. Si cum am decolat, m-am pus pe somn. A doua zi trebuia sa aterizam pe la 8 dimineata si urma sa fie prima zi de Kathmandu si n-aveam chef sa dorm in Kathmandu, mai bine dorm in Qatar Airways. Se face dimineata stewardesele incep sa se agite, se ridica obloanele un soare intens inunda avionul ma uit in jos, spre pamant. Se vede!!! Nu e nor, doar un pic de ceata. Si, in curand, vedem culmile inzapezite ale Himalayei E soare,
cool si dupa un mic dejun in viteza, survolam un pic capitala nepaleza si, in fine, avionul se pune rotile pe pista aeroportului Tribhuvan Wow, i-au mentinut numele de Tribhuvan! Tribhuvan a fost unul din regii Nepalului, dar, intre timp, Nepalul nu mai este monarhie, ci Republica Democratica condusa de Partidul Comunist Maoist! Aterizam intr-un Nepal profund schimbat. Nu neaparat din punct de vedere arhitectonic, ci politic. Acum opt ani aterizam in ultimul regat hindus de pe glob, condus de un rege autocratic ce preluase surprinzator puterea de la fratele sau care fusese mitraliat, impreuna cu o buna parte din familie, de printul mostenitor. Intamplator, fratele sau, care mai fusese din greseala rege cand avea 2 ani, in anii 50, nu era in palat. Iar sotia sa a fost doar ranita de gloantele printului. Evident, asta a dus la numeroase speculatii si la o teorie a conspiratiei dezvoltata in multe carti. Noul rege, Gyanendra, a devenit impopular in mod fulgerator. Nu stiu cat de popular sau impopular a fost precedentul rege, mitraliatul Dipendra, dar cel putin la incinerarea sa am vazut imagini cu zeci, poate sute de mii de oameni plangand. Aparent, fiul sau isi mitraliase familia pentru ca taica-su nu-l lasa sa se casatoreasca cu iubita sa, o membra a clanului Rana care timp de mai bine de o suta de ani bagase familia regala Shah intr-o cusca aurita si conduceau efectiv tara, in timp ce regii erau doar scosi la iveala de festivaluri precum sfintele moaste. Gyanendra a continuat razboiul cu gherilele maoiste, a demis Parlamentul si guvernul si a guvernat ca un monarh absolut din februarie 2005 pana in aprilie 2006, cand a trebuit sa cedeze revoltei populare si sa predea puterea Parlamentului, pastrand doar niste functii decorative. Intre timp, razboiul s-a potolit, partidul comunist-maoist a fost legalizat si a participat la alegerile parlamentare, pe care le-a castigat fara emotii. Urmatorul pas, Parlamentul a proclamat Republica, implinind blestemul lui Guru Gorakhnath care i-a prezis primului rege nepalez, unificatorul Prithvi Narayan Shah, ca va face un regat mare, dar l-a blestemat ca dinastia sa se va stinge dupa zece generatii Acest blestem se cunostea din 1768 si iata ca exact a 10-a generatie l-a implinit: regele Dipendra a fost mitraliat de fisu, iar regele Gyanendra a fost alungat de pe tron. Sa lasam insa politica la locul ei pentru ca nu am vazut prea multe steaguri rosii si seceri pupandu-se cu ciocane pe strazile noului Nepal si sa ajungem la mult iubitul si stimatul birou de emigrare, adica acolo unde trebuia sa platim viza si sa intram in tara. Desi sub regim republican, Nepalul a pastrat bunul obicei de a da viza la sosirea pe aeroport, dar si bunul obicei al alcatuirii unei singure echipe care sa se
dedice procesarii turistilor straini o tanti capsa poza pe formular, cineva lua banii si dadea o factura, al treilea punea stickerul in pasaport si, de necrezut, era acelasi individ care si stampila stickerul, fiind un adevarat erou al multi-taskingului. Am uitat sa precizez ca tocmai aterizasera vreo patru avioane pline si am scapat din coada dupa vreo doua ore de asteptare. Fumatorii din grup s-au bagat in fata, ca intrasera deja in fibrilatii dupa zboruri atat de lungi. In fata aeroportului, aceeasi scena ca acum opt ani, dar parca mai putin disperata. Acum opt ani ii vedeam cum se catarau literalmente pe geamul portii de iesire din aeroport, acum erau aliniati cu hartii in mana sub ceva aratand a statie de autobuz, sub privirea severa a unui politist cu un bat in mana. Raj ne astepta la costum, cu ghirlande de flori de intampinare Era cald, era soare, eram in Kathmandu. Uraaaa! Nu a fost ura pentru toata lumea, vreo jumatate dintre noi au sosit ca niste flori fara bagajele de cala. La toata lumea a venit bagajul cu zborul urmator de la Doha (Qatar Airways are vreo trei zboruri pe zi Doha Kathmandu), cu exceptia unei tipe a carei geanta a facut o excursie in jurul lumii, fiind gasita dupa vreo doua zile tocmai la Houston, in Texas Evident, dupa istoricul semnal Houston, we have a problem, bagajul nu a fost expediat in spatiul extraterestru (sa zica mersi ca nu a zburat la Baikonur, ca Cape Canaveral, oricum, nu mai are rachete sau navete spatiale), ci s-a reintalnit intr-un moment romantic si inaltator cu proprietara exact in ziua cand se indrepta spre Tibetul cam inghetat cu toate hainele groase, evident, in geamantan! Am pornit-o la drum intr-un autobuz adus de Raj. Prima remarca au asfaltat drumul de acces spre aeroport, a doua, a aparut o mare poarta de bun venit. In rest, exact acelasi oras pe care-l stiam nebun si boem, ametit si colorat, cu vaci comunitare si pierde-vara, cu femei in sari si murdarie pe jos Unii dintre noi, prima oara in Asia, pareau siderati Ar fi fost mai bine daca treceam inainte pe la Delhi, li s-ar fi parut aici raiul pe pamant! Intr-un tarziu ajungem si in prea slavitul cartier Thamel, ghetoul turistilor straini din Kathmandu, in fata hotelului Vaishali, anuntat ca fiind de 4 stele. Era de 4 stele, dar cam palide, parea un hotel gandit ca un business hotel, dar undeva prin anii 70, de cand nimeni nu s-a gandit ca s-ar putea sa se mai modernizeze. Curat era, camerele erau OK, apa cam galbena, iar sapunul putea a ma scuzati, nu va zic
ca pute Noroc ca Thamelul e plin de supermarketuri si mi-am cumparat un gel de dus pentru a-l folosi pe post de sapun. La Vaishali, surprize, surprize, nu aveau cate camere ne trebuiau. Oricum, cu toata coada de la viza, ajunsesem inainte de ora 12:00 si de abia dupa 12 puteam sa navalim in camere. Oricum, hotelul, desi cel mai mare din Thamel, era plin de grupuri de pe toate meridianele. Intre timp, Raj se descurca el prin metode numai de el stiute si in cele din urma toti vom avea camere, trebuind insa sa impartim camera, eu cu Razvan si doua fete carora le multumesc ca s-au voluntarizat. De a doua zi, totul a intrat in normal si pot sa spun ca totul a functionat snur, de neasteptat pentru stilul mai haotic din subcontinent, dar in cazul lui Raj restul a fost impecabil autobuzele, masinile, lotcile, elefantii, ricsele au venit la timp, camerele in hoteluri erau gata, totul a fost super-OK Si intr-un tarziu, cand toti s-au cazat si Razvan a disparut pe vreundeva prin Thamel, am putut s-o tulesc si eu impreuna cu alti trei spre KATHMANDUUUUUUU. Am trecut in viteza prin cartierul care geme de restaurante, guest house-uri, magazine de haine, de echipament montan, internetcafuri si cate si mai cate Dupa ce parasim Thamelul, ajungem intr-o piateta cu o stupa budista in mijloc si cu magazine de tatuaj si de piercing, iar apoi, aproape firesc, as putea spune, ajungem in cartierul dentistilor plombe de aur expuse in geam si alte produse similare fac din respectiva strada un loc perfect pentru un thriller.. Si cum in Kathmandu, schimbarile de atmosfera pot fi foarte bruste, dupa un colt apare o stupa alba, impresionanta, serena, dominata de ochii albastri atotvazatori ai lui Buddha. Este locul unde copiii se joaca, adultii se roaga, iar sahibii fotografiaza din toate unghiurile Intre timp se deschide si templul budist tibetan si avem primul contact cu lumea colorata si linistita a templelor budiste. O luam din nou la trap spre inima Kathmanduului, piata centrala Durbar Square! Acum opt ani ajungeam aici pe inserat, la putin timp dupa apusul soarelui Aveam parte de unul din acele momente magice pe care le poti intalni uneori in calatorii siluetele exotice ale pagodelor se profilau negre pe fundalul de cerneala al cerului a fost un moment magic. Acum ajungeam in plina zi, sentimentul era altul, parca de familiaritate am mai fost pe aici candva Ca si acum opt ani, sahibii trebuie sa plateasca o taxa de intrare (300 de rupii, adica vreo 3 euro), iar apoi ne-am dus la biroul de informatii turistice din cealalta parte a pietei care ne-a dat un permis de intrare gratuit in piata. Il puteam lua si pe
o luna daca aveam pasaportul si o poza de buletin la mine (pasaport aveam, poza o lasasem la granite), asa ca am facut un permis de doar trei zile Piata Durbar este o adunare de pagoda mai mari sau mai mici, de statui de zeitati, toate aparate pe o latura de vechiul palat regal, parasit de monarhi cu mult timp in urma. Ca intotdeauna, locul zumzaie de lume, de gura-casca, de nepalezi care isi omoara timpul stand pe cerdacul templelor si observand lumea, de turisti care pozeaza, de falsi sadhu (oameni sfinti) care pozeaza pentru turisti (a aparut intre timp si varianta feminina sadhita), ghizi potentiali care vor sa-ti distruga cunostintele acumulate din ghiduri gen Lonely Planet etc. etc Este locul unde e bine sa te hodinesti, sa te asezi pe un cerdac si sa admiri spectacolul lumii al unei lumi fascinante, imbracate in sari Din pacate, seara se apropie si trebuie sa raportam la o ora fixa la hotel. Intre timp, sper ca si-a facut aparitia si grupul venit cu low-costul (care ateriza pe la vreo 2 dupa-amiaza) si ca au avut camere. Totul era OK Seara urma sa ne ducem intrun local traditional unde Raj ne dadea o masa. Am ajuns ultimul din grup Lumea cu un punct rosu in frunte (pe care eu l-am ratat), cu fete cam lungi de oameni care au dormit mai mult sau mai putin in avion, avand in fata mancaruri cat mai exotice.. Si cum unora le place spicy, a fost chiar o placere. Am mancat, ne-am uitat la niste dansatori care au interpretat dansuri de prin diverse zone ale Nepalului si ne-am retras cu torte acasa A doua zi era prima zi oficiala in care vom incepe actiunea #occupy Kathmandu!
Imagini Kathmandu
Bagdad by night !
Campuri petroliere in sudul Irakului. De ce or arde ?
Aeroportul International Doha decent, dar mic
La sosire, in Kathmandu
Cu o ghirlanda de bun venit
Hotel Vaishali Kathmandu
Thamel, oaza turistilor straini
Cine isi face un piercing in Nepal ?
Maseaua din stanga sus, va rog. Cu discount !
Stupa din centrul orasului
In interiorul templului budist tibetan
In tara cu atatia yogini
Prima imagine cu Durbar Square venind dinspre Thamel
Pagoda in Dubar Square
Durbar Square
Sadhu de protocol
Lume, lume si popor !
Unde-i Hitchcock sa ii vada ?
Iaca si fotomodela pozand in mijlocul pietei !
Masa festiva la restaurantul traditonal S-ar putea s-i plac i:
Nepal Masala. Episodul 2 La pas, prin Kathmandu

Scris de Imperator 1 februarie 2012 Nepal, Nepal Masala (2011) 4 comentarii
inShare
Soarele straluceste violent exact in ochii mei Ma ridic. Razvan inca doarme. Ma duc la geam unde am parte de panorama unei bune parti din Kathmandu blocuri contorsionate parca, inghesuindu-se ciudat, de diverse inaltimi, intr-o simfonie colorata a haosului Cel putin, nu sunt blocurile alea standard comuniste pe care le vezi din Zanzibar pana in Berlinul rasaritean. Micul dejun si apoi toti ne prezentam la ora 9:00 la programul de dimineata. Raj si fratele lui apar cu niste tricouri frumos ornate cu numele agentiei lor Good Kharma Trekking, dar si cu ceilalti doi organizatori Imperator Travel siExplore Travel. Evident ca nu aveau numarul meu, asa ca am ramas singur fara uniforma Inceputul va fi spectaculos. Raj a strans toate ricsele din Thamel si toti cei 28 + ghidul ne imbarcam in vreo 15 ricse care o iau la drum in coloana pe strazile din Thamel. Ar fi putin dificil, cu o asemenea coloana, sa o iei pe stradutele inguste si super-aglomerate din Thamel, asa ca imediat vom iesi la bulevarde mai largi, care trec prin fata fostului palat regal de pana acum trei ani, transformat in muzeu. Un politist se uita cu uimire la coloana de ricse cu sahibi intesati cu aparate foto si opreste circulatia, lasand sa treaca aceasta coloana oficiala. Namaste, Sir! Dar, dupa ce se pedaleaza in mod compact pana la un anumit punct, unii ricsari sunt mai fortosi, altii mai slabi sau au biciclete mai proaste, deci grupul se desfasoara pe mai bine de un kilometru printre autobuze, masini si biciclete. Este pentru mine o ocazie sa vizitez si Kathmanduul modern pe care nu l-am vazut teren de fotbal, un mall, drapat cu poza unei tipe imbracate in pilot, langa un avion, hotarata sa habar n-am ce: I am DETERMINED. I will FIGHT every single barrier. I
WILL PUSH MYSELF LIKE A BULL. Reclama e la Red Bull, dar nu prea inteleg de ce duduia-pilot pare asa de suparata pe viata. Ricsarul meu pushes himself like a bull si in final ajung penultimul din grup. Arat legitimatia de libera intrare din Durbar Square luata cu o zi in urma si o tai spre centrul pietei unde sunt asteptat de restul lumii. Ghidul, desi stiutor, are o voce cam joasa si cu greu se face auzit Trecem pe langa palatul regal Hanuman Dhoka. Din punct de vedere arhitectonic, cam ca bata in balta Are cateva turnuri traditionale, cu stucaturi sculptate cu zeite, dar cea mai mare parte a palatului este teleportata din batrana Europa! Unul din prim-ministrii Rana a facut o vizita in Marea Britanie si i-a placut arhitectura atat de mult, ca a decis sa tranteasca un palat victorian intre pagode de lemn! In Durbar Square sunt aproape 50 de temple, dar probabil cel mai interesant nu este un temple per se, ci Palatul lui Kumari, zeita vie. Aici, traieste o fetita care a fost aleasa, pe cand avea doi ani, sa fie zeita vie Traditia fetitei-zeita este de pe la 1760, din timpul ultimului rege din dinastia Mala, Jaya Prakash, care a domnit in Kathmandu inainte de cucerirea si fondarea Nepalului de catre Prithvi Narayan Shah se spune ca Jaya Prakash a abuzat de o fetita care a murit in urma contactului sexual pentru a-si spala pacatele, regele a hotarat sa fie aleasa o fetita ca zeita, careia sa i se inchine Altii spun ca acelasi rege, in timp ce juca zaruri cu zeita Taleju, protectoarea vaii, i-a facut niste avansuri si aceasta s-a suparat, anuntand ca isi retrage protectia Pentru a se asigura ca nu va fi hartuita de vreun alt rege, ea a hotarat sa se incarneze intr-o fetita, dar sa ii paraseasca trupul odata cu prima menstruatie. Ca de obicei in Nepal, nu stim exact care este povestea lui Kumari, cert este ca aceasta este selectata la varsta de doi ani dintr-o anumita casta de aurari si argintari newari, de religie budista. Fetitele de aceasta varsta sunt testate sa vada in care dintre ele s-a reincarnat zeita, printre teste, ca si in cazul lui Dalai Lama, fiind si recunoasterea hainelor si a podoabelor purtate de predecesoarea ei. In plus, trebuie sa fie perfect sanatoase si sa bifeze cele 32 de caracteristici fizice de perfectiune, printre care: sa aiba un corp ca un arbore banyan, gatul ca o scoica, pieptul ca un leu, vocea dulce si clara ca a unei rate si, cea mai tare, genele ca o vaca! Testul final are loc intr-o noapte fara luna, intr-unul din cele mai mari temple din piata Durbar. Toate candidatele sunt duse in acest templu care nu prea se deschide decat pentru acest ceremonial, iar barbati goi, purtand masti de
tauri, urla in intuneric Fetita care nu se sperie este, evident, Kumari Devi, zeita vie din Kathmandu! Dupa alegerea lui Kumari Devi, aceasta este dusa in palat, pe care nu il poate parasi decat de cateva ori pe an, cu ocazia unor mari festivaluri. Ea se muta impreuna cu familia ei, dar nu poate sa se joace cu copiii, sa socializeze sau sa iasa in lume. Din cand in cand, mai iese in balcon sau in spatele superbelor balcoane sculptate, pentru a binecuvanta trecatorii Isi pierde rolul de zeita-vie la prima menstruatie, cand paraseste palatul, impreuna cu o dota destul de consistenta, dar va avea probleme toata viata in primul rand, nu este sociabila, nu este obisnuita sa relationeze. In plus, exista o legenda urbana adanc inradacinata care spune ca acela care se va casatori cu o fosta Kumari va avea ghinion de altfel, probabil si viata de familie este relativ dificila cu o fosta zeita careia, pana la 13 ani, i se indeplinea orice ar fi cerut! De altfel, ultimele patru kumari (din 1978) nu s-au maritat niciodata. Exista o carte scrisa de Kumari dintre 1984 si 1991, From Goddess to Mortal (De la zeita, la muritoare), pe care, din pacate, nu am gasit-o in librariile, de altfel, bine aprovizionate din Kathmandu. Intru in curtea palatului. Punctul de atractie numarul unu sunt magnificele ferestre in stil newari, o arta incredibila de atentie si migala, dar care ascunde, in spatele acestor balcoane minutios lucrate, tot universal din interiorul casei. Uneori, Kumari mai apare la fereastra, dar nu am avut noroc s-o vedem. Trecem mai departe in revista si restul templelor Bietul ghid incearca sa ne stranga, dar pas sa tii laolalta 28 de fotografi pasionati Evident, ne istoriseste povestea zeului-elefant Ganesh fiul zeului Shiva, distrugatorul si al lui Parvati. Se zice ca Shiva, un zeu cam sturlubatic, a taiat-o la un moment dat prin lume, lasand-o pe Parvati singura. S-a intors, brusc, dupa multi ani si a gasit un tip tanar dormind in patul nevestei S-a enervat si, pana cand tanarul sa zica Namaste, i-a si zburat capul. Cand s-a intors Parvati, i-a spus: Ba, boule, ala era fi-tu. Pune mana, ca doar esti zeu, si reinvie-l Chiar si Shiva avea limitele lui, asa ca a zis ca-i trebuie un cap nou si ca prima fiinta pe care o vede ii imprumuta capul. Prima fiinta a fost un elefant si asa a reinviat Ganesh, simpaticul zeu-elefant, protector al calatorilor Si, cum bantuim pe toate templele, deodata apare, linistit, maretul bou al pietei Durbar solemn si cam trist, se misca incet-incet, printre fotografi, ca o vedeta Imediat dupa palat, ajungem in zona templelor cu sculpturi erotice. Ca peste tot, in Nepal, exista legende si legende. De ce sunt aceste imagini de-a dreptul pornografice pe temple de inchinaciune si smerenie? Unii zic ca zeita fulgerului ar
fi o virgina sfioasa care, atunci cand vede astfel de scene perverse, se rusineaza si fulgera pe langa. Altii zic ca sunt un soi de cursuri pentru tanara generatie. Cei mai inclinati spre stiinta fac referire la simbolurile falice care sunt intalnite in toata lumea hindusa, o religie (sau filosofie) unde sexul nu e o rusine, ci un simbol al creatiei (lucru destul de adevarat, de fapt) In fine, fiecare are o teorie, ce e cert este ca, prin piata Durbar Square, daca te uiti pe stucaturile templelor, o sa vezi destule scene de filme porno. Si asta sub ochii lui Hanuman, saracul zeu-maimuta care este virgin si trebuie sa-si tina o carpa pe ochi sa nu vada desfraul Nicio problema, sunt destui credinciosi care i se inchina. Mai fac cativa pasi prin piata, nu ratez poza cu sadhu de protocol. Sadhu adevarati sunt niste asceti care renunta la orice posesiune materiala si traiesc o viata simpla in temple, uneori renuntand si la haine pentru a atinge Nirvana Ei bine, e normal ca sadhu din Durbar Square care pozeaza pentru bani sa ceara bani, adica exact ce nu ar cere niciun sadhu In schimb, cea mai mare surpriza o am reintalnindu-ma, dupa 8 ani, cu fostul meu ghid cu care am fost intr-o seara la o bere si mi-a povestit toate aventurile sexuale cu diverse turiste in cautare de sex exotic. De altfel, e o poveste haioasa pe care o puteti citi intr-o postare mai veche despre prima mea vizita in Kathmandu. In schimb, ghidul nu ma recunoaste, dar facem o poza impreuna Evident, eu il recunosc si datorita faptului ca am o poza cu el, pe cand el, de atunci, a mai vazut mii de sahibi! In fine, intram la muzeu. Care muzeu? Muzeul din Palatul Regal Hanuman Dhoka Aici a locuit regele pana prin in 1886, cand s-au mutat in afara pietei centrale, la liniste. Astazi (dar si in vremea monarhiei), Hanuman Dhoka era un muzeu care canta ispravile, desigur, marete ale fostilor regi Foarte original sistemul comunist-republican din Nepal Muzeul din fostul Palat Regal ridica in slavi pe toti regii, inclusiv pe ultimul, cel descaunat Poze, medalii, exponate, totul lauda monarhia Shah si, mai ales, pe regii Nepalului de la Tribhuvan incoace. Din pacate, fotografiatul este interzis, iar aparatele foto sunt depuse intr-o cutie metalica la intrare. Dar pe langa exponate, poze si tronuri, se poate urca in cel mai inalt turn de unde am parte de o panorama superba a capitalei nepaleze Noroc cu Teo care are un aparat foto mai mic si cu care trag niste poze la panorama. Ne intoarcem inapoi in Thamel per pedes, strabatand niste piete locale, autentice, care nu vand geci North Face sau suvenire, ci produse destinate localnicilor O piata colorata, interesanta, plina de exotism dar poate si mai bine pica o pizza pe acoperisul restaurantului Dolce Vita din centrul Kathmanduului, unde acum opt
ani savuram cel mai bun tiramis pe care il mancasem pana atunci E drept, acum nu a mai fost la fel, dar ce conteaza. Poate nici n-a fost cel mai bun tiramis pe care l-am mancat, dar in acea seara geroasa de decembrie, in Kathmandu, tiramis de la Dolce Vita mi s-a parut genial! Partea a doua a zilei templul Swayambunath, sau Monkey Temple. Catarat pe un deal care domina tot orasul, este unul dintre cele mai sfinte temple budiste din oras. Construit acum cateva mii de ani, este un loc venerat atat de budisti, cat si de hindusi, desi este un templu budist. Masina ne urca cea mai mare parte a dealului si ne lasa exact la intrare. In timp ce ghizii cumpara bilete, noi incepem sa ne distram de maimutele sfinte care se harjonesc fara niciun semn de respect peste tot. Exact la intrare, un mic bazin cu o statuie a lui Buddha in mijloc. Cel mai haios maimutoi se agata de picioare de marginea bazinului si, ca un maestro echilibrist, bea apa din bazin cu capul in jos! O luam pe scari in sus spre marea stupa, nu inainte de a trece si printr-un minicartier comercial plin cu semne de Coca-Cola. Ziceam ca aici e vreun loc sfant, pios, cand colo dar totul se schimba brusc cand ajungi sus pe platou, sub ochii atotvazatori ai lui Buddha de pe stupa De jur imprejur, temple tibetane budiste, capele sfinte si mai ales multe maimute care sar de colo, colo Unii oameni le dau de mancare, altii le ignora, turistii le pozeaza si se amuza Grija de animale este insa absoluta intr-o zona budista Un nene ia un sobolan, il inveleste frumos ca sa nu-I fie frig si il pune la adapost sub o masuta. Sobolanelul sta acolo, cuminte, cu ochii mari, neintelegand ce se intampla de fapt Cineva din grup se sculase de dimineata si venise la o ora la care toti ceilalti se intorceau in pat de pe o parte pe cealalta pentru a surprinde lumina roz a rasaritului Si doar dupa cateva cuvinte, mai mult de jumatate din gasca s-a activizat brusc si a hotarat ca a doua zi va veni la Swayanbunath la rasarit de soare Mai ales la auzul promisiunii ca maimutele sunt cele mai active la prima ora cand li se si da de mancare La cat e scularea? Fiecare la ce ora vrea, dar autocarul pleaca la ora 5 dimineata exact din fata hotelului Vaishali! Rasaritul nu sta dupa intarziati . Seara, m-am intors in Thamel si am inceput sa rasfoiesc carti din librariile in care am petrecut atatea ceasuri acum opt ani Librariile sunt aceleasi, cartile s-au reinnoit, din pacate, nu mai sunt preturile de atunci sunt cel putin duble Asta inseamna cam 500-1.000 de rupee (5-10 euro). Daca te gandesti la preturile din Europa, sunt
ieftine. Dar atunci erau 200-500 (adica vreo 3-6 euro) inclusiv toata gama de Lonely Planet care acum costa relaxat la vreo 1.500 de rupee (15 euro), cam cat pe Amazon. Ma uit pe coperta din spate: For sale in India and Nepal only sa se fi apucat sa respecte legea copyrightului ? Acum opt ani, m-am intors cu 20 si ceva de kilograme de carti din India si Nepal pe care platisem, in medie, 3-4 euro. Dar si asa, cu preturile inflate, imi voi umple rucsacul cu carti Si da, constat destul de trist ca preturile au crescut semnificativ un pranz imbelsugat in restaurant de straini costa cam 5-6 euro. Acum, dupa vreo doua feluri si un Lemon Soda (sifon cu putin suc de lime stors) sare de 10 euro Continua sa fie ieftin, dar nu mai e ce a fost
Imagini Kathmandu
O parte din caravana de ricse
Hmm cam tari reclamele Red Bull
In drum spre centrul istoric
De aici incepe centrul istoric aparat de lei de piatra !
Intrarea in palatul zeitei Kumari
si in curtea interioara
Durbar Square, piata centrala
Ce vaca !
Scene erotice pe templele din Kathmandu
M-am reintalnit cu ghidul de acum 8 ani
Sadhu in schimb au fost diferiti
In curtea palatului regal
care nu duce lipsa de ferestre superbe
Piata din Kathmandu
Resturantul Dolce Vita cel cu tiramisu
Cum poate bea apa o maimuta
Stupa de la Swayambunath, monkey temple !
Panorama orasului Kathmandu
Toata lumea trebuie protejata de frig
inclusiv un sobolan
Seara prin Thamel,
o raita prin librarii
Nepal Masala. Episodul 3 Patan si Bhaktapur pe Valea Kathmandu

inShare
Ceasul suna de sa te scoale din morti. E 5 fara ceva dimineata. Afara, intuneric bezna. Astazi e in plan sa ne ducem sa vizitam Patan si Bhaktapur, dar am mai bagat un program la cantatul cocosilor rasaritul de soare la Monkey Temple Swayanbunath! Cineva a venit cu ideea si deodata au aparut inca 18 doritori de lumina roz la templul maimutelor. Asa ca la ora 5 punct ne inghesuim intr-un microbuz valsand pe ingustele, dar, slava Domnului, pustiile alei din Kathmandu ! La casa de bilete, surpriza, chiar este cineva, cumparam biletele rapid si urcam scarile spre platoul pe care se afla stupa. Maimutele dorm in pace, in schimb,
oamenii au inceput sa apara pentru rugaciunea de dimineata. Totul e in semiobscuritate, doar stupa straluceste in lumina catorva reflectoare Calugarii budisti se misca foarte sprinten, pregatind inca o zi de rugaciuni Ajungem pe platoul de unde ai la picioare panorama intregii capitale nepaleze. Cerul este senin, doar un mic nor, undeva spre stanga sper sa nu fie acolo rasaritul! Ei bine, fix acolo rasare soarele, asa ca pierdem momentul aparitiei astrului zilei si deci lumina roz reflectandu-se pe imensa stupa alba In schimb, chiar daca nu am parte de rasarit, in schimb spectacolul diminetii la Swayambunath este memorabil. Dintr-odata, sute de oameni, abia tragandu-si sufletul dupa ce au urcat sute de scari, se inchina in fata marelui sceptru al fulgerului si apoi incep sa se invarta, constiinciosi, in sensul acelor de ceasornic, in jurul stupei, multi murmurand mantre. Ma uit la ei nu sunt toti budisti, sunt si multi hindusi, este evident dupa cum se imbraca si dupa semnul auspicius (de bun augur) de pe frunte. Nu toata lumea a venit insa dis-de-dimineata sa se roage, multi au venit sa faca gimnastica! Platoul din fata stupei se umple cu practicanti de fitness! Si nu sunt deloc niste amatori ma uit la ei cu invidie, unii fac niste exercitii care l-ar face gelos pe orice sportiv din lume! Dupa ce se lumineaza mai bine, apar deodata, carduri-carduri, si maimutele sfinte E ora la care calugarii si credinciosii le hranesc. Se spune ca aceste maimute au aparut din paduchii unui mare guru, asa ca, provenind din parul acestuia, sunt sfinte Probabil in teorie, in practica, sar fara nicio greata de pe o statuie pe alta, calaresc stupa, se harjonesc, se bat pentru fiecare biscuit. Dar sunt extrem de haioase si fotogenice. Parca as mai fi stat aici, dar programul e program, trebuie sa ne intoarcem la hotel. Mai avem multe de vazut azi Coboram pe langa un trib mai mic de maimute care tocmai au primit de mancare, sarim in microbuz si ne intoarcem in oras, unde forfota da sa inceapa Si, dupa micul dejun la hotel (nimic special), o luam la drum spre Patan. Pe Valea Kathmandu, timp de secole, au existat trei orase-stat in continuu conflict. Competitia s-a manifestat evident prin razboaie frecvente, dar, ce e mai important, si printr-o competitie pozitiva a celor trei regi care au un palat mai fastuos, temple mai faine, podoabe mai inspirate Toate trei orasele Kathmandu, Patan si Bhaktapur au cate un palat regal, cate o piata centrala Durbar Square, temple pe
intrecute, statuia unui rege din dinastia de dinainte de cuceritorii Shah dar fiecare cu particularitatile ei. Patan se mandreste cu faptul de a fi fost fondat de marele imparat budist Ashoka (ma rog, legenda spune, dar, in Nepal, legendele inlocuiesc lejer istoria nedocumentata). La un moment dat, Patanul a fost cucerit de Kathmandu, care a instalat aici o ramura a dinastiei Malla, conducatoare si in actuala capitala nepaleza, dar cu care evident ca s-a aflat cu timpul la cutite, asa, ca intre rubedenii. Durbar Square este, evident, sufletul orasului aici converg cele patru strazi care vin dinspre cele patru stupe construite de imparatul Ashoka la fondarea orasului si tot aici se afla palatul regal si multimea de temple in diverse stiluri gasesti si pagoda nepaleze, dar si un templu de piatra in stil indian. Piata este probabil cea mai uluitoare colectie de arhitetura newara din tot Nepalul si datorita faptului ca toate cladirile sunt asezate foarte ordonat templele la stanga, unul dupa altul, palatul regal la dreapta. Incep sa ma plimb printre temple, vad o statuie a lui Shiva langa o mica fantana arteziana, dar in rest nu pare nimic schimbat fata de 2003 au cam disparut insa vanzatorii de suvenire care s-au concentrat (sau au fost concentrati) intr-un colt al pietei langa un mare bazin de apa unde localnicii continua sa vina si sa se spele sau sa bea apa. Dupa mai bine de jumatate de ora de cercetat zona, cu chiu, cu vai, ghidul nostru reuseste sa ne stranga de prin piata, de pe la suvenire (unde tocmai fusesera negociate niste boluri cantatoare) si sa o luam la pas spre nordul pietei Pe principalele strazi de la nord se afla magazine de arta, mai ales din cele unde se picteaza tangkha, pictura specifica zonei himalayene (atat in Nepal, cat si in Tibet, probabil si in Bhutan sau Sikkim), de fapt, de aici mi-am cumparat data trecuta un Wheel of life de la un mic atelier unde am si asistat la pictarea unor tangkha. Dar poate mai interesante mi s-au parut magazinele non-turistice macelariile, aprozarele si celelalte La capatul drumului se afla templul Kumbeshwar, unul din cele trei temple cu 5 etaje ale vaii. Templul este dedicat lui Shiva the Destroyer si aici au avut loc numeroase festivitati si sacrificii cu ocazia festivalului hidus care tocmai s-a incheiat De altfel, spre oripilarea multora dintre noi, un tap descapatanat zacea in soare, rezemat partial de un zid. Capul nu mai era acolo, doar de la gat in jos
La doi pasi insa, niste preoti sau ce Dumnezeu erau binecuvantau niste copii. Nimeni dintre noi nu s-a bagat. Cel de-al doilea monument important din afara Pietei Durbar este Golden Temple Templul de Aur. Nu este de aur (spre deosebire de cel sikh din Amritsar), i se spune asa fiindca are un acoperis de alama care straluceste destul de tare in lumina soarelui Daca este sa judeci dupa intrare, vei crede ca e un templu obisnuit, ca unul din miile care se afla prin toate orasele nepaleze Dar, dupa ce intri prin poarta meschina si strabati un culoar care nu promite nimic, ajungi in curtea interioara a templului. Este un temple budist, nu hindus, iar aici preotul principal este un baiat sub 12 ani care serveste in acest job timp de 30 de zile, cand este inlocuit de un nou preot principal de aceeasi varsta Nu era foarte aglomerat, poate si pentru ca era ora pranzului si se facuse destul de cald. In schimb, am putut sa observam broastele-testoase, gardienii acestui templu. Ghidul nostru a observat ca mai multi din grupul nostru au cumparat boluri cantatoare si ne intreaba daca vrem sa vedem un atelier de boluri adevarate. Sigur, de ce nu, doar e in spatele Templului de Aur. Si, intr-adevar, avem parte de spectacol tipul de la magazin este un maestru al vandutului ca de altfel atat de multi in subcontinent te incanta cu boluri mari, il testeaza punandu-l in cap la cativa dintre noi pentru a-i explica virtutile terapeutice, la spate, lovind maiastru bolul cu un bat de bambus. Bolul vibreaza, avand probabil virtuti de lecuire, in mod cert probabil dupa ce iti vibreaza bolul in cap, vei deveni mult mai zen si nu te va mai enerva niciun sef obtuz iti pui bolul in cap, dai cu batul de bambus in el si scapi de orice stress oricum, cand a bagat apa intr-un bol, i-a dat vreo doua bete si apa a inceput sa fiarba de la trepidatii a fost chiar spectaculos. Revenit in Durbar Square, unii au tras la o terasa la umbra in compania vreunei beri Everest, eu am intrat in Muzeul Patan, poate cel mai frumos muzeu din tot Nepalul. Fostul Palat Regal din Patan a intrat pe mainile austriecilor care l-au refacut si au organizat un muzeu cu care s-ar putea lauda si multe metropole europene, nu numai din subcontinent foarte frumos, ingrijit, cu exponate excelent scoase in evidenta si totul intr-un decor tipic newari am vazut, am pozat si am filmat numeroase zeitati, bijuterii, tronul regal si multe alte artefacte Dar poate cel mai distractiv exponat nu se afla in cladirea principala, ci intr-un corp de cladire secundar aici se aflau poze vechi din ultimele doua secole, fotografii fascinante dintr-o vreme apusa, dar cel mai haios exponat arata cateva zeci de nepalezi carand pe o targa un automobil Explictia era la fel de hazoasa
daca, in SUA, automobilele cara muncitorii, in Nepal, muncitorii cara automobilele intr-o tara care nu are drumuri decat in capitala Kathmandu, aceasta este unica posibilitate de import a unui automobil, adus din India! Finalul turei prin Patan la un Lemon Soda pe o terasa si o poza de grup, unica in care am reusit sa ne strangem cred ca toti pe o platforma peste cateva magazine care ofera cel mai bun view din Patan La drum, ca mai avem de vizitat si Bhaktapur! Daca Patan este un cartier al Kathmanduului, ei bine, Bhaktapur este mai departe Iesim din Kathmandu si deodata, stupefiant, ne trezim pe autostrada! Nepalul are autostrada? Ei bine, da, de cativa ani, japonezii, milosi de felul lor, au bagat niste bani si au construit o autostrada care inconjoara partial capitala nepaleza si in plus merge si pana la Bhaktapur autostrada adevarata, doua sensuri pe mers, despartite de un gard! In fine, ajungem in Bhaktapur unde ma va astepta cea de-a doua mare surpriza din Nepal. Acum opt ani, apreciam Bhaktapurul ca era un oras istoric, cu Durbar Square, temple si palate, dar era un oras ne-turistic Foarte putini sahibi, iar viata de zi cu zi mergea in stilul si ritmul ei ca acum sute de ani magazine pentru localnici, mame care isi curatau odraslele de paduchi in fata casei, oameni care se spalau in bazin in vazul tuturor, olari care isi uscau oalele in piata publica Odata ajuns la intrarea in Durbar Square-ul din Bhaktapur, soc Centrul vechi a fost complet reorganizat si resturat in stil vest-european arata ca un centru vechi din Europa Occidentala, evident, cu o alta arhitectura dar zona a devenit strict pietonala, piata este pietruita exemplar, prin zona nu mai sunt decat magazine pentru sahibi arta, suvenire si nelipsitele roof-top restaurants. De fapt, am mancat in roof top restaurantul plasat cel mai strategic, exact vizavi de Templul Nyatapole, cel mai inalt templu de pe vale. Ca si in celelalte piete Durbar de pe vale, strainii trebuie sa plateasca niste bilete de intrare, dar aici pretul reflecta caracterul premium al pietei in Kathmandu si Patan, intrarea costa 300 de rupee (3 euro), in Bhaktapur, ai privilegiul de a calca in Durbar Square doar in schimbul sumei de 750 de rupee (7,5 euro)! O suma consistenta chiar si pentru multe tari europene! Trecem prin fata Palatului Regal din Bhaktapur care, ca si celelalte doua, adaposteste un muzeu, de data asta Muzeul National de Arta, dar cum Lonely Planet spune ca nimic nu se compara cu Muzeul din Patan, am decis sa-l sarim pe
acesta. In schimb, ne pozam in fata superbei fatade si mai ales a Portii de Aur, o poarta ornata, foarte frumoasa, prin care ajungi spre un templu unde nu ai voie sa intri, nu ai voie sa pozezi ma rog, probabil acolo produc nepalezii bomba nucleara. Dupa pranzul din restaurantul la care am mancat si cu ocazia precedentei mele vizite (dar atunci eram unicul client, astazi, cu chiu, cu vai, Raj rezervase cateva mese), m-am catarat in templul Nyatapole pentru o panorama a pietei Durbar, dar si a zonei din jur in departare, se vad varfurile pline de nea ale Himalayei maine-dimineata le vom vedea in toata splendoarea lor. Ne vom mai plimba pe ulitele din Bhaktapur, s-a schimbat foarte mult orasul acum opt ani era decazut, nevopsit, dar mult mai autentic, intre timp, primarul se pare ca a facut rost de niste fonduri europene si a cosmetizat zdravan in asteptarea hoardelor de turisti straini. Ajungem si in Potters Square, piata olarilor, unde cateva oale se usuca alene la soare sub privirile unei babe desculte, din pacate, nu se framanta aluatul pentru oale, ziua de lucru se cam incheiase Asa ca o pornim si noi agale, inapoi spre autocar, prin superba Durbar Square, cu peripetiile de rigoare unii se pierd, altii isi pierd SD-urile pline cu poze, cert este ca in cele din urma ne punem in miscare. Spre munte!!! In noaptea respectiva, dormeam la Nagarkot, statiunea de munte a Kathmanduului de unde se vede o frumoasa priveliste asupra Himalayei evident tot la rasarit de soare! Drumul este superb, dar poate da fiori plin de serpentine, drumul ingust, care se ingusteaza si se ingusteaza si, la un moment dat, isi pierde chiar si asfaltul Dar intr-un final glorios, dupa ce am admirat peisajul superb al vaii Kathmandu, ajungem exact dupa apus in fata hotelului Niwa Niwa, un hotel excelent, as putea sa zic De fapt, toata zona este plina de hoteluri si lodge-uri, pare sa fie o mini-Sinaie a Katmanduului! In plus, la receptie merge si netu, asa ca totul e perfect Nu stau prea mult la povesti, nu mi-e foame, azi m-am sculat la 5, maine din nou scularea la 5, iar aerul de munte isi face simtit efectul, Katmandu e jos, undeva la 1.400 de metri altitudine, aici suntem cam pe la 2.200 de metri, cam ca la Babele in Bucegi, iar aerul este cu totul altceva decat cel poluat din Kathmandu O placere o placere care trebuie savurata prin somn!
Imagini Swayambunath, Patan si Bhaktapur
Swayanbunath inainte de rasarit
si in lumina blanda de la rasarit
dimineata incepe cu rugaciuni
credinciosi urcand spre templu
unde ii intampina fulgerul
si maimutele !
unele mediteaza
altele isi fac toaleta de dimineata
unele hranesc
altele se hranesc
unii au venit la templu ca la gym
iar altii chiar fac exercitii de fitness extreme
Durbar Square Patan
Aici nu mai sunt scene erotice, ci direct de tortura
la negociat de suveniruri
Pagoda cu 5 etaje din Patan
un tap sacrificat
intrarea la templul de aur
Templul de aur din Patan
Bolul cantator si proprietatile sale curative
Vibratia apei in bolul cantator
Muzeul Patan
in America, masinile transporta muncitorii, in Nepal invers
Si o ultima imagine din Durbar Square Patan
Pentru a ajunge in Durbar Square Bhaktapur
Palatul Regal din Bhaktapur
Welcome to Bhaktapur !
dar inainte, sa bagam ceva si la ghiozdanel
cum ar fi o crema de rosii
Templul Nyatapole, cel mai inalt din Nepal
Kung fu Panda
Pe strazile din Bhaktapur
in Piata Olarilor
La treierat
In zare, se vad varfurile Himalayei
Hotel Niwa Niwa Nagarkot
Oameni si zei la picioarele Himalayei. Episod 1: Welcome to Nepal !

Scris de Imperator 14 iunie 2011 Nepal, Oameni si Zei la picioarele Himalayei - Nepal
(2003) 3 comentarii
inShare
Pentru cei mai multi dintre noi, cand auzim de Nepal primul lucru care ne vine in minte este despre muntii cei mai inalti de pe Terra, in special Everestul. Ce poti sa faci in Nepal? Simplu, sa te urci pe munti, cu serpasi care sa-ti care bagajul, si sa te lupti cu cele mai inalte si periculoase culmi. Asta e la prima vedere. La un moment dat, am vazut un documentar la TV si m-am apucat sa aprofundez aceasta destinatie. Aveam sa aflu ca nu e nevoie sa fii cine stie ce alpinist pentru a te duce in Nepal. Pentru ca, in afara de Himalaya, erau atatea lucruri de vazut si de savurat. Am ajuns in Nepal dupa o halta de o saptamana prin India. Sosisem in Delhi si apoi fusesem la Amritsar, la Templul de Aur. Dupa socul initial din Delhi, nimic nu putea fi mai murdar si terifiant. Si asa a si fost. Dupa experienta indiana, Nepalul mi s-a parut curat, linistit, o oaza de liniste, dar sa nu anticipam.
Zborul Indian Airlines: Delhi Kathmandu

De la Delhi, zbor cu Indian Airlines spre Kathmandu. Dupa mai bine de o saptamana, revin pe Aeroportul Indira Gandhi. Cand am aterizat, era intuneric, ceata si frig rau. Si la sosire erau sute de soferi de taxi si ricsa care pareau ca vor sa ma rupa. Acum e mult mai calm. Ajung in aeroport, termin repede cu formalitatile si ma pun pe asteptat. Cele doua companii de stat Air India si Indian Airlines au o reputatie extrem de proasta. Un zbor la timp este un eveniment ce
merita sarbatorit, iar cele mai multe stewardese sunt aproape de pensie. Am citit intr-o carte ca marea problema a insotitoarelor la bord de pe liniile aeriene indiene este ca provin din familii bogate din caste superioare, pentru care a servi pe cineva este o dezonorare extrema. Dar, pe de alta parte, viata de stewardesa, cu zboruri in tari straine si stat la hoteluri de 5 stele intre zboruri, este plina de farmec, asa ca multe isi doresc sa lucreze la bordul avioanelor. In fine, pana sa gust direct ce inseamna Indian Airlines, inainte de zbor, trec pe la WC. Aici, alta surpriza nu neaparat ca toaletele sunt de tip rasaritean, fara tron, sau ca aparatele de aer conditionat sunt din prima generatie aparuta pe fata Pamantului, dar numele marcii toaletelor este Hindustan! Hindustan inseamna India si numele de marca este expus cu mandrie Cine naiba ar da numele tarii lui la unele produse a caror unica menire este sa faci pipi pe ele? Mare ti-e gradina, Doamne! Ne imbarcam si avionul decoleaza fara probleme spre Kathmandu. Stewardesele par niste batranici. Cel putin pe una, cu ochelari de vedere si cu un zambet de bunica, mi-o inchipui mai degraba tricotand, decat intervenind in forta in cazuri de depresurizare. Mancarea, rezonabila: poti alege intre cea europeana (eterna pasta de avion) si cea indiana. In fine, zborul e OK. Mai ales ca in departare incep sa rasara niste munti albi, superbi. Ma apropii de Himalaya!
Bine ati venit in Nepal ! Nu vreti vreun hotel ?

Inainte de a observa mai atent muntii, avionul coboara destul de abrupt spre Valea Kathmandu, survoleaza o cladire imensa alba si aterizam pe pista Aeroportului Tribhuvan, din Kathmandu. Nu, nu este o coliba din paie, arata chiar decent La pasapoarte, scrii un formular si dai 10 dolari. Am invatat din Cambodgia ca e bine sa ai suma exacta, pentru ca functionarii de la vama nu au niciodata rest. Dau pasaportul, dau banu, tipul de la pasapoarte zambeste, stampileaza, ma intreaba daca nu vreau un hotel bun si ieftin, ii spun ca am rezervat, asa ca trec mai departe. Imi culeg rucsacul, refuz inca o oferta de hotel si de transport de la baiatul de la bagaje si ma indrept spre usa Afara, aproape lipiti de geam sub privirile crunte ale garzilor, o masa de oameni care striga, se agita, dau din maini si zambesc cu gura pana la urechi Ma uit in jurul meu oi fi calatorit eu cu vreun star gen Angelina Jolie sau Brad Pitt? Nu cred in fine Ies in mijlocul gropii cu lei din Kathmandu si descopar ca aceasta masa de oameni incearca sa vanda hotel & transport, sir! Par mai disperati decat cei din Delhi, dar parca mai putin sacaitori. Acum inteleg de ce orice hotel din Kathmandu,
avand chiar si camere de un dolar, iti va trimite o masina sau ricsa sa te ia de la aeroport. Pentru ca, altfel, are sanse imense sa te piarda. Vad un tip cu semnul lui International Guest House, ma duc la el si plecam in tromba. International Guest House e hotel de lux, costa 8 dolari camera, asa ca n-a trimis o ricsa dupa mine, ci un microbuz! Primul contact cu Kathmandu? Imi place nu stiu de ce, dar imi place. Blocuri retro, partial darapanate, vaci pe strada, munti pe fundal, femei in sari-uri multicolore, motociclisti Nu este viermuiala din Delhi, dar e un pic de haos atat cat sa stii ca esti in subcontinent . Masina se strecoara pe strazi care te introduc intr-un alt secol pana si blocurile (nu mai inalte de treipatru etaje) par dintr-o alta epoca. Oprim in fata hotelului. O cladire inalta, frumoasa, aproape sculptata in lemn. Pare opera unui artist. Probabil e mai ieftin sa-ti faci rost de niste sculptori in lemn, in Nepal, pentru a-ti construi hotelul. Receptia cam cufundata in semiintuneric, doar niste becuri chioare. La fel si camera, nu da pe dinafara lumina. Am doua paturi, sculptate, o pictura thangka pe perete, televizor cu canale nepaleze si o baie imensa e drept, cam goala. In Nepal, in decembrie e frig rau, noaptea, termometrul indica si zero grade, desi ziua sunt si 1015 grade Celsius. Casele, in general, nu sunt incalzite, curentul electric este scump. Camera m-a costat 8 dolari pe noapte, iar pentru o aeroterma, care reuseste sa faca ceva caldura dupa vreo 24 de ore de mers non-stop, am mai dat un dolar. Sir, energy is expensive in Nepal. Slava Domnului ca nu mai sunt intreruperile de curent electric atat de frecvente acum cativa ani.
File din istoria Regatului Nepal

La momentul vizitei, Nepalul era regat. Majoritatea populatiei este hindusa, dar exista si o puternica comunitate budista, formata din populatia de munte, printre care si celebrii serpasi, dar si tibetanii refugiati dupa ocuparea tarii lor de catre chinezi. Istoria Nepalului modern incepe practic in 1769, cand regele tribului razboinic Gurkha a cucerit cele trei regate din Valea Kathmandu Kathmandu, Patan si Bhaktapur. Pana in acel moment, pe teritoriul Nepalului se aflau numeroase regate care se ciondaneau intre ele, dar de departe cele mai stralucitoare erau cele trei state din Valea Kathmandu. Regele Prithvi Narayan Shah a fost conducatorul hotarat sa cucereasca intreaga zona, exploatand slabiciunea celorlalte regate. In mai putin de doi ani, a reusit sa stapaneasca Valea Kathmandu si sa puna bazele Nepalului modern, respectiv a dinastiei Shah.
Dinastia Shah a continuat sa-si exercite domnia pana in zilele noastre, fiind inlaturata la inceputul lui 2008 (in momentul in care eu am vizitat Nepalul, tara inca era monarhie). Interesant este ca, din 1846, puterea efectiva a fost detinuta de dinastia de prim-ministri Rana, proveniti din India, din familia regala din Udaipur. Cum au ajuns la putere? Simplu, din cauza sperantei reduse de viata, familia Shah a intrat intr-un cerc vicios regele murea de tanar, urmatorul rege avea cativa ani cand se urca pe tron si, cand atingea 20 si ceva de ani, murea de vreo boala Iar ciclul se repeta. Spre sfarsitul secolului al XIX-lea, cand medicina moderna a ajuns si la Kathmandu, regii au inceput sa traiasca mai mult si sa incerce sa preia puterea, dar premierii Rana erau deja foarte puternici. In plus, aveau sprijinul britanicilor, mai ales de cand soldatii nepalezi Gurkha au fost trimisi de Rana sa inabuse rascoala indienilor din 1847, care a dus la abolirea Imperiului Marilor Moguli si la formarea coloniei britanice. Ulterior, soldatii nepalezi trimisi de Rana au facut parte din trupele pacificatoare din India. Membrii familiei Rana au fost astfel lasati in pace de englezi, tara inchizandu-se in fata influentelor din afara. Situatia s-a schimbat radical odata cu independenta Indiei, in 1947. Conducerea indiana nu prea ii avea la stomac pe membrii familiei Rana, din cauza sprijinului acordat britanicilor. In plus, regele Tribhuvan din dinastia Shah se plictisise sa fie un rege-marioneta, inchis in palatul sau si scos din cand in cand, precum sfintele moaste prin oras In 1950, Tribhuvan, ajutat de indieni, alaturi de intreaga familie regala, evadeaza din palatul-inchisoare si se refugiaza in Ambasada Indiei din Kathmandu. In graba, Tribhuvan il uita pe nepotul Gyanendra (al doilea fiu al printului mostenitor de atunci, Mahendra) intr-un alt palat, unde fusese lasat in grija bunicii sale, dupa ce astrologul regal prezisese ca Gyanendra va aduce numai neplaceri familiei regale (ceea ce, peste ani, s-a confirmat). Totusi, chiar daca familia Shah detinea puterea doar cu numele, membrii ei erau vazuti ca niste adevarati zei, fiind un simbol puternic al Nepalului. Fuga dinastiei in ambasada si apoi in India a socat imensa majoritate a poporului, inclusiv armata. Micul Gyanendra (in varsta de 3 ani) se trezeste incoronat rege de catre Rana, apar chiar monede cu chipul sau. Intr-un final, armata se rascoala, clanul Rana este inlaturat de la putere si regele Tribhuvan se intoarce glorios acasa. Va prelua puterea absoluta si va fi succedat de fiul sau Mahendra, in 1955, care va conduce tara pana la moarte, in 1972. Urmatorul rege a fost fratele mai mare al lui Gyanendra, Birendra, care a condus tara pana in 2001.
Se spune ca primul rege al Nepalului, unificatorul Prithvi Narayan Shah, inainte de a cuceri regatele din Valea Kathmandu, s-a intalnit cu un om sfant, un sadhu, de fapt o intrupare a miticului guru Gorakhnath, o reincarnare a zeului Shiva. Regele ia oferit niste iaurt pe care acesta l-a scuipat, cerandu-i suzeranului sa linga acest scuipat aparent binecuvantat. Monarhul, ofensat, a aruncat iaurtul la picioarele acestui sadhu prea ingamfat. Atunci, guru i-a spus regelui: Vei fi un mare rege si vei crea un mare regat, dar linia ta dinastica se va termina la a 10-a generatie, exact cate degete ai la picioare. Blestemul lui guru Gorakhnath a fost cunoscut (am citit despre el inclusiv intr-o carte de istorie a Nepalului publicata in 1877) si niciodata ascuns. Cea de-a zecea generatie de la Prithvi Narayan erau exact fratii Birendra si Gyanendra si tot mai multi astrologi din Nepal si Tibet avertizau inca din anii 8090 ca se va intampla ceva, iar prevestirea lui guru Gorakhnath se va materializa. Nepalul a fost o monarhie absoluta pana in 1990, cand, in urma unor revolte, regele a cedat vointei populare si a adoptat o Constitutie care prevedea o monarhie parlamentara. In 1996, Partidul Comunist-Maoist din Nepal a inceput o lupta de gherila, reusind sa controleze o parte din tara in 2003, cand ajunsesem in Nepal. In ciuda luptelor, atat trupele monarhiste, cat si cele maoiste ii protejau pe turistii straini, care, ciudat as zice, nu au fost afectati de lupte. Trebuiau sa plateasca asa-numitele obligatiuni maoiste, dar despre astea va voi povesti ceva mai tarziu. Dar in anii 90, in ciuda avertizarii prezicatorilor, nimic nu parea ca blestemul se va indeplini. Pana intr-o zi. Acea zi a fost 1 iunie 2001, cand printul mostenitor Dipendra, baut si enervat de tatal sau, regele Birendra, care, de altfel, ii interzisese sa se casatoreasca cu iubita sa care provenea din proscrisa familie Rana, pune mana pe o mitraliera si isi masacreaza intreaga familie. Apoi se impusca. Vor fi ucisi regele, regina, un frate, o sora, precum si doua surori ale regelui Birendra si un frate al acestuia. Printul-asasin Dipendra va fi proclamat rege, dar, dupa trei zile de coma, va muri si el Blestemul lui guru Gorakhnath se parea ca se implineste. Printul Gyanendra, singurul membru ramas in viata al familiei regale, a supravietuit pentru ca nu era in seara respectiva la palat. Fiul sau nu era nici el, iar sotia sa a fost doar ranita de gloantele printului nebun. Gyanendra devine pentru a doua oara rege! Cand vizitam Nepalul, Gyanendra era rege, dar se cam lupta cu lipsa de popularitate. Populatia inca era socata de masacrarea familiei regale, iar zvonurile
speculau ca Gyanendra insusi ar fi fost in spatele masacrului (mi se parea o teorie a conspiratiei cam aberanta, dar am auzit-o inclusiv de la ghizii din Durbar Square). Fiul sau, mostenitorul tronului, avea insa o reputatie si mai proasta stalp de incredere al cazinourilor din Kathmandu, unde toca bani in fiecare noapte, in ciuda faptului ca nepalezilor le este interzis sa intre si sa joace in cazinourile construite special pentru straini pedepsele pot merge pana la executii. Nu a fost o surpriza pentru mine sa aflu ca, pana la urma, monarhia a fost abolita in 2008 si inlocuita de o republica federala democrata, dominata de fostii luptatori de gherila comunisti Actualul prim-ministru este Madhav Kumar Nepal, secretarul general al Partidului Comunist Nepalez (Marxist-Leninist). Blestemul lui guru Gorakhnath sa implinit. Dar despre calatoria mea descoperirea Kathmandu-lui, in episodul de maine !
In zbor spre Kathmandu
International Guest House
Nepal Masala. Episodul 4 De la rasarit peste Himalaya la raftingul pe Trisuli

inShare
Ceasul iar suna la 5 fara un pic. Un nou rasarit de soare. Sper sa fie mai reusit decat cel de ieri cand un mic nor a stricat o buna parte din experienta. Deschid geamul. Brrrrr, e frig. Ma obisnuisem prost cu caldura placuta din Kathmandu. Si e inca intuneric bezna. E timpul sa ma imbrac, sa-mi iau sculele foto-video si sa ma pregatesc de marea intalnire cu Himalaya! Ies in curtea hotelului Din balcoanele indreptate spre Himalaya aud soapte, voci, clickuri de reglaj de DSLR-uri Spre orizont, se vede o mica geana de lumina care, practic, iti releva silueta muntilor Ma uit in stanga si in dreapta. Mai sunt lodge-uri, unele tip turn pe care s-au catarat turistii Spectacolul Rasaritului peste Himalaya poate sa inceapa! Incet-incet, lumina invinge intunericul si daca mai intai muntii Himalaya sunt doar o silueta, acum devin niste munti concreti, adevarati. Nu am vazut pe net imagini de la Nagarkot, locul in care suntem, si mai bine, pentru a avea cu adevarat surpriza descoperirii de la stanga la dreapta, pe o distanta de probabil zeci de kilometri, poate si mai mult, ti se desfasoara intreg arcul himalayan Nu se vad niste varfuri celebre gen Everest sau Annapurna, dar e plin de saptemiari, plini de zapada Iar astazi chiar ca avem parte de o zi superba Niciun pic de nor pe cer, e un cercristal si o vizibilitate perfecta Sar de colo, colo, din pacate, atmosfera rasaritului
de soare este stricata de niste chinezi, care, ca niste chinezi sadea, adica nesimtiti, urla, striga, se agita Apare si soarele, apare si un pic de lumina roz reflectata pe albul de pe varfuri (o imagine similara incredibila am vazut-o la Everest Base Camp, in Tibet, cu patru ani inainte) si apoi soarele urca rapid, intreaga zona fiind luminata feeric. Jos, la picioarele noastre, vaile sunt invaluite de ceata, dar noi, aici, pe culmea unei muchii de munte, la 2.200 de metri, suntem deasupra si ne bucuram de panorama muntilor. E timpul pentru micul dejun, e timpul pentru strangerea bagajelor, e timpul pentru ultimele fotografii. Astazi vom avea parte de un drum mai lung spre campie, spre Chitwan National Park, pentru o intalnire cu elefantii, crocodilii, posibil si cu rinocerii sau, eventual, cu un tigru bengalez Ne strangem in autocar si plecam spre vale Acelasi drum ingust, plin de serpentine, dar strabatand un peisaj de basm la orizont, valea Kathmandu, impecabil cultivata, plina de cosuri ca din perioada Revolutiei Industriale sunt cosurile micilor ateliere care produc caramida pentru casele si blocurile de pe vale. Evitam cu grija Kathmanduul si ne inscriem pe soseaua spre Pokhara. Ajungem din nou in varful unui deal Kathmandu este inconjurata de dealuri inalte din toate partile, si apoi trebuie sa coboram brusc pe sosele arhiaglomerate, pline de camioane, autobuze si alte autovehicule spre valea raului Trisuli un drum abrupt, cu o panta mare care pune la incercare franele destul de obosite ale majoritatii autovehiculelor Soseaua de pe buza muntelui, deasupra vaii Trisuli, este cunoscuta prin pitorescul ei, dar si prin accidentele ei. Soseaua este plina de serpentine, ingusta, de multe ori, daca faci un metru mai la dreapta ajungi in albia rapidului rau de munte si multi o si fac Cat timp am fost in Nepal, nu mai putin de cinci autobuze au plonjat in rau (nu numai in Trisuli), ucigand zeci de oameni. In Nepal, ca peste tot in Asia, condusul autobuzelor de calatori este un job foarte stresant pentru ca esti obligat sa conduci ore in sir si esti intr-o cursa non-stop, pentru ca patronii te obliga sa mergi cat mai tare pentru a face cat mai multe curse Acelasi lucru e valabil si pentru soferii de tir, multi conducand si 16-18 ore pe zi pentru a ajunge cat mai repede la destinatie Asta duce la un stil de sofat extrem de periculos cu consecintele de rigoare In afara zonei Kathmandu, autobuzele accepta calatori si pe acoperis (le-am poreclit instantaneu autobuzele double decker). Este un fel de calatorie poate mai agreabil decat in inghesuiala din interior, cu geamuri mici si spatii inca si mai mici, dar trebuie sa te
tii bine sa nu te trezesti pe carosabil nu e foarte placut sa cazi de pe un autobuz in viteza, iar in spatele tau sa vina un tir Tata de 30 de tone! Pentru turistul strain, exista insa asa-numitele tourist bus ceva mai scumpe decat autobuzele locale (de exemplu pe ruta Kathmandu Pokhara, o cursa de 7-8 ore, autobuzul local costa circa 200 de rupee, adica 2 euro, in timp ce autobuzul turistic costa 10-12 dolari, adica vreo 7-8 euro cu pranz inclus), dar daca este sa platesti pentru ceva in plus in Nepal, atunci folosirea autobuzelor turistice merita investitia cu varf si indesat nu neaparat ca sunt mai confortabile si moderne, dar sunt si mult mai sigure sunt alesi soferii cei mai buni, nu se conduce in graba, pentru ca nu sunt curse decat o data pe zi, se pleaca in general dimineata). In fine, dupa ce coboram marele deal care separa Kathmandu de valea Trisuli, ne continuam drumul pe pitorescul drum rau, munti, verde, ce poate fi mai frumos? Din cand in cand, poduri de sarma, leganatoare, leaga cele doua maluri ale Trisuli e musai sa ne urcam si noi pe asa ceva la un moment dat! Hopa, apar si primii rafteri. In programul de astazi, figureaza la loc de frunte o partida de rafting. Pe valea asta se face raftingul, intreb cu un nod in gat Da! Ups, sa fac sau sa nu fac? Eu nu stiu sa inot si rafting am facut o singura data pe o pluta de bambus inThailanda, dar atunci paraul de munte, e drept, destul de rapid, nu era mai deloc adanc! Am cazut de vreo doua ori de pe pluta, dar apa imi ajungea cu greutate pana la piept Pana la urma, decid sa o fac si pe asta Doar sa-i zic conducatorului barcii ca nu stiu sa inot. Si nu stiu cum se face, dar in aceeasi barca mai am un coleg care nu stie sa inoate Oricum, o sa fie fun! Pana la urma, autocarul opreste la una din colibele de pe marginea soselei unde ne asteapta o masa copioasa, la botul calului, la vreo doi metri de magistrala Kathmandu Pokhara dar nici nu stiti ce buna a fost masa aia! Tot atunci se decide cine merge la rafting si cine ramane la mal. Cei care raman la mal ne vor urmari de sus, de pe sosea. Primim fiecare o vesta de salvare, o casca si lopatica Si apoi coboram scarile la nivelul apei unde ne asteapta trei barci de rafting, trei conducatori de barci si doi caiacisti care se vor plimba in jurul nostru in caz de om la apaaaaaa!!!. Cel mai haios si probabil cel mai fluent in engleza incepe instructajul Exista vreo noua comenzi, din care cu greu retinem cateva Ups, se pare ca va fi chiar nasol. De fapt, vor fi folosite doar doua comenzi Forwaaaaaaard (Inainte) si Faaaaaast (Repede). Primii din barca de pe fiecare parte au rolul sa dea tonul
la vaslit, iar cei din spate trebuie sa-l imite intocmai Iar cei doi au si avantajul de a lua valurile in plin Dar doar asa se calesc liderii! La noi, sunt alesi Ionut si Catalin, iar eu voi sta in randul doi, in spatele lui Ionut Fiecare echipa are castile de aceeasi culoare, a, si cel mai important, sa nu ne cada lopatelele in apa ca au fost aduse tocmai din America si costa imens! Bine de stiut! Marea majoritate ne lasam sculele audio-video pe mal, doar doi dintre noi isi baga aparatele foto intr-o punga de plastic, dornici sa pozeze experienta. Iar Mihai are o mini-camera video la cascheta cu care si filmeaza imaginile le puteti vedea mai jos
Pornim la drum Raftingul este, practic, un sport de echipa in care un grup de tovarasi pe o barca infrunta ape repezi de munte, uneori chiar si cascade in cazul partidelor de rafting mai grele. Aparent, traseele de rafting sunt masurate de la 1 la 5, in functie de dificultate, traseul nostru fiind catalogat de nivel 3 asa, din prima, ne aruncam intr-un traseu mediu? Hmmmm, nasol. Il intreb pe conducatorul barcii cate rapids un soi de viituri avem Nu stiu, vreo 10-11 si vom face rafting doua ore, vreo 22 de kilometri ce naiba oi cauta eu aici? Dar dupa primul rapid imi dau seama ca dracul nu e asa de negru, iar adrenalina incepe sa pompeze Este soare, valea este superba, munti, stanga, dreapta, iar vaslitul este chiar placere chiar si cand suntem improscati cu apa rece la rapids Din cele noua comenzi pe care nu le-am retinut, nu folosim decat cele doua cruciale Faaaaaaast, Forwaaaaaard Evident, coordonarea lasa de dorit, dar e parte din distractie, nu? Acum nu ma pot plange ca am dat doua ore permanent la lopata in marea majoritate a timpului am stat, trasi de viteza apei, ne-am stropit cu inamicii din celelalte barci si am tot sporovait doar prin rapids ce am muncit mai din greu si ne-am udat ciuciulete Am trecut pe sub numeroase swing bridge-uri, de unde nepalezii se uitau la noi cu uimire si pe sub telecabina de la Manakamana, singura telecabina din toata Himalaya, dar pe care o vom folosi la intoarcerea de la Pokhara. La final, am iesit prima barca, uzi din cap pana in picioare, dar toti plini de entuziasm Singurul care a cazut in apa a fost tocmai Raj, prima oara am crezut
ca pentru spectacol, dar, de fapt, chiar cazuse pe bune si parea putin speriat Ei, lasa, ca iti trece. La sosire, cei ramasi in autobuz ne-au intampinat ca pe niste eroi, pozandu-ne din toate unghiurile. Meritam, ce sa mai! Punctul terminus a fost tot intr-o zona pline de cosmelii pe marginea drumului si ne-am schimbat in haine mai uscate intr-una din aceste colibe unde doi tipi dormeau tun Restul drumului nu a mai fost asa de spectaculos, dar oboseala si-a facut simtita prezenta. Doua zile consecutive cu trezirea la 5, rafting, vizitat Am ajuns in campie, in Terai si, dupa ce am depasit primii elefanti de pe sosele, ne-am lamurit suntem aproape de Chitwan National Park, urmatoarea noastra oprire! Si cand deja se intunericea, iaca ajungem in zona plina cu lodge-uri turistice in satul de langa Chitwan Dupa cateva lodge-uri, vedem si semnul salvator Chitwan Paradise Lodge Am ajuuuuns! Coboram, aici, nu mai e un hotel ca in Kathmandu sau Nagarkot, este un lodge o gradina imensa, plina de flori si pomi, casute una langa alta, doar un etaj Din pacate, noaptea a cazut brusc peste Nepal si nu ne-am putut lamuri cat de Paradis era Chitwan Paradise Lodge, doar a doua zi dimineata In schimb, am avut parte de o cina-bufet cu mancare locala si de o culcare rapida intr-o camera inghetata bocna de aerul conditionat Si cum suntem in jungla, unii au mai gasit si niste broscute sau soparlici prin camere, se mai auzeau niste tipete pe ici, pe colo, dar dupa ce i-am lamurit ca micile soparle numite gecko sunt foarte folositoare, hrandindu-se cu tantari intr-o zona unde mai exista un pic de malarie Azi, Himalaya si rafting, maine elefanti, safari si jungla Ce imi place la Nepal este ca e extrem de divers, ai o gama extrem de larga de experiente nu doar temple si palate
Imagini Himalaya si rafting Nepal-style pe Trisuli
Rasarit de soare peste Himalaya mai intai o raza ca o lama
apoi mai mult
Foarte mult rosu
Se apropie si soarele
Dar mai intai, lumineaza un saptemiar
pentru ca in fine sa rasara
Hotelul nostru, Niwa Niwa Nagarkot
Dar si un hotel din vecini
In fine, e zi !
Iata, intreaga panorama a lantului himalayan
si mai de aproape
De la Kathmandu, coboram spre valea Trisuli
Si doar Buddha poate sa ne ajute sa coboram dealul plin de serpentine
Pranz inainte de rafting
Hmmm si zici ca este raul ? Cam mare, cam rapid
Nu mai stam la discutii, echiparea !
Gata de lupta !
Echipa castilor albastre
La barci, osteni !
Si, gata, suntem pe apa !
in valtoarea lui Trisuli
In defileu
si pe ape mai calme
Debarcarea
Aici, ne-am schimbat, ne-am revenit
Pentru ca intr-un final sa ne aruncam in paturile de la Chitwan Paradise Lodge !
Nepal Masala. Episodul 5 Chitwan, in cautarea tigrului pierdut

inShare
In sfarsit, dupa doua zile consecutive de trezit la wee hours, soarele imi bate in geam si ma trezeste Sar din pat, vag inghetat (la naiba, iar am uitat aerul conditionat deschis !) si ma uit pe geam Nu ma abtin sa sar in cerdacul casutei. Intr-adevar Chitwan Paradise Hotel este un mic paradis un gazon verde, impecabil, superb, palmieri, flori, fluturi intr-adevar un mic paradis! Acesta este primul hotel in care chiar mi-ar fi placut sa petrec ceva timp, dar nu se poate Astazi avem o zi plina si se anunta realmente interesanta Si, din nou, e o zi complet diferita de celelalte safari cu elefantii, poate vreo intalnire cu un rinocer sau tigru (ma rog, in cazul superbei pisici vargate, slabe sperante) si cate si mai cate Parcul National Chitwan se afla in sudul Nepalului in provincia Terai. Este o zona complet diferita de restul Nepalului, este o campie, parte din imensa campie a Gangelui care se intinde pe sute si mii de kilometri spre sud, in India. De-a lungul timpului, Terai-ul a fost o zona putin locuita in ciuda fertilitatii era infestata de tantari purtatori de malarie. Un calator englez de secol XIX nota ca orice strain care se culca o noapte in Terai are putine sanse sa scape cu viata daca calatoresc in sezonul musonic (vara) De altfel, calatorii dintre india si Nepal bagau viteaza la maximum cand traversau Terai-ul pentru a-I prinde noaptea in zonele deluroase, putin infestate cu tantari Singurii locuitori ai zonei erau cei din tribul tharu care au dezvoltat o imunitate ciudata si inca neexplicata la malarie In anii 50, insa,
guvernul nepalez a hotarat sa deschida Terai-ul pentru locuitorii din nord unde presiunea populatiei crestea mai ales in valea Kathmandu si au aruncat cu tone de DDT si au eradicat malaria asa ca s-a deschis poarta colonizatorilor care i-au coplesit pe tharu, un trib traditionalist si astazi destul de sarac asta in ciuda faptului ca se pare ca Buddha a fost un tharu ! La poarta hotelului, ne asteapta doua camioane deschise, ne urcam in spate si ne pregatim de marele safari cu elefantii E drept, hatanatul camionetelor ne baga in atmosfera hatanatului elefantilor Ajungem la statia de elefanti, este locul in care turistii se imbarca (cate 4 pe un elefant) si pleaca in jungla Ne urcam si noi pe o platforma supra-etajata, ne imbarcam care cum pe cate un elefant si plecam in cautare de tigri si rinoceri. Chitwan National Park este unul din putinele eco-sisteme din Asia de Sud in care mai traiesc in libertate aceste superbe feline Acum 100 de ani, aici erau numerosi tigri, iar regii nepalezi veneau in sezonul uscat sa vaneze am vazut poze in Palatul Regal din Kathmandu. Acum, mai sunt doar vreo 250 exemplare intr-un parc de peste 1000 km patrati si, deci, exista foarte putine sanse pentru un turist sa se vada cu un elefant in schimb, se pare ca exista sanse mai mari de un rendez-vous cu un rinocer rinocerul nu ataca elefantii deci am fi safe, sus pe elefant Intram mai intai intr-o padure, mai apar vreo doua maimutele, niste caprioare pitice, pasari sunt diverse rute elefantine asa ca ne plimbam prin jungla.. din pacate, elefantii cam se hatana si patru insi intr-un hai sa-I zicem baldachin de fier suntem undeva la limita Dar asta e, safari nu inseamna intotdeauna comfort ! Tot il cautam pe Sher Khan, cand colo dam de un crocodile gangetic, o alta specie pe cale de disparitie niste crocodili, mult mai mici decat rudele lor africane, dar la fel de lacome si cu apucaturi similare am nimerit unul dormind la soare pe malul unei balti complet nemiscat, asa ca unii au inceput sa speculeze daca nu e cumva de plastic pus pentru turisti oricum, mai tarziu, am vazut mai multi crocodili cand ne-am dat cu lotca Dar sa nu anticipam. Dupa hataneala prin padure, apoi prin zonele deschise unde speram la vreun mamifer mai mare, urmeaza distractia ajungem in cu elefantii direct in rau si bietii de ei se bucura de o balacire pana la trompa si de un loc de unde sa poata bea din abundenta !!! Urcam pe malul celalalt al raului, mai vedem niste caprioare prin padure si sa nu uit, un zbor spectaculos al unui paun cu coada lungaaaaaaa
fix peste noi si cam asta a fost ce am vazut din punct de vedere fauna Saracut, comparativ cu vreun parc national african, dar o plimbare agreabila si interesanta in ultima instanta Nu in fiecare zi te urci pe un elefant si te plimbi cu el prin jungla ! Dupa plimbarea cu elefantii, ne imbarcam din nou in camionete si o tulim spre satul Sauraha, satul turistic creat parca in exclusivitate pentru turistii care vin sa se dea cu elefantii Stanga, dreapta, supermarketuri, guest house-uri, agentii de voiaj, internet caf-uri, magazine de toale, un mic Thamel rural ! La capatul satului, este inca o atractie gandita de cineva destept daca marele star al locului este totusi elefantul, de ce sa nu te harjonesti cu unul ? Si unde te poti harjoni mai fain decat in apa ! L-am intrebat pe Raj inainte de a ajunge aici daca se mai face baie cu elefantii si mi-a zis ceva de genul ca e periculos, asa ca am inteles ca nu se mai face Desi vazusem pozele unei prietene, poze extrem de haioase cand colo, da de unde pe malul unui rau ceva mai mare, mai multi elefanti aliniati in apa pe malul raului turistii se urca pe elefant, acesta le face de cateva ori dus cu trompa si apoi se balangane sau se arunca in apa impreuna cu turistii care desi uzi, par extrem de fericiti La naiba, voiam sa fac si eu asta, dar nu aveam hainele de aruncat in apa cu mine Raj, te bat ! Si asa am ramas pe mal, uitandu-ma la cativa din trupa care se urca pe elefant, fac un dus servit de trompa si apoi se arunca in apa super haios !!! Am decis ca drumul spre casa il voi face pe jos Hotelul e cam la un kilometru de locul de scalda cu elefanti, mai dau un telefon acasa, mai cumpar ceva Si in plus, ma dau intr-unul din foarte impozantele leagane care le-am vazut cam prin toate satele pe drumul spre Chitwan Inca o experienta nepaleza ! Pranzul il luam inapoi in Paradis cand ne si odihnim vreo ora si mai bine. Aici suntem la campie si in jurul pranzului, este chiar cald, mai toate vietuitoarele se ascund la o umbra Si mai apoi dau o tura prin gradina pentru a poza flori si fluturi In spatele casutelor in care stam noi, ridicat pe o platforma, se afla un mare cort sub un umbrar vegetal intru curios este un cort-camera cu tot confortul, inclusiv cu baie Brusc imi aduc aminte de prima noapte de safari in Kenya, in Parcul National Masai Mara unde am locuit in ceva similar acolo se numea tented lodge si sunt practic niste corturi mari, de tipul celor militare, dar sub el, ai parte de tot comfortul paturi, baie, dus, chiar si aer conditionat !
Partea a doua a zilei, mai putin balanganitoare insa ne punem mai intai in niste lotci lungi si foarte joase. practic buza barcii era la cativa centimetri deasupra apei, asa ca orice balanganire ar avea ca rezultat o baie cel putin la picioare si fund Totusi, drumul pe apa este incredibil de neted chiar si cand trecem printr-o zona care imi sugera ideea de vartej de ieri de la rafting. De-a lungul drumului, niste pasari de apa ca niste lisite si in final, si celebrii crocodile gangetici, la fel de imobili ca sic el vazut dimineata Si in Africa, crocodilii par niste statui, de multe ori stand complet nemiscati cu gurile deschise Dupa plimbarea placuta, de altfel, pe apa, coboram si o luam pe jos prin jungla Primim si niste recomandari de siguranta in caz ca vedem rinocerul, sa o rupem la fuga, dar nu oricum, ci in zig-zag iar ghidul pare sa fie destul de speriat ce naiba, o fi chiar atat de periculos, doar e parte din programul standard a oricarui tur si evident, ne vom plimba cam 45 de minute prin jungla fara sa vedem nici un rinocer, doar niste urme de copita In schimb, am observat un imens musuroi de termite, abandonat de acesti vajnici constructori si cam atat Trecem si pe la centrul de inmultire al elefantilor. Nu arata prea bine, cel vazut din Sri Lanka mi s-a parut net superior. Aici, elefantii stau legati sub un acoperis, iar unii par chiar foarte nervosi, tragandu-si de piciorul imobilizat doar un elefantel jucaus, un pui fuge la vizitatori, se tranteste, se lasa mangaiat pe trompa si isi primeste premiul bine-meritat Ghizii ne spun ca elefantii sunt lasati ziua in jungla, dar acum, pe inserat sunt adusi si legati acasa Sa fie asa, dar locul nu are un aer prea primitor Doi pasi mai incolo, si dam din nou de un rau Si cum noi nu suntem bivoli sa ne avantam fara teama in apa, stam la o coada unde niste lotci ne transporta pe malul celalalt aici grupul se spargeunii pleaca spre hotel, altii decid sa vada si un sat traditional tharu Evident, am facut parte din grupul 2 asa ca am facut echilibristica prin orezul plantat cu spirit de raspundere in preajma satului Trecem printr-un gard electric traditionalisti, traditionalisti, dar iata ca a ajuns si electricitatea printre tharu gardul este activat doar dupa ora 9 noaptea pentru a-I feri de atacurile tigrilor, leoparzilor si rinocerilor Ajunsi in sat, observ o imensa hulubarie, ne intalnim cu ciurda de bivoli care ca si in satele noastre din Uniunea Europeana vin seara acasa (ghizii par infricosati de ideea sa nu ne ia in coarne) si la final, Catalin, un tip cu idei bune scoate la iveala
un pumn de creioane Ikea de cand s-a hotarat sa vina cu mine in Nepal, de fiecare data cand a trecut pe la Ikea a tot colectionat creioane de acolo pe care le face cadou copiilor din satul Tharu frumos daca la inceput a fost asaltat de toata copilarimea, Catalin i-a organizat intr-o coada perfecta si a dat cate un creion la fiecare cum erau mai multe creioane decat copii, fiecare a primit 2 3 creioane, dupa ce a stat de fiecare data cuminte la coada In ciuda saraciei, copii tharu par dornici sa invete cand am ajuns in sat, am vazut vreo doi, trantiti in colb, citind o carte, aparent un manual scolar Ajungem acasa inghesuiti unii peste altii intr-un soi de Dacie Papuc japoneza, iar seara avem program artistic daca atunci cand am fost in sat, adultii erau in mare parte plecati probabil la muncile campului, pentru ca satul era locuit in proportie de 90% de copii, noaptea ne-am intalnit cu tatii copiilor Hotelul a organizat o seara traditional tharu pentru noi, masivul grup de romani, pentru un al doilea grup care salasuieste aici de israelieni mai in varsta, inclusiv unul vorbitor de limba romana, emigrat evident din Romania si inca cateva suflete intamplator cazate la Chitwan Paradise Hotel ! Nu ma asteptam la cine stie ce, dar a fost un spectacol fain Folosindu-se de bete, bate si alte instrumente, tharu au cantat niste bucati foarte antrenante, extrem de spectaculos fiind dansul in care isi loveau betele intre ei fara sa se uite si oricum, spectacolul desfasurandu-se in semi-obscuritate A aparut la un moment dat, surprinzator si o fata care a dansat folosindu-se de niste fuste lungi care mi-a adus aminte de dansul dervisilor sufi din Cairo si de un tip care s-a jucat spectaculos cu focul iar la final, la apogeu, sahibii au fost invitati sa danseze impreuna cu tharu si sa incerce sa le imite ritmul si miscarile evident, cele mai bune au fost fetele din grup, care oricum au fost majoritare. Din grupul de 28, eram doar 8 tipi si 20 tipe ! Sa mai spunem ca romancelor le e frica de aventuri exotice Poate barbatilor ! Seara, grupul se va scinda Razvan si inca 8 vor pleca spre Tibet. Plecarea e programata la 4 dimineata, pentru a ajunge pe la 8 in Katmandu, apoi dus la aeroport sa ridice bagajul Roxanei care dupa o plimbare prin State, a ajuns taman la fix in Nepal in seara precedenta si apoi sa dea bice sa treaca granite tibetana inainte de inchiderea frontierei (la ora 16:00, parca) ma rog, este si o diferenta de fus orar de vreo 2 ore intre Nepal si Tibet (care e obligat sa urmeze ora Beijingului, o ora cam ciudata pentru ora la care rasare si apune soarele in Tibet, dar astea sunt ordinele venite de la centru !).
Restul, 19 insi plecam mai departe spre Pokhara, la picioarele Annapurnei !
Imagini Chitwan National Park
Buna dimineata, Chitwan !
Spre iesirea din lodge
In camioneta, spre intalnirea cu elefantii
Statia de elefanti
Cu casa de bilete
Si, la drum, prin jungla !
Am traversat si rauri !
Prin padure
sau in spatiu deschis
dar tot in camioneta am ajuns
Pentru a ajunge in sat, unde faci baie cu elefantii
Inapoi spre hotel
Pentru o siesta
In partea a 2-a a zilei, plimbare cu canoe !
Pe ape mai linistite
Sau mai repezi
Pe langa botul unui crocodil de Gange
Apoi, pe jos prin jungla
Pana la centrul de inmultire a elefantilor
Marele star al locului elefantelul jucaus !
Mai departe, cu ferry-canoe
Spre satul tharu
Iar la finalul zilei, pica bine niste dansuri
S-ar putea s-i plac i:
Nepal Masala. Episodul 6 Chill out in Pokhara

Scris de Imperator 8 februarie 2012 Nepal, Nepal Masala (2011)Niciun comentariu
inShare
La micul dejun, grupul nostru era sensibil mai mic La ora la care noi ne intorceam de pe o parte pe alta, grupul de Tibet o pornea la drum pentru a prinde intrarea in punctul de frontiera. In schimb, cei ramasi (in numar de 19) am avut parte de o zi mai linistita Doar ne duceam spre Pokhara, capitala chill-out, dar si a unor montaniarzi Plecam pe la o ora decenta. Nimic iesit din comun pe sosea, case, sate, vaci, autocare grabite cu pasageri pe acoperis, ma rog, chestii d-astea Si dupa ce iesim din campie, iata-ne din nou pe spectaculoasa vale Trisuli Luam o mica pauza la un soi de popas, de unde avem o panorama superba, ne putem bucura de o toaleta in care nu intri decat cu masca pe figura si putem urmari cum se produce unul din cele mai populare forme de combustibil din Nepal balega de vaca! Sa nu credeti ca in Nepal se arunca prea multe lucruri, balega de vaca este cea mai ieftina metoda de incalzire iarna se strange balega si se prepara ca o coca intr-un soi de pizza care va fi pusa pe foc in anotimpul rece care bate la usa in vreo doua luni Il salutam si pe un papagal haios care tot zice Namaste si plecam mai departe. Urmatorul stop, la cererea generala intr-un sat, langa unul din acele poduri flexibile swing bridge, poduri de persoane, care sunt aruncate de pe un mal pe altul al Trisulei, conectand satele de peste rau la soseaua nationala Am vazut
numeroase poduri cand am facut rafting si chiar ne-am dorit sa calcam pe unul Am ajuns, ne-am hlizit, ne-am pozat in fel si chip, ne-am hatanat la peste 100 de metri deasupra apei, am salutat pe alti rafteri, am pozat-o cu totii pe o tanti care scoatea paduchii din capul unui tip (sotul? fratele?) si am plecat mai departe Nu pentru mult timp ce ne-a lovit foamea! Si cum pe acest segment din soseaua Kathmandu Pokhara nu prea abunda restaurantele, ghizii nostri s-au gandit sa ne ia cu noi mancare rece de la Chitwan Paradise Lodge Asa ca ne-am oprit la marginea drumului, la doi pasi de un copac sub umbra caruia incapeam cu totii, ne-am luat, cumintei, sufertasul cu orez, juice, prajiturele si un pic de carne destul de consistent de altfel Oricum, aveam aerul unor refugiati, iar nepalezii din autobuzele care treceau pe langa noi nu isi reveneau din uimire Ei, lasa, nicio problema, ne-am suit din nou in autobuz si, dupa cateva ore, am intrat triumfatori in Pokhara. Pokhara este a doua capitala a turismului nepalez. Pokhara nu se poate lauda cu nicio istorie cine stie ce, nici cu arhitectura, nu exista niciun Durbar Square, in schimb, la doi pasi, vezi spectaculosul masiv Annapurna, cu doua varfuri de peste 8.000 de metri Dhaulagiri I (8.167 m) si Annapurna I (8.091 m). Annapurna este a doua zona favorite pentru alpinisti dupa zona Everest. Daca, in cazul Everestului, trebuie mai intai sa zbori la Lukhla (unul dintre cele mai dificile 5 aeroporturi din lume de aterizat, un loc unde au loc destul de multe accidente aeriene) si apoi s-o iei la pas vreo saptamana pana sa vezi in mod decent Everestul, aici, Annapurna este mult mai aproape, usor vizibila din Pokhara si mai usor de a crea rute de trekking mai lungi sau mai scurte Am scris usor vizibila? Ei bine, asa o fi si asa aratau toate vederile si posterele din oras, dar, din pacate, in cazul nostru Annapurna a fost o dama rusinoasa si s-a ascuns timp de 4 zile in spatele norilor Eu am vazut-o dintr-un avionas, dar sa nu anticipez. Daca Kathmandu are un cartier turistic Thamel, Pokhara are si ea Thamelul ei, se numeste Lakeside si se afla, asa cum banuiti, pe malul unui lac Nu e exact pe malul lacului pentru ca intre soseaua principala cu restaurante, magazine, baruri si hoteluri si lac se afla fostul Palat Regal (actualmente, obiectiv militar) si un teren de fotbal, dar e foarte aproape De altfel, pe langa Annapurna, Pokhara este binecuvantata si de proximitatea lacului Phewa, un lac frumos, inconjurat de dealuri verzi si in care se oglindeste Annapurna ma rog, se oglindeste in vederi si postere doar.
Am debarcat la hotel Meera, un hotel detinut de un tibetan (ca, de altfel, multe hoteluri din Kathmandu si Pokhara), un hotel fara mari pretentii, in general OK Era foarte bine pozitionat, la doi pasi de orice, si, mai ales, exact vis--vis se afla un soi de juice-bar unde baiatul de acolo facea niste juice-uri senzationale dintr-o paleta extrem de larga de fructe, servite la cana metalica la fel ca in armata. Era putintel straniu, dar canile metalice au devenit o marca a locului, iar cand ceata de romani cobora din hotel, dispareau cam jumatate din fructele insirate artistic deasupra localului Dupa ce ne-am lasat bagajele in hotel, am iesit afara si am luat-o la pas spre malul lacului pentru mini-programul turistic al zilei Prima remarca numarul magazinelor cu echipament sportiv si de munte este net superior celui din Kathmandu De altfel, aici se afla mult mai multi alpinisti, iar oferta este deosebit de vasta De aici mi-am cumparat un nou rucsac, cu menirea sa inlocuiasca veteranul pe care il am din 2001, dar si alte lucruri. Dar pana sa arunc o privire mai adanca prin magazine una din surprizele negative ale acestei vizite in Nepal este ca nu am mai gasit yakete acele geci-jacheta facute din lana de yak Mai erau ceva, ceva, dar mult prea etnice si colorate. Ajungem la malul lacului, unde gasim o mare de turisti nepalezi Sincer, pe unde am misunat nu am prea vazut turisti nepalezi, dar, iata, ca aici, in Pokkhara, gaseai! Si toti se buluceau la malul lacului sa inchirieze o barca pana la templul Varahi Mandir, un templu de secol 18, dedicat lui Shiva si care este un loc preferat de pelerinaj In mod ciudat, exista o ordine si disciplina aici se cumpara niste bilete de la o casa de bilete si de acolo ne este alocat si unul sau doi vaslasi De altfel, poti inchiria barci cu sau fara vaslasi si o ora sau doua, lucru bun de retinut pentru zilele urmatoare. Dupa nici 10 minute, debarcam pe insula, facem pozele de rigoare, ne uitam cu speranta spre Annapurna si ne intoarcem pe continent Pokhara este de 20 de ori mai linistita decat Kathmandu, iar lacul, muntii si atmosfera te indeamna la cool down Si de fapt asa a si fost gandit acest stop, sa fie un punct de linistire Dar dupa cum bine stim, contrariile se atrag, in acest loc atat de linistit, s-au dezvoltat o serie de activitati care au facut din Pokhara si o capitala a sa le zicem sporturi extreme de pe un deal care domina orasul si lacul, Sarangkot, se sare intr-o veselie cu parapanta, poti sa faci rafting extrem (nivel 5, nu 3 cum am facut noi!), sa zbori light flying un soi de deltaplane cu motor care te urca si la 4.000 de metri altitudine, obiecte zburatoare complet deschise si multe alte lucruri Buddha
Air, una din companiile care ofera Mountain flights, zboruri de agrement spre Everest cu plecarea din Kathmandu, anunta peste tot deschiderea unor mountain flights si din Pokhara spre Annapurna. Dar cum un avion al Buddha Air tocmai s-a prabusit cu vreo trei saptamani inainte, venind taman dintr-un mountain flight dinspre Everest, planul de expansiune in Pokhara se amanase cu cateva saptamani in schimb, niste postere imense ne anuntau iminenta deschiderii celei mai lungi tiroliene din lume in relaxare si sport extrem nu este decat un pas in Pokhara! Seara am petrecut-o in liniste, intre shopping si pizza + tiramis de la restaurantele italiene din Lakeside A doua zi dimineata, unii dintre noi au fost treziti mult mai repede decat si-ar fi dorit de un cocos care in zilele urmatoare a fost promis lui Shiva de o buna parte a trupei Asa ca romanii au luat cu asalt micul dejun inaintea celorlalti si am fost gata de plecare in turul Pokharei turul clasic al Pokharei. Primul obiectiv, pe unul din dealurile care domina lacul Phewa, se numeste World Peace Pagoda si a fost construita de un calugar japonez dupa Al Doilea Razboi Mondial ca un loc in care orice pamantean, indiferent de religie, sa vina si sa se roage Intentii nobile, dar marea majoritate a pamantenilor care urca mai greu sau mai usor dealul vin cu alte obiective pentru panorama superba a regiunii. Cum noi eram cu ditamai autobuzul, am inceput urcarea, de jos, de la soseaua asfaltata. Am ajuns dupa ceva efort, mai ales din partea celor mai putin antrenati dintre noi, pana la pagoda si, intr-adevar, era o panorama superba Desculti, sprijiniti de balustrada, admiram, la picioarele dealului, lacul plin de barci, in dreapta, Pokhara unde, de altfel, am si identificat hotelul nostru, de pe dealul de vis--vis se sarea cu parapanta intr-un ritm sustinut, dar lipsea taman elementul esential al intregului peisaj Masivul Annapurna! Ici, colo, mai aparea cate un colt de munte, dar, desi era o zi senina, toti norii din zona s-au bulucit exact peste Annapurna. Ce pacat!. Coboram la vale, mai pozam niste paianjeni-giganti si cateva maimute suparacioase si ne oprim intr-o asezare de refugiati tibetani. Dupa 1959, data cuceririi totale a Tibetului de catre chinezi, sute de mii de tibetani au luat calea exilului peste muntii sfinti Himalaya. Unii s-au asezat in India, in jurul Dharamsala acolo unde locuieste Dalai Lama si se afla Guvernul Tibetului, dar altii s-au asezat in Nepal, tara cunoscuta prin prisma negotului multisecular transhimalayan. Unii s-
au asezat pe langa marea stupa a lui Bouddha, langa Kathmandu, o alta zona de asezari tibetane creandu-se langa Pokhara Ne-am plimbat in mica asezare, cu magazine de suvenire, copii de scoala si restaurante servind momo (aveam in grup niste fani declarati ai acestui fel de mancare tibetan, un soi de galuste umplute cu diverse vegetale sau chiar si carne) si am plecat mai departe. Pe agenda Devis Falls, cascada lui Devi. Devi se pare ca vine de la numele unui elvetian, David, care a murit inecat aici acum vreo jumatate de secol. Tipul, altruist de altfel, cand a picat in cascada luat de un jet prea intens, nu a dorit sa mearga singur, si-a luat si prietena cu el si dusi au fost Legenda spune ca trupurile lor nu au mai fost gasite niciodata Sinistra sau nu aceasta poveste, un lucru este cert cascada este cu adevarat spectaculoasa si am aflat ca in mijlocul musonului, cand fluxul de apa este la maximum, zgomotul este asurzitor. Pentru a evita redenumirea cascadei in Mikes Falls, Jans Falls ori Ivans Falls, de jur imprejurul ei sunt niste garduri sanatoase, iar turistii pozeaza imaginea spectaculoasa este, de fapt, o cascada care se prabuseste printr-un perete surpat al unei pesteri. Imaginati-va un rau de munte, care curge in spume si deodata se prabuseste intr-o gaura de pestera. Ne vom reintalni cu apele raului, vizitand chiar pestera respectiva numita Gupteshwor Mahadev, cu intrarea exact peste drum de intrarea la Devis Falls, coborand in adancuri dupa ce strabati un labirint cu magazine de suvenire si restaurante locale. Pentru ca meniul sa fie complet, in pestera s-a amenajat si un mic templu al lui Shiva (cu lingamul respectiv), iar in prima parte a pesterii, visitors are extremely prohibited to take photographs around the temple Dupa ce am trecut de extrem de neremarcabilul templu, nu am mai fost extrem de interzisi sa pozam si ne-am bucurat de o imagine extraordinara, tridimensionala a suvoiului de apa prabusindu-se undeva spre centrul pamantului In timpul musonului, se pare ca pestera este inundata, iar apa se strecoara peste tot Restul zilei a fost la liber Am luat la bani marunti librariile (cu preturi similare cu cele din Kathmandu), magazinele de echipament sportiv pentru ca, intr-un tarziu, sa-mi rezolv problema de dezhidratare cu trei cesti pline de suc extraordinar, apoi reunindu-ne o parte dintre noi la restaurantul Once upon a time, un restaurant care satisfacea toate gusturile si acelora care voiau mancare nepaleza (evident sahibizata), si acelora care voiau mancare ca acasa, adica italiana. Si, nu in ultimul rand, aveau un wifi destul de zdravan, ideal pentru cei indragostiti iremediabil de Facebook care voiau sa faca in ciuda celor ramasi acasa A doua
zi era ziua cea mare unii vor sari pentru prima oara in viata cu parapanta, altii vor zbura cu deltaplanul motorizat, toti ne pregateam de premiere pline de adrenalina!
Imagini valea Trisuli si Pokhara
Pitoreasca vale Trisuli
Namaste ! Namaste ! Namaste !
Deasupra vaii Trisuli
Kung Fu peste Trisuli
Un elefant se legana pe o frunza de paianjen si pentru ca nu se rupea, a mai chemat un elefant Doi !
Refugiati romani in Nepal, primindu-si ratia de potol
Autobuze double-decker
Dar nici cu vehiculele mai mici nu mi-e rusine
In sfarsit, la Pokhara hotelul Meera
Juice barul de vis-a-vis de hotel
Si legendarele sucuri naturale la cana metalica
Tarifele luntrasilor de pe lacul Phewa
Spre insula
Unde se gaseste templul lui Shiva
Iar seara, shopping,
shopping,
shopping
si evident, cina la Once Upon a Time
Drumul spre World Peace Stupa
La stupa
De unde ai o frumoasa panorama asupra lacului Phewa
dar si asupra Pokharei
Din pacate, Annapurna sunt cam scumpi la vedere
Restaurant in comunitatea tibetana
Si faimosii Momo
La Devis Falls
Iata si cascada
Extremelly prohibited
Dupa zona in care esti extremelly prohibited
Impresionanta cadere de apa
Suveniruri nepaleze
Iar ziarul The Himalayan mai anunta un accident rutier S-ar putea s-i plac i:
Chitwan Paradise Hotel un crampei de paradis in Parcul National al Nepalului

Scris de Imperator 15 decembrie 2011 Asia, Nepal 7 comentarii
inShare
In ultima excursie pe care am facut-o in Nepal si Bhutan, in octombrie, am schimbat ca, de obicei, un numar destul de mare de hoteluri, atat in Nepal, cat si in Bhutan cred ca intr-un singur loc am dormit trei nopti legate una dupa alta Dar, din toate in care am stat in Nepal, cel mai pitoresc si in care m-am simtit cel mai bine a fost Chitwan Paradise Hotel. Chitwan este parcul national numarul 1 al Nepalului. Este situat jos, in campie, intro regiune numita Terai, extrem de diferita de restul Nepalului care e plin de dealuri si de munti de peste 8.000 de metri si timp de secole a fost o zona locuita doar de triburile tharu Teraiul era infestat de malarie De altfel, un calator englez din secolul 19 scria ca oricine altcineva care calatorea intre 1 iunie si 1 octombrie (sezonul musonic) murea Calatorii care trebuiau sa ajunga din India in Nepal calareau in cea mai mare viteza prin Terai pentru a ajunge in zona deluroasa pana la lasarea serii In schimb, tribul tharu, aparent, dobandise o imunitate ciudata la malarie Erau singurii rezidenti permanenti ai Teraiului. Asta pana in anii 50, cand guvernul nepalez a aruncat cu tone de DDT in Terai si astfel regiunea s-a deschis pentru straini. De atunci, Terai s-a transformat intr-o regiune bine populata, unde bastinasii tharu au ramas o mica minoritate curioasa. Iar daca va mai intrebati de boli tropicale, ei bine, astazi, exista doar un risc limitat de malarie, dar numai in sezonul musonic.
Sa revenim insa la Chitwan Paradise Hotel Am ajuns la hotel pe inserat, dupa o zi plina ne trezisem pe la 5 dimineata sa admiram un rasarit de soare magnific peste Himalaya la Nagarkot, apoi mersesem cu autobuzul ore in sir de-a lungul raului Trisuli si, nu in ultimul rand, experienta cea mai plina de adrenalina din Nepal rafting pe apele inspumate ale raului Trisuli, mai ales pentru mine, care nu stiu sa inot . Drumul dupa rafting parea nesfarsit nu mai era peisajul incantator din munti, ajunsesem in campie, devenise si destul de cald dupa aerul fresh din munti, in schimb, aparusera elefantii pe sosea, care se plimbau nepasatori prin sate. Si intrun tarziu am ajuns in fata lui hotelului imediat dupa un apus de soare splendid peste Terai. Din pacate, era deja noapte si paradisul nu se prea vedea, iar iluminatia nu era exact dintre cele mai bune. Orisicat, presimteam ca este un loc fain, iar cand am ajuns in camera, chiar m-am simtit instantaneu bine nu neaparat pentru ca era mare si curata, ci pentru ca era racoare aerul conditionat functiona perfect, in timp ce afara era o zapuseala umeda, tipic tropicala ! In cele doua nopti dormite aici am constatat insa ca, daca uitam deschis aerul conditionat, aveam sanse multiple de criogenare. A doua zi dimineata, aproape ca nu voiam sa mai plec din hotel Presimtirile mele se adeverisera o proprietate ampla, vasta, cu foarte mult verde, numeroase flori si multi, multi fluturi! Restaurantul era undeva in mijlocul pajistei unde se serveste bufet mancare nepaleza, dar, evident, cu un gust ajustat pentru straini (adica nu atat de condimentat). Undeva in spatele casutelor care formeaza hotelul, am descoperit si un cort cocotat pe o platforma de lemn sub un acoperis din stuf (sa-l protejeze de ploaie ?). Era gol si am intrat si am descoperit o camera cu baie, cu tot ce trebuie, dar totul amenajat intr-un cort. Am dormit o noapte intr-un asemenea cort in Rezervatia Masai Mara din Kenya si a fost chiar placut Daca l-as fi vazut, poate as fi solicitat sa dorm aici ma rog, alta data cand o sa mai ajuns prin partea locului ! Cum ziceam, dupa ce m-am asezat pe scaunul din pridvor, parca nici nu voiam sa mai plec Dar, pana la urma, m-am urnit pentru ca urma o zi plina: plimbat pe spatele unui elefant prin jungla in cautarea rinocerilor (ma rog, n-am gasit niciun rinocer, in schimb, am gasit niste crocodili de Gange), pe jos prin jungla, cu o canoe pe un mic rau si, mai ales, marea distractie de la rau in care un elefant iti
face baie! Si ca gama sa fie completa, am fost si pe la o crescatorie de elefanti unde sunt protejati elefantii ramasi orfani (ma rog, principiul e mai nobil decat cum arata locul) si mai ales ne-am plimbat e drept cam in viteza ca apusese soarele si printr-un sat tharu Un sat care semana perfect cu cele vazute in Etiopia desi sunt atat de multe mii de kilometri intre Nepal si Etiopia ! Seara, spectacolul a venit tot din partea casei. Hotelul a adus o trupa de dansatori din tribul tharu. Initial, nu ma asteptam la cine stie ce, dar in cazul acesta, desi artistii erau amatori, show-ul chiar ca a fost de nota 10 baietii manuiau cu o super dexteritate bete de diverse lungimi intr-o miscare antrenanta care i-a pus pe marea majoritate a sahibilor privitori la dans. Probabil, cele mai antrenante dansuri au fost dansul betelor (dansatorii isi loveau betele intre ei, fara sa se uite, erau extrem de bine antrenati) si dansul focului pe care le puteti viziona mai jos. Dansul betelor Dansul focului Daca ajungeti vreodata prin Terai, va recomand sa intrati si pe site-ul Chitwan Paradise Hotel si, desi la prima vedere pare scump (100 dolari pachet de 2 nopti, dar incluzand si tot programul prin jungla safari pe elefanti, plimbare cu canoe, safari pe jos, vizita la orfelinatul de elefanti, vizita in satul tharu si spectacolul folcloric), eu zic ca merita si in plus, va spun eu ca se mai poate negocia, mai ales daca apareti prin zona extra-sezon Sau dati-i un mail prietenului Raj, scrieti-i ca veniti din partea mea si cred ca va poate obtine niste discounturi.
Imagini Chitwan Paradise Hotel si National Park
Intrarea in hotel mai precis in gradina hotelului
Bungalow (in asta am stat eu
In cerdac !
Camera era faina,
dar nu se compara cu paradisul din curte
Restaurantul hotelului
Cort camera
in interiorul cortului
flori de prin gradina
care atrag fluturi multi-colori
pana la urma, a trebuit sa ies din hotel pentru un pic de safari pe elefanti
la o baie cu nenea elefantu
cu canoe prin jungla
sau pe jos
pentru ca intr-un final sa asistam la un spectacol tharu
Noapte buna, copii S-ar putea s-i plac i:
Cu Iulia, in excursie in Nepal si in India

Scris de Imperator 22 noiembrie 2011 India, Nepal 15 comentarii
inShare
Stiu, recunosc, a trecut vreo luna de cand am venit din Nepal si Bhutan si nu am scris inca nimic. Motivul este ca voiam sa termin serialul despre prima mea vizita in Thailanda, o tara incredibila in care ma voi duce din nou in curand,poate veniti si voi , dar promit ca va voi povesti curand despre ce am vazut si ce experiente senzationale am avut Dar, asa, in avanpremiera, o sa va prezint cateva poze din aventura nepaleza evident, am revazut magica Durbar Square din central Kathmanduului, ne-am sculat de vreo trei ori la o ora la care altii se culca, si asta pentru a vedea rasaritul de soare la Nagarkot, unde am admirat panorama senzationala a zeci, poate sute de kilometri de Himalaya, la Swayanbunath, unde soarele s-a ascuns temporar printre nori, dar maimutele au dat un mega-show, sau la Sagarkot, unde ar fi trebuit sa fi vazut rasaritul pe Annapurna, dar n-a fost sa fie Am facut pentru prima oara rafting pe valea Trisuli, desi nu stiu sa inot, o experienta super pe care mi-as dori sa o repet candva. Am zburat cu un avionas (asa-zisul light flying) la 4.000 de metri pentru a admira masivul Annapurna, aparand maiestuos dintre nori, asta in timp ce altii din gasca au facut pentru prima oara in viata paragliding (sau parapanta, mai pe romaneste). Am admirat incredibila vale Trisula pe o sosea pe marginea prapastiei, am uimit politia rutiera din Kathmandu cand o coloana de vreo 20 de cicloricse cu turisti romani treceau prin intersectiile capitalei nepaleze in viteza motoraselor umane.
Am mers cu elefantul prin jungla in cautarea rinocerilor, dar nu am avut noroc sa-i gasim. Apoi, am luat-o pe jos, tot in cautarea rinocerilor, dar am avut noroc sa nu-i gasim, ca altfel trebuia sa invatam alergatul in zigzag cu un corn de rinocer nervos in spate. Ne-am dat cu canoea prin jungle pe langa foarte rarii crocodili de Gange, iar seara am dansat cu dansatorii din partea locului dupa un spectacol destul de spectaculos. Si in fine, ar mai fi multe, multe de povestit, dar promit ca la un moment dat o sa scriu serialul promis despre excursia in Nepal. Pana atunci insa as vrea sa va povestesc putin despre o noua expeditie prin Nepal si India, organizata de prietenii de la Explore Travel si Iulia. Iulia este una din fetele care scriu la viajoa si este indragostita de India. A organizat evenimente de cultura indiana, la unul dintre ele chiar am fost invitat sa povestesc despre experientele mele indiene. In plus, a locuit si a calatorit cateva luni in India si e toba de zei, traditii si obiceiuri, stiind mai mult decat Brahma, the Creator, Vishnu, the Preserver, Shiva, the Destroyer . Ca si in cazul turei cu mine, programul este flexibil aveti doua optiuni de zbor (low-cost cu Fly Pegasus si Air Arabia via Istanbul Sharjah sau cu o companie clasica Qatar Airways ori Turkish Airlines) si mai multe optiuni de program puteti vizita doar Nepalul (1.390 de euro) sau India (1.600 de euro) sau amandoua (2.190 de euro). Mai multe amanunte puteti afla facand click aici !Excursia are loc in luna februarie, cand este o perioada foarte buna de vizitat India si Nepalul nici prea cald, nici prea frig, fiind sezonul secetos!
Pe scurt, ce se va face in Nepal
O padure de pagode in Durbar Square, centrul Kathmandu-lui
Cu ciclo-ricsa prin Kathmandu
Sadhu in Piata Durbar
Swayambunath sau Templul Maimutelor
Iaca si maimutele !
Rasarit de soare peste Himalaya
Rafting pe raul Trisuli
Safari prin jungla calare pe elefanti
Iar la final, elefantii iti pot face baie
O oaza verde Chitwan Paradise Lodge
Pod peste Trisuli
Light flying din Pokhara spre
Annapurna
Si daca avionul in care am fost eu vi se pare cam mare, puteti gasi si unul mai micut
Sau, ma rog, sa faci parapanta in tandem
Si sa revenim cu picioarele pe pamant pentru o incinerare
Pashupatinath, cel mai auspicios loc pentru incinerari din Nepal si unul dintre cele mai importante din toata lumea hindusa
Sau sa participi la o slujba budista la marea stupa de la Boudda
Nepal Masala. Episodul 7 Intr-un avionas la 4.000 de metri!

inShare
Inca o sculare super devreme in Nepal! Ma trezesc si dau perdelele la o parte. Fuck! E nor nu vad nicio stea pe cer. Ieri-seara aparusera niste nori negri de printre munti, dar speram ca vor trece. Iar azi este ziua cea mare, voi zbora cu un avionas, un soi de deltaplan cu motor care se numeste light flying, la 4.000 de metri, spre Annapurna, in plus, iar m-am sculat la 5 dimineata pentru un nou rasarit, speram eu, glorios peste Annapurna. Cum ziceam si in episodul 6, Pokhara este capitala turismului de aventura din Nepal Ai parapanta, alpinism, rafting si iata si light flying. In programul excursiei, ma gandisem ca asta sa fie o zi la dispozitie Dupa zilele foarte intense de pana acum, fiecare sa-si faca programul cum vrea Iar dintre noi, opt au ales parapanta (am senzatia ca nimeni nu a mai sarit pana acum), patru merg la light flying, doi s-au gandit ca vor si un rafting mai adevarat de grad 5, alti patru au optat pentru a vizita un orfelinat din Pokhara iar restul sa doarma, sa manance, sa se plimbe, sa faca cumparaturi. Cum ziceam, si in Pokhara este un punct de unde sa admiri rasaritul. Se numeste Sarangkot (rimeaza cu Nagarkot) si este un soi de deal mai inalt care domina Pokhara si de unde sar parapantistii ziua. Nu foarte multi ne-am trezit de dimineata spre deosebire de prima zi de la Monkey Temple. Entuziasmul pentru rasarituri de
soare a mai pierit In fine, nu conteaza, ne aruncam in autobuz si plecam pe drumul de costisa ce duce la Sarangkot Dupa mai multe serpentine, ajungem intr-un soi de loc de parcare in care sforaie numeroase autobuze care isi cauta disperate un loc de parcare De aici, putin pe jos spre punctul de belvedere evident, printre magazine de suvenire si agentii de voiaj care pun imagini superbe care sa te incite sa zbori cu parapanta. In fine, locul de view Plin de chinezi si indieni, se pare ca cele doua mari puteri care fac Nepalul sandvici au navalit deja in Pokhara. Toti inarmati pana in dinti cu aparate de fotografiat si filmat. La doi pasi, pe acoperisul unei cladiri cu 5 metri mai inalte, alti turisti aici insa platesti o taxa modica de intrare, vreo 100 de rupee. Dar, din pacate, norul nu se lasa dus, asa ca spectacolul facut de chinezi si indieni care se imbrancesc pe postamentul de unde, cica, se vede mai bine face toti banii in cele din urma, apare si soarele, rasarit de ceva timp, vag, prin perdeaua de ceata toti zoomii se pun in miscare, iar aparatele tacane ca la aparitia unei vedete pe covorul rosu. In fine, coboram in vale, nu mai are sens sa asteptam Putin ingandurat pentru ca in vreo trei ore, urmeaza sa zbor si nu mi-ar conveni sa fie nori Dar vremea pare sa o ia pe calea cea buna si, in timp ce coboram, vedem un colt de Annapurna iesind de dupa nori! Evident, ne oprim si imortalizam momentul! Incet-incet, cerul incepe sa se limpezeasca, dar nu si spre Annapurna. Urmeaza micul dejun si Elena care pleaca prima. Se poate zbura doar pana la ora 10:30, dupa aceea apar niste curenti de aer si cei de la Avia Club nu au decat trei avionase. Si cum noi eram patru doritori, am tras la sorti cine sa plece in prima tura. Si am iesit in tura a doua. Dupa micul dejun, traversez pana la juice barul de vis--vis si bag o combinatie de lime cu portocale si rodii J. Si veni ora la care sa ne ia masina sa ne duca la aeroportul Pokhara. Avia Club este singura companie din Pokhara care ofera light flying. Optiunile sunt sa zbori 15, 30 sau 60 de minute. Daca platesti pentru 15 minute, te invartesti putin pe deasupra lacului si orasului si revii la aeroport. In cazul zborului de jumatate de ora, o poti porni spre Annapurna, dar, evident, o ora este perioada perfecta poti ajunge destul de aproape de Annapurna si sa ai o experienta super! Pretul? 180 de euro pe ora. Ajungem la aeroport la biroul lui Avia Club. Desi mic, aeroportul Pokhara este destul de aglomerat, sunt numeroase zboruri intre Kathmandu si Pokhara marea
majoritate a companiilor nepaleze au avioane micute si nu pot transporta prea multi calatori, dar acum e sezonul de varf. Platim, tipa de acolo ma intreaba cate kile am. Hm, s-ar putea sa iau un avion mai mare, dar imi vor zice pilotii Trecem prin security check (un soi de gluma, evident) si apoi o luam la picior prin aeroport spre micul hangar al lui Avia Club. In hangar, doua tipe imbracate intr-un soi de uniforma de stewardese, extrem de plictisite, comentau, probabil, telenovela de cu o seara inainte. Ne asezam pe cate un scaun, mai sporovaim, cand, la un moment dat, cele doua sar ca arse ca si cum cineva le-ar fi bagat in priza brusc si incep sa roiasca in jurul nostru un ceai, ne arata poze, poate ne faceau si un masaj daca ceream In hangar, inca un avionas d-asta light, dar suntem informati ca e stricat. Hmmm In fine. Se face ora 9:00 si din cer se intorc cele trei avioane. Intre timp, dupa o discutie cu un nene mai cunoscator, se iau deciziile strategic-logistice eu zbor cu avionul mai mare, dar inchis, cele doua fete, cu avioanele deschise. Asa ca incepe procesul de imbracare in niste haine de astronaut. In cazul meu, pot sa stau si in camasa, nu se pune problema frigului, poate doar a presurizarii. Din avioane coboara doua japoneze (din cele deschise) si Elena (din cel inchis). Nici nu trebuie s-o intreb cum a fost: Minunaaaaat. Nu stam prea mult la vorbe, e timpul s-o tulim spre Annapurna. Pleaca mai intai cele doua avioane deschise si apoi eu Am mai zburat cu un Cessna in Peru deasupra Nazca Lines, dar ala era super-avion pe langa jucaria de azi si ne-a zgaltait zdravan. Spre surprinderea mea, decolarea este extrem de lina si, in cateva minute, zburam peste Pokhara Ma uit spre munte, inca nor, ma uit spre Sarangkot, au inceput sa sara parapantistii Din doua in doua minute, pilotul imi face semn sa ma uit la un mic aparat de fotografiat de tip savoniera, instalat sub aripa avionului pentru a ma imortaliza in zbor face cateva cercuri sa ma prinda in poza cu Annapurna si, la un moment dat, se pare ca scula nu mai merge. Au inghetat bateriile, conchide pilotul. Ne continuam zborul spre Annapurna care incepe sa apara dintre nori. Sub noi, campuri verzi, sate, paraie repezi de munte Spre stupefactia mea, aud vorbinduse in ruseste in casti pilotul meu si ceilalti discuta in rusa! Se pare ca unul dintre celelalte avioane are probleme tehnice Ups. Pilotul meu pare mai meserias si ii explica ce sa faca. Il intreb in engleza daca e vreo problema majora. Se uita surprins la mine Stii rusa. Da, ya panemaiu pa ruski Imi explica faptul ca
ceilalti piloti sunt rusi si ca el a invatat sa piloteze in ruseste Ia uite cum s-au infiltrat rusii aici, in Nepal, intre China si India Si nu sunt singurii, marea majoritate a parapantistilor care zboara in tandem cu turistii sunt tot din Maica Rusie! Cu cat ne apropiem de Annapurna, privelistea devine incredibila Muntele se dezvaluie incet-incet, piscuri abrupte imbracate in nea rasar cand nu te astepti de dupa nori Am ajuns sus, la 4.000 de metri, dar Annapurna, care au in jur de 8.000 de metri, ne bat.. Incep sa simt inaltimea, dar ce conteaza in fata mea, Annapurna sunt o minunatie Pilotul face rotocoale printre nori, driblandu-I ca un mare fotbalist La fiecare curba vad un alt unghi, o alta priveliste, o noua descoperire. Parca incepe sa-mi placa faptul ca avem nori, totul pare mult mai spectaculos, mai interesant, mai misterios Sub noi, sate de munte catarandu-se pe rape, probabil pe aici sunt celebrele circuite montane iar in fata mea, aproape sa-l ating cu mana, este un masiv incredibil. Din pacate, cum probabil banuiti, orice vis are si un sfarsit. Pilotul imi spune ca trebuie sa ne intoarcem la baza. Pana ajungem la Pokhara, se face ora. Oceni harasho, gaspadin! Zambeste. Pana acum era foarte tacut, de cand l-am luat pe ruseste, se pare ca s-a spart gheata. In zbor, am aruncat un ochi si la celelalte avionase. Desi mai mici, si ele au urcat sus, la 4.000 de metri. Acum ne indreptam in tandem peste Sarangkot de unde se sare non-stop, facem o tura de onoare peste lac, dam roata pe deasupra stupei care am vizitat-o ieri (cu ocazia asta, observ ca langa stupa se afla un heliport!) si, dupa un approach scurt pe deasupra orasului, punem rotile pe pista aeroportului Pokhara A fost incredibil Incepe sa-mi fie greu sa aleg care a fost cea mai tare experienta de pana acum light flying la Annapurna? Rafting pe Trisuli? Elephant safari prin Chitwan? Greu, foarte greu, un lucru e sigur Nepalul este un loc asa de minunat! Revin in oras dupa ce am negociat cu un taximetrist. Restul zilei este de relax o cana de suc la baiatul de langa hotel, imi cumpar un rucsac care sa-mi inlocuiasca veteranul, pranz la Once Upon a Time Si fetele care se duc una dupa alta spre parapanta Parca as fi avut chef si eu de asa ceva Lasa, ma pastrez pentru alta data poate peste Transfagarasan, poate la Victoria Falls
Seara, inchiriez o barca impreuna cu Elena si Teo si ne plimbam agale pe lac Iar apoi, evident, nu pot rata ocazia unui super-masaj la picioare ! Pokhara este capitala masajului in Nepal, poate si pentru ca, aici e o nevoie extrema pentru acest serviciu pentru alpinistii veniti cu muschii super-solicitati din jurul Annapurnei. A doua zi dimineata plecam din nou cu autobuzul, de data asta spre Kathmandu. Aici, grupul celor 19 se va sparge din nou opt vor mai ramane vreo doua zile prin Kathmandu si apoi se vor intoarce acasa, restul de 11 vom zbura spre Bhutan, Regatul Fericirii, putin cunoscutul regat budist de sub Himalaya Si nu oricum, eu cu 10 tipe!!! Halal harem! Dar, pana atunci, pe langa spectaculoasa vale a Trisuli (unde tocmai a mai picat un autobuz local), mai avem de vizitat o atractie inedita singura telecabina din Himalaya, telecabina de la Manakamana. Ca si in cazul muzeului de la Patan, aici e tot mana austriecilor Si, intr-adevar, telecabina (ma rog, de fapt o telegondola putin mai mare) arata exact ca in Alpi o minune a tehnologiei moderne intr-o tara in care as ramane mai putin surprins sa ma trezesc in secolul 17 Manakamana nu este un loc oarecare. Este un templu important din Nepal, cred ca al doilea ca importanta dupa cel de la Pashupatinath, cocotat pe un varf de munte. Este dedicat zeitei care l-a binecuvantat pe regele Gorkha ce a purces sa cucereasca regatele de pe valea Kathmanduului si sa unifice Nepalul. De altfel, aici ne aflam in provincial Gorkha (oraselul omonim se afla de cealalta parte a dealului de Manakamana). In afara de templu care are, evident, o celebritate locala, Gorkha este faimos prin celebrii luptatori gorkha (sau gurkha). Englezii i-au descoperit cand i-au salvat de revolta trupelor indiene din 1847 si de atunci i-au integrat ca adevarate trupe de elita in armata engleza. Gurkha sunt astazi incorporati in armatele Nepalului, Indiei, Malaysiei si Marii Britanii, sunt politisti in Singapore si formeaza garda personala a sultanului Bruneiului. Sunt considerati cei mai buni soldati din lume (exista legenda ca, in ultimii ani, un Gurkha din armata britanica ar fi ucis 30 de afgani), cei mai puternici baieti fiind recrutati de la varsta de 17 ani in urma unui examen fizic pe care putini pamanteni l-ar putea trece (mare parte din cei care l-ar trece sunt gurkha, evident). Si, dupa cum banuiti deja, visul oricarui baietel gurkha este sa treaca acest test, sa-si ia kukri (cutitul gurkha) si sa plece in lume Pana una alta, ne asezam la coada la telecabina. Ma uit la lista de preturi. Pentru un nepalez, biletul costa 425 de rupee (4,25 euro), pentru un strain, 15 dolari (deci ceva mai mult de dublu), pentru capre 165 de rupee Bilet de telecabina pentru
capre? Si inca ieftin Misterul insa se rezolva curand. Manakamana este locul in care nepalezii se duc sa se roage pentru a avea prunci de sex masculin. Iar zeita Bhagwati (o reincarnare a lui Parvati) iubeste foarte mult sacrificiile de animale, asa ca cei care isi doresc indeplinite dorintele trebuie sa contribuie si ei cu ceva animale de sacrificiu de obicei, cocosi si capre. Daca cocosii pot lua telecabina gratuit in bratele stapanilor lor, caprele trebuie sa calatoreasca cu o gondola speciala (nu are geamuri), primesc o eticheta de bagaj si fac ultima plimbare din viata. De ce e biletul de capra asa de ieftin? Simplu, este bilet doar dus, pentru toate celelalte categorii de pasageri, biletele sunt dus-intors. Dupa o coada destul de lunga, dar care s-a miscat repede, iata-ma in telecabina Sarim voiniceste peste apele lui Trisuli (cand am facut rafting am trecut pe sub telecabina si ne era frica sa nu ne sara vreo capra in cap J) si o pornim in viteza la deal Panorama este superba, desi nu se vad muntii Himalaya (peste Manakamana se afla un nor cam negru), asa ca savurez cele 10-15 minute de plimbare cu inedita instalatie de transport Sus, la terminal, dam de doua capre cuminti cu eticheta de bagaj in asteptarea stapanilor si de un intreg iarmaroc foarte tipic subcontinentului un bazar cu tot soiul de suvenire care mai de care mai chicioase, restaurante, hoteluri, poti cumpara chiar si capre sau cocosi daca n-ai venit cu ei acasa si plin de lume venita dupa prunci baieti (sau doar sa faca turism?). In fine, dupa ce bantuim prin aceasta zona destul de pestrita, dar extrem de autentica, ajungem si in fata templului. Trebuie spus ca, spre deosebire de alte temple, Manakamana nu este pe gringo trail, pe ruta obisnuita a turistului strain. Sunt foarte putini straini aici, probabil 95% din cei prezenti sunt nepalezi si poate indieni, pelerini la templul sfant. Este cred insa primul loc in care regasesc atmosfera tipica subcontinentului haotica, murdara, plina de fum. Da, aici e in fine un loc autentic, aici regasesc culoarea, poate respingatoare pentru multi sahibi, a Indiei sau a Nepalului Din pacate, nu pot sa stau mult timp, ca telecabina ia pauza de pranz si mai avem mult de mers pana la Kathmandu! Fac cateva poze, ma apropii de temple, ii remarc si pe brahmanii care binecuvanteaza oamenii in pauza de citit ziarul si o luam la fuga spre telecabina vom prinde ultimele curse de dinainte de binecuvantata siesta. Odata ajunsi jos, toti tragem la un restaurant care arata chiar bine, la doi pasi de casa telecabinei pe malul lui Trisuli Cu chiu, cu vai, Beejay si soferii ne conving ca stiu un loc mai bun Si, intr-adevar, ne vom opri cam 5 minute mai tarziu intr-
un loc foarte fain, cu mancare excelenta Toata lumea epuizata de experienta Manakamana se asaza, mai putin eu, care vreau sa mai bantui prin complex sa fac niste poze Si sub restaurant, mai jos, gasesc o piscina superba!! Trebuie doar sa arat pozele, ca toata lumea sare de la mese sa vada minunea Si nu numai, dupa masa, cativa dintre noi ne vom arunca in imbietoarea piscina, plasata pe aici, prin pustietati Cam recisoara apa, dar super revigoranta! Taman bine pentru inca cinci ore de mers pe serpentine pe malul abrupt al Trisulei Ajungem in Kathmandu la ora de varf Revad imaginile stocate in memorie din India mii si milioane de motociclete si ricse care cauta cate jumatate de milimetru pentru a se strecura printre oameni, vaci, masini, camioane, autobuze Cu autocarul nostru, suntem ca elefantul in vitrina de portelanuri, noroc ca portelanurile de aici se misca natural si, in plus, au si capacitatea de reincarnare in caz de ceva Dar, pana la urma, ajungem in locul de debarcare Autocarul este prea mare pentru a intra pe ulitele inguste si meandrate ale Thamelului Cum ma dau jos din autocar, dau nas in nas cu Raj de la agentia locala E deja sosit cu un mic tractoras cu remorca pentru a transporta bagajele la hotelul Vaishali, iar poporul o va lua pe jos Cezar, Sir, we have a problem, imi zice Raj. Cei de la hotelul Vaishali, iar au facut over-booking si ne lipseste o camera. No problem, Raj, vreau sa stau la International Guest House. International Guest House este pensiunea la care am stat acum opt ani si mi-a placut rau de tot Din pacate, nu au destule camere pentru tot poporul care a venit in Nepal, as fi vrut sa stam aici. Raj suna la IGH si au o camera Ne inghesuim amandoi cu tot cu rucsac intr-o ricsa si o pornim pe strazile accidentate de gauri ale Kathmanduului Si, iata, ajung la IGH. Raj pleaca sa-i intampine pe restul turistilor la Vaishali, eu intru in camera Ce de amintiri, ce bine imi pare ca dorm o noapte aici Nu e exact camera in care am stat, dar ce mai conteaza Imi pare asa de bine ca sunt la International Guest House Si sincer nu as mai fi plecat, dar aveam intalnire, la ora 8:00, cu Cristina Neavand roaming, am hotarat sa ne vedem ca in the good old days am stabilit cu o luna inainte ca ne vom vedea la ora 8 la Vaishali Ma rog, ne-am mai confirmat prin facebook, dar no phone ! Si ne-am vazut Mai intai am stat putin in receptie. Cristina si prietenul ei tocmai au picat din India, unde s-au invartit prin nord, prin Rajastan Cum ti se pare Nepalul?, intreb. Parfum, e asa liniste si curat, e super!, are Cristina o explozie de sinceritate Ceilalti de prin jur
fac ochii cat cepele V-am zis eu, daca veneati la Kathmandu via Delhi, mancati de pe strada fara niciun stress ! Seara, intr-unul din restaurantele mult laudate ale Thamelului Si surpriza sa mai dam peste un roman hippiot, care sta pe aici de cateva luni, si o alta trupa de romani, dar veniti din America si cu un accent mai American Kathmandu, stravechi oras romanesc ce v-am spus ca Nepalul nu e asa de departe si de scump de venit aici!
Imagini Nepal: light flying, Annapurna, Pokhara, Manakamana si Kathmandu
Rasarit de soare la Sarangkot printre chinezi si indieni
Intr-un final, un colt de Annapurna
In hangarul Avia Club cam asa arata un light plane
Si gazdele noastre
Anca, imbracata ca un cosmonaut !
Si avionul meu !
Bordul destul de simplu !
Deasupra Pokharei
In zbor, spre Annapurna
Si celelalte doua avioane
Deasupra stupei
Si cu binemeritata diploma
Inapoi in Pokhara, prin Lakeside
Unde poti gasi chilipiruri
Iar dupa-amiaza, o plimbare cu barca pe lac
O partida de shopping prin librarii
Si un masaj binemeritat la picioare
Telecabina de la Manakamana
Si tarifele pentru localnici, straini si capre
Gondola pentru capre
Dar si cea pentru oameni
Avem si cocosi printre calatori
Cu telecabina deasupra Nepalului
Aveti o capra la bagaje de cala
Bazarul din Manakamana
N-ati venit cu tapul de acasa? No problem, gasiti de vanzare
Si in fine, templul Manakamana
Puteti fi binecuvantati
La coborare, iata valea Trisuli
O piscinaaaaaa !
Seara in Kathmandu, la International Guest House
Prin Thamel
Si cu Cristina si Andrei, proaspat picati din India !
Nepal Masala. Episodul 13. Ultimele zile in Kathmandu

Scris de Imperator 20 februarie 2012 Nepal, Nepal Masala (2011)Niciun comentariu
inShare
Cand luam in primire camera de la Hotel Vaishali, de abia atunci realizam ca am intrat in ultimele doua zile ale excursiei. Ajungeam in Kathmandu acum doua saptamani, dar parca ajunsesem cu o luna inainte, atat de multe am facut si am vazut Dar nu era timp de rememorat si retrait pentru ca mai aveam doua zile in Kathmandu si trebuia sa beneficiem din plin de aceste ultime zile in Nepal Si ultimele zile erau dedicate poate celor mai importante monumente din zona Kathmandu templul hindus de la Pashupatinath si stupa budista de la Bodhanath
(sau Bouddha). Pentru credinciosii altor religii poate parea realmente ciudat cum hinduismul si budismul s-au combinat exista atatea locuri multiconfesionale in lume, unde credinciosii unei religii locuiesc alaturi de credinciosii altor religii si fiecare se duce la biserica, moscheea sau templul lui, in schimb, aici, in Nepal, budismul s-a incrucisat cu hinduismul Buda este si un zeu hindus, de aceea sa nu fii mirat sa vezi o majoritate hindusa care vine sa se roage in templele budiste Asa ca nu trebuie sa ne miram ca cel mai sfant loc hindus din Nepal se afla la doi pasi de cel mai important loc de pelerinaj budist Pashupatinath vine de la numele Pashupati care este una dintre reincarnarile lui Shiva. Daca Shiva este in general un zeu inspaimantator, Shiva the Destroyer, cam nervos si impulsiv (isi omoara si fiul crezand ca este amantul nevestei lui si apoi il reinvie punandu-i un cap de elefant simpaticul zeu Ganesha), in cazul reincarnarii in Pashupati, el este un conducator destul de pasnic al animalelor. Sub reincarnarea de Pashupati, Shiva isi releva latura creativa si, hai sa-i zicem, placuta. Iar Shiva sub forma lui Pashupati este considerat un protector al Nepalului de fapt, era invocat in toate documentele oficiale ale fostilor regi nepalezi nu stiu cum mai e acum, in cazul unui guvern maoist, sau poate or fi descoperit ca si Lenin a fost o reincarnare a lui Shiva una machiavelica insa. Templul Pashupatinath se afla pe malurile unui mic rau, mai repede, parau numit Bagmati. Asa cum Varanasi se afla pe fluviul sfant Gange, la fel si Bagmati este considerat sfant, incinerarea pe malul sau fiind o reteta sigura pentru o reincarnare superioara in viata urmatoare asa ca multi nepalezi se dau peste cap pentru a-si aduce parintii sa-I incinereze la Pashupatinath, iar cenusa lor sa fie aruncata in Bagmati in consecinta, rugurile din Pashupatinath functioneaza din plin. Microbuzul ne-a varsat undeva mai departe de Pashupatinath si, evident, a trebuit sa trecem printr-un bazar turistic cu victime prin portofel, pentru ca unii dintre noi nu s-au abtinut sa cumpere cate ceva. Cu cat te apropii de Pashupatinath, incepi sa simti un miros de ars, dar cumva dulceag chiar si pentru unul ca mine care are simtul mirosului destul de atrofiat. Unii dintre noi cu mirosul mai fin nu prea rezista, asa ca se retrag repede. Ne apropiem. Pashupatinath lucreaza din plin. Doi morti sunt in curs de transformare in cenusa, un al treilea este scos dintr-o racla si pregatit prin ungere cu un soi de ulei (de unde, probabil, provine mirosul dulceag). Este adus din strainatate, aceea este o racla pentru cei adusi din strainatate, imi spune ghidul. Cine stie pe unde o fi fost, poate prin Golf, sunt multi
nepalezi la munca in golful cu mult petrol, o fi murit omul pe acolo si a fost adus la Kathmandu pentru a fi ars intr-un loc auspicios. Ma uit la ceremonial de dincolo de parau Mortul este scos, probabil un preot incepe sa-i zica ceva, lumea in jur sta si se uita. Doi barbati duc lemne si pregatesc rugul. Acum mai bine de un secol, daca omul era ceva important, era urmat pe rug de sotie care ardea de vie alaturi de sot intr-un ceremonial numit sati. Sati a fost practicat si de nevestele primilor regi nepalezi, dar, intre timp, traditia a fost interzisa In India, mai este practicata din cand in cand, iscand adevarate furtuni mediatice. Aici va arde doar mortul, nu si nevasta Ciudat, nu il plange nimeni La doi pasi de ruguri, copii, fetite si baietei complet dezbracati se harjonesc prin apa O pustoaica se spala pe cap intr-un parau maro, plin de murdariile Kathmanduului, dar sfintit de cenusa mortilor cum e sa faci baie in asa ceva?! La Pashupatinath traieste si o colonie de sadhu, oameni sfinti care au renuntat la toate posesiunile si interesele lumesti si se retrag sa mediteze. Este al patrulea pas in ciclul unei vieti virtuoase hinduse dupa ce a studiat, a devenit tata si a facut un pelerinaj la un loc sfant. In principiu, un sadhu n-ar trebui sa pozeze pentru bani pentru ca banii nu il mai intereseaza, dar se pare ca templul e interesat in aceste rupii pentru a-I intretine, asa ca fac deliciul fotografilor imbracati in rosu, culoarea lui Shiva, cu diverse desene pe frunte, cam scheletici, datorita dietei destul de severe. Dupa turul din zona ghaturilor de incinerare, mai facem un ocol prin complexul de cladiri sfinte si ajungem la intrarea in templu. De aici nu mai pot merge mai departe, accesul este interzis pentru cei care nu sunt hindusi. Asa ca nu ma pot poza decat cu poarta si sa-mi aduc aminte de povestea aceea cu poarta noua, mai ales cand, la doi pasi dupa intrare, troneaza statuia unui mare bivol cu organele sexuale puse mai in evidenta decat coarnele sa nu uitam, si hinduismul are multe elemente sexuale, putin socante pentru cineva venit dintr-un crestinism excesiv de pudic O luam la picior pe deal, spre locul unde se afla microbuzul. Acum 8 ani cand am fost in Nepal, am mers pe jos intre Boudhanath si Pashupatinath, nu e asa de departe, dar acum suntem multi si timpul e scurt asa ca microbuzul se chinuieste sa se strecoare pe ulite inguste, prin lume si popor spre marea stupa de la Boudhanath
Marea stupa de la Boudhanath (sau Boudha) are si ea o istorie multimilenara. A fost construita in jurul anului 600 cam cand regele Tibetului a fost convertit la budist de cele doua neveste ale lui una nepaleza, alta chinezoaica, si se pare ca a fost ridicata de un print care si-a omorat tatal din greseala. Actuala stupa dateaza de prin 1400, dupa invazia mongola, iar in jurul ei s-a creat de-a lungul istoriei o mica asezare tibetana era normal ca negutatorii tibetani veniti de peste munte sa se aseze in jurul unei stupe budiste. Dupa 1959, data refugierii lui Dalai Lama din Tibet, o multime de tibetani au trecut muntii in cautarea libertatii si s-au asezat, evident, in jurul stupei Acum, in zona se afla o puternica comunitate tibetana, extrem de activa si intreprinzatoare, precum si mai multe manastiri tibetane. Atmosfera de la Bouddha este net diferita de cea de la Pashupatinath daca la Pashupatinath te simteai clar in subcontinentul Indian, un loc mai galagios, mai murdar, poate si mai obositor, ei bine, odata ce paseai in zona din jurul imensei stupe, sub ochii albastri ai lui Buda, parca te teleportai intr-o alta lume, mai calma, mai senina, mai linistita, ca un aer proaspat dinspre Himalaya si nu puteam sa nu-mi aduc aminte de atmosfera zen din Bhutan. De jur imprejurul stupei, magazine de suvenire, restaurante obligatoriu roof top, din acelea pe acoperis pentru panorama, chiar si un mic templu ascuns printre cladiri Si este poate un loc obligatoriu de a lua masa! Este de asemenea un loc perfect de a te bucura de spectacolul strazii budisti si hindusi, nepalezi si tibetani, femei cu sort tibetan si cu roata de rugaciuni in mana sau barbati in izmene cu scufia tibetana in cap, turisti, backpackeri, copii, scoleri, se invartesc in jurul stupei sub ochii lui Buda, obligatoriu in sensul acelor de ceasornic Si cum multimea creste odata cu venirea serii, este un loc excelent de a sta pe stupa si a asculta mantrele Om Mani Padme Hum care se aud mai bine sau mai hodorogit de la boxele magazinelor de CD-uri si DVD-uri. Seara, inapoi in Thamelul devenit familiar Si pentru ca era ultima noastra noapte, reintregiti si cu Cristina si Andrei, veniti conform intelegerii de acum o luna la ora exacta la hotelul Vaishali, ne-am dus intr-un soi de club pe langa Kathmandu Guest House unde am baut si am descoperit un job nou pentru un club YTJ! Nu stiti ce e? Simplu, clubul nu are nici DJ (Disk Jockey), nici VJ (Video Jockey), ci YTJ (YouTube Jockey !). Pentru ca muzica venea de pe YouTube si un baiat priceput alegea cele mai bune melodii asta in pauza unei trupe de coveruri care canta destul de bine!
A doua zi dimineata, dupa ce am vizitat niste hoteluri cu Raj, am decis sa am parte de o zi mai zen, asa ca m-am dus la ceea ce se numeste extrem de romantic Garden of Dreams Gradina Viselor! Ei bine, in mijlocul unei galagii infernale si al unui trafic haotic, al unui oras extrem de dinamic si galagios, gasiti o gradina de un calm britanic! Inconjurata de cladiri in stil British, nu foarte departe de Thamel, in spatele unor garduri groase si in schimbul a catorva sute de euro, ai parte de un gazon englezesc, de flori tropicale si de o liniste ireala aici lumea vina sa citeasca, sa stea la soare (in caz ca nu vreti sa faceti o baie in Bagmati), sa zambeasca la soare. Dar, desi Garden of Dreams te invita la visare, as dori sa mai dau o raita prin Boudha poate sa visez si acolo la auzul Om Mani Padme Hum Asa ca sar intrun taxi si ajung destul de repede in suburbiile Kathmanduului unde se afla marea stupa Si stau turceste, calare pe stupa, savurand spectacolul lumii. Langa mine, numerosi nepalezi, singuri sau veniti cu prietenii, familia se plimba atat in jurul stupei, cat si pe ea. Unii se descalta, altii nu, este totusi un loc sfant. Iar pe deasupra, odata la 10 minute, un avion decoleaza, inclusiv Air Arabia spre Sharjah care transporta o parte dintre cei cu care am savurat aceste doua saptamani prin jurul Himalayei. Dupa ce imi mai cumpar niste tricouri, incep sa caut manastirile tibetane din jurul Marii Stupe. Din pacate, mi-am uitat foile din Lonely Planet la hotel si e cam greu sa le gasesc prin labirintul ulitelor mini-orasului tibetan. Gasesc o mare manastire in drum spre Hotel Hyatt si apoi ma ratacesc Dar nu conteaza, e o parte din Nepalul traditional, de zi cu zi, departe de zona cosmopolita din centru. La un moment dat, dupa un colt, vad o cladire foarte frumoasa, cam la cativa kilometri distanta in varful unui deal. Wow asta sa fie manastirea Kopan? O cautasem si acum opt ani si nu am gasit-o! Ma uit la ceas nu am timp s-o iau pe jos Gasesc un taxi, negociez si la drum!
Manastirea Kopan nu este prea veche, a fost construita undeva dupa ocupatia chineza a Tibetului de un lama refugiat, dar este principalul centru unde poti sa inveti budism si sa meditezi daca esti strain. Daca religia te lasa mai mult rece, poti insa sa faci cursuri de medicina tibetana sau sa inveti cum sa pictezi o thangka, dar majoritatea cursantilor vin aici pentru budism si meditatie. Ce e curios este cand fondatorul Kopanului, Lama Thubten Leshe, a murit in 1984, reincarnarea sa
a fost descoperita intr-un baietel spaniol, Osel Torres. Acesta a fost dus in India la diverse manastiri si a trait ca un lama mai bine de un deceniu, pana la varsta de 18 ani, cand a fugit inapoi in Spania pentru a se face regizor De altfel, povestea aceasta destul de ciudata a stat la baza filmului Little Budha. M-am plimbat prin Kopan la apus de soare. Era frumos, iar privelistea asupra Kathmanduului era deosebita. M-am plimbat pe langa chortene super-impodobite, parca nu am mai vazut asa prin alte parti (sa fi fost chortenul fostului lama?). Din pacate, manastirea era inchisa, asa ca m-am uitat pe gaura cheii. Nu am vazut studenti occidentali, cu exceptia unei fete care bantuia desculta pe acolo, imbracata intr-un strai care sugera ca e studenta, dar zona de campus este inchisa vizitatorilor obisnuiti. De aici, am plecat spre Thamel. Era sfarsitul unei excursii deosebit de frumoase. In drum spre casa, am dormit o noapte in aeroportul din Doha. Cursa de la Kathmandu la Qatar Airways decola din Kathmandu pe la miezul noptii si ajungea in jurul orei 1-2 noaptea (se zboara patru ore, dar e o diferenta de fus orar). Cursa spre Bucuresti era la 8 dimineata, asa ca am platit 40 de dolari pentru a dormi in business lounge. Loc fain, mancare buna, bautura la discretie, dar si locul unde miam pierdut ochelarii. In episodul de maine, o sa incerc sa scriu un soi de mini-ghid despre cum poti vizita Nepalul. Desi pare departe, nu este nici greu, nici scump sa vizitezi aceasta tara fascinanta de la picioarele Himalayei si pot sa spun ca o experienta de genul acesta merita cu varf si indesat!
Imagini Kathmandu
De la fereastra hotelului Vaishali
Microbuz spre Pashupatinath
Fumul de la incinerari te intampina de departe la Pashupatinath
Unii nu prea suporta
Dar haideti sa aruncam o privire mai de aproape (cu zoomul)
Iar la doi pasi mai incolo, copii goi se imbaiaza
sau chiar se spala la cap
Este adus un nou mort
iar rugul este pregatit
Ghaturile de la Pashupatinath
Si intrarea in templu (permisa doar hindusilor)
Asa ca o iau la deal
si arunc o ultima privire spre ruguri
Marea stupa de la Bouddha se vede de departe
Dar si de aproape
iar de la inaltimea roof-top restaurants poti sa
observi ritualurile budiste de inconjurare a stupei
Iar ultima seara in Thamel
A doua zi dimineata, ca de obicei prin Thamel
Pentru a descoperi o oaza neasteptata Garden of Dreams
Apoi, dau o fuga din nou la Bouddha
Prin jur, lume diversa si colorata precum steagurile de rugaciune
calugari budisti
batrani nepalezi
sau Sex and the City varianta Kathmandu
Si cu ochii albastri ai lui Buda in minte
Pornesc in descoperirea manastirilor tibetane din jur
Dar si viata de zi cu zi
Cand deodata vad o cladire frumoasa in varful unui deal E manastirea Kopan !
Un chorten la Kopan
Sau o statuie cu mai multe capete (precum zmeul din poveste)
Manastirea Kopan
Pentru ca la apus de soare sa ma intorc in Thamel
Ca sa-mi iau rucsacul si sa plec la aeroport.. La revedere, Nepal ! S-ar putea s-i plac i:
Cu Razvan Marc in Nepal si Bhutan la primavara !

Scris de Imperator 27 decembrie 2011 Bhutan, diverse, Nepal 41 comentarii
inShare
Stiu ca unii dintre voi v-ati fi dorit sa veniti cu mine si cu Razvan asta-toamna in Nepal si Bhutan (cu mine) sau Tibet (cu Razvan), dar dintr-un motiv sau altul nu ati mai ajuns Ei bine, se mai face o noua tura cu Razvan in Nepal si Bhutan la sfarsitul lui martie, inceputul lui aprilie. Vremea va fi foarte buna cald si uscat, musonul incepe sa bata de prin mai, iar despre destinatii nu pot spune decat ca sunt intre tarile mele favorite Nepal, o tara exotica, ancorata inca in istorie (va veti simti ca in secolul XVII prin multe locuri din Kathmandu, Patan sau Bhaktapur), iar Bhutan este una din acele tari misterioase, semi-inchise, unde se masoara Gross National Happiness (Fericirea Nationala Bruta) si nu Gross National Product (Produsul Intern Brut). Organizator sunt tot prietenii de la Explore Travel cu care am organizat si tura de asta-toamna de sub Himalaya. Ce o sa vedeti: orase incremenite intr-o epoca pe care o vedeti doar in filme, capitala turismului de aventura de la sud de Himalaya Pokhara, safari pe elefanti, pe jos sau in canoe in Chitwan National Park, veti participa la unul din cele mai importante festivaluri din Bhutan Paro Tsechu, dar veti vizita si aceasta tara fascinanta, pana nu demult inchisa turistilor, o tara care pune accentul pe fericire, pe compasiune, pe pastrarea cadrului natural, si mai putin pe avutie Deci, plecarea va fi din Bucuresti pe 23 martie cu Qatar Airways si veti sosi a doua zi in Kathmandu, dupa o schimbare de avion in Doha.
Pe 24 martie, veti avea zi libera, timp in care puteti descoperi cartierul turistic Thamel, plin cu restaurante super-bune, magazine de haine, suvenururi si echipament montan. Seara, o cina speciala la un restaurant cu spectacol folcloric. 25 martie veti lua la pas fascinantul centru al Kathmandu cu templele si palatele sale si apoi veti urca la Monkey Temple pentru o cura de budism, de distractie pozand maimutele cam impertinente si panorama capitalei nepaleze. 26 martie daca vreti sa vedeti lumina roz roz reflectandu-se pe stupa de la Swayanbunath, va puteti scula la 5 dimineata Ce e fascinant sa fi la prima ora a diminetii acolo nu e neaparat lumina roz si lumea care vine sa se roage, indiferent de religie dar si maimutele cam infometate care vor sari din statuie in statuie. Apoi, veti face o tura pe la templul hindus Pashupatinath, cel mai important din Nepal (cunoscut prin faptul ca cei incinerati aici au sansa unei reincarnari mai bune in viata urmatoare) si lungul drum spre Pokhara, pe malul raului Trisuli intr-un peisaj de basm 27 martie veti vizita Pokhara, un oras de 10 ori mai linistit decat Kathmandu, aflat pe malul unui lac unde se oglindesc optmiarii Annapurna Eu n-am prea avut noroc asta-toamna ca Annapurna s-a ascuns printre nori, dar imi voi aduce aminte toata viata de light flying-ul intr-un mic avionas spre Annapurna. 28 martie veti pleca din Pokhara si pe drum va veti opri pentru 3 ore de rafting pe valea Trisuli. Sincer, a fost incredibil ! Eu nu stiu sa inot, a fost pentru prima oara in viata cand am facut rafting, dar a fost superb ! Si merita facut Seara o sa ajungeti in campie, in Chitwan National Park 29 martie toata ziua prin Chitwan, sper sa gasiti vreun rinocer sau tigru Noi nam gasit, dar ne-am plimbat pe elefanti prin jungla si rauri, pe canoe, pe jos, iar unii dintre noi care aveau haine de udat au facut baie cu elefantii 30 martie va veti intoarce in Kathmandu (sunt destule ore pe drum), iar dupaamiaza o veti petrece la shopping-uri sau o mancare buna prin Thamel. 31 martie zborul Kathmandu Paro este un wow Se trece prin fata Everestului (sa stati pe partea stanga a avionului Druk Air), iar aterizarea la Paro este cunoscuta ca fiind una dintre cele mai spectaculoase 10 aterizari din lume Dar inca de la aterizare veti fi cuprinsi de o inexplicabila bucurie sa fie faptul ca garzile aeroportului sunt imbracate in costume nationale ? Sa fie ca aeroportul este
de lemn pictat, absolut superb ? Sa fie datorita muntilor superbi din jur sau a minunatului palat pe sub nasul caruia veti ateriza ? Nu stiu, dar noi radeam de ne durea burta !!! Si era o intreaga atmosfera de bine Veti vizita Muzeul National si dzong-ul, palatul din Paro, iar culcarea in Thimphu, in capitala, aflata pe o vale la vreo 50 km de Paro 1 aprilie nu e o pacaleala, veti vizita capitala Bhutanului replica bhutaneza al lui Isus din Rio este o statuie imensa al lui Buddha, veti putea vizita Universitatea de Arte si Meserii unde se pregatesc artizanii bhutanezi de maine, va veti putea invarti in directia acelor de ceasornic impreuna cu zeci de credinciosi in jurul Chortenului National. Si veti putea vedea simbolul national pictat pe blocuri nu va spun care e, duceti-va si pozati-l 2 si 3 aprilie Bhutanul rural este cu adevarat minunat si merita savurat. Opriti-va la marginea drumului pentru un porumb copt cu chilli si vizitati cateva manastiri si dzonguri spectaculoase. La intoarcerea in Paro, pe 3 dupa-amiaza, veti participa la marele festival din Paro, unul dintre cele mai mari festivaluri din Bhutan. 4 aprilie urcati-va la Tigers Nest, cea mai spectaculoasa manastire din Regat, construita pe abruptul unui munte langa Paro. Se spune ca cei care l-au construit au zburat pe spatele unei tigroaice zburatoare. Daca tigroaica nu este prin zona pentru a va asigura un zbor agreabil, atunci, in mod sigur, vor fi niste ponei pe spatele carora veti putea urca o buna parte din drum Iar la intoarcere, dupa-amiaza, va veti bucura din nou de festivalul din Paro 5 aprilie Zbor spre Kathmandu, din nou pe sub nasul Everestului (de data asta, sa stati pe partea dreapta). Dupa aterizare, veti vizita celelalte doua orase-istorice de pe Valea Kathmandu Patan si Bhaktapur 6 aprilie: program de voie prin Kathmandu puteti sa faceti shoppinguri din Thamel, sa dati o fuga pana la stupa de la Boudha (asta e ce va recomand) sau sa va relaxati in incredibil de linistita Garden of Dreams (in mijlocul unui oras atat de frenetic). Seara veti pleca din Kathmandu spre Doha unde veti ajunge la 1 noaptea, conexiunea fiind la 8 dimineata. Puteti dormi in lounge-ul Oryx pentru 40 dolari. Cam asta va fi traseul Prin februarie, o sa public o poveste a excursiei de astatoamna (tocmai am ajuns cu scrisul la momentul aterizarii in Bhutan , dar pana atunci sper ca sa va decideti. Pentru inspiratie, puteti citi cartea lui Razvan
Nepal Internet Cafe sau cititi povestea primei mele vizite in Nepal din 2003. Iar daca in martie aprilie, nu aveti timp, nu uitati ca Iulia face o tura prin Nepal si India in februarie. Ce mai organizez eu ? Mai asteptati un pic, vine sper eu in cateva zile, o noua idee cu zebre si cascade Na, ca am zis-o ! Pentru mai multe amanunte despre aceasta tura, aruncati o privire pe pagina luiExplore Travel si sper sa-mi trimiteti poze de la festivalul din Paro Pentru alte amanunte, ii puteti scrie lui Dragos la dragos@exploretravel.ro.
Fabuloasa piata centrala din Kathmandu
Maimute la Monkey Temple
Aici ar fi trebuit sa fi vazut Annapurna
Dar am vazut muntii dintr-un avionas o experienta senzationala !
O alta experienta de neuitat rafting pe Trisuli (repet nu stiu sa inot !)
Pe elefanti in Chitwan National Park
sau facand baie cu ei
Aeroportul din Paro
Dzong-ul din Thimphu
si simbolul national na, ca l-ati vazut
Ei acu nu o sa va arat chiar totul.. duceti-va si veti descoperi doua tari apropiate, diferite, dar fascinante !
Nepal Masala. Episodul 13. Cum sa vizitezi Nepal si Bhutan

Scris de Imperator 21 februarie 2012 Bhutan, Nepal, Nepal Masala (2011) 12 comentarii
Acum, la finalul unui nou serial-fluviu pe care sper ca l-ati urmarit, m-am gandit sa impartasesc cateva sfaturi pentru cei care doresc sa viziteze Nepal si / sau Bhutan. In primul rand, pot sa va spun ca Nepalul este o destinatie extraordinara, unde m-am simtit bine de fiecare data, iar Bhutanul este unul din acele locuri de pe planeta care s-au izolat, incercand sa-si prezerve niste traditii multimilenare in conditiile unei lumi moderne.
Cand sa te duci in Nepal si Bhutan

Primavara si toamna. Ultima oara am fost in octombrie si am avut parte de o vreme excelenta, mult soare si rezonabil de cald. Primavara se bucura de un climat similar, in timp ce vara este sezonul ploios cand musonul biciuie cu foarte multe ploi pantele sudice ale Himalayei. Toamna este, probabil, cel mai bun sezon de vizitat din punct de vedere climatic, pentru ca este sezon secetos, iar atmosfera a fost spalata de ploile musonice. Sezonul secetos continua si iarna, dar asteapta-
te sa fie frig, iar hotelurile sau restaurantele budget nu prea au posibilitati de incalzire. Am fost in decembrie si a fost frigulet bine (am inchiriat o aeroterma cam anemica pentru 1 dolar pe noapte, acum probabil o fi mai mult).
Cum ajungi in Nepal, dar si in Bhutan

Hai s-o luam cu Nepalul. Din cate stiu, nu exista nicio companie europeana care sa zboare la Kathmandu. Pe vremuri era Austrian Airlines, dar nu mai zboara de ani buni, recent Aeroflot a anuntat ca va zbura, dar, oricum, nu exista prea multe curse din Bucuresti. Singura companie cu care poti zbura la Kathmandu cu doar o singura schimbare este Qatar Airways prin Doha. Pentru cei care doresc confort, Qatarul este solutia. Stirea foarte buna este ca poti zbura la Kathmandu cu curse low-cost. De la Bucuresti, poti zbura cu Fly Pegasus pana la Istanbul (in aeroportul low-cost Sabiha Gokcen), iar mai departe poti zbura fie cu Air Arabia sau cu Fly Dubai, companii din Emiratele Arabe Unite, si schimbi la Sharjah sau Dubai. In caz ca nu iesi din aeroport, nu ai nevoie de viza de Emirate pentru tranzit. In general, Air Arabia are conexiuni mai bune, dar merita sa te uiti si la Fly Dubai. Pentru cei care locuiesc in vestul tarii, o optiune este sa ia Fly Dubai din Belgrad la Dubai si mai departe spre Kathmandu. Preturile pot ajunge cu low-cost-ul spre 500 de euro sau chiar si mai jos, depinde de oferte, asa ca merita sa te uiti la aceste combinatii cu atentie. Pentru Bhutan este mai complicat. Singura companie aeriana care aterizeaza pe aeroportul Paro este Druk Air care zboara la Kathmandu, Bangkok, Delhi si alte cateva destinatii. Deci, e o idee buna sa combini o vizita in Bhutan cu una in India, sau mai bine in Nepal
Viza Nepal / Bhutan

Viza de Nepal poate fi luata pe aeroport la aterizare, dar, atentie, iti trebuie o fotografie de viza. Daca nu ai poza, poti sa faci in automatul din zona controlului pasapoarte, in caz ca nu e stricat. Asa ca mai bine vino cu poze (o sa-ti trebuiasca si in Kathmandu pentru a primi un permis sa vizitezi piata central Durbar Square gratuit). Viza de Bhutan nu se poate lua decat la pachet cu un tur. Dar despre asta, mai pe larg in sectiunea urmatoare.
Agentie de turism sau pe cont propriu?
In Nepal, poti sa mergi si independent, si cu agentie de turism, nu e nicio problema. In principalele locuri turistice, locul geme de hoteluri, restaurante, posibilitati de transport si agentii de turism. Daca totusi vrei ca totul sa fie organizat si sa mearga snur, poti sa-i dai un mail prietenului meu Raj de la Good Karma Trek la npvillage@gmail.com si poate el sa iti aranjeze totul, Da-i un mail si chiar daca esti prin zona si ai nevoie de o mana de ajutor de altfel, cand am fost cu turul in octombrie, el a fost cel care a organizat la fata locului. Din Romania, prietenii de la Explore Travel organizeaza o tura in Nepal si Bhutan, cam pe unde am fost si eu anul trecut, acum la sfarsit de martie impreuna cu Razvan Marc, asa ca, daca va tenteaza, cautati-l pe Dragos. Daca, in Nepal, poti sa te duci de capul tau, in Bhutan e imposibil. Guvernul bhutanez doreste sa promoveze un turism de lux, si nu de masa, si a instituit niste restrictii de vizitare: orice vizitator strain (exceptand indienii) trebuie in prealabil sa contacteze o agentie de turism si sa cumpere un pachet turistic. Suma care trebuie achitata este de 250 de dolari pe zi, in banii acestia intrand cazare (in hoteluri chiar bune), mancare (bufet bhutanez de 3 ori pe zi), transport (conform programului), ghid si intrare la obiectivele turistice (care, oricum, sunt gratis J). Dupa ce programul este agreat, agentul de turism bhutanez va aplica pentru viza si pentru bilet de avion (care, oricum, costa separat si biletul de avion nu e ieftin!). De abia atunci vei putea sa vizitezi Bhutanul. Poti sa-ti aranjezi totul cu o agentie de turism din Bhutan, sau din India / Nepal, daca vrei, poti sa-l intrebi pe Raj.
Transport intern
Daca, in Bhutan, vei avea transportul inclus, in Nepal, mai ales in mod independent, trebuie sa te descurci pe cont propriu. In oras, poti sa iei o ricsa, o ciclo-ricsa sau un taxi. Nu exista metre, deci trebuie sa fii aprig(a) in negocieri. Daca vrei sa te deplasezi in alte orase (cum ar fi Pokhara sau Chitwan National Park), exista autobuze locale si autobuze turistice. Desi autobuzele locale sunt extrem de ieftine, recomand insistent sa luati autobuze turistice soselele sunt nesigure, se merge sute de kilometri pe buza prapastiei si autobuzele locale, care sunt manate de patroni sa faca cat mai multe curse, au tendinta sa mai sara in prapastie. Cat timp am fost in Nepal, adica doua saptamani, cel putin trei autobuze au cazut in rau, omorand zeci de oameni. Autobuzele turistice, in schimb, sunt de calitate mai buna si sunt ceva mai safe. Personal, nu am auzit de niciun accident al vreunui autobuz turistic, insa nu
contest sa nu fi fost, dar, in mod cert, mult mai putine decat in cazul autobuzelor locale.
Hoteluri
In Nepal, exista o gama larga de hoteluri de la 5 stele la bombe. Hotelurile budget sunt in general mai vechi, pentru ca turismul de masa a luat cu asalt Nepalul de vreo 40 de ani, cand s-au construit multe hoteluri prin Thamel sau Lakeside Pokhara, dar unele au fost refacute mai mult sau mai putin recent. Gasesti camere de la minimum 2 dolari pe noapte, dar nu ti-as recomanda asta . Dar hai sa trec in revista hotelurile din Nepal unde am stat:
Hotel Vaishali Kathmandu Ei zic ca au 4 stele, nici pomeneala, dar sunt cel mai
mare hotel din Kathmandu. Mobilierul in multe camere a avut zile mult mai bune (in cateva a fost adus mobilier nou), dar, pe ansamblu, e un hotel bine plasat, iar daca stai la un etaj superior, ai o panorama faina asupra orasului. International Guest House Kathmandu e hotelul la care am stat in 2003 si care mie drag Am dormit o noapte si asta-toamna este un hotel bun, intr-o zona linistita (dar la 10 minute de Thamel) si cu un decor traditional. In plus, o gradina foarte frumoasa in care poti face plaja Chitwan Paradise am scris mai multe intr-un post special puteti sa-l cititi aici. Un hotel super fain. Hotel Meera Pokhara Nici prea-prea, nici foarte-foarte, a fost un hotel OK, detinut de o familie tibetana. Dimineata insa, te vor trezi cocosii din vecini .
Zboruri interne in Nepal a fi sau a nu fi

Hai s-o spunem p-a dreapta! Chiar daca nu sunteti montaniarzi, parca-parca ar lipsi ceva daca v-ati duce in Nepal si nu ati vedea Everestul! Si Everestul nu este in zona Kathmandu sau Pokhara, ci mult mai la est. Pentru a vedea Everestul, poti insa sa iei un mountain flight, practic un zbor de agrement care pleaca dis-dedimineata dupa rasarit din Kathmandu, se apropie de Everest si apoi revine. Cu cateva saptamani inainte de a ajunge in Nepal, principalul furnizor de astfel de zboruri, Buddha Air cu care zburasem in 2003 a avut un accident taman pe un mountain flight, avionul prabusindu-se la intoarcerea dinspre Everest, undeva langa Kathmandu. Desi ma asteptam sa reduca preturile, ei bine, Buddha Air nu a redus si continua sa fie mai scump decat principalul concurent Agni Air (Buddha Air la vreo 170 si ceva dolari, Agni la vreo 140 de dolari). Oricum, preturile se
schimba continuu, asa ca este bine sa verifici la fata locului ofertele Buddha, Agni, Nepal Airways sau ale altor operatori.
Restaurante
Kathmandu are cea mai diversa oferta de restaurante la nord de Mumbai si la sud de Shanghai! Poti sa calatoresti prin Nepal si sa nu gusti niciun strop de mancare nepaleza daca chiar vrei asta de la German bakery la restaurante italiene, de la steak house-uri australiene la restaurante chinezesti, totul e in Kathmandu. Evident, merita sa gusti si din bucataria nepaleza!
Bani
Moneda nationala este rupia nepaleza. Toate preturile sunt exprimate in rupii nepaleze, mai putin preturile biletelor de avion si, uneori, de hotel pe care le poti achita in dolari. Exista o retea destul de buna de ATM-uri de unde poti sa scoti direct rupii nepaleze cu cardul tau de debit. Daca insisti sa vii insa cu valuta la tine pentru a ferici vreun eventual hot, dolarii sunt preferati monedei euro, desi poti sa schimbi si euro la numeroasele case de schimb din zonele turistice. In general, ratele de schimb sunt similare. Atentie, nu poti schimba rupii indiene in Nepal! In Bhutan, moneda nationala este ngultrum, dar poti folosi si rupii indiene (nu nepaleze !). Exista cateva case de schimb care toate au aceeasi rata de schimb, dar oricum nu o sa cheltuiesti prea mult, avand cam totul pre-platit si foarte multe locuri nu poti cumpara in Bhutan. Nu poti folosi ATM-uri.
Comunicatii
Cosmote are roaming cu Nepalul si merge bine. Orange-ul zice ca nu are roaming, dar mai mergea, in timp ce, daca sunteti abonati Vodafone, puteti sa va lasati telefonul (sau SIM-ul) acasa, ca nu aveti ce face cu el (oricum, Vodafone-ul are un roaming ingrozitor si prin alte parti). Poti sa-ti iei un SIM local pentru convorbiri locale la preturi infime, iar daca vrei sa suni acasa, poti sa suni la preturi prietenoase de la internet-cafuri. Gasesti si destul de mult wireless. Bhutanul nu are acord de roaming cu nici o tara din lume (posibil, cu India), asa ca nu va stressati nu veti putea folosi telefonul mobil. In schimb, vei gasi wifi prin hotelurile in care stai, de multe ori la o viteza mai buna decat in Nepal.
Ce sa cumperi
Zonele turistice din Nepal cartierul Thamel in Kathmandu sau Lakeside in Pokhara gem de magazine de suvenire de la haine de lana de iac, saluri mai
mult sau mai putin pashmina, tricouri i pana la magneti de frigider, totul poate fi gasit aici la preturi negociabile. In general, eu cumpar carti (exista destule librarii cu multe carti in limba engleza bune, la preturi injumatatite fata de Europa), dar multi isi completeaza stocul cu echipament de munte, pentru ca aici poti gasi orice la preturi reduse. Da, multe sunt fake-uri, dar multe lucruri sunt chiar bune, de altfel multe expeditii chiar pe Everest se aprovizioneaza din Kathmandu. Pentru un super-brand local, dar la pret destul de ridicat, uite-te dupa magazinele Sherpa.
Octombrie in general, cer albastru si cald
Zbor din 2: Qatar Airways
Zbor low cost: Air Arabia
Unica companie aeriana operand in Bhutan: Druk Air
Autobuze locale pe sosele nepaleze
Hotel Vaishali Kathmandu pe afara e vopsit gardu
Inauntru-i leopardu !
International Guest House
Si o camera
Chitwan Paradise Hotel
Hotel Meera Pokhara
Restaurant La Dolce Vita Kathmandu
Si Once Upon a Time in Pokhara
Si un fusion: Thailanda si Nepal
Ce poti sa-ti cumperi ? Stegulete de cusut pe rucsac
dar cate si mai cate handicrafts
Zona comerciala din Thamel Kathmandu
Case de schimb valutar peste tot
Iar Nepalul inseamna cultura si istorie
adrenalina
inaltimi
si natura Just Go ! S-ar putea s-i plac i:
Nepal 10 Rupee 2002
Nepal 50 Rupee 2006
Nepal 1 Rupie 1972
Nepal 5 Rupee 2002
Nepal 5 Rupee 2002
Nepal 25 Rupee 1997
Nepal 2 Rupee 1981
Nepal 1 Mohru 2008
Nepal 100 rupii 2006
Nepal 20 Rupee 2002
Nepal 5 Rupee 2009

Nepal Masala

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nepal Masala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

http://www.nationmaster.

Nepal Masala. Episodul 1 Welcome to Kathmandu !

Campuri petroliere in sudul Irakului. De ce or arde ?

Aeroportul International Doha decent, dar mic

Cu o ghirlanda de bun venit

Hotel Vaishali Kathmandu

Thamel, oaza turistilor straini

Cine isi face un piercing in Nepal ?

Maseaua din stanga sus, va rog. Cu discount !

Stupa din centrul orasului

In interiorul templului budist tibetan

In tara cu atatia yogini

Prima imagine cu Durbar Square venind dinspre Thamel

Pagoda in Dubar Square

Lume, lume si popor !

Unde-i Hitchcock sa ii vada ?

Iaca si fotomodela pozand in mijlocul pietei !

Masa festiva la restaurantul traditonal S-ar putea s-i plac i:

Nepal Masala. Episodul 2 La pas, prin Kathmandu

O parte din caravana de ricse

Hmm cam tari reclamele Red Bull

In drum spre centrul istoric

De aici incepe centrul istoric aparat de lei de piatra !

Intrarea in palatul zeitei Kumari

Durbar Square, piata centrala

Scene erotice pe templele din Kathmandu

M-am reintalnit cu ghidul de acum 8 ani

Sadhu in schimb au fost diferiti

In curtea palatului regal

care nu duce lipsa de ferestre superbe

Piata din Kathmandu

Resturantul Dolce Vita cel cu tiramisu

Cum poate bea apa o maimuta

Stupa de la Swayambunath, monkey temple !

Panorama orasului Kathmandu

Toata lumea trebuie protejata de frig

Seara prin Thamel,

o raita prin librarii

Nepal Masala. Episodul 3 Patan si Bhaktapur pe Valea Kathmandu

Imagini Swayambunath, Patan si Bhaktapur

Swayanbunath inainte de rasarit

si in lumina blanda de la rasarit

dimineata incepe cu rugaciuni

credinciosi urcand spre templu

unde ii intampina fulgerul

altele isi fac toaleta de dimineata

unii au venit la templu ca la gym

iar altii chiar fac exercitii de fitness extreme

Durbar Square Patan

Aici nu mai sunt scene erotice, ci direct de tortura

Pagoda cu 5 etaje din Patan

intrarea la templul de aur

Templul de aur din Patan

Bolul cantator si proprietatile sale curative

Vibratia apei in bolul cantator

in America, masinile transporta muncitorii, in Nepal invers

Si o ultima imagine din Durbar Square Patan

Pentru a ajunge in Durbar Square Bhaktapur

Palatul Regal din Bhaktapur

dar inainte, sa bagam ceva si la ghiozdanel

cum ar fi o crema de rosii

Templul Nyatapole, cel mai inalt din Nepal

Pe strazile din Bhaktapur

In zare, se vad varfurile Himalayei