La nceputurile Romei Antice

O lege din anul 204 .Hr. interzicea avocailor romani s perceap onorarii, dar aceast lege a fost serios ignorat n
practic.
[6]
Legea referitoare la restricia asupra onorariilor a fost abolit de mparatul Claudius, care a legalizat
avocatura ca profesie i a permis avocailor romani s devin primii avocai care puteau practica public dar a
impus un onorariu maximal de 10.000 sesteri.
[7]

n mod asemntor cu contemporanii lor greci, primii avocai romani aveau pregtire in retoric, nu n tiinte juridice,
la fel ca i judectorii in faa crora pledau.
[8]
Cu toate acestea, spre deosebire de atenieni, romanii au dezvoltat o
clasa de specialiti n drept, cunoscui sub denumirea de jurisconsuli (iuris consulti).
[9]
Jurisconsulii erau oameni
bogai pentru care implicarea n drept reprezenta un hobby intelectual, nu o activitate de baz din care s
triasc.
[9]
Ei ddeau opinii juridice (responsa) pe probleme de drept la toi cei crora solicitau astfel de servicii
(practic cunoscut ca publice respondere).
[10]
Devenise o rutin ca judecatorii romani i guvernatorii s cear sfatul
unui consiliu de jurisconsuli nainte de a lua o decizie, iar avocaii i oamenii obinuii, de asemenea, obinuiau s
mearg la jurisconsuli pentru opinii juridice.
[9]
De aceea, romanii au fost primii care au avut o care au avut o clas
social care s se gndeasc la probleme juridice, i de aceea dreptul roman a devenit aa de "precis, detaliat i
tehnic."
[