Sunteți pe pagina 1din 92

20 MAsURAREA ~I CORECTAREA iNALTIMILOR A~TRILOR

1 Generalititi
Determinarea astronomica a pozitiei navei are la baza masurarea inaltimii
astrilor deasupra orizontului. Instrumentul folosit la bordul navelor pentru masurarea
inaltimilor la astri, in navigatia astronomica, precum si a unghiurilor orizontale ~i
verticale, in navigatia costiera, este sextantul; acesta este un instrument portati v,
prevazut cu un sistem optic cu coincidentd, care face posibila mdsurarea unghiurilor
prin vizare simultand. Masurarea inaltimii unui astru se face prin vizarea simultana a
astrului si a orizontului marii, orientand sextantul in planul vertical al astrului si
aducand in coincidenta imaginile celor doua puncte materiale observate: astrul si
punctul de intersectie a orizontului vizibil cu verticalul astrului; astfel, indltimea
instrumentald hi a unui astru este unghiul din planul verticalului astrului cu varful in
ochiul observatorului, masurat cu sextantul intre directia la astru si la orizontul vizibil.
Linia de pozitie astronomic a folosita la determinarea punctului navei se obtine
tnsa din indltimea adevdratd ha a astrului, reprezentand arcul de vertical masurat de
la orizontul astronomic pana la astru. Transformarea inaltimii instrumentale a
astrului in inaltimea adevarata se obtine prin aplicarea unor corectii.
Operatiunea de transformare a inaltimilor instrumentale in inaltimi adevarate se
numeste corectarea inaltimilor.
Sextantul" asigura posibilitatea masurarii unghiurilor la pre izie de 0'.1.
Precizia punctului astronomic este functie directa de precizia masura iiinaltimilor la
astrii, Dat fiind importanta deosebita pe care 0prezinta utilizarea sextantului in
navigatia astronomica si cea costiera, obtinerea unor deprinderi sigure si precise in
manuirea acestui instrument pentru masurarea inaltimilor, a unghiurilor orizontale si
verticale, constituie 0obligatie profesionala a fiecarui navigator. Maiestria unei ase-
menea rnanuiri a sextantului se realizeaza printr-un antrenament metodic si perse-
verent, in conditii diferite de navigatie.
* Regulile Registrului Naval Roman, ca si ale celorlalte societati de clasificare, prevad
obligativitatea dotatrii navelor maritime camerciale de cursa lunga cu doua sextante.
Pe langa sextantele cu observatie deasupra orizontului vizibil, mai exista sextante
giroscopice cu orizont artificial, sextante cu niveld ~i sextante radio, care nu sunt introduse inca
in praetica navigatiei la bordul navelor maritime comereiale; ele se folosese la bordul navelor eu
destinatii speciale si a aeelora care naviga in zonele polare sau in zone cu conditii deosebite de
observatie.
504
2 Sextantul
1 Pr i nci pi ul masur ar i i unghi ur i lor cu sextantul
Din punct devedere optic, utilizarea sextantului pentru masurarea unghiurilor se
bazeaza peprincipiul dublei reflcxii", fiind 0aplicatie aoglinzilor rotative.
Fig. 20-1
\ 1\
'?,
\I
\1
'tT
Partea optica asextantului este montara peun cadru metalic, format in principal
din trei parti (fig. 20-1): un sector circular gradat PR numit limb si doi montati
radicali CP si CR, care seunesc in centrul C allimbului; masura arcului delimb PR,
respectiv aunghiului PCR, este de60.
o oglinda M de forma dreptunghiulara, numita oglindd mare, este montata
perpendicular pe planul limbului, pealidada CL, care sepoate roti odata cu aceasta
injurul unui ax cetrece prin centrul C. Alidada esteprevazuta cuun indice L, carese
dcplaseaza in dreptul gradatiilor limbului.
ooglinda K, cu centrul in D, numita oglinda mica, este fixata pemontantul CR,
perpendicular pe planul limbului, orientata paralel cu montantul CP; aceasta este de
forma circulara, avand jumatatea dinspre cadru etamata (argintata) si cealalta
jumatate neetamata (sticla transparenta).
oluneta montara pe montantul CP, cu axa orientata spre centrul D al oglinzii
mici K si paralela cu planul limbului; ea faciliteaza observarea prin marirea imagi-
nilor obiectelor, fara saaibatnsa nici un rol in principiul instrumentului.
* Principiul dublei reflexii a fost descoperit de Newton la inceputul secolului XVIII;
sextantuI, intr-o forma apropiata de cea de azi, afost realizat in anul 1731.
505
Oglinda midi este fixata astfel ca normala D F in centrul ei sa fie orientata pe
bisectoarea unghiului format tntre axa Ol) a lunetei si dreapta DC care uneste
centrele celor doua oglinzi; deci <r.ODF = < r. CDF = 30.
Pentru a masura unghiul dintre doua obiecte A si B, se orienteaza sextantul in
planul determinat decele doua obiecte si ochiul observatorului O.
Se vizeaza direct obiectul B (din stanga) prin luneta si partea neetamata a
oglinzii mici; razele de lumina de la obiectul B ajung deci in ochiul observatorului
pe directia BDO. Deoarece observatorul obtine imaginea obiectului B prin vizare
directa, easenumeste imagine directd sau imagine reala.
Seroteste alidada si odata cu eaoglinda mare M, astfel carazele de lumina care
Yinde la A sa fie reflectate de oglinda mare pe directia CD si de partea etamata a
oglinzii mici in oehiul observatorului pe directia DO. Imaginea obiectului A ajunsa
in oehiul observatorului prin reflexie dub Iii, realizata de eele doua oglinzi, se
numeste imagine dublu reflectatd.
Razele de lumina de la A si B ajung astfel deodata in oehiul observatorului,
aeesta vazand imaginile eelor dOU3obieete suprapuse sau "in coincidenta". Unghiul
AOB = ~, eu varful in oehiul observatorului, este unghiul masurat eu sextantul prin
adueerea in coincidenta a imaginii dublu reflectate a obiectului A eu imaginea
directa aobiectului B, considerate punctiforme.
Prelungind directia oglinzilor M si K in planul sextantului, la intersectia T se
obtine unghiul CTD = a. . Pentru a stabili relatia dintre unghiurile a. ~i~, notarn
unghiul deincidenta si reflexie arazei AC in punctul C, euy, iar arazei refleetate CD
in punetul D, eu 0; astfel: .
- in triunghiul CTD, unghiul exterior 0= a. +y sau:
20= 2 a. +2y,
- in triunghiul CDO, unghiul exterior CBD = 2 0estedat deegalitatea:
20= ~ +2y,
- din ultimele doua egalitati seobtine:
)3=20. . (20-1)
Rezulta ca unghiul mdsurat la obiectele A si Beste egal cu dublu unghiului
format intre oglinzi; aceasta relatie confirma principiul dublei reflexii: tntr-un sistem
de dubla reflexie, unghiul format intre raza directa si raza dublu reflectata este egal
eu dublul unghiului dintre suprafetele refleetante.
Pozitia zero a alidadei. Razele de lumina ce yin de la un astru sau de la un
obieet departat si cad pe suprafetele celor doua oglinzi pot fi considerate ea paralele
intre ele. Vizandu-se eu sextantul, de exemplu, 0 stea si aducandu-se in coincidenta
imaginea ei dublu reflectata eu eea directa, unghiul ~ = OO~ideei a= 0; in pozltia
in care cele doud imagini ale unui obiect, dublu reflectatd si directa, sunt in
co inciden Iii, oglinzile sunt paralele tntre ele (fig. 20-2).
Aceasta pozitie a alidadei in care oglinda mare este orientatd paralel cu
oglinda midi se numeste "pozitia zero a alidadei CLo ". Saconsideram cain dreptul
indieelui Lo al alidadei in pozitia zero semarcheaza pe limb gradatia zero (caruia ii
eorespunde punctul P din fig. 20-1).
Revenind la figura 20-1, se observa ca unghiul a. =<t:.CTDdintre oglinzi, in
pozitia alidadei de coincidenta a imaginii dublu refleetate A cu imaginea directa B,
este egal eu unghiul PCT eu care alidada a fost rotita din pozitia sa zero (CP). Se
506
poate spune deei c a. unghiul ~la obieetele A si Beste egal eu dublul unghiului eu
c are alidada a fost rotita din pozitia zero in pozitia de coincidentd a imaginilor,
respeetiv egal eu dublul masurii c orespunzatoare a arc ului de limb c u originea in
gradatia zero a limbului.
Gradarea limbului este insa astfel exec utata, inc at unghiul ~ se c iteste direc t,
func tie de masura arc ului de limb intre gradatia zero ~i indic ele alidadei in pozitia
Fig. 20-2
de c oinc identa a imaginilor. Ac easta se realizeaza prin marc area dubla a unghiurilor
fata de masurile c orespunzatoare ale areelor de limb; astfel, un sec tor de limb
c uprins intre gradatiile zero si 30 are in realitate 0masura de 15, respec tiv intregul
limb pana la 120 are masura de 60*.
2 Descr i er ea surnara a sext ant ul ui
Partile c omponente princ ipale ale unui sextant sunt urmatoarele (fig. 20-3):
- limbul (1), gradat de la 0 la 125; .
- alidada (2), c are se poate roti in jurul c entrului limbului. In dreptul indic elui
alidadei se c itesc pe limb unghiurile masurate, la prec izie de grad;
- tamburul (3), gradat de la 0' la 60' c u vernierul cilindric (13), c are permite
eitirea unghiurilor la prec izie de 0'. 1;
- luneta (4), montara pe un suport; .
- oglinda mare (5), fixata pe alidada, perpendic ulara pe planul limbului;
<oglinda mica (6), fixa, perpendic ulara pe planul Iimbului;
- geamurile colorate mari (7), de transparente progresive, c are se interc aleaza,
prin rotire, intre oglinda mare si c ea mic a. Ac estea se folosesc in eazul observatiilor la
Soare si Luna, asezandu-se in c alea razelor reflec tate de oglinda mare spre c ea mic a;
- geamurile colorate mici (8), in spatele oglinzii mic i. Ac estea se interpun in
ealea razelor direc te, in c azul observatiilor la Soare ~i uneori c hiar la Luna, c and
orizontul este prea luminos;
- miinerul (12);
- montantii (15).
. 360
* Masura de 60 =-- asec torului de limb, dec i 116de c ere, explic a denumirea sextantului
6
3fJ J 0
modem, fata de vec hiul octant - c are avealimbul c u un sec tor de -- = 45.
8
507
3 Cont rol ul ~i regl area sext ant ul ui de catre observat or
Din eelearatate mai sus lapunetul Irezulta ca, pentru caunghiurile masurate eu
sextantul sanufieafeetate deerori, seimpune ea:
- oglinda mare si eea mica sa fie perpendieulare pe planul sextantului (definit
delimb);

Fig. 20-3
- cand indieele alidadei (cu tamburulla zero) seafla in dreptul gradatiei zero a
limbului, oglinzile trebuie safieparalele intre ele.
Erorile carepot fi controlate si reglate decatre observator sunt:
- neperpendicularitatea oglinzii mari peplanul sextantului;
- neperpendicularitatea oglinzii mici peplanul sextantului;
- neparalelismului oglinzilor.
Deoarece controlul si reglarea sextantului de catre observator la bord prezinta
o importanta deosebita pentru precizia masuratorilor, in cele ce urmeaza se redau
indicatiile necesare pentru efectuarea lor, in ordinea in care operatiile trebuie
executate.
508
A. Controlul si reglarea perpendicularitdtii oglinzii mari
Se roteste alidada catre mijlocul limbului ~i apoi se fine cu oglinda mare spre
observator (limbul in afara), aproximativ la inaitimea ochiului.
Se priveste pe langa marginea verticala interioara a oglinzii mari spre partea de
limb pe care se afla gradatia zero; simultan, se observa in oglinda mare imaginea
reflectata a extrernitatii opuse a limbului (spre gradatia 125).
Daca imaginea reflectata a limbului este in planul partii de limb vazuta direct,
oglinda mare este perpendiculara pe planul sextantului.
Daca imaginea reflectata a limbului apare intr-un plan diferit decat partea vazuta
direct (mai sus sau mai jos), reglarea perpendicularitatii oglinzii mari pe planul
sextantului se realizeaza prin strangerea si respectiv slabirea surubului (9). Operatia
se continua pana cand cele doua imagini ale limbului, directa ~i reflectata, se vad in
acelasi plan.
B. Controlul si reglarea perpendicularitatii oglinzii mid
Se pune alidada la gradatia zero a limbului si se vizeaza un astru, Soarele pe
timpul zilei sau mai comod 0stea pe timpul noptii, tinand sextantul in planul
verticalului astrului.
Se roteste tamburul si daca imaginea dublu reflectata a astrului poate fi adusa in
coincidenta cu cea directa, oglinda midi este perpendiculara pe planul sextantului.
Daca imaginea dublu reflectata a astrului (8' sau A') are 0deplasare laterala fata de
cea directa (8 sau A), inseamna ca oglinda mica nu este perpendiculara pe planul
sextantului (fig. 20-4).
Fig. 20-4
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
.... . , . . . ,
, I \
'5 ' I
\. . . . . + - . . . . - '
I
I
I 1
a) Cu Soarele
I I
I I
: : 2 1
I . ~I.
I "iiI: !
I >,111
! I
. (t- t
A
I I
I I
I I
I I
b) Cu 0stea
Reglarea perpendicularitatii oglinzii mici se efectueaza prin strangerea sau
slabirea surubului (10), aflat in spate, in partea ei superioara; operatia se continua
pana cand imaginea dublu reflectata (8' sau A') este adusa In planul verticalului
astrului. Daca reglarea este corect executata, prin rotirea tamburului, imaginea dublu
reflectata a astrului poate fi adusa In coincidenta cu imaginea sa directa,
C. Controlul si reglarea paralelismului oglinzilor
Controlul paralelismului oglinzilor se executa dupa reglarea perpendicularitatii
lor pe planul sextantului, astfel:
509
- se pune tamburulla zero si ali dada la gradatia zero a limbului, dupa care se
vizeaza un astru, tinand sextantul in planul verticalului astrului;
- daca imaginea dublu reflectata a astrului este in coincidenta cu cea directa,
oglinda midi este paralela cu oglinda mare;
- dad imaginea dublu reflectata A' se vede mai sus sau mai jos decat imaginea
reala A, inseamna ca oglinda mica nu este paralela cu oglinda mare (fig. 20-5 a).
Fig. 20-5
_i
.21
al
~J "i
~::!
>1
111
1
I
I
A ,
A t
I
I
I
I
a) Co 0stea
i
I
I
I
I
I
I
I
J
~!izo~tu4=_ I
-==-::-.: =:t .
-:...-_ -::::1 Imoganea
.:::- ::=.- ':.- ::::e:: _- =::. - - =- - - - .: dubru
~~-::= :.=;=-- - reftectal
I
I
b) Cu orizontul
Aducerea oglinzii mici in pozitie de paralalelism cu cea mare se efectueaza prin
strangerea sau slabirea surubului lateral de reglare (11), pana cand imaginea dublu
reflectata a astrului este adusa in coincidenta cu cea directa.
Controlul si reglarea paralelismului oglinzilor se executa obisnuit pe timpul
zilei si prin vizarea orizontului marii, cand acesta este bine conturat. Dad cu
tamburulla zero si indicele alidadei la gradatia zero limb, orizontul apare ca 0 linie
continua, oglinzile sunt paralele; cand orizontul apare ca 0 linie discontinua,
imaginea dublu reflectata mai jos (fig. 20-5 b) sau mai sus decat cea directa,
oglinzile nu sunt paralele. Reglarea se efectueaza prin actionarea surubul ui (11),
pana cand orizontul se observa ca 0linie continua.
4 Eroarea indicelui
Eroarea ramasa de neparalelism a oglinzilor determina 0 eroare in citirea
unghiurilor masurate cu sextantul, egala cu masura arcului de limb dintre gradatia
zero a limbului si indicele alidadei in pozitia zero (pozitia de paralelism a
oglinzilor), numita eroarea indicelui (E). Ea poate fi anulata sau redusa considerabil
printr-o reglare atenta a paralelismului oglinzilor, in modul ararat; operatia nu se
recomanda insa prea des, deoarece poate conduce la 0 dereglare a sistemului de
fixare a oglinzii mici. De aceea, in practica navigatiei, reglarea paralelismului
oglinzilor nu se efectueaza de regula decat atunci cand eroarea indicelui ia valori mai
mari de 2'; se determina tnsa cu precizie masura ei, prin metode de observatie,
functie de care se corecteaza apoi unghiurile citite la sextant.
I nainte de a vedea metodele de determinare, sa analizam modul in care eroarea
indicelui afecteaza precizia unghiurilor masurate cu sextantul.
Considerarn mai tntai ca indicele alidadei In pozitia zero (pozitia de paralelism
a oglinzilor) coincide cu gradatia zero a limbului Lo (fig. 20-6); in aceasta situatie,
510
marimea unghiului observat este egala eu marimea unghiului hi eitit la sextant in
raport eugradatia zero a limbului L a, deei <t L
o
CL
3
=hi.
Daca indieele alidadei in pozitia zero este in Lb in dreapta gradatiei zero a
limbului Lo, masura unghiului observat este <t LI C~=hi; unghiul corespunzator citit
la sextant in raport cu gradatia zero a limbului Lo este hi, mai mic decat hi cu
eantitatea <t LoCL
b
carereprezinta eroarea indicelui E. Rezulta astfel cahI = hi +E.
Fig. 20-6
Incazul cand indicele alidadei in pozitia zero estein L
2
, in stdnga gradatiei zero
a limbului Lo, masura unghiului observat este <t L
2
CL
3
= h
2
; unghiul corespunzator
citit la sextant in raport cu L
o
este hi, mai mare decat h2 cu cantitatea E. In aceasta
situatie, h2 = hi - E.
Fata decele aratate mai sus, sepoateconclude:
- dad indicele alidadei in pozitia zero este in dreapta gradatiei zero alimbului,
unghiurile instrumentale (citite la sextant) sunt mai mici decat unghiurile observate
cu0 cantitate E. In acest caz, unghiurile observate ho seobtin din relatia:
ho = hi +E,
corectia pentru eroarea indicelui fiind aplicata cu semnul plus;
- cand indieele alidadei in pozitia zero este in sttinga gradatiei zero alimbului,
unghiurile instrumentale hi sunt mai mari decat unghiurile observate ho eu 0
eantitate E. Inaeest caz, relatia dintre eleeste:
ho = hi -E,
(20-2')
corectia pentru eroarea indieelui fiindaplicata deei eu semnul minus.
Determinarea .erorii indicelui. Marimea erorii indicelui se determina prin
procedee de observatie; astfel, pe timpul noptii, serecomanda observarea unei stele
de0magnitudine redusa, iar petimpul zilei aorizontului (fig. 20-5), astfel:
- seroteste tamburulla 0gradatie aproape dezero si indicele alidadei sepune la
gradatia zero alimbului;
- eu sextantul in pozitie verticala, se vizeaza steaua, respeetiv orizontul.
Imaginea dublu reflectata A' a stelei apare deplasata in vertiealul astrului in
511
raport cu cea directa A; in cazul observarii orizontului, acesta apare ca 0linie
discontinua;
- seroteste eu atentie tamburul pana cand imaginea dublu reflectata A' a stelei
ajunge in coincidenta cu eea directa A si respectiv pana cand orizontul sevede ca0
linie continua. In aeest mod, alidada este adusa in pozitia zero (oglinda mare este
orientata paralel eu eeamica).
Se procedeaza apoi la citirea marimii erorii indicelui si stabilirea semnului
corectiei, astfel:
- dad indieele alidadei este in stdnga gradatiei zero alimbului, marimea erorii
esteegala euunghiulla tambur (lapreeizie de0"1), iar corectia aresemnul minus;
- dad indieele alidadei este in dreapta gradatiei zero 0 limbului (rotirea
tamburului pentru realizarea coincidentei imaginilor s-a facut invers), eroarea
indicelui este egala eu 60' minus unghiul citit la tambur, iar semnul corectiei este
plus. De exemplu, indieele alidadei este in dreapta gradatiei zero a limbului ~i la
tambur seciteste unghiul de58'.8; deei = 60' - 58'.8 = +1"2.
Inacelasi mod poate fi determinata eroarea indicelui eu orice obiect sufieient de
departat (praetic la 0distanta minima de 2Mm, astfel ca razele ee Yinde la el sa
poata fi considerate paralele), eu aspect punctiform sau eu un eontur evident, apt
deei pentru 0asemenea observatie.
Determinarea erorii indicelui cu Soarele. Este metoda care permite verificarea
preciziei observatiilor; seprocedeaza astfel:
- eu indicele alidadei la gradatia zero a limbuIui, se vizeaza Soarele, tinand
sextantul in planul verticalului astrului;
- prin rotirea atenta a tamburului, setangenteaza sueeesiv imaginea directa S a
Soarelui (fig. 20-7) Iabordul sau inferior, eu imaginea dublu reflectata S' si apoi la
bordul superior, eu imaginea dublu reflectata S". Se eitese unghiurile pentru eele
Fig. 20-7
I
1
1
-I
.21S
3
1
C ii
:e l a
GlIO
::>.V)
I
I
I
I
(E )
"I"
( +5 ' \
\ I J
.......1-...
I
I
a
doua observatii, sub care se vede diametrul aparent al Soarelui, eitirea lor si
atribuirea semnului algebrie facandu-se in felul indicat mai sus.
In modul in care sefae observatiile, un unghi seciteste in sttinga gradatiei zero
alimbului (tangentarea labordul inferior laSoarelui), iar al doilea, in dreapta acestei
gradatii (tangentarea labordul superior, prin rotirea inversa atamburului).
512
Dad, cele dona unghiuri citite sunt egale in valoare absoluta, eroarea indicelui
este zero. Precizia observatiilor severifica cornparand semidiametrul aparent obser-
vat al Soarelui (egal in acest caz cu jumatatea unghiului citit), cu semidiametrul
aparent al Soarelui dat in efemerida pentru datarespectiva.
In cazul cand cele doua unghiuri citite sunt diferite, eroarea indicelui este data
de semisuma algebrica a acestora. Pentru controlul preciziilor observatiilor, semi-
diametrul aparent observat al Soarelui se obtine din diferenta algebrica a citirilor
impaqita la 4; observatiile se considera precise daca diferenta dintre semidiametrul
observat si eel dat in efemerida nu depaseste 0'.1.
Exemplu. In ziua de 10 noiembrie 1973, in scopul determinarii erorii indicelui
sextantului, se fac urmatoarele observatii la Soare: tangentarea la bordul inferior
(citirea 33'.8, in stanga gradatiei zero alimbului) ...~=-33'.8; tangentarea la bordul
superior (citirea 29' in dreapta gradatiei zero alimbajului) ...0<: = 60' - 29' = +31'.
Determinarea erorii indicelui:
oc = +31'.0
6= - 33'.8
a+ J 3 -28
=--=--=1' 4
2 2 .
'Controlul preciziei observatiilor:
oc = +31'.0
~= - 338
oc 4- J 3 = 648=16' . 2=semidiametrul observat al Soarelui.
4 .
Din efemerida, in ziua de 10.11.1973, semidiametrul Soarelui = 16'.2 (anexa II); observatiile
au fost deci executate coreet.
3 Misurarea inaltimilor astrllor
Masurarea inaltimii unui astru A cu sextantul consta in aducerea in coincidenta a
imaginii lui dublu reflectate (fig. 20-1) cu imaginea directa a unui punct B de pe
orizont, carereprezinta punctul deintersectie averticalului astrului cuorizontul vizibil.
Masurarea indltimii stelelor si planetelor seefectueaza petimpul crepusculului
de seara si dimineata (vezi cap. 17, 3), cand orizontul vizibil este inca suficient de
conturat sau in conditiile noptilor luminoase cu Luna. Pentru masurarea inaltimii
unei stele (sau planete) seprocedeaza astfel:
- sepune sextantulla zero (fig. '20-2), dupa care se vizeaza steaua, mentinand
instrumentul in planul verticalului astrului. Pentru masurarea ina1timii unei stele (sau
planete) seprocedeaza astfel:
- se pune sextantul la zero (fig. 20-2), dupa care se vizeaza steaua, mentinand
instrumentul in planul verticalului astrului. Pentru facilitarea intelegerii manuirii
sextantului., consideram ca planul figurii 20-2 se confunda cu planul verticalului
astrului. Inconditiile date, imaginea ei dublu reflectata confundandu-se cuceadirecta;
- se roteste sextantul in jurul centrului C, rnentinand alidada in aceeasi pozitie
astfel ca sa se pastreze imaginea dublu reflectatd a stelei A continuu In oglinda
513
mare, pana cand in Iuneta (prin partea neetamata a oglinzii mici) apare orizontul
vizibil cu imaginea directa B (fig. 20-1);
- masurarea inallimii stelei A se efectueaza prin realizarea coincidentei imaginii
ei dublu reflectate cu imaginea directa a punctului B de pe orizont, care reprezinta
intersectia verticalului astrului cu orizontul vizibil.
Punctul B de pe orizont se stabileste usor prin urmatorul procedeu practic (fig.
20-8): dupa aducerea imaginii dublu reflectate A' a stelei A la orizont, sextantul
Fig. 20-8
se penduleaza usor in jurul directiei ochi observator - astru, astfel ca imaginea dublu
reflectata sa descrie un arc de cere A'A', care se deplaseaza in raport cu orizontul
vizibil reprezinta intersectia verticalului astrului A cu orizontul.
Masurarea tndltimii Soarelui deasupra orizontului vizibil impune mai intai
alegerea geamurilor colorate, mari si mici, functie de conditiile de luminozitate.
Acceasta operatie este de foarte mare importanta pentru comoditatea si precizia
observatiei si se executa in felul urmator:
- sepriveste Soarele prin geamurile colorate mari ~i sealege unul sau doua geamuri,
astfel ca astrul saapara bine colorat si sapoata fi observat tara ca ochiul safiejenat;
- se priveste orizontul in azimutul Soarelui prin geamurile colorate mici si se
alege geamul eel mai potri vit, astfel ca orizontul sa se mentina biie conturat si
luminozitatea lui sa perrnita 0observare comoda.
Masurarea inaltimii Soarelui (fig. 20-9) se executa in modul ararat mai sus
pentru stele, cu mentiunea ca tangentarea orizontului se face cu bordul inferior al
discului solar (in punctul B); tangentarea cu bordul superior se executa numai in
cazuri exceptionale, cand eel inferior nu poate fi observat, fiind acoperit de nori sau
nu este dar conturat din alte cauze.
Iniil/imea Lunii se mascara lntr-un mod asemanator cu cea a Soarelui; in situatii
de luminozitate intensa a Lunii, se impune folosirea geamurilor colorate (cele mai
putin transparente). Masurarea inaltimii prin tangentarea cu bordul superior, in acest
caz, poate fi impusa si de faza Lunii.
Cand inaltimea astrului are 0 crestere evidenta (cum este cazul unui astru in
apropierea primului vertical estic), pentru a usura tangentarea orizontului, se pune
din tambur 0inaltime ceva mai mare decat cea existenta si se asteapta - penduland
sextantul, paha cand imaginea dublu reflectata a astrului tangenteaza orizontul. Se
procedeaza invers, cand astrul este in emisfera vestica si inaltimea lui scade; se pune
514
din tambur 0inaltime ceva mai mica decat cea existenta si se asteapta - penduland
sextantul, pana cand imaginea dublu reflectata a astrului tangenteaza orizontul.
Inaltimea ochiului pentru executarea observatiilor se alege functie de starea
marii si a atmosferei:
- cand marea este agitata si atmosfera clara, se recomanda ca observatiile sa se
faca dintr-un loc situat cat mai sus la bord, pentru a departa orizontul;
6
Fig. 20-9
ill
- cand marea este calma si atmosfera putin clara, locul observatiei se alege cat
mai jos, pentru a apropia orizontul.
Pentru utilizarea inaltimii astrului la determinarea pozitiei navei, in momentul
masurarii ei, deci in momentul tangentarii imaginii dublu reflectate cu orizontul, se
citeste ora cronometrului (contorului) in ordinea secunde, minute, ore.
4 Corectarea inallimilor masurate cu sextantul deasupra
orizontului vizibil
Inaltimea unui astru masurata cu sextantul deasupra orizontului vizibil in modul
ararat mai sus la 3 se numeste indltime instrumentald hi; ea poate fi definita ca
unghiul .din planul verticalului astrului cu varful in ochiul observatorului, masurat
intre directia in care se vad astrul si orizontul vizibil.
fniiltimea instrumentald hi se transforms in tndltime observata ho prin coree-
tarea ei in functie de eroarea indicelui e al sextantului, dupa relatia algebrica:
. ho = hi +E
lndltimea observatd ho poate fi definita ca unghiul din planul verticalului
astrului, cu varful in ochiul observatorului, format intre tangentele a doua curbe de
-refractie: curba de refractie pe care ajung la observator razele de lumina de la astru,
sub influenta refractiei astronomice si curba pe care ajung razele de lumina de la
orizontul vizibil, sub efectul refractiei terestre.
. Pentru determinarea punctului navei prin procedee astronomice este necesara
cunoasterea indltimii adevdrate ha, unghiul in planul verticalului astrului, cu vtirful
515
in centrul Pdmdntului, format tntre directia la centrul astrului si orizontul astro-
nomic.
lnaltimea observatii ho a unui astru se transforms in ina/time adevarata ha prin
aplicarea urmatoarelor corectii:
- depresiunea orizontului vizibil;
- refractia astronomica;
- paralaxa;
- semidiametrul.
Aceasta operatic este denumita in navigatie corectarea indltimilor.
1 Depr esi unea or i zont ul ui vi zi bi l
Consideram ochiul observatorului in 0, la inaltimea i deasupra nivelului marii ~i
un astru A (fig. 20-10); punctul Beste intersectia dintre planul verticalului astrului si
orizontul vizibil. Sub efectul refractiei terestre (vezi cap. 2, 3), 0 raza de lumina care
pleaca din B ajunge in ochiul observatorului 0 pe curba de refractie terestrd BO, care
are concavitatea spre Pamant si este continuta in planul verticalului astrului.
Observatorul vede punctul B de pe orizont pe directia OB', determinata de
tangenta la curb a de refractie in ochiul observatorului O.
Unghiul format intre directia OB' in care se vede orizontul si planul orizontului
adevarat al observatorului HH' se numeste depresiunea orizontului vlzibil (Depr.) In
anumite conditii de refractie terestra, depresiunea orizontului vizibil este functie de
inaltimea ochiului observatorului i; exprimand pe i in metri, valoarea depresiunii
orizontului, in minute de arc, este data de relatia:
Depr. = 1.77 . . f i
in navigatie, depresiunea orizontului se obtine din tablele nautice, in functie de
\paltimea ochiului observatorului; astfel este tabla l l-b (MT-53) si tabla" Dip of sea
horizon" din BNA.
H ' Orizontul
adevl1rat
H
T
Fig. 20-10
lnaltimea observata ho a astrului A este exprimata de unghiul AOB' =ho.
Inallimea astrului deasupra orizontului adevarat al observatorului <f..AOH= hv
se obtine din egalitatea:
hv =ho - Depr. (20-3)
516
Corectia de depresiune a orizontului vizibil are deci semnul minus.
Tablele de navigatie care dau depresiunea orizontului functie de inaltimea
ochiului observatorului sunt intocmite pentru conditii de refractie teresta medie.
2 Hefractta astronornlca
Raza de lumina care vine de la un astru A se propaga in linie dreapta pana la
contactul (in M) cu atmosfera terestra (fig. 20-11). in atmosfera, avand de strabatut
straturi de aer cu 0 densitate din ce in ce mai mare, raza de lumina se refracta
apropiindu-se de norrnala, astfel ca traiectoria descrisa ia forma unei curbe cu
concavitatea spre Pamant, Propagarea curbilinie a razei de lumina pana in ochiul
observatorului 0, pe curba de refractie astronomicd MO, face ca astrul A sa fie
vazut pe directia OA', determinata de tangenta la aceasta curba in O.
Considerand Pamantul sferic si straturile atrnosferice de diferite densitati
concentrice cu sfera terestra, toate normalele la aceste straturi in punctele de
incidenta ale razei de lumina tree prin centrul sferei (ex. M'T), confundandu-se eu
verticalele acestor puncte; deci, traiectoria unei raze de lumina sub efectul refractiei
astronomice se mentine in planul verticalului astrului (determinat de 0, A ~i7).
Grosimea atmosferei terestre fiind neglijabila in raport cu distanta la astrul A, se
considera ca unghiul de refractie astronomicii peste reprezentat de unghiul A'OA",
intre tangenta OA
'
la curba de refractie in ochiul observatorului (directia in care se
vede astrul) si paralela OA" dusa prin 0 la directia razci de lumina AM, care vine de
la astru.
z
A
"",*
....
."
t{ Orizontul
adevOrot
H
T
Fig. 20-11
Inaltimea h determinata de directia la astru fata de orizontul adevarat al
observatorului se obtine din relatia:
h = hv - p. (20-4)
Corectia de refractie astronomica pare deci semnul minus; hv reprezinta
inaltimca observata A' 0 H fata de orizontul adevarat,
Unghiul de refractie astronornica este maxim (p :::35') cand astrul se afla la
orizont, scade cu Inaltimca astrului si devine zero cand astrul se vede in zenit.
517
o raza de lumina care vine de la un astru aflat aproape de orizont se mentine
mai mult timp in contact cu straturile inferioare ale atmosferei, inegal incalzite de
radiatiile terestre si cu 0densitate ridicata. Unghiul refractiei astronomice in
asemenea conditii poate avea variatii apreciabile ~i determinarea ei este incerta. De
aceea se recomandd ca la determinarea punctului navei, astrii observati sa nu aiba
indltimi mai mici de 10.
Pentru aceeasi inaltimc a astrului, unghiul de refractie astronomica variaza in
functie de temperatura si presiunea atmosferica, factorii principali care determina
densitatea straturilor deaer.
Tabla 12 din Tabla Nauticd MT-53 da refractia astronomica medie pentru
temperatura de +lOoC si presiunea atmosferica de 760mm, in functie de inaltimea
hva astrului deasupra orizontului adevarat. In cazul cand conditiile de temperatura si
presiune atrnosferica din momentul observatiei difera apreciabil decelein functie de
care este calculata tabla 12, tabla 14-a da posibilitatea aplicarii unei corectii M
t
in
functie de temperatura si inaltimea astrului; tabla 14-b exprima corectia M
B
, in
functie de presiunea atmosferica si Inaltimea astrului. Semnul corectiilor este eel
indicat in table.
Exemplu. Inaltimea observata la un astru ho = 1625', i = 8m, temperatura
aerului = +30C, presiunea atmosferica = 745 mm. Sa se afle inaltimea h deasupra
orizontului adevarat.
a - Calcului lui h
ho = 1624'
+Depr =- 5...T.ll-b
hv =1620
b - Calcului lui p
p med. = - 3'.2 T.12
M
t
= +O.3 T.14-a
MB =+0.1...T.14-b
P=-2'.8
+p=- 2.8
h = 1617'.2
Refractia medie, in minute de are, poate fi obtinuta si din BNA, tabla "Mean
refraction in minutes".
3 Paral axa
Consideram observatorul in 0 si un astru A, aflat la distanta d de centrul
Pamantului T,considerat sferic (fig. 20-12). Unghiul sub care se vede raza
Pamantului R din centrul astrului A senumesteparalaxd de indltime (1[').
Ducand paralela TA" prin centrul Pamantului ladirectia Oala astru si notand cu
h Inaltimea astrului in 0 deasupra orizontului adevarat al observatorului, respectiv
ha inaltimea aceluiasi astru in centrul Pamantului deasupra orizontului astronomic,
rezulta ca:
ha = h +1t'
Corectia paralaxei deinaltime aastrului aredeci semnul pozitiv.
(20-5)
518
Din triunghiul AOTse obtine relatia care se exprima paralaxa de inaltime:
sin n' sin (90
0
+h)
=-----
R d
de unde:
sin x' =R cos h
d
z
Fig. 20-12
Paralaxa este deci functie de distanta de astru, iar la acelasi astru variaza odata
cu inaltimea lui; este zero cand astrul se afla in zenit ~i ia valoarea maxima la
treeerea lui prin orizontul adevarat, cand este denumita paralaxd orizontald
OA'T =1t), exprimata de relatia:
. R
smX=-
d
Din ultimele doua expresii se obtine:
sin x' = sin xcos h
si deearece paralaxa ia valori mici:
n' = X cos h
(20-6)
formula dupa care se calculeaza corectia de paralaxa pentru Soare si planete.
in consideratiile facute mai sus Pamantul s-a considerat sferic, paralaxa
orizontala a unui astru fiind 0constanta pentru orice punct terestru.
in cazul Lunii, astrul eel mai apropiat, pentru determinarea paralaxei, Pamantul
se considera de forma unui elipsoid de revolutie. Valoarea maxima a paralaxei in
aceasta ipostaza se obtine cand Luna este vazuta la orizont dintr-un loc situat la
ecuatorul terestru, deoarece raza ecuatoriala este egala cu semiaxa mare a
elipsoidului. Notand cu Ro raza ecuatoriala a elipsoidului terestru ~i cu 1to paralaxa
ecuatoriald a Lunii, aceasta este exprirnata de egalitatea:
. Ro
SID no =-
d'
valoarea ei fiind data in efemeridele nautice in functie de timpul mediu la Greenwich
(in BNA notata cu H.P. "horizontal parallax", vezi anexa II).
Paralaxa de mal time aLunii este data de relatia:
sin 1t' = sin 1to cos h.
519
Deoarece distanta la astrii sistemului solar nu este constanta, paralaxa variaza
invers cudistanta,
Paralaxa stelelor este neglijabila; la fel si pentru planetele departate, Valoarea
medie a paralaxei orizontale a astrilor sistemului solar, cu importanta in navigatie,
este: 57' pentru Luna (valorile extreme 52' ~i 62'); 8".8 pentru Soare; 18" pentru
Venus; 12" pentru Marte si 2' pentru J upiter.
In navigatia astronomica, corectia de paralaxa se aplica pentru Soare, Luna ~i
uneori laplanete.
Paralaxa detnaltime aSoarelui este continuta In BNA, tabla "Sun' s parallax in
altitudine ':
Paralaxa de inaltime a Lunii este data in tabla "Parallax in altitudine of the
Moon".
4 Semi di amet rul
Inaltimca Soarelui si a Lunii se mascara prin tangentarea bordului inferior Q
sau a bordului superior (5 a diseului solar sau lunar eu orizontul vizibil.
Semidiametrul d al unui astru (fig. 20-13) esteunghiul sub care sevede razaacestuia
din centrul Pamantului.
Asa dupa cum rezulta din figura 20-13, daca inaltimea s-a masurat la bordul
inferior haQ, tnaltimea adevarata ha la centrul astrului fa~ade orizontul astronomic
seobtine aduniind corectia desemidiametru:
haB =haO +d (20-8)
iar daca observatia s-aefectuat labordul superior, corectia desemidiametru sescade:
haB=haO -d
(20-8')
Semidiametrul Soarelui variaza intre 15'.75 si 16'.3, valoarea medie anual fiind
de 16'.
Fig. 20-13
Semidiametrul Lunii arevariatii intre 14'.7 si 16'.7, cu0 valoare medie de 15'.5.
Semidiametrul planetelor este neinsemnat, astfel ca se neglijcaza la corectarea
inaltimilor.
Valoarea semidiametrului aparent al Soarelui si Lunii este continuta in tablele
zilnice ale efemeridei; in BNA, semidiametrul Soarelui si Lunii este dat cu notatia
"S.D." (semi-diameter).
520
in plus, semidiametrul Soarelui mai estedat si in tabla J3-a a Tabelelor Nautice
MT-53, in functie dedata.
Datorita faptului ca unghiul refractiei astronomice este diferit pentru bordul
inferior si respectiv bordul superior al Soarelui si Lunii, fiind mai mare in primul
caz, diametrul aparent vertical este mai mic decat eel orizontal, fenomenul este
cunoscut sub denumirea de turtirea Soarelui sau Lunii. Aceasta turtire este maxima
cand astrul este in orizont, la rasarit si apus, putand lua valori de ordinul a cateva
minute, usor sensibil cuochiulliber, scade la0marirne medie de 8" la0inaltime de
10 deasupra orizontului vizibil ~i devine neglijabila lainaltimi superioare.
Deaceea, este indicat aseevita masurarea inaltimilor laSoare ~i Luna sub 10.
5 Corectla i nal t i mi l or Soar el ui
Din cele aratate mai sus rezulta caInaltimea adevarata acentrului discului solar
deasupra orizontului astronomic este data derelatia:
ha =hi - Depr. - p +'Tt' d (20-9)
Tabla 8 din Tablele Nautice MT-53 da suma algebrica a urrnatoarelor corectii:
depresiunea orizontului, refractia astronomica medie (pentru temperatura aerului de
+10C si presiunea atmosferica de 760mm), paralaxa de inaltime ~i semidiametrul
mediu. Aceasta corectie totala ("cor.l") seobtine in functie deInaltirnea observata a
Soarelui si inaltimea ochiului observatorului, in metri.
Tabla 8-a contine corectia suplimentard ("cor.II") de aplicat la inaltimile la
bordul inferior pentru variatia semidiametrului Soarelui, in functie de luna
calendaristica aobservatiei.
Tabla 8-b da corectia pentru lnaltimile labordul superior al Soarelui, in functie
dedata observatiei.
In BNA, corectia totald ("cor. I") pentru observatiile la bordul inferior (lower
limb) la Soare este data in tabla "For correcting the observed altitude of the Sun's
lower limb", in functie de inaltimea observata ("Obs. Alt") si inaltimea ochiului
observatorului, in picioare ("Height of the eye above the sea in feet"].
Corectia pentru variatia semidiametrului ("Cor. II") seextrage din tabla "Month
Correct'n ".
Exemplu. In ziua de 10iunie 1973 s-a masurat la bordul inferior al Soarelui
hiO =6220'.6; e=+]'.4; i =10m. Secereinaltimea adevarata.
Rezolvare:
hi = 6220'.6
+E =+ 1.4
ho = 6222.0
+Cor. 1= +9.9 T.8 (in functie de 1 1 0 si i).
Cor. II = - 0.2 T.8-a pentru luna iunie
ha =6231'.7
521
Cand conditiile de temperatura si presiune atrnosferica din momentul
observatiei difera apreciabil fata de cele medii, in functie de care sunt intocmite
tablele de corectii totale, indeosebi in cazul inaltimilor mici (sub 30), se recomanda
corectarea inaltimilor cu tablele de corectii partiale (indicate mai sus la punctele 1,
2, si 4). In acest caz, suma refractiei astronomice medii (pmed.) si a paralaxei de
indltime este data de tabla 13.
Exemplu. In ziua de 10 noiembrie 1973 se mascara la Soare hiQ = 1507', =-
1'; i = 7 m; temperatura aerului -15C; presiunea atmosferica 775 mm. Se cere
inaltimea adevarata.
Rezolvare:
hiO = 1507'
+E= -1
ho = 1508
+Depr. = - 04.7 T.ll-b
hv = 1501.3
+(pmed +1[') = - 03.4 T.13
Sh, = - O.4 T.l4-a (corectie pentru temperatura)
Nt8 = - O.l.. T.l4-b (corectie pentru presiune)
haO = 1457.4
+ d = +16.2 din efemerida (sau T.13-a)
hae = 1457.4
6 Cor ect ar ea i nal l i mi l or st el el or ~i pl anet el or
Inaltimea adevarata a stelelor se obtine din relatia:
ha = hi - Depr. - p (20-10)
In conditii de refractie astronomic a diferite de cea medie, cand maltimea stelelor
este mica (sub 39'), se recomanda utilizarea tablelor de corectii partiale (asa cum s-a
ararat la punctul 5); refractia medie este data de tabla 12 (MT-53).
Cand conditiile de temperatura ~i presiune atmosferica sunt normale, se
utilizeaza tabla 9 (MT-35), care contine suma algebrica a depresiunii ~i a refractiei
astronomice medii; corectia se obtine functie de inaltimea observata a stelei si
inaltimea ochiului observatorului i.
Exemplu. In ziua de 10 noiembrie 1973 se mascara hi = 2151'.4 la Capella (a
Aurigae); i = 10m; e= +1.1. Se cere inaltimea adevarata.
Rezolvare:
hi = 2151'.4
+E=+ 1.1
ho = ,2152.5
+Cor. = - 8.1 T.9
ha =2144'.4
oserie de efemeride nautice, Intre care cea continuta in BNA, nu mai contin
paralaxa orizontala a planetelor, care in general are valori mici, neglijabile. In
522
acest caz, corectarea inaltimilor planetelor seface in mod indicat mai sus pentru
stele.
Daca la bord se utilizeaza 0efemerida care contine paralaxa orizontala a
planetelor, Inaltimea adevarata aacestora poate fi calculata din relatia:
ha = hi +- Depr. - p +re' (20-10)
In acest caz, corectia paralaxei de Inaltime re' se obtine din tabla 9-a (MT-53) in
functie deparalaxa orizontala aplanetei.
Tabla "For correcting the observed altitude of a fixed star to find the true
altitude" din BNA exprima corectia total a de depresiune si refrectie astronomica
medie pentru stele si planete, in functie de inaltimea ochiului observatorului, in
picioare si inaltimea observata.
7 Cor ect ar ea tnaltlmilor Luni i
Inaltimea adevarata a Lunii se obtine prin aplicarea formulei (20-9). Corectia
totald ("Cor.") care insumeaza refractia astronornica medie, paralaxa de tnaltime ~i
semidiametrul, pentru inaltimile Lunii la bordul inferior (lower limb) este data in
tabla lO-a (MT-53) si in BNA, tabla "Correction for the observed altitude of the
Moon's lower limb", in functie de inaltimea observata (Obs. Alt.) si paralaxa
orizontala ecuatoriala.
Corectia totald pentru inaltimile observate la bordul superior al Lunii este
continuta in tabla lO-b (MT-53) si in BNA, tabla "Correction for the observed
altitude of the Moon's upper limb ".
Pentru obtinerea inaltimii adevarate ha a centrului Lunii fata de orizontul
astronomic, mai trebuie sa se aplice corectia de depresiune a orizontului, data de
tabla ll-b (MT-53) sau detabla "Dip correction" din BNA.
Exemplu. In ziua de 10noiembrie 1973 se mascara la bordul inferior al Lunii
hi * = 4015'~Tm = 17h02moOs~ s = +1'; i = 16m. Secereinaltimea adevarata,
Rezolvare:
Paralaxa orizontala inziua de 10.11.73, Tm = 17
b
02
m
1to=60'.0(vezi anexa 1).
Calculul ha
hi*= 4015'
+E=+1
ho =4016
+Depr. = -7 T.ll-b (pentru i = 16m)
hv = 4009
+Cor. = +101.2.... . T.lO-a (functie de hv si 1to)
ha = 4110'.2
. In cazul in care temperatura si presiunea atmosferica sunt apreciabil diferite de
cele pentru care sunt intocmite tabelele 1O-a~i 10-b (temperatura +1OCsi presiunea
760mm), se aplica corectia MIt pentru temperatura (tabla 14-a, MT-53) si ilhB
pentru presiune (tabla 14-b).
21 IDENTIFICAREA A~TRILOR
1 Generalititi despre a,tri utilizati in navigatie
Dintre nenumaratii astri raspanditi in spatiu, navigatorul foloseste pentru
determinarea pozitiei navei un numar restrans, pe cei ce pot fi observati cu usurinta
si anume: Soarele si Luna; planetele Venus, Marte, Jupiter si Saturn; stelele cele
mai luminoase.
Recunoasterea rapida si sigura a planetelor si stelelor utilizate in navigatie
constituie 0obligatio profesionala a fiecarui navigator.
Stelele fiind astri ficsi pe sfera cereascii , pot fi reprezentate pe hdrti sau globuri
ceresti, care faciliteaza considerabil invatarea lor si of era posibilitatea unei identifi-
cari comode.
Planetele avand 0miscare aparenta proprie printre stele, nu pot fi identificate
prin aceleasi metode. Pentru recunoasterea lor pe sfera cereasca, la un moment dat,
se of era doua metode: trecerea pozitiei planetelor pe un glob ceresc sau harta,
printre stele, folosind coordonatele lor. ecuatoriale pentru momentul observatiei si
aplicarea metodelor de identificare ca la stele; recunoasterea prin observatie, cu
ochiulliber, ceea ce este usor de realizat, dat fiind numarul lor redus.
Criteriul principal pentru distingerea unei stele fata de 0planeta, oferit de obser-
vatia cu ochiul liber sau, mai sigur, cu binoclul, in caz de dubiu, este felul luminii
primite de la cele doua corp uri ceresti: lumina stelei scanteiaza, pe cand a planetei
este constanta.
Fenomenul de sctinteiere a stelelor, care consta in variatia intensitatii luminoase
si a nuantei culorii luminii, este generat de atmosfera. Straturile atmosferei terestre
au temperaturi, densitati si stari higrometrice diferite; in plus, indeosebi straturile
inferioare sunt intr-o continua miscare, Ca urmare, de la un moment la altul, raza de
lumina care vine de la 0stea este refractata inegal, provocand fenomenul de scan-
teiere. Scanteierea aceleiasi stele difera, astfel:
- in zilele cu vant este mai intensa decat in cele cu calm;
- este mai intensa cand steaua se afla la orizont si descreste cu inaltimea;
- in zonele ecuatoriale si tropicale, unde in general atmosfera este mai calma,
scanteierea stelelor este mai putin intensa, astfel ca la inaltimi mari fenomenul se
distinge cu dificultate. Intensitatea scanteierii creste cu latitudinea.
Operatia de identificare a unui astru, in practica navigatiei, poate sa prezinte
doua aspecte:
- aflarea numelui unui astru observat, necunoscut. 0 asemenea problema se
poate pune chiar pentru un navigator cu experienta, bun cunoscator al astrilor, in
524
situatia cand astrul observat a fost vazut izolat, de exemplu, printr-o "sparrura de
nori";
- gasirea pe sfera cereasca a unui astru cunoscut. In practica navigatiei, aceasta
problema este de mare importanta la executarea observatiilor in timpul crepusculului
de seara, pentru gasirea astrilor celor mai luminosi pe sfera cereasca, de nume
cunoscute, in scopul masurarii inaltimii lor la un interval de timp cat mai scurt dupa
apusul Soarelui, astfel ca orizontul vizibil sa se mentina bine conturat.
2 Identificarea planetelor
Cele patru planete, Venus, Marte, J upiter, Saturn si, in mod deosebit, Venus si
J upiter, sunt folosite in mod frecvent in navigatia astronomic a, deoarece prin lumi-
nozitatea lor of era conditii comode de observatie, Identificarea planetelor se poate
face cu usurinta prin cunoasterea unor reguli generale de deosebire a lor fata de stele
si a unor criterii particulare de identificare afiecarei planete in parte.
1 Distingerea planetelor fala de stele
Asa cum s-a ararat mai sus, lumina planetelor este constanta, pe cand sterele
scanteiaza.
Privind bolta instelata cu un binoclu, se constata ca stelele au aspectul unor
puncte luminoase, iar planetele au un contur regulat, in forma unui disc luminos.
Stelele i~i mentin pozitiile relative, fapt care explica existenta constelatiilor.
Planetele au 0miscare aparenta proprie printre stele, ceea ce a determinat atribuirea
denumirii lor din antichitate, de "a~tri rdtiicitori". Aceste miscari aparente ale planetelor
pe sfera cereasca se mentin msa inapropierea eclipticii (vezi cap. 17, 5), de aceea ele
trebuie cautate in dreptul celor 12 constelatii zodiacale, care nu au decat patru stele de
marimea mtai si anume: Aldebaran din constelatia Taurul, Regulus din Leul, Spiea din
Feeioara si Antares din Seorpionul, toate acestea fiind usor de.recunoscut.
Venus, ca planetd inferioard, se mentine relativ aproape de Soare si se depla-
seaza succesi v in dreptul constelatiilor zodiac ale in mai putin de un an.
Marte, Jupiter si Saturn, ca planete superioare, ocupa pozitii foarte diferite in
raport cu Soarele. J upiter ~i Saturn, fiind mai departate de Soare, au 0miscare
aparenta mai lenta printre stele, parcurgand aproximativ doua constelatii zodiacale in
decurs de un an.
BNA contine informatii lunare la capitolul "Planetary information ", privind
pozitiile planetelor vizibile si conditiile lor de observatie pentru anul editarii, inclu-
siv pentru Mereur. Consultarea acestor informatii este deosebit de utila in practica
navigatiei pentru identificarea cu usurinta a planetelor.
2 Recunoa~tereaplanetelor folosite in navigalie
Venus este eel mai stralucitor astru de pe cer, de 12 ori mai luminoasa decat
Sirius, cea mai stralucitoare stea; ea poate fi vazuta uneori chiar cu ochiul liber pe
525
timpul zilei, oferind conditii favorabile de observatie pentru determinarea pozitiei
navei tmpreuna cu Soarele sau cu Luna.
Se vede ca luceafdr de seard sau ca luceafdr de dimineatd, apunand dupa Soare
si, respeeti v, rasarind inaintea Soarelui ea un interval de timp ce variaza pana la
3hog
m
, care eorespunde digresiunii maxime de 47.
Jupiter este de euloare alba-argintie, ea 0stralucire apropiata de eea a stelei
Sirius, uneori chiar mai luminoasa. Privita eu binoclul, se disting eei patru sateliti
principali ai sai: 10, Europa, Ganimede si Callisto.
Forma si stralucirea planetelor Venus si J upiter fac ca identificarea lor pe sfera
cereasca, prin observatie, sa fie usoara si practie rara posibilitati de confuzie.
Marte are lumina rosiatica, iar Saturn, alba-galbuie; prin observatie, dupa
culoare, ele pot fi confundate cu Aldebaran sau Antares, dintre stelele constelatiilor
zodiaeale. De aeeea, pentru aeeste doua planete, se recomanda urmarirea lor in timp
si identificarea inraport de stele (sau constelatiile) cunoseute cele mai apropiate.
3 Identificarea stelelor
Din cele mai vechi timpuri, stelele vizibile de pe cer sunt grupate in constelatii,
cu. un nume propriu (de exemplu, Ursa Major, Orion, Corona borealis etc.); stelele
fiecarei constelatii au numele astronomic format din literele alfabetului gree, in
ordinea luminozitatii (mdrimii) lor aparente, urmat de denumirea constelatiei. Stelele
principale au ~i nume proprii, in general in origine araba, Astfel, stelele constelatiei
Andromeda au numele: ci Andromedae ("Alpheratz"), ~Andromedae ("Mirach") si
'Y Andromedae ("Almak").
Gradul de stralucire aparenta a unei stele se nurneste mdrime stelard sau magm-
tudine. Raportul de stralucire aparenta dintre stelelea doua miirimi consecutive este
ega} cu 2.512; astfel, 0stea de marimea a 2-a este de 2.512 ori mai putin stralucitoare
decat stelele de marimea 1. Stelele care sunt la limita vizibilitatii eu ochiulliber sunt
de marimea 6.
Steaua cea mai stralucitoare de pe cer este Sirius (marimea -1.6), urmata de
Canopus (-0.9), ambele in emisfera cereasca sudica si Vega (+<l.1), cea mai lumi-
noasa stea din emisfera nordica.
Intre eele aproximativ 6000 de stele vizibile cu ochiul liber, in navigatie se
folosesc, in mod curent, aproximativ 30, cele mai stralucitoare dintre ele. BNA da
coordonatele ecuatoriale a 57 de stele principale in tablele zilnice ale efemeridei si a
173 de stele la capitolul "Stars", intre care sunt incluse si cele 57.
tn mod normal, observatiile se fac la stele pan3. la marimea 2 si, numai in cazuri
rare, cand cerul este partial acoperit, se folosesc si stele pana la marimea 3.
Identificarea stelelor in navigatie se face astfel:
- prin calcul, determinand coordonatele lor ecuatoriale si stabilind numele stelei
cu ajutorul efemeridei;
- cu navis/era, instrument aflat in dotarea navelor noastre, a carui utilizare
trebuie safie familiara fiecarui navigator;
- recunoasterea prin observatie a celor aproximati v 30de stele folosite in mod
curent in navigatie.
526
Pentru identificarea unui astru prin calcul sau cu navisfera sunt necesare
urmatoarele date: inaltimea astrului, ora cronometrului pentru momentul observatiei,
coordonatele punctului navei si relevmentul (azimutul) la astru.
In mod obisnuit, identificarea astrilor la bord se face cu navisfera, care asigura 0
rezolvare expeditiva; in lipsa unei navisfere sau a unui alt mijloc mai comod,
problema se rezolva prin calcul.
1 Ident i f i car ea pr i n cal cul
Identificarea unui astru prin calcul consta in determinarea unghiului 't (=360 -
a) ~i a declinatiei stelei, dupa care seintra in efemerida cu cele doua coordonate si
se afla numele stelei. In BNA, pentru a se usura identificarea, stelele sunt redate la
capitolul "Stars", in ordinea crescanda a unghiului 't ("S.H.A.", sideral hour angle).
Calculul pentru identificarea unei stele se face in urmatoarea succesiune:
a - se calculeaza timpul sideral al locului ts din ora cronometrului pentru
momentul observatiei si longitudinea locului (vezi cap. 18, 3);
b - se calculeaza tnaltimea adevarata ha a astrului;
c - se calculeaza unghiul la zenit semicircular Z din relevmentul (azimutul)
observat la astru, folosind relatiilede transformare (IS-I);
d - se calculeaza aseensiunea dreapta a astrului din relatia (18-3) : = ts - t, care
se transforma in unghi 't = 360 - a.
Unghiul orar tal stelei se calculeaza din unghiulla pol, prin aplicarea relatiilor
(15-4).
etg P =tg h cos <p cosec Z - sin <p ctg Z
Sensul unghiului la pol (spre est sau vest) este acelasi cu al unghiului la zenit Z;
e - se calculeaza declinatia aproximativa a stelei din <p, Z si h, prin rezolvarea
formulei (15-11):
sin 0=sin <p sin h +cos <p cos h cos Z
f- se intra in efemerida cu unghiul 't ("S.H.A.") si cu declinatia (.Dec. ") la
capito luI " Stars " si se stabileste numele stelei la care s-a facut observatia,
Exemplu. In ziua de 10noiembrie 1973, la ora cronometrului A = 17ho6
m
13
s
se
face 0observatie la 0stea necunoscuta: hi = 4220'.2; Ra (Az) = 233; cp = 4432' N;
A . = 2907' E; E = +0'.6; (Tm - A) = _5
m
lO
s
; i = 9 m.
Se cere identificarea stelei.
Rezolvare:
a - Calculullui ts
A = 171106
m
13
s
+(Tm - A) =- 05 10
Tm =17
fi
Ol
m
03
s
10.11pentru Tm =17
11
Ts =30442'.5
variapa pt. ATm = Oi
m
03' IlTs = 15.8
10.11pentru Tm =17
fi
Olmo3
s
Ts = 30458.3
+A= +2907.0
ts = 33405'.3
527
b - Calculullui ha
hi = 4220'.2
+E = +0.6
c - Calculul lui Z
ho=4220.8
+Cor= -6.4
ha =4214'.4
d = Calculul unghiului 't
Calculul unghiului la pol.
ctg P =tg h cos q> cosec Z - sin q> ctg Z =(+x) +(+y)
log tg h = 9.95809
log cos q > =9.85299
log cosec Z = 0.09765
log x = 9.90873
log sin <p = 9.84592
log ctg Z = 9.87711
log y = 9.72303
x=+0.81046
+y =+0.52849
ctg P = +1.33895
log ctg p: : z : 0.12675
Pw = 3645'.3
Unghiulla pol este la vest (Pw ); deoarece unghiulla z enit este la vest (Z = N 127W)
Calculullui ex . Unghiul : = 360- 29720' ==6240'
ts = 33405'.3
- t= 3645.3
ex . = 29r20'
e - Calculul declinatiei stelei
sin g= sin q > sin h +cos q > cos h cos Z= (+x) +(-y)
log sin q > = 9.84592 log cos <p = 9.85299
log sin h = 9.82753 log cos h = 9.86951
log x = 9.67345 log cos Z = 9.77946
log y =9.50196
X= +0.47146
+y = - 0.31766
sin B = +0.15380
log sin B = 9.18696
0= + 851'
Se intra in efemerida BNA, la capitolul "Stars" cu unghiul 't = 6240' pe
coloana "S.H.A." si declinatia (Dec.") 0= 851' N si se stabileste numele stelei
observate: Altair (a. Aquilae). Coordonatele ex acte ale stelei Altair in noiembrie
1973sunt: unghiul 't = 6237'.3; B = 848'.1 N.
ldentificarea prin calcul a planetelor seefectueaza in acelasi mod, cu ex ceptia
ca unghiul orar t al planetei (obtinut din unghiul calculat prin rezolvarea formulei
15-16) setransforma in unghi orar laGreenwich T, dinrelatia 18-2): T = t - A.
Seintra in efemerida latabla zilnica adatei observatiei cu T si B astfel calculate
~i seafla numele planetei.
528
Utilizarea tablelor ABC pentru calculul unghiului Lapol ~i al declinatiei.
Tablele ABC, continute intr-o serie de table nautice (Norie' s, Tavole Nautiche
. etc.) folosite labordul navelor noastre, acaror baza teoretica ~i mod deutilizare sunt
prezentate la capitolul 15, 3, punctele 5 si 6, reduc considerabil durata calculului
unghiului lapol ~i declinatiei,
Exemplu. Sedau aceleasi datecalaexemplul demai sus. Succesiunea calculului
esteaceeasi, cuexceptia caP si 0secalculeaza cu tablele ABC, astfel:
a - se calculeaza timpul sideral allocului ts = 33405'.3 == 334.1;
b - se calculeaza inaIlimea adevarata ha =4214'.4;
c - se calculeaza unghiulla zenit semicircular Z =N 127W, din relevmentul observat la astru
Ra = 233;
d - Calculul unghiului 't
Calculul unghiului la pol (cu tablele ABC din cp,Z. h, vezi cap. 15, 3, p. 5):
- intabla A eu Z ~i h A = +11.4
- in tabla B cu Z~i cp +B = + 7.4
c=+ 18.8
-intablaCcucp~iC P
w
=36.7=t
Observatii:
A este intotdeauna pozitiv:
Beste pozitiv pentru el Z>90;
P <90 pentru cl C este pozitiv;
Peste vestic, de acelasi sens cu Z.
Calculul unghiului 't
ts =334.1
- t= 36.7
a=297.4
e - Calculul declinatiei (eu tablele ABC din cp,Z~i P, vezi cap. 15, 3, p. 6);
- in tabla Ccu Zsi cp C= -' 10.6
- in tabla B cu P ~i cp - B = - 13.2
A =+2.6
- in tabla A cu P si A a= +9
Observatii:
C este negativ pentru ca Z >90;
Beste negativ pmtru ci P <90;
oeste pozitiv, de acelasi semn cu <p, pentru ci A este pozitiv.
Se intdinefemerida cu unghiul 't=62:6 ~ declinatia a9N, astfel calculate ~i se stabileste
numele stelei: Altair (aAquilae).
2 Ident i f i car ea cu navi sf er a
Navisfera este un instrument care consta dintr-un glob eerese si 0 serie departi
ce materializeaza elementele principale ale sferei ceresti (fig. 21-1); identifiearea
astrilor se obtine prin eombinarea sistemului de eoordonate eeuatoriale eu eele
orizontale. Desi este realizata in moduri diferite, principiul folosirii navisferei este
acelasi ~i areurmatoarele parti principale:
529
- sfera (1) cu constelatiile si stele principale folosite innavigatie. Pe sfera sunt
reprezentanti polii ceresti pN si P s, ecuatorul ceresc-gradat din grad in grad
(respectiv din 4 in 4 minute), ec1iptica, tropicele ~i eercurile polare; de asemenea,
sunt trase 24cereuri orare, din 15in 15 (respectiv din or! inora);
Fig. 21-1
- cercul azimuturilor (2), eare materializeaza orizontul adevarat al observa-
torului, gradat de la 0
0
(eu originea in nord) I a 360
0
, pe care sunt mareate punetele
cardinale N, S, E, W;
- semicercul tndltimilor (3), gradat de la OOla90 reprezinta zenitul. Aeest
semieerc, cematerializeaza verticalul ~i antiverticalul astrului inemisfera vizibila, se
poate roti in jurul axei care reprezinta linia zenit - nadir. I n functie de orientare,
semicercul (3) sepoate reprezenta verticalul astrului (daca seorienteaza in azimutul
astrului) saumeridianul ceresc allocului (daca esteorientat pedirectia N-S).
Unele navisfere au ~i semicercul medidian (4), fix, reprezentand meridianul
klcull,li in .emisfera invizibila a observatorului; cadranul 0_90 (N) materializeaza
jUldlatea merldianulpj nordic, cadranul 0_90 (S) - jumatatea meridianului sudic
al observatorului, iar gradatia 0 - nadirul,
Pentru identifiearea unei stelenecunoscute, seprocedeaza astfel:
a - secalculeaza timpul sideral allocului Is pentru momentul observatiei;
b - se orienteaza semicercul tndltimilor (3) pe directia N-S, fixandu-se la
gradatiile 0 si 180 de pe cercul azimuturilor (2). I n aceasta pozitie, semicereul (3)
reprezinta meridianul eerese allocului, euprins in emisfera vizibila aobservatorului.
c - seorienteaza sfera (1) eupolul ridicat P N sau P s in dreptul gradatiei de pe
semicercul fniilfimilor (3) egala eu latitudinea observatorului. in aeest mod, polul
ridicat seafla fata de orizont, materializat prin cercul azimuturilor (2), la0inaltime
530
egala cu latitudinea. Pe latitudini nordice, polul nord ceresc al sferei se orienteaza
deasupra gradatiei 0 (N) de pe cercul azimuturilor (2), iar pe latitudini sudice -
polul sud deasupra gradatiei 180 (S);
La navisferele prevazute cu un semicerc meridian (4), tnaltimea polului ridicat
PN sau Ps deasupra orizontului se poate regIa aducand ecuatorul ceresc al sferei (1)
la dragatia de pe acest semicerc (4) egala cu latitudinea observatorului, sub punctul
N sau respectiv Sde pe cercul azimuturilor;
d - se roteste sfera (1) in jurul axei polilor ceresti, astfel ca gradatia de pe
ecuatorul ceresc egala cu timpul sideral al locului ts sa fie adusa in coincidenta cu
semieereul (3), ca meridian superior al observatorului:
Sfera (1) astfel orientatd redii imaginea sferei ceresti pentru momentul observatiei;
e - se roteste semieercul inaltimilor (3) in dreptul gradatiei de pe cercul
azimuturilor (2) egala cu valoarea relevmentului (azimutului) masurat la astru in
momentul observatiei. in aceasta pozitie, semicercul inaltimilor (2) materializeaza
verticalul astrului.
Pe sfera (1), in sensul azimutului, in dreptul gradatiei de pe semicercul
inaltimilor (3) egala eu inaltirnea ha, se afll steaua la care s-a facut observatia.
Exemplu. Se dau aceleasi date ca la punetul 1. Identificarea astrului eu navisfera
sc face astfel (fig. 21-2):
a - se calculeaza timpul sideral allocului ts = 33405'.3 = = 334.1;
b - se orienteaza semicercul indltimilor (3) pe directia N-S, ea meridian ceresc
al locului, fixandu-se la gradatiile 0 ~i 180 de pe cercul azimuturilor (2);
c - se orienteaza sfera (1) cu P
N
(polul ridieat) la gradatia 4432' = = 44'.5 de pe
semicercul inaltimilor (3), egala la latitudinea observatorului, deasupra punetului
N (0) de pe cercul azimuturilor (2).
Semicercullnal\imilor(3)
co meridian ceresc
Semicercul inal ~
co vertical
Grodo\iO 33J O.6r:ts
!micereul
IMridiont4J
Fig. 21-2
La navisferele prevazute eu semicerc meridian (4), reprezentat prin arcul NNaS.
ecuatorul cerese (punetul Q') se aduce la gradatia 44'.5 de pe acest semicerc (4),
egala ell latitudinea observatorului, sub punctul N (0) de pe cercul azimuturilor
(latitudinea observatorului fiind nordica).
531
Astfel, sfera (1) este orizontald functie de latitudinea observatorului;
d - seroteste sfera (1) in jurul axei polilor PNP
s
astfel ca gradatia 334.1 depe
ecuatorul ceresc, reprezentand timpul sideral al locului, sa fie adusa in dreptul
meridianului superior (materializat prin semicercul tndltimilor (3).
Sfera ( 1) astfel orientata redd imaginea cerului instelat pentru momentul obser-
vatiei;
e - se orienteaza semicercul indltimilor (3) in relevrnentul observat la astrul
233, pecercul azimuturilot (2), reprezentand astfel verticalul astrului observat.
Pe sfera (1), in azimutul astrului, in gradatia 42.2 de pe semicercul indltimilor
(2), egala cu inaltimea observata, se afla steaua la care s-a facut observatia: Altair
(aAquilae).
In cazul in care pe sfera nu se gaseste nici 0stea luminoasa, rezulta ca astrul
observat a putut"fi 0planeta; asemenea situatii pot sa apara, practic in cazul obser-
vatiilor la Marte sau Saturn, in conditiile unui cer partial acoperit. Identificarea
planetei sefaceastfel:
- dupa efectuarea operatiilor a-e, seinseamna cu creionul pe sfera (1) pozitia
astrului in dreptul gradatiei de pe semicercul inaltimilor (3), egala cu inaltimea
obscrvata, fala de care se citeste ascensiunea dreapta a astrului a (pe ecuatorul ce-
resc, in raport cupunctul vernal y) si declinatia 0;
- secalculeaza unghiul orar laGreenwich Tal planetei din egalitatile:
t =ts - a(relatia 18-3') !ii
T =t - A . (relatia 18-2');
- seintra in efemerida la data respectiva cu unghiul orar la Greenwich T si eu
declinatia 0, astfel determinate si sestabileste numele planetei.
3 Ounoasterea st el el or pr i nci pal e ut i l i zat e i n navlqatle
Recunoasterea stelelor principale utilizate in navigatie, prin observatie cu ochiul
liber, constituie 0obligatie profesionala a fiecarui navigator. Aceasta inseamna 0
economie pretioasa de timp pe comanda unei nave, deoarece imperativul sigurantei
navigatiei reclama rapiditate in rezolvarea problemei depozitie. Pe langa partea fru-
moasa a acestei preocupari, atribut al culturii generale marinaresti, experienta arata
ca tnvatarea celor aproximativ 30de stele folosite frecvent in navigatie, cu simtul
dezvoltat de orientare ce caracterizeaza orice marinar, se poate realiza fara eforturi
deosebite. De retinut pentru navigatorul decursa lunga estefaptul cael trebuie sa-~i
familiarizeze ochiul cu aspectul cerului la diferite latitudini, urmarind zi de zi pe
timpul navigatiei pozitiilor astrilor in raport cuelementele sferei ceresti.
Labord, petimpul navigatiei si, indeosebi, in ragazul oferit destationarile navei
laancora, in asteptarea intrarilor in porturi, apreciez canavisfera esteeel mai eficient
ajutor pentru Invatarea stelelor. in acest scop, observatorul se considerd In centrul
sferei (1); navisfera se orienteaza astfel ca sa redea aspectul cerului pentru mo-
mentul observatiei, efectudnd deci operatiunile a-d, indicate mai sus. Seorienteaza
semicercul tnaltimilor (3) in drumul navei, in raport de care seidentifica apoi astrii
principali (aflati in prova, pupa, traversul navei etc.). Indicatii mai precise pot fi
532
obtinute insa prin citirea azimuturilor si inaltimilor in care se vad astrii principali;
pentru aceasta, se roteste succesiv semicercul indltimilor (3) tncepand din prova
navei spre tribord, in dreptul stelelor principale de pe sfera (1) si seciteste azimutul
astrului (pe cercul azimuturilor} si tnaltimea (pe semicercul ina1timilor). Iesind apoi
pe punte, langa un compas sau un repetitor al girocompasului, pentru masurarea
azimuturilor, identificarea astrilor - in scopnl Invatarii lor - estefoarte usoara.
Lucrarile de specialitate recomanda recunoasterea constelatiilor si a stelelor
principale dupa metoda aliniamentelor, stabilita de catre astronomul Flamsteed,
indicata partial in descrierea succinta a constelatiilor ~i stelelor principale redata in
continuare (fig. 21-3).
Ursa Major (Carul Mare), circumpolara pe latitudinile tarii noastre, este
alcatuita din sapte stele, din care patru constituie rotile - Dubhe (2.0), Merak (2.4).
Phecda (2.5), Megrez (3.4.) si trei, oistea carului - Alioth (1.7), Miza/ (2.2) ~i
Alkaid (1.9), din varful oistei, cea mai luminoasa din constelatie. Ursa Major este
constelatia reper pentru recunoasterea celorlalte constelatii din emisfera cereasca
nordica.
Ursa Minor (Carul Mic), format de asemenea din 7 stele, cu Polara in varful
oistei, plasata la aproximativ lOde Polul nord ceresco Polara (2.1) se afla pe
aliniamentul format de ultimele doua roti (Duhbe si Merak) ale Carului Mare, spre
nord, la0distanta decirca 7ori intervalul dintre celedoua stele.
Pegasus, constituita din trei stele principale - Scheat (2.6), Markab (2.6) si
Algenib (2.9.) - care, Impreuna cu Alpheratz (2.2) din constelatia Andromeda for-
meaza un patrat usor de identificat, plasat inpartea opusa aemisferei nordice fatade
Ursa Major, pealiniamentul ultimelor doua roti aleacesteia.
Andromeda, legata de Pegasus prin Alpheratz, mai are doua stele principale
aliniate langaaceasta: Mirach (2.4) si Almak (2.2).
Cassiopeia, in forma de WsauM, in functie depozitia pecer in timpul miscarii
diurne, se afla plasata intre Polard si Pegasus - Andromeda, cu stelele principale
Caph (2.4) si Schedar (2.5).
Orion, una dintre cele mai frumoase constelatii de pe cer, plasata pe ecuatorul
ceresc, de forma unui trapez cn varfurile in Rigel (0.3), Betelgeuse (0.8), Bellatrix
(1.7) ~i Saiph (2.2), avand "brauL lui Orion" format din trei stele mai putin lumi-
noase decat cele patru mentionate,
Canis Major (Catnele Mare), lauga Orion, peliniacelor trei steledin "brau", Cn
steaua ceamai stralucitoare depe cer, Sirius (-1.6).
Gemini (Gemenii), pe aliniamentul stelelor diagonale Rigel si Betelgeuse din
Orion, cudoua steleprincipale apropiate: Pollux (1.2) si Castor (1.6).
Canis Minor (Cdinele Mic), intre Gemini ~i Canis Major, pe aliniamentul
aproximativ Bellatrix, in sens opus fata deCanis Major.
Taurus (Taurul) cu steaua principala Aldebaran (1.1.), langa Orion. in alinia-
mentul diagonal Saipb - Bellatrix, in sens opus fata deCanis Major.
* Pe timpul noptilor eu atmosfera clad, linga Mizar se observa steaua dubla Alcoor, la limita
vizibilitlpi cu ochiul liber, de eltre persoanele eu 0buna acuitate vizuala; de aceea, posibilitatea
recunoasterii ei era un eriteriu de verifieare avederii celor ce voiau sl se angajeze ca marinari.
533
RI0EL.
265
ALDEBARAN
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I ,
~/'~r:r"l""o s!elorb I
, I
Me: iTic!'! de O . ! . J 1 .
;ntre 0 ~11.0 .. "
De 10 to to 2,0.".'0
Mo' mare de 2.0....
\
\ \
\ \
\ \
\ \
\. 300
0
\
'\
,
285
0
BELLATRIX
Emisfera
r,ordicc
"
,
\
\
\
\
\
\
\
\
\
\
I
1
i
,
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
75
0
Emisfera
sudicQ
Fig. 21-3
Bootes (Vdcarul), eu steaua principala Arcturus (0.2). se gaseste prin prelun-
girea spresud aareului format deoistea Carului Mare.
o Virgo (Fecioara), eu steaua principals Spica (1.2). seafla prin prelungirea spre
sud, pesteArcturus, aareului deseris deoistea Carului Mare.
534
Corona Borealis (Coroana Boreald), fermata din sapte stele in forma de
coroana (de semicerc), cu steaua principala Gemma, tara importanta deosebita in
navigatie, dar cu faima unei frumoase constelatii acerului boreal.
Leo (Leul), aflata pe aliniamentul ultimelor doua roti (Dubhe - Merak) ale
Carului Mare, in sens opus Polarei, cu doua stele principale - Regulus (1.3) ~i
Denebola (2.2), baza mare a unui trapez.
Auriga (Viz itiuI), cu steaua principala Capella (0.2), se afla in continuarea
arcului descris de oistea Carului Mic, in directia lui Orion.
Lyra (Liga), cu steaua cea mai stralucitoare a emisferei nordice, Vega (0.1), se
afla pe aliniamentul Capella - Polard.
Aquila (Vulturul), cu steaua principala Altair (0.9), aflata pe aliniamentul
Capella - Cassiopeia.
Cygnus (Lebada), cu steaua principala Deneb (1.3), aflata la bifurcarea Caii
Lactee.
Stelele Vega, Altair si Deneb formeaza un triunghi isoscel, usor de distins pe
cer, denumit de navigatori triunghiul marinarului:
Pisces (Pestii), cu steaua principala Altair (0.9), aflata pe aliniamentul Capella
- Cassiopeia.
Stelele Vega. Altair ~i Deneb formeaza un triunghi isoscel, usor de distins pe
cer, denumit de navigatori triunghiul marinarului.
Pisces (Pestii), cu steaua principala Fomalhaut (1.3.), aflata in preiungirea spre
sud a aliniamentului Polard si Scheat-Markab, din patratul Pegasus. Prelunginduse
mai departe spre sud, pe acest aliniament, se gasesc doua stele stralucitoare ale
emisferei sudice: ;
- Achernar (0.6), adin constelatia Eridanus;
- Canopus (0.9), adin constelatia Carina.
Crux (Crucea Sudului), muza admiratorilor cerului austral, usor de recunoseut,
de putin interes pentru navigatie, cu stelele: Acrux (Ll), Gacrux (1.6), Mimosa (1.5)
~i 0Crucis (3.1).
Centaurus (Centaurul), langa Crueea Sudului, eu doua stele principale: Rigil
Kent (0.1) si Hadar (0.9).
Scorpio (Scorpionul), aflata in aliniamentul Canopus-Centaurus, cu steaua
principals Antares (1.2)."
Aeestea sunt stelele prineipale folosite in navigatie si constelatiile carora ele apartin.
4. Pr egat i r ea observanllor de seara cu navi sf er a
Asa cum se arata la eapitolul "23, momentul eel mai favorabil al zilei pentru
determinarea pozitiei navei cu observatii astronomice se of era dupa apusul Soareiui,
pe timpul crepusculului de seara, Masurarea inallimilor la astri, in aceasta situatie, se
face eu atat mai precis, eu cat orizontul se vede mai elar, eeea ce inseamna ea
observatiile trebuie efectuate la un interval de timp cat mai redus posibil dupa apusul
Soarelui, astfel ca sa se mentina 0luminozitate suficienta.
Intervalul de timp al crepusculului nautic, spre sfar~itul caruia orizontul vizibil
of era conditii la limita pentru masurarea inaltimilor, este relativ redus si aceasta,
535
indeosebi, in zonele aflate la latitudini mici (vezi cap. 17, 3). Daca observatorul
asteapta sa-i apara mai inw astrii in vedere, saprocedeze la identificarea lor si apoi
sa execute observatiile, el va constata ca, practic, orizontul a devenit insuficient
conturat, cand masurarea tnaltimilor este aproximativa,
Pentru a se asigura conditii optime de observatie, navigatorul trebuie saproce-
deze din timp la pregiitirea observatiilor de seard, care consta in determinarea
azimuturilor ~i inaltimilor aproximative aleastrilor, corespunzatoare pozitiei navei in
momentul apusului Soarelui. Operatiunea este simpla si se executa cu navisfera,
astfel (fig. 21-1):
- secalculeaza ora bordului pentru momentui apusului Soarelui ~i pozitia navei
pentru acest moment;
- secalculeaza timpul sideral allocului ts pentru rnomentul apusului Soarelui;
- seorienteaza sfera (1) pentru momentul apusului Soarelui, in functie delatitu-
dinea <p a observatorului si timpul sideral al locului ts pentru acest moment, efec-
tuand operatiile a-d indicate mai sus lapunctul 2. Sfera '(1) astfel orientatii prezintd
aspectul cerului pentru momentul apusului Soarelui;
- tinand seama de marimea aparenta a astrilor, de criteriile azimuturilor si
inaltimilor pentru determinarea pozitiei navei (vezi cap. 23), se aleg astrii care
ofera conditiile cele mai favorabile de observatie, Pentru a face posibila si
pregatirea observatiilor laplanete, serecomanda ca pozitiile acestora sa fie trecute
(cu creionul) pe sfera, cu ajutorul coordonatelor ecuatoriale, scoase din tabla
zilnica aefemeridei;
- seroteste apoi succesiv semicercul inaltimilor (3) in dreptul astrilor alesi si se
citesc azimuturile si Inaltimile loeaproximative.
Dupa apusul Soarelui, folosind compasul pentru determinarea azimuturilor
(relevmentelor) si sextantul pentru controlul inaltimilor sau chiar numai cu ochiul
liber, se procedeaza la gasirea pe sfera cereasca a astrilor alesi pentru executarea
observatiilor.
Pentru a se proceda direct la gasirea astrilor alesi ~i masurarea maltimilor, se
recomanda urmatorul procedeu: seregleaza sextantul pentru inaltimea aproximativa
aastrului, determinata in modul aratat mai sus; sepriveste prin lunetr, sextantului in
azimutul astrului, control at cu compasul, si in apropierea orizontului apare imaginea
dublu reflectata aastrului cautat, dupa care semascara inlilimea lui.
Procedeul este foarte comod si eficient, cu rezultate exceptionale in practica
navigatiei astronomice. Astfel, in cateva minute, in conditiile optime de luminozi-
tate, sepot executa 3-4 observatii la astri, practic inainte de sfarsitul crepusculului
civil,
Acelasi procedeu sepoate aplica pentru cautarea planetei Venus pe timpul zilei
sau pentru recunoasterea astrilor, in scopul invatarii lor (asa cums-aaratat, mai sus,
lapunctul 3).
Exemplu. In ziua de 1iunie 1973, la apusul Soarelui 0 = 19~3m(ora fusului 1
estic), nava se.afla pepunctul <p = 40
o
N; A = 1520'E. Secer azimuturile si inaltimile
aproximative ale stelelor Vega ~i Arcturus, la care urmeaza a seexecuta observatii
pentru determinarea pozitiei navei.
536
Rezolvare:
a - Calculul timpului sideral allocului
0= if= 19h23m
-'A/=+ 1
Tm =18
h
23
m
din 1.06.73
1.06pentruTm =18
h
Ts =16004'.5
variatiapt. 6.Tm =23
m
ATs = 545.9
1.06pentruTm =18
h
23
m
Tm =16550.4
+A=+ 3020.0
ts =19610.4=196.2
b - se orienteaza semicercul inaI1imilor (3) la gradatiile OO(N) ~i 180
0
(S) de pe cercul
azimuturilor (2), cameridiancerescallocului;
c - seorienteazasfera(1) cupolul ridicat (polul nord) sprenord (deasupragradatiei 0 depe
cercul azimuturilor), la gradatia 40 de pe semicercul in~l1imilor (3), egala cu latitudinea
observatorului;
d - seroteste sfera(1) injurul axei polilor,astfel ca gradatiadepe ecuatorul ceresc egalacu
196.2, egalacotimpul sideral allocului ts, s~fieadusaincoincident! cusemicercul inru1imilor(3)
- cameridiansuperior.
Sfera astfel orientatd, reda imaginea sferei ceresti in momentul apusului
Soarelui, in pozitia data;
e - se roteste apoi succesiv semicercul inaI1imilor (3) in dreptul astrilor alesi pentru
executareaobservatiilor si secitesc azimuturile~i inID1imilelor aproximative:
- Vega (a. Lirae) Az == 68; h == 33;
-Arcturus (a. Bootis) Az == 151;h == 56.
22
CALCULUL SEPARAT AL LATITUDINII
~I LONGITUDINII
1 GeneralHili
Latitudinea locului se poate calcula din inallimea observata la un astru care
ocupa anumite pozitii pe sfera cereasca si anume:
- astrul la culminatia superioara sau inferioara, din tnaltimea meridiana superi-
oard H si respectiv tnaltimea meridiana inferioard H
in
!;
- din tnaltimea observata la un astru aflat in apropierea meridianului ceresc al
observatorului, in limitele circummeridiane; inaltimea astrului in acest caz se nu-
meste tnaltime circummeridiand;
- din inaltimea Stelei Polare, care se mentine in apropierea Polului nord ceresco
Linia de pozitie obtinuta in aceste cazuri este paralelul de latitudine al observa-
torului.
Procedeele enumerate prezinta avantajul unei rezol van mai simple si mai rapide
a determinarii latitudinii, deci a unei linii de pozitie, decat prin metoda dreptelor de
inaltime (cap. 23).
Metoda generala de determinare a longitudinii are la baza observarea unui astru
aflat in primul vertical, estic sau vestic; dad observatorul i~i cunoaste insa
latitudinea, metoda este aplicabila prin observarea unui astru cu 0pozitie oarecare pe
sfera cereasca, in afara limitelor circummeridiane.
Linia de pozitie determinata prin calculul longitudinii este meridianul observa-
torului.
2 Calculullatitudinii din inallimea meridiana
1 Din inallimea meridiana superloara
Consideram un observator aflat in emisfera nordica, intr-un loc de latitudine < p
~i doi astri, la culminatia lor superioara:
- A, care culmineaza in meridianul sudic, de nume contrar cu I atitudinea
observatorului (fig. 22-1 a), avand deci I~< I~(vezi cap. 16, 5);
- B, ce culmineaza in meridianul nordic, de .acelasi nume cu latitudinea
observatorului (fig. 22-1 b), de 0>q > ~i de acelasi semn.
I naltimea meridiana superioara a astrului A este H = AOS = A S si, respectiv,
distanta zenitala z = AOZ = AZ = 90 - H; inaltimea meridiana superioara a
538
astrului Beste H = 4 BON = iN si, respectiv, distanta zenitala z = 4 BOZ =
= BZ= 90 -H.
Presupunand ca s-au masurat inaltimile meridiane ale celor doi astri in
momentul culminatiei superioare ~i declinatiile lor au fost scoase de efemerida,
Fig. 22-1 a, b
~
j:':
SON
2
pentru acest moment, latitudinea observatorului se obtine din suma algebrica
(fig. 22-1):
cp=z+o
(22-1)
in care, distanta zenitala z intra in calcul cu urmatorul semn:
- plus, cand astrul culmineaza in meridianul de nume contrar cu latitudinea
observatorului (fig. 22-1 a);
- minus, cand astrul culmineaza in meridianul de acelasi nume cu latitudinea
observatorului (fig. 22-1 b).
Pentru calculul latitudinii din tnaltimea meridiana se efectueaza urmatoarele
operatii:
- se calculeaza ora culminatiei superioare a astrului in functie de longitudinea
locului pentru acest moment (vezi cap. 19, 4). Punctul navei pentru ora culminatiei
se determina estimat, in functie de drumul navei, viteza ~i intervalul de timp dintre
momentul considerat ~i eel al culminatiei astrului;
- se scoate declinatia astrului 0din efernerida, in functie de data si timpul mediu
la Greenwich pentru momentul culminatiei astrului;
- se mascara tnaltimea meridiana Hi, care se corecteaza in inaltime meridiana
adevarata Ha;
- se calculeaza distanta zenitala z = 90 - Ha;
- se calculeaza latitudinea <p din relatia (22-1).
tn scopul stabilirii regulilor practice pentru masurarea inaitimii meridiane, este
necesar sa lamurirn, mai intai, felul variatiei inaltimii unui astru Ah intr-un interval
de timp At, pentru un observator situat la bordul navei care merge intr-un anumit
drum D cu 0viteza V; variatia inaltimii Ah a astrului este egala cu suma algebrica a
urmatoarelor marimi:
- variatia tnaltmii astrului Ah
t
datorita miscarii diume a astrului in intervalul de
timp At, data de relatia (16-5):
Ah
t
= - sin Z cos <p. At,
care arata ca variatia inaItimii unui astru intr-un interval de timp At pentru
observatorul de latitudine <p este maxima cand astrul se afla in primul vertical (cand
Z =90), minima cand astrul se afla in apropierea meridianului ceresc si zero la
culminatia superioara sau inferioara (Z = 0 sau Z = 180);
539
- variatia tnaltimii astrului ~hm. cauzata de deplasarea navei in drumul D, eu
viteza V. exprimata deegalitatea (23-2):
~hm = meos (A z- D),
undem = V' ~t.
Odata eu deplasarea navei, orizontul coboara in prova si se ridica in pupa,
determinand 0variatie a inaltimii astrului ~hm in functie de spatiul m pareurs in
intervalul ~t si relevmentul prova la astru Rp = Az - D. in eazul culminatiei
superioare a astrului, azimutul este egal eu 0 sau 180; cand drumul navei este, de
asemenea, 0 sau 180, deci cand astrul sevede in prova sau papa, variatia inaltimii
astrului ~hm in valoare absoluta este maxima:
~hm[minute deare] = m[mile marine];
- variatia declinatiei astrului ~ho, determinata devariatia declinatiei astrului ea
urmare a miscarii proprii pe sfera cereasca in intervalul de timp eonsiderat: ~ho =
cosA . ~o, unde A = unghiul paralaetie (unghiul la astru) din triunghiul sferie de
pozitie ~i ~o = variatia declinatiei astrului in intervalul M.
Aceasta variatie este intotdeauna neglijabila pentru stele, Soare si planete,
preeum si pentru Luna, cand intervalul de timp ~t pentru exeeutarea observatiei
meridiane este relativ redus, eeeaeepraetie esteusor realizabil.
Din eele aratate mai sus, rezulta ca, labordul navelor maritime eomereiale, eare
merg eu 0viteza relativ redusa (majoritatea sub 17 Nd), ca si la navele rapide ee
urmeaza drumuri mult diferite de 0 si 180, inaltimea meridiana se poate mdsura
pe baza observdrii variatiei indlsimii astrului, cu sextantul, stiind ca indltimea meri-
diana superioard este indltimea maxima a astrului in miscarea sa diurnd. Practic, se
procedeaza astfel:
- eu cateva minute inainte de ora culminatiei astrului, sepregateste sextantul si
sefacetangentarea imaginii dublu reflectate aastrului euorizontul vizibil;
- se mentine tangentarea, urmarind cresterea inaltimii astrului, care in apro-
pierea culminatiei estefoarte midL/nal/imea maxima mdsurata reprezintd indltimea
meridiana superioard a astrului; inaltimea maxima corespunde unui interval scurt
deinaltime constanta, dupa careinaltimea astrului incepe sascada.
Cand nava merge cu viteza mare, intr-un drum apropiat de 0 sau 180, inalti-
meameridiana semascara astfel:
- dupa indicatia eronometrului, calculand in prealabil ora crepusculului pentru
momentul culminatiei, prin "procedeul invers" (cap. 19, 4, pet. 1). Acest procedeu
da rezultate bune in masura in care longitudinea locului se cunoaste cu suficienta
precizie;
- cand longitudinea locului nu secunoaste eu suficienta preeizie ~i proeedeul de
mai sus nueste aplieabil, semascara inaltimea astrului in apropierea culminatiei ~i se
citeste ora cronometrului. Observatia astfel executata seconsidera circummeridiana,
din care secalculeaza latitudinea in modul indicat la 3.
Procedeul caleulului latitudinii din inaltimea meridiana se aplica cu sueces pe
timpul zilei, eu observatii la Soare. Petimpul noptii, masurarea inaltimii meridiane a
stelelor si planetelor este conditionata deposibilitatea observarii orizontului; practic,
asemenea conditii sunt limitate la noptile luminoase cu Luna plind si procedeul
540
poate oferi 0 larga aplicabilitate la latitudini mari, in perioadele prelungite de
crepuscul polar (vezi cap. 17, 3).
La latitudini mari, in perioadele in care pe timpul zilei Soarele are 0inaltime
meridiana mica, se recomanda ca procedeul sa nu fie aplicat la inaltimi sub 150;
intr-un asemenea caz, inaltimile mai mici pot fi afectate de erori generate de refrac-
lie: refractia astronomic a, turtirea discului solar si depresiunea orizontului.
La latitudini mici, in zona ecuatoriala sau tropicala, in perioada verii din
emisfera in care senaviga, inaltimea meridiana superioara aSoarelui ia valori mari,
uneori foarte apropiate de 90. In asemenea situatii, practic, dificultatea consta in
masurarea ina1limii; tangentarea imaginii dublu reflectate a Soarelui se face pe un
arc mare al orizontului vizibil si punctul de tangenta al bordului inferior al astrului
estegreu de sesizat.
in asemenea cazuri, cand observatia meridiana seimpune canecesara, functie de
situatia de navigatie, m-am folosit eu bune rezultate de indicarea planului meridia-
nului cu ajutorul unei alidade (montara pe unul din repetitoarele girocompasului de
pe puntea de comanda), Spre exemplificare, redau urmatorul extras din jurnalul de
bord personal al autorului, comandant al navei ARDEAL: "De la insula Minicoy, ne
continudm drumul spre coasta de est a Africii, cobortind mai intdi in zona
ecuatoriald #navigtind apoi de-a lungul paralelului de latitudine 6N, in speranta
unor conditii hidrometeorologice mai bune. Sperantele au fost insd total infirmate;
tntre 13-17 august 1959,ARDEAL afost sa lupte din greu cu 0mare confuzii, cu 0
huld groasd impinsd din SE, care se suprapunea cu valurile mari ale musonului de
SW, ce nu a scdzut deloc sub forta 6-7. in zorii zilei de 17august, la apropierea de
coasta Africii, vantul de SSW a crescut pand la forta 11, iar crestele valurilor sparte
in corpul navei ajungeau paud pe puntea barcilor, ambarciind apa si in statia de
telegrafie; viteza navei redusd, deriva mare.
in aceastd situatie, hotdrdm schimbarea de drum pentru a ateriza pe capul Ras
Hafun si a intra astfel la adiipostul coastei Africii. Aterizarea executatd in drum
vest, controlata cu latitudinea meridiand.Tndltimea meridiana de 8209' a Soarelui,
mdsurata cu sextantul si cu ajutorul alidadei repetitorului giro orientatd in 180,
pentru a avea astfel un control asupra planului vertical al observatiei, a fost
transformatd intr-a latitudine pe care aterizarea pe Ras Hafun a conformat-o ca
bund",
Exemplul 1. In ziua de 10noiembrie 1973, in momentul culminatiei superioare
a Soarelui se mascara Hi =4927'. Nava merge in Da =136, viteza =14 Nd.
Punetul estimat pentru momentul culminatiei Soarelui ... < P e = 2311'N; Ae = 2645'E;
i = 12m; E = 1'.3. Secere latitudinea observatorului.
Rezolvare:
a - Calculul orei culminatiei si al declinatiei Soarelui
tm =11
b
44
m
At= +30
+(1./- A) = - 27 - A. = +3645'
if= 1117 Aj- A = - 645' = - 27
m
-A/=+2
Tm = 09
h
l7
m
din 10.11.73 0= - 1709'.1
541
b - Calculul lui Ha si z
Hi =4927'.0
+E=+ 01.3
Ho =4925.7
+Cor= + 09.3
Ha =4935'.5
90=8960'
-Ha =4935'
z=40025'
c - Calcului latitudinii
z =+4025'.0
+0=-1709.1
c p =+2315'.9
Observatie. Distanta zenitala z este p ozitivl p entnl el
Soarele c ulmineaza in meridianul sudie, de numere
eontrar c u latitudinea observatorului (f 0 I<Ic p I).
2 Di n i nal l i mea rnediana i nf er i oar a
Consideram un observator la latitudinea < P ~i un astru c irc ump olar C, ~
c ulminatia lui inferioara, avand tnaltimea meridiana inferioara Hinf =< t CON =CN
si dec linatia 0, resp ec tiv distanta p olara p =< t COP
N
=CP
N
(fig. 22-2); un astru este
c irc ump olar, c and dec linatia lui este mai mare dec at c olatitudinea observatorului ~i
deac elasi semn eulatitudinea.
Figura 22-2 arata c alatitudinea observatorului seobtine din relatia:
0= Hinf +p. (22-2)
in c arep =90- O .
Inaltimea meridiana inferioara se bazeaza p e observarea vanauei inaltimii
astrului, c u sextantul, eu c ateva minute tnainte deorac ulminatiei inferioare, stind ea
lnaltimea meridiana inferioara este indltimea minima a astrului in timp ul misc arii-
diume. Toate eelelalte indic atii p rivind rnasurarea inaltimii meridiane sup erioare,
date mai sus lap unetul 1, seap lic a si laobservarea astrilor lac ulminatia inferioara,
P roc edeul p rezinta imp ortanta ap lic ativa indeosebi in navigatia la latitudini
mari, deoarec e numarul astrilor eireump olari c reste eu latitudinea.
z
Fig. 22-2
No
Exemplul 2. In ziua de 9 noiembrie 1973, in momentul c ulminatiei
inferioare a stelei Capella (a. Aurigae), se masc ara Hinf =1332'.3. P unetul
estimat < Pe = +5719'; Ae =-4630'; i =8 m; E =+1'.1. Se c ere latitudinea .
observatorului.
542
Rezolvare
a - Calcului latitudinii
Hmf =1332'.3
+E=+ 1.1
u,=13 33.4
+Cor =- 9.1
Ha =1324.5
+p =44 01.6
<p =5725'.9N
b - Distanta polard
900= 8960
- 8=+4558.4
p = 4401'.6
3 Calculul latitudinii din inallimea circummeridiana
Prin tndltime circummeridiand h se Intelege inaltimea unui astru in anumite
limite in rap ort cu momentul culminatiei astrului; limitele circummeridiane p entru
observarea unui astru seexp rima p rin valoarea unghiului la pol limitd Plim, care se
determina in functie delatitudinea observatorului si declinatia astrului.
Inp ractica navigatiei, latitudinea secalculeaza din tnaltimea circummeridiana in
urmatoarele situatii:
- cand masurarea inaltimii in momentul culminatiei astrului nu este p osibila
datorita conditiilor deobservatie (astrul acop erit denori etc);
- inaltimea meridiana nu p oate fi masurata p ebaza observarii variatiei tnaltimii,
cu sextantul, datorita fap tului ca nava merge intr-un drum ap rop iat de 0 sau 180,
cu viteza mare si nici dup a indicatiile cronometrului, deoarece longitudinea locului
nu secunoaste cu suficienta p recizie (vezi 2);
- intotdeauna cand in urma calculului unghiului la p ol al astrului observat se
constata cavaloarea acestuia estecup rinsa in limitele circummeridiane (Plim}.
1 Relatii pentru calculul latitudinii din inaltimea circummeridiana
Consideram un arc aa' al p aralelului de inallime al unui astru A cup rins in
limiteIe circummeridiane (fig. 22-3) si orizontul coresp unzator HH', se observa ca
inaltimea meridiana H a astrului A, la culminatie, p oate fi obtinuta din inaltimile
circummeridiane hI si hb coresp unzatoare p ozitiilor Al si resp ectiv A2 ale astrului
astfel:
H =hI +AB =h
2
+AC
Arcele AB si ie, resp ectiv uaghiurile coresp unzatoare la centrul sferei ceresti,
rep rezinta deci 0 corectie ce trebuie adunata inlltimilor cireummeridiane p entru a
obtine ina1timea meridiana H. Notand aceasta corectie cu r, relatia care daInaltimea
meridiana H din una circummeridiana h este:
H= h+ r
(22-3)
Relatia careexp rima corectia r seobtine din formula inaltimii (15-7):
sin h =sin q > sin0+cos q > cos 0cos P,
in care seintroduce:
h =H - r, din formula (22-3);
543
2
P
COS P =1- 2 sin -'
2 '
z = q > - 0, din relatia (22-1), unde distanta zenitala z = 90 - H.
A
I
q . . . . . -
h,
H 1~1
c J
B
4
d
H I : t !
I~ l~, K
Fig. 22-3
Dec i:
. p
sin (H - r)= sin c p sin 0 +c os c p c os 0 - 2 c os c p c os 0 sin
2
-
2
de unde:
p
sin H c os r - c os H sin r = sin H - 2 c os c p c os 0 sin
2
-
. 2
Valorile lui rfiind lnSa mic i, se p oate admite c a:
2
r
sin r =r si c os r =1- -,
2
p e c are introduc andu-le in ultima exp resie se obtine:
r2 p
sin H - - sin H- r c os H = sin H - 2 c os c p c os 0sin
2
-
2 2
de unde:
c osc p c oso " 2 P 1 2
r= 2sm ---r tgH
sin(c p -o) 22
sin (c p - 0)
Stiind insa cit tg c p - tg0 si exp rimand p e r in minute de arc :
c osc p c os S
2
P
2sin -
2 1 2
r = - r tg H arc l'
(tgc p - tg S) arc l' 2
(22-4)
A c easta formula este rezolvata de diferite table nautic e folosite p entru c alc ulul
latitudinii din inallimea c irc ummeridiana; Tablele Nautice MT - 53 rezolva formula
(22-4) tnmultind p rimul termen al membrului din dreap ta c u 100, astfel:
. 2 P
200 SID - 1
2 2 H I'
r=-------r tg arc
K arc r 2
(22-5)
unde K = 100 tg <p - 100 tg 0, iar semnul - are urmatoarea semnific atie:
- dac a c p si 0 sunt semne c ontrarii, K = 100 tg <p +100 tg 0
5 4 4
- cand <psi 0sunt de acelasi semn, K se obtine scazand valoarea mai midi din
cea mai mare.
Expresia (22-5) pentru calculul corectiei r se rezolva cu Tablele Nautice MT-53
astfel:
- se intra in tabla 17-a ell latitudinea estimata si se scoate 100 tg <p,apoi ell
declinatia astrului, in aceeasi tabla si se scoate 100 tg O. Din cele doua marirni se
calculeaza K = 100 tg <p- 100 tg 0, in modul aratat mai sus;
- se intra in tabla 17-b cu K si unghiul la pol P si se obtine primul termen al
corectiei r:
. 2 P
200 sm 2
cor 1=-----'
K arc l' ..
- dad corectia Ieste mai mare de 15', se intra in tabla 17.,.c ell corectia 1,
determinata in modul ararat mai sus ~i cu inaltimea circummeridiana adevarata
(substituirea inaltimii meridiane H, din relatia circummeridiana h nu afecteaza
practic precizia calculului) si se obtine al doilea termen al corectiei r:
1 2
cor. II= ++r tg Hare 1';
2
- se face suma celor doi termeni ai membrului din dreapta al egalitatii (22-5),
cor. I +cor. II si se obtine astfel corectia r, care trebuie sa rezulte intotdeauna
pozitiva. Daca corectia 1< 15', corectia II se considera neglijabila.
2 Cal cul ul unghi ul ui l a pol l i mi t a (Plim) al ast r ul ui .
Stabiiirea l i mi t el or ci r cummer i di ane
Unghiulla pol limita Plim, care exprirna intervalul de timp limita in raport cu
momentul culminatiei astrului pentru ca observatia sa se considere circummeridiana,
se determina prin diferentierea relatiei (22-4), care exprima corectia r, neglijand
termenul IIal Membrului din dreapta (care ia valori neinsemnate):
P P 1
2 X 2 sin - cos - -
2 2 2 dP = sin P dP
tg<p- tgO tgqi - tg 0
dr=
Unghiulla pol fiind mic, se poate considera sin P = P ~i trecand apoi la cresteri
finite:
P
fl.r= M
tgqi - tgO
deci:
fl.r
P =- (tg<p- tgO), (22-6)
M
relatie care sta la baza calculului unghiului la pol limitd.
Tabla 19(MT-53) exprima unghiul la pol limita PUm, in minute de timp, in
functie de latitudinea observatorului <p si declinatia astrului 0 intocmita astfel ca
545
eroarea maxima in latitudine sa fie in limitele de 1', la 0eroare posibila in unghiul
la pol de 0.5 minute (timp), dupa relatia:
Plim =30.6(tg <p - tg i) (22- 7)
3 Rezol var ea pr obl emei
Fata de cele aratate mai sus, pentru calculul latitudinii din inaltimea circum-
meridiana h se procedeaza astfel:
- se mascara inaltimea astrului si, simultan, se citeste ora cronornetrului;
- se calculeaza unghiulla pol P, care se transforma in unitati de timp;
- se intra in tabla 19 (MT-53) cu <p ~i i) si se scoate unghiul la pol limita Pim
pentru observatii circummeridiane. Daca P<Plim, indltimea observata este circum-
meridiana;
- se calculeaza corectia r cu ajutorul tablelor 17-a, b si c(MT-53), in modul
indicat mai sus;
- se calculeaza inaltimea meridiana din relatia (22- 3): H = h +r;
- se calculeaza latitudinea observatorului din relatia (22- 1 ):<p = z +8.
Latitudinea astfel calculata corespunde pozitiei navei din momentul culminatiei
astrului; ora bordului pentru acest moment se obtine din ora bordului pentru
momentul observatiei corectata in functie de unghiulla pol, astfel:
- plus unghiulla pol L a est, daca observatia s- a facut inainte de culminatia astrului;
- minus unghiul la pol la vest, daca observatia s- a facut dupa culrninatie.
Asa cum se vede din fig. 22- 4, inaltimea meridiana inferioara Hinf a astrului B
se obtine din inaltimea circummeridiana h astfel:
Hinf = h - r (22-8)
deci corectia r este negativd, iar marimea ei este obtinuta din tablele 17-a, b si c
(MT-53) dupa expresia:
. 2 P
200 SIll - I
2 2 H I'
r= -----+-r tg arc
K arc I' 2
unde K = 100tg <p :..- 100tg i), deoarece <p ~i i) sunt de acelasi semn.
(22- 9)
Fig. 22- 4
\.cJ
' - s pi BI
Hinf. h
1 l'
H- - - - - - - - - B~~- - - B~i - - - - -
Exemplul3. In ziua de 10 noiembrie 1973 in punctul estimat < i> e = 611'N;
A
e
=6115'E se mascara la Canopus (aCarinae) hi= 3118'.5; ora bordului
0= 05.40 (ora fusului 4 estic); i = 12 m; E = - 0'.3. Se calculeaza unghiulla pol... P
w
= 330' = 14
m
.
Se cere latitudinea observatorului.
546
a - CaLcuLuL unghiului La pol limitd
T. 19ell <p si 0 Plim =17
m
P
w
=330' =14
m
P < Plim, deci observatia este in limitele eireummeridiane.
b - CalcuLul corectiei r c - CaLcuLul Lui Ha
cor. 1=4'.9 T.17-b ell K'iii P
cor. II=negl T.17-c
r=4'.9
hi =3118'.5
+E=- 0.3
ho =31 18.2
+Cor.=- 7.8
ha =31 10.4
+ r =+ 4.9
Ha =3115'.3
100 tg <p = 11 T.17 -aell <p
100 tg 0=131 T. 17-aell 0
K= 142
d - Calculullatitudinii
90= 8960'
-Ha = 3115.3
z = 5844'.7
+0=-52 40.6
<p =+ 604.1 pentru 0 =05
b
26
m
=05
h
40ID- 14
m
4 Calculullatitudinii din inallimea Polarei
Steaua Polara se afla in imediata apropiere a polului nord ccresc; astfel, in
deeembrie 1973 declinatia ei era 8909'N, descriind deci, in rniscarea diurna, un
paralel de declinatie in jurul polului nord cerese eu 0 raza sferica p =90 -
8909' =051'.
z
E w
Fig. 22-5
Consideram Steaua Polara in pozitiile ei succesive S, Sj. .. S4, in rniscarea diurna
injurul polului nord eeresc IP
N
(fig. 22-5). Cand Polara se afla in pozitiile S1 si S3,
pe .paralelul aa' de inaltime h2' ce treee prin P
N
, latitudinea <p =h-: Daca Polara se
afla laculminatia superioara sau laeea inferioara, in S4~i respeetiv S2, lainaltimea h ,
~i h3' latitudinea <p =hi - p si respectiv <p =h3 +p.
547
In cazul in care Polara se ami intr-o pozitie oarecare S, avand inaltimea h si
unghiulla pol P, latitudinea locului:
unde x =AP
N
, iar A, piciorul perpendicularei sferice coborata din S pe meridianul
ceresc al locului. Considerand triunghiul sferic P~A, ca triunghi dreptunghic plan,
avand laturile foarte mici, rezulta ca:
x =p co.. P, (22-11)
<p=h-x
(22-10)
si respecti v:
<p = h - p cos P, (22-12)
aceasta fiind formula aproximativd pentru calculul latitudinii din inaltimea Polarei.
Pentru stabilireaformulei exacte, considerand expresia cunoscuta (15-7) ainaltimii:
sin h = sin <p sin 0+cos <p cos 0cos P
in care facem substituirile: h = <p +x (din relatia 22-10) si 0 = 90 - p; deci:
sin (<p +x) = sin <p cos p +cos <p sin p cos P
de unde:
sin <p cos x +cos <p si 1x = sin <p cos p +cos p +sin p cos P.
Eliminand infinitii mici de 01dinul 3 si superiori acestuia, de la dezvoltarea in
2
X'
serie a functiilor trigonometrice, se poate scrie: cos x = 1- -; sin x = x; cos p =
2
2
= 1- !!_; sin p = p; deci substituind, se obtine succesiv:
2
2 2
. x. . P. d d
SIll <p - - SIll <p +X cos <p = SIll <p - - SIll <p +P cos <p cos P, e un e:
2 2
2 2
X -p
X cos <p =p COS <p COS P + sin <p, si
2
2 2
X -p
X = P cos P + tg <po
2
Si deoarece <p == h, difercnta nedepasind 51' (in cazul declinatiei 0=8909'N),
se poate considera tg <p = tg h ~i cu aproxirnatie x = p cos P (formula 22-1 1), de unde
se deduce:
122
X = P cos P - - p sin P tg tg h.
2
Stiind insa ca P
w
= t iar P
E
= 360 - t (relatiile 15-4) ~i ca t = ts - ex=ts +1:
(relatiile 18-3' si 18-4) si exprimand pe x ~ip in minute de arc, se obtine:
1
x =p cos (ts +t) - -l sin
2
(ts +t) tg h arc I' (22-13)
2
pe care introducand-o in relatia (22-10), se obtine formula care exprima latitudinea
din inallimea PoIarei:
1
cP = h -p cos (ts +t) +- /sin
2
(ts +t) tg h arc l' (22-14)
2
548
Formula (22-13), care exprima corectia x ce trebuie adusa inaltimii Polarei
pentru determinarea latitudinii observatorului este revoltata de efemeridele nautice.
Astfel, tabla "POLARIS (POLE STAR) TABLES - Jar determining latitude from
sexant altitude" din BNA rezolva aceasta formula din sumaatrei corectii, astfel:
- corectia ao. care da valoarea expresiei (2-13), in functie de timpul sideral at
locului ts ("L.H.A. Aries", local hour angle-Aries). Corectia ao este stabilita prin
rezol varea formulei (22-13), luand in calcul valorile medii anualePo si to ale PoIarei
si inaltimea h = 50, singura variabila ramanand ts, argumentul de intrare in tabla;
pentru cacorectia ao safie intotdeauna pozitiva, marimile astfel obtinute sescad din
58'.8, valoare arbitrara superioara distantei polarep aStelei Polare;
- corectia at>ce se,obtine in functie de timpul sideral al locului ("L.H.A.
Aries") si latitudinea estimata t ; Lat. "), care reprezinta corectia ce trebuie adusa lui
ao pentru inaltirnea observata (fata de h = 50 Iuat in caiculullui ao). Pentru caal sa
rezulte intotdeauna pozitiva, seaduna marimea constanta 0'.6;
- corectia a2. care se obtine in functie de timpul sideral allocului ts ("L.B.A.
Aries") si luna calendaristica "Month" aobservatiei; a2 corecteaza pe ao functie de
coordonatele reale P si tfata de cele medii Po ~i to, luate in calculul acesteia. Pentru
caa2 sarezulte pozitiv, seaduna marimea constanta 0'.6.
Se observa astfel ca suma constantelor: 58'.8 +0'.6 =1; latitudinea observa-
torului secalculeaza deci dupa relatia:
<p = ha - 1+ao +a 1 +a2
(22-15)
unde corectiile ao, a 1 ~i a2 sunt intotdeauna poziti ve.
Exemplul 4. In ziua de 10 noiembrie 1973 la A = 161101m10
s
se masoara la
Polara hi = 3406'.5. Punctul estimat < Pe =3405'N; Ae =30
o
lO'E; (Tm - A) =+1ffi50s;
i = 11m; E =+1'. .
Secere latitudinea observatorului.
Rezolvare:
a - Calculul timpului sideral al locului
A = 16
h
Ol roWs
+ (Tm - A) = +1 50
Tm =16h03mOO
s
din 10.11.73
10.11 pentru Tm = 16
h
Ts =28940'.1
variatia pt. tiTm = 03
m
tiTs = O.45.1
1O.lrpentru Tm = 16
b
03
m
Ts 209 25 .2
+A=+30 10 0
ts = 30035'.2
b - Calculullatitudinii
hi =j406'.5
+E = +01.0
ho =34 07 .5
+Cor = -07.4
549
ha - 1= 3300'.1
+ ao = 1 00.2 eu ts (,,L.H.A.Aries")
al = 0.4 eu ts (,,L.H.A. Aries") si <p ("LAt.")
a2 = 01.0 eu ts ("L.H.A. Aries") si luna observatiei (',Month")
c p = 3401'.7 N
Procedeul calculului latitudinii din inaltimea Polarei, p recis si exp editiv, se ap lica,
in emisfera nordica, p ractic la latitudini mai mari de 12. Observatiile se executa in
timp ul crep usculului de seara ~i dimineata, cand orizontul este bine conturat.
Cand observatiile se fae in timp ul crep usculului de seara, marimea ap arenta a
p olarei fiind numai 2.1, se recornanda ap licarea urmatoarei metode:
- dup a ap usul Soarelui, in timp ul crep usculului civil, se regleaza sextantul
p entru 0inaltime egala cu latitudinea estimata; to
- se p riveste orizontul p rin luneta sextantului, orientat vertical in azirnut
ap roxirnativ 0. In ap rop ierea orizontului se va observa imaginea dublu reflectata a
Polareivdup a care se p rocedeaza la masurarea inaltimii,
5 Calculul longitudinii
1 ReJalii pentr u calculul longitudinii
Consideram un astru A, observat simultan de doi observatori situati in doua
p uncte de longitudini diferite (fig. 22-6): Z10 de longitudine estica si Zz, de longitu-
dine vestica,
0.
E
Fig. 22-6
Presup unand ea unghiul orar al astrului la meridianul t ~i la Greenwich T sunt
marimi eunoscute, relatiile p entru calculul longitudinii sunt:
A.
est
= t - T ~i Avest = T - t (22-16)
2 Calculul unghiului or ar la Gr eenwich al astr ului
Unghiul orar la Greenwich Tal astrului se determina cu ajutorul efemeridei din
ora cronometrului p entru momentul observatiei, astfel: ,
- in cazul observatiilor la Soare, 'Luna ~i p lanete, unghiul orar la Greenwich T se
scoate din efemerida, in functie de data ~i timp ul mediu la Greenwich p entru
momentul observatiei;
- in cazul observatiilor la stele, se scoate mai intai din efemerida timp ul sideral
la Greenwich Ts, in functie de Tm si ap oi unghiul t al stelei. Unghiul orar la
Greenwich al stelei se calculeaza din relatia (18-5): T = Ts +t.
550
3 Cal cul ul unghi ul ui or ar al ast r ul ui l a mer i di anul l ocul ui
Unghiul orar al astrului t la meridianullocului se calculeaza din unghiul la pol
P, care se deduce din formula inaltimii (15-7):
sin h = sin <p sin () +cos <p cos ()cos P,
de unde:
cos P = sin h sec <p sec ()- tg <p tg (), (22-17)
care se rezolva logaritmic, pe parti, din: inaltimea observata la astru h, latitudinea
observatorului cp si declinatia astrului (), scoasa din efemerida.
Sensul unghiului la pol se determina dupa emisfera, estica sau vestica, in care se
afla astrul observat; in caz de indoiala, eel mai bun criteriu de stabilire a acestei
emisfere este dupa variatia inaltimii, stabilita cu sextantul in momentul observatiei:
inaltjmea creste in emisfera estica ~i scade, in cea vestica.
Unghiul la pol astfel calculat se transforma in unghi orar dupa relatiile (15-4):
- astrul in est t = 360
0
- PE;
- astrul in vest t =P)II'
4 Cr i t er i i de al ager e a astrilor
Privind relatiile de mai sus care stau la baza calculului longitudinii si conside-
rand ca inaltimea astrului h a fost observata si corectata cu precizie, rezulta ca practic
acuratetea longitudinii determinate este functie de precizia cu care se cunoaste latitu-
dinea (vezi relatia 22-17).
Pentru a vedea care este influenta erorii in latitudine asupra preciziei longitu-
dinii, diferentiem formula inaltimii (15-7):
sin h =sin <p sin ()+cos cp cos ()cos P
considerand <p si P variabiIe, deci:
sin ()cos <pd<p - sin <pcos 0 cos P d<p - cos cpcos 0 sin PM =0
de unde:
(sin 0 cos cp- sin <pcos ()cos P) A cp (tg ()cos cp- sin cpcos P) dcp
M=----:..__-__;_-----__;_
cos <p cos 0sin P cos cp sin P
in care introducand formula cotangentelor (15-12) aplicata in triunghiul sferic de
pozitie:
ctg Zsin P = tg ()cos cp - sin <pcos P
se obtine:
,
ctg Zsin P
AP = .' A <p =ctg Z sec<pA cp
cos osm P
Stiind insa ca M = At = A A , se poate scrie:
M = ctg Z sec cpA cp,
(22-18)
(22-19)
formula care arata ca sub influenta unei erori in latitudine A <p, eroarea in longitudine
M este zero dacd Z =90, deci cdnd astrul observat este in primul vertical si infinit
de mare pentru Z = 0 sau 180, ctind astrul se aflii la culminatie; factorul sec cp
arata ca la 0anumita valoare a lui Z, A A creste cu latitudinea.
551
Aceste consideratii impun urmatorul criteriu de alegere a astrilor pentru deter-
minarea practica a longitudinii:
a - daca latitudinea observatorului se cunoaste cu suficienta precizie, astrul
observat pentru calculullongitudinii poate avea 0pozitie oarecare pe sfera cereasca,
in afara limitelor circummeridiane. Aceasta este situatia in care procedeul calculului
longitudinii se mai aplica in navigatia moderna, cu bune rezultate, asa cum se arata
mai jos, la 6;
b - cand latitudinea nu se cunoaste cu suficienta precizie, astrul observat trebuie
sa se afle in primul vertical, estic sau vestic, in azimut 90 sau respectiv 270
0

Observatia se executa dupa indicatia orei bordului, calculata prin procedeul invers
din unghiul la pol PI pentru momentul trecerii astrului prin primul vertical, deter-
minat din relatia (16-4): cos PI = tg 0ctg <p; pe baza acestei formule este intocmita
tabla 21(MT-53), care exprima unghiulla pol in functie de <p si O.
Cand situatia navigatorului prezinta aceasta particularitate, de a nu-si cunoaste
latitudinea cu suficienta precizie, se recomanda ca observatia la astru sa fie folosita
pentru determinarea dreptei de inaltime (vezi cap. 23) si a se renunta la procedeul
calculului longitudinii.
5 Modul de r ezol var e a pr obl emei
Din cele aratate se deduce urmatorul mod practic de lucru pentru calculullongi-
tudinii:
- se mascara inaltimea astrului, si, simultan, se citeste ora cronometrului;
- se calculeaza unghiul orar la Greenwich T al astrului pentru momentul
observatiei;
- se calculeaza unghiul la pol P al astrului din ina1time, declinatie si latitudine
(formula 22-17), care se transforma in unghi orar la meridianulloeului t:
- se calculeaza longitudinea locului din T ~i t din relatia (22-16).
Procedeul se aplica in conditiile in carte latitudinea observatorului se cunoaste
cu suficienta precizie. Daca exista posibilitatea alegerii astrilor, se recornanda a se
acorda priori tate eelor aflati in apropierea primului vertical.
Exemplul 5. I n ziua de 10iunie 1973, in punctul <p =4322'N; Ae = 30
0
02'E se
mascara la Vega (aLirae) hi = 3515'.2; i = 8 m; E = +1'.2; (Tm - A) =- 5
m
21
s

Astrul observat in emisfera estica. Latitudinea este cunoscuta cu precizie; se cere


longitudinea observatorului.
Rezolvare:
a - Calculul unzhiului orar la Greenwich T
A = 1tr25
m
31
s
,
+(Tm -AJ =- 05 21
Tm = I Sh20mlQs din 10.06
10.06 pentru Tm=I Sh T= 16S056'.S
variapa pt. tJ.Tm = 20
m
lO
s
tJ.Ts = 503.3
10.06 pentru Tm =1S
h
20
m
lO
s
Ts =17400.1
+t= SO 5S.9.. J > =+3s045',4
T= 25459'
'552
b - Calculullui ha
hi = 3515'.2
+E=+ 1.2
ho = 35 16.4
+Cor. =-6.4
ha = 3510'.0
c - Calculul unghiului orar allocului t
cosP =sinh sec<p sec0- tg<p tg0= (+x) +(-y)
h = 3510' logsinh = 9.76039
<p = +4322' logsec<p = 0.13848 logtg<p = 9.97523
0= +3845'.4 logsec0= 0.10801 logtg0= 9.90459
log x = 0.00688 logy = 9.87982
x = +1.01600
+ y = - 0.75827
cosP =+0.25773
logcosP =9.41116
P
E
= 7503'.9
t =360 -7503'.9 =28456'.1
d - Calculullongitudinii
t=28456'.1
-T=254 59.0
6 Calculul separat al latitudinii ,i longitudinii in practica
navigatiei
Linia de p ozitie determinata in eazul ealeulului latitudinii din inaltimea meri-
...
diana, circummeridiana sau din inaltimea Polarei, in modul ararat mai sus, se eon-
funda eu p aralelul loeului. Proeedeele p entru ealculul latitudinii sunt simp le si
exp editive, rasp unzand din aeest p unet de vedere unui imp ortant deziderat al
navigatiei,
in toate eele trei cazuri, relatiile de ealcul arata ea p reeizia latitudinii deter-
minate este functie directa de p reeizia observari astrului eu sextantul. De aeeea, in
conditii difieile de observatie, se recomanda ea masurarea inallamii meridiane sau
eireummeridiane sa fie executata simultan de doi observatori, p entru verifiearea
p reeiziei observatiilor,
Linia dep ozitie determinata in eazul ealeulului longitudinii din inaltimea obser-
vata la un astru se confunda eu meridianul loeului. Asa eum s-a ararat mai sus,
p reeizia ~i ap lieabilitatea p rocedeului sunt conditionate de cunoasterea eu suficienta
p recizie alatitudinii observatorului.
Rezulta ca p roeedeele analizate nu ofera 0solutie general aadeterminarii astro-
nomiee ap ozitiei navei, deoareee:
553
- procedeul latitudinii meridiane sau circummeridiane impune caastrul observat
sa fie la culminatie, respectiv in limitele circummeridiane. Pe timpul zilei, deci,
observatiile laSoare sunt limitate laun interval redus detimp, carevariaza functie de
<p si 8(vezi relatia 22-7). Procedeul calculului latitudinii din inaltimea Polarei este
aplicabil numai in emisfera nordica, practic lalatitudini mai mari de 12N;
- procedeul longitudinii are aplicabilitate cu valoarea practica in cazul cand
observatorul i~i cunoaste latitudinea eu suficienta precizie.
Fata de cele aratate, procedeele de calcul ale latitudinii si longitudinii seaplica
in practica navigatiei in urmatoarele situatii:
- la determinarea punctului navei prin intersectia liniei de pozitie obtinute,
paralelul sau meridianul locului, eu 0dreapta de inaltime care ofera 0intersectie
favorabila (vezi cap. 23)sau eu 0alta linie de pozitie oarecare (costiera sau radio).
Din aeest punct de vedere, 0aplicabilitate mai mare prezinta procedeele calculului
latitudinii din inaltimea meridiana, circummeridiana sau inaltimea Polarei, date fiind
precizia, simplitatea si rapiditatea celecaracterizeaza:
- utilizarea ca 0singura linie de pozitie pentru aterizari pe anumite puncte la
coasta, in cazul in care drumul de aterizare este de-a lungul unui paralel (aplicarea
procedeelor de calcul ale latitudinii) sau al unui meridian (aplicarea calculului
longitudinii);
- Ladeterminarea punctuLui prin clflculuL separat al Latitudinii si longitudinii,
care seaplica in modul indicat in cele ceurrneaza.
1 Det er mi nar ea punct ul ui navei pe t i mpul nopttl
Se determina, mai intai. latitudinea din inaltimea Polarei. Cu latitudinea astfel
determinata, se calculeaza longitudinea din tnaltimea observata la un astru aflat in
afara limitelor circummeridiane; deoarece procedeul seaplica in timpul crepusculu-
lui, cand seoferaconditii pentru alegerea astrului, serecornanda caaceasta saseafle
pe cat posibil in apropierea primului vertical. ..
In practiea observatiilor de seara ~i dimineata, altele decat la Polara, in zona
ecuatoriala sau in emisfera sudica, apar situatii cand calculul unghiului la polla un
astru aflat aproape de meridianul ceresc al Iocului arata ca aeesta se afla in limitele
circurnmeridiane; intr-o asemenea situatie, se recomanda aplicarea urmatorului
procedeu: calcularea, mai intai, alatitudinii din observatia circummeridiana si apoi a
longitudinii dintr-o Inaltime la un astru oarecare (folosind latitudinea circum-
meridiana).
In ambele situatii, daca observatiile la cei doi astri sunt executate simultan de
doi observatori sau repede una dupa alta, de catre acelasi observator, astfel ca
spatiul parcurs denava intre ele sapoata fi considerat practic neglijabil, latitudinea
calculata (din prima observatie) va fi utilizata pentru determinarea longitudinii. In
caz contrar, latitudinea calculata din prima observatie se transporta in functie de
drum si spatiul parcurs de nava in intervalul de timp dintre observatii, pentru
momentul observatiei a dona, care se introduce ca <p in relatia (22-17) pentru
calculullongitudinii.
554
2 Det er mi nar ea punct ul ui pe t i mpul zi l ei
Pe timpul zilei, procedeul calculului separat al latitudinii si longitudinii se
aplica astfel:
- se executa prima observatie in momentul culminatiei Soarelui sau imediat
dupa culminatie, in limitele circummeridiane, din caresecalculeaza latitudinea;
- seexecuta adoua observatic laSoare, dupa un interval detimp astfel ca astrul
saaiba0pozitie suficient dedepartata delimita vestica circummeridiana;
- se calculeaza latitudinea pentru momentul observatiei a doua din latitudinea
meridiana, drumul navei, viteza si intervalul detimp dintre observatii;
- se calculeaza longitudinea din inaltirnea Soarelui in momentul observatiei a
doua si latitudinea pentru acelasi moment, determinata in momentul indicat mai sus.
Procedeul acesta se aplica in practica navigatiei cand conditiile de observatie
dinainte de culminatie nu permit masurarea tnaltimii Soarelui pentru determinarea
pozitiei prin metoda dreptelor deinaltime (vezi cap. 23).
In aceasta situatie, cand conditiile de observatie devin favorabile in preajma
culminatiei si sementin in continuare, procedeul indicat mai sus ofera posibilitatea
determinarii pozitiei navei intr~un interval detimp relativ scurt; metoda dreptelor de
inaltime necesita un interval de timp de circa 3 ore (pentru asigurarea unei variatii
suficiente a azimutului Soarelui, ca unghi de intersectie a liniilor de pozitie), iar
procedeul calculului separat al latitudinii ~i longitudinii permite executarea obser-
vatiei adoua lacirca 45-60minute dupa culminatia Soarelui.
23
DETERMINAREA PUNCTULUI NAVEl
CU OBSERVATII ASTRONOMICE
1 Generalitili
Procedeele de calcul separat al latitudinii si longitudinii, asa cum s-a ararat
in capitolul precedent, ofera posibilitatea unei rezolvari limitate a problemei de
pozitie in navigatia astronomica, deoarece astrii observati trebuie sa aiba
anumite pozitii pe sfera cereasca sau observatorul pe suprafata terestra (cazul
latitudinii din inaltimea Polarei). Si totusi, acestea au fost singurele procedee de
determinare a pozitiei navei, bazate pe observatic, folosite in navigatia la larg
pana in a doua jumatate a secolului trecut, cand s-au fundamentat bazele
teoretice si s-a stabilit modul practic de rezolvare aliniei de pozitie astronomice,
dreapta de tnaltime.
Metoda Marcq de Saint-Hilaire * sau metoda dreptelor de iruiltime da 0solutie
general a problemei de pozitie in navigatia astronomica, Dreapta de inaltime este
linia depozitie obtinuta din inaltimea masurata laun astru si pozitia astrului observat
pesfera cereasca.
Caurmare, punctul navei in navigatia astronomicasedetermina astfel:
- prin intersectia a doua sau mai multe drepte de tnaltime, simultane sau
succesive;
- prin intersectia unei drepte de Inaltime obtinuta din observatia la un astru
aflat intr-o pozitie oarecare pe sfera cereasca, cu paralelul de latitudine calculata
din inaltimea meridiana, circummeridiana sau din inaltimca Stelei Polare. Cand
conditiile de observatie ofera posibilitatea calculului separat al latitudinii, prin
unul din aceste procedee, serecomanda aplicarea lui pentru obtinerea paralelului
de latitudine - ca a doua linie de pozitie, date fiind simplitatea si rapiditatea
metodei.
Meridianul locului determinat prin calculul separat al longitudinii nu se mai
foloseste, deregula, in practica navigatiei astronomice, decat in conditiile indicate la
capitolul 22, 6.
Desigur, punctul navei poate fi obtinut si prin intersectia liniei de pozitie
astronomice cu 0linie de pozitie oarecare, costied sau determinata prin unul din
sistemele navigatiei electronice.
Numele amiralului francez care apus bazele metodei dreptelor de inaltime.
556
2 Cercul de inaltime
In scopul facilitarii intelegerii naturii geometrice a liniei de pozitie determinata
de inaltimea observata la un astru, facem 0scurta analogie cu linia de pozitie
obtinuta prin masurarea unghiului vertical la un obiect. Pentru aceasta, ne imaginam
un far de 0anumita inaltime, instalat pe 0stanca situata la largo Ca 0serie de
observatori sa masoare acelasi unghi vertical la far, ei trebuie sa se plaseze fata de
Fig. 23-1
0.
Fig. 23-2
acesta pe un cere de raza egala cu distanta la far, avand centrul in baza farului sau,
mai precis, in proiectia lanternei farului pe suprafata sferei terestre.
Sa consideram acum un astru A pe sfera cereasca (fig. 23-1). Pentru ca 0serie
de observatori sa masoare 0aceeasi inaltime h " la astrul A , la un moment dat, ei
trebuie sa se plaseze - pe sfera terestra, pe un cere 0, Oh O
2
, etc... ; centrul (polul)
acestui cere este proiectia terestrd A' a astrului, iar raza Iui - egala cu distanta
zenitald a astrului z = 90 - h. Acest cere reprezinta linia de pozitie determinata de
Inaltirnea observata la un astru, in momentul respectiv si se numeste cere de inaltime
sau cere de egala distantd zenitald. Rezulta ca, din punct de vedere geometric, cercul
de tnaltime este determinat de : coordonatele geografice ale proiectiei terestre a
astrului observat, ca centru ~i distjnta zenitala a astrului, ca raza sferica.
Pentru a ilustra relatiile care exprima coordonatele proiectiei terestre A' a
astrului A (fig. 23-2), presupunem sfera terestra concentrica sferei ceresti, meridianul
PA' r. cercul orar al astrului PtvAP
s
~i meridianul Greenwich; figura 23-2 arata ca
coordonatele geografice CPA' si AA' ale proiectiei terestre A' sunt in urmatoarea relatiei
cu coordonatele ecuatoriale ale astrului A :
(j>A' =B
A
, deci latitudinea proiectiei terestre a astrului estc egala cu declinatia
astrului;
AA' = PGr.A, deci longitudinea proiectiei terestre este egala cu unghiulla pol al
astrului fata de meridianul ceresc la Greenwich, pentru momentul observatiei. Acest
unghi la pol se poate obtine prin aplicarea relatiilor (15-4), din unghiul orar la
Greenwich T scos direct din efemerida pentru Soare, Luna si plante, iar pentru stele
din expresia (18-4): T = Ts +t.
557
Considerand mila marina egala cu lungimea arcului de minut de cere mare pe
sfera terestra, rezulta ca raza cercului de inaltime, in mile marine, este egala eu
distanta zenitala a astrului observat, in minute de arc.
Cercul de indltime, ca linie de pozitie terestra, se defineste deci ca locul geometric
al punctelor de pe care 0infinitate de observatori mascara aceeasi inaltime la un astru,
intrun moment dat. Elementele care determina cercul de inaltime, centrul si raza, se pot
stabili de catre observator cu usurinta, pe baza relatiilor definite mai sus.
Rezulta ca, pentru a determina punctul navei din observatiile simultane la doi
astri, pe un glob care ar reprezenta sfera terestra, ar trebui sa se traseze eercurile de
pozitie determinate de inaltimile masurate la cei doi astri; unul din punctele de
intersectie a celor doua cercuri de Inaltime, aflat in apropierea punctului estimat,
reprezinta pozitia navei. Procedeul acesta, simplu din punct de vedere teoretic, nu
satisface insa cerintele practice ale navigatiei, deoarece precizia oferita de rezolvarea
grafica a problemei pe globuri de dimensiuni utilizabile la bord nu ar fi suficienta;
astfel, pentru ca 0mila marina sa fie reprezentata de 1 mm, globul terestru ar trebui
sa aiba raza de 3.44 m, inutilizabil deci la bord pentru scopul urmarit.
De aceea, s-a impus gasirea unei alte solutii a problemei, care sa 0fad
rezolvabila pe harta Mercator si sa satisfaca cerintele preciziei necesare in navigatie.
3 Dreapta de inillime
1 Oef i ni r ea dr ept ei de lnaltirne
Consideram sfera terestra, pe care reprezentam proiectia terestra A' a astrului A,
cercul de Inaltirnc ~i punctul estimat al navei Z (fig. 23-3). Punetul estimat al navei,
la 0distanta mai mare sau mai mica de cercul de tnaltime functie de eroarea in
q
q
Fig. 23-4
estima, este presupus exterior cercului de inaltime; cu centrul in Z si eu 0raza egala
cu eroarea maxima probabila in estirna, se traseaza cercul de incertitudine a estimei,
in interiorul caruia se afla pozitia navei. .
558
Fata de cele aratate rezulta ca pozitia navei se af/a pe arcul MM' al cercului de
indltime, determinat de intersectiile acestuia cu cercul de incertitudine al estimei.
Se trateaza arcul de cere mare A'Z, care uneste proiectia terestra A' a astrului si
punctul estimat al navei Z. Acesta este continut in planul verticalului, ce formeaza cu
meridianul punctului estimat Z un unghi egal cu azimutul estimat Az =<t ENZA'; el
reprezinta azimutul in care s-ar vedea astrul, daca nava s-ar afla in punctul estimat.
Arcul A'Z intersecteaza cercul de inaltime in punctul Z', numit punct determinativ,
care este punctul eel mai apropiat al acestui cere fata de punctul estimat al navei.
Distanta dintre punctul determinativ Z' si punctul estimat al navei Z este masura
arcului:
Z Z ' = A'Z -A'Z,
unde: A'Z' este raza cercului de indltime adevdratd a astruLui, egald cu distanta
zenitald adevaratd za = 90
0
- ha; A'Z reprezinta distanta zenitald estimatd ze = 90
0
- he, complementul indltimii estimate he in care s-ar vedea astrul dad observatorul
s-ar afla in punctul estimat Z.. Rezulta ca arcul zr este dat de relatia:
zZ ' = ze - za =(90
0
- he) - (90
0
- ha) = ha - he =Mz
(23-1)
Diferenta M =ha - he, dintre inaltimea adevarata si inaltimea estimata a
astrului, in minute de are, reprezinta distanta in mile marine dintre punctul estimat al
navei Z si punctul determinativ Z' al cercului de inaltime. in cazul observatorului din
fig. 23-3, cand punctul estimat este exterior cercului de tnaltime adevarata, M este
pozitiv: observatorul se afla in realitate mai aproape de proiectia terestra a astrului,
inaltimea observata la astru este mai mare decat inaltimea estimata si deci punctul
determinativ r: se afla spre astru (in azimutul estimat al astrului), La 0distantd tlh
fara de punctuL estimat Z.
q
q
Fig. 23-4
In cazul cand punctul estimat al navei Z se afla in interiorul cercului de inaltime
adevarata (fig. 23-4), Mz este negativ: observatorul se afla in realitate mai departe de
proiectia terestra a astrului, Inaltimea observata la astru este mai mica decat inalti-
559
mea estirnata si deci punctul determinativ Z' se afla in sens opus astrului (determinat
de inversul azimutului estimat: Az 180), la 0distanta Mr depunctul estimat z..
Arcul M M . ' al cercului de ina.ltime adevarata este neinsemnat in raport cu restul
cercului de pozitie, precum si fata de raza A'Z' a acestuia: astfel, de exemplu, pentru
ha = 40, raza cercului de inaltime A'Z' = za = 90 - ha = 50 X 60' = 3 000 Mm, in
timp ce arcul MM' nu depaseste practic cateva mile, functie de eroarea in estima. Pe
aceasta baza, Marcq de Saint Hilaire a conceput trasarea liniei de pozitie pe harta
Mercator In raport de punctul estimat Z, in loc de proiectia terestra A' a astrului,
inlocuind areul MM' prin segrnentul MM' al tangentei LL', dusa la cercul de tnaltime
adevarata prin punctul determinativ Z', numita dreaptd de iruiltime. In limitele
normale ale erorii in estima, practic se poate considera ca segmentul MM' al dreptei
de inaltimc se confunda en arcul MM' al cercului de inaltime, tinand seama ca raza
acestui cere este foarte mare.
Dreapta de indltime este deci tangenta la cercul de inaltirne in punctul
determinativ; ea se considera practic linia de pozitie determinata de Inaltimea
observata la un astru, in anumite limite fata de punctul deterrninativ.
Pata de cele aratate mai sus rezulta ca elementele ce deterrnina dreapta" de
inaltime sunt azimutul estimat Az si M = ha - he, iar trasarea pe harta Mercator se
face astfel (fig. 23-5);
- se traseaza azimutul estimat Az prin punctul estimat al navei Ze;
- se stabileste punctul determinativ (Z' sau 2") in raport cu punctul estimat Ze la
o distanta, In mile marine, egala cu M, in minute de are, astfel: in sensul azimutului
daca ha >he, deci daca Mr este pozitiv si in sens opus azimutului (Az 180), cand
ha <he, deci cand fl.h este negativ. In acest mod, arcul de cere mare zZ' (fig. 23-3),
care separa punetul estirnat al navei de punctul deterrninativ este reprezentat pe harta
N
B
Fig. 23-5
o
Mercator printr-un arc loxodromic, trasandu-se ca un segment de dreapta; substi-
tuirea care se introduce nu afecteaza insa precizia metodei, deoarece M ia practic
valori reduse, de ordinul minutelor;
560
- prin punctul determinativ (Z' sau Z"), se traseaza dreapta de inaltime (BC sau
CD ), ca perpendiculara ridicata in ambele sensuri pe directia determinata de
azimutul estimat,
2 Cal cul ul ei ement el or dr ept ei de tnaltlms
Pentru trasarea dreptei de inaltime este necesara calcularea: inaltimii adevdrate
ha, indltimii estimate he si aazimutului estimat Az,
'indltimea adevaratd ha a astrului se obtine prin corectarea inaltimii instru-
mentale hi masurata cu sextantul, in modul indicat la capitolu120.
indltimea estimatii he a astrului ~i azimutul estimat Az se obtin prin rezolvarea
triunghiului sferie de pozitie estimata P N Z eA (fig. 23-6), corespunzator punctului
estimat Z e, (de latitudine estimata < t> e si longitudine estimata A e), definit de urrna-
toarele elemente: '
- vtirfurile: polul ridicat P
N
, zenitul estimat Z ; (proiectia punctului estimat al
navei pe sfera cereasca) si astrul A ;
- laturile: distanta zenitala estimata ze = 90 - he, colatitudinea estimata
I = 90 - < t> e si distanta polara p = 90 - 0;
- unghiurile: unghiul la zenit estimat Z, unghiul la pol estimat P (calculat din
ora cronometrului pentru momentul observatiei si longitudinea estimata A e) ~i
unghiul la astru A.
indltimea estimatd he se calculeaza prin rezolvarea formulei inaltirnii (15-7):
sin he = sin < pe sin 0+cos < pe cos 5cos P,
in modul indicat la capitolul 15, 3, punctul2 a.
De asemenea, inallimea estimata poate fi calculata prin formula sin
2
ze (relatia
2.
15-8) sau hav ze (formula 15-10), in modul indicat la capitolul 15, 3, punctul 2 B si
respectiv 2 C. precum si cu rigla cilindrica de calcul (cap. 15, 3, punctul8) sau prin
orice alt procedeu de calcul electronic (v. anexa I).
Fig. 23-6
A zimutul estimat A z se obtine din unghiulla zenit estimat Z, calculat ca unghi la
zenit cuadrantal din formula (15-22):
sin Z = cos 0sin P sec he,
in modul indicat la capitolul 15, 3, punctul 7 sau cu orice table de azimut, respectiv
procedeu de calcul electronic (v. anexa I), care permit 0 rezolvare suficient de
precisa si expeditiva a problemei.
561
Inaltimea estimata se calculeaza la precizie de 0'.1, iar azimutul estirnat la
precizie de 0.1; in cazul calculului azimutului cu table de azimut, precizia se
considera suficienta in limitele de O.5.
Din inaltimea adevarata ha si Inaltimea estimata he, astfel calculate, se
determina diferenta algebrica M = ha - he, la precizie de 0'.1.
Cunoscandu-se azimutul ~i M, se procedeaza la trasarea dreptei de inaltime in
modul indicat mai sus.
Exemplul 1. In ziua de 10 noiembrie 1973 la ora cronometrului A = 17
h
12
m
44
s
se mascara la Vega (aLirae) hi =4608'.7. 'Punctul estimat al navei < p e =3607'N;
A e =30 15'.1 E; ora bordului 0 = 19ho1m (ora fusului 2 estic); Tm - A =-11 ~4s;
i = 12m; e= -0'.3.
Se cer elementele dreptei de inaltime si trasarea ei ...
Rezolvare:
a - Calculullui P
A = 17
b
12
m
44
s
+ (Tm -A) = -11 24
Tm = 17
D
O1tnzO
s
din 10.11. 73
10.11 pentru Tm =17
h
Ts =30442'.5
variatia pt. dTm = 1tnzO
s
dTs =0 20.1
10.11 pentru Tm =17hOlm20
s
....................... Ts = 305 02.6
+t = 80 59.3 ... 0= N 3845'.7
T= 38601.9
-360
T= 2601.9
+Ae=+30 15.1
t = 5617'.0 = P
w
b - Calculullui he ~i Az
sin he = sin (j>e sin 0+cos q >e cos 0cos P =(+a) +(b)
log sin < p e = 9.77043 log cos < p e = 9.90731
log sin 0= 9.79663 log cos 0= 9.89196
log a = 9.56706 log cos P = 9.74436
log b = 9.54363
a = +0.36903
+b = +0.34965
log cos 0= 9.89196
log sin P =9.92002
log sec he =0.15784
log sin Z = 9.96982
Z=NW 68.9
sin he =+0.71868
log sin he = 9.85654
he = 4556'.8
c - Calculullui M
hi =4608'.7
+= -0.3
ho = 4608.4
+Cor=- 7 .2
ha =4601.2
-he =45 56.8
M=+ 4'.4
562
d - Trasarea dreptei de inaltime pe harta (fig. 23-7).
- prin punctul estimat al navei Ze (q>e = 3607'N; 'A e = 3015'.1 E), se traseaza
azimutul estimat Az = 291.1al stelei;
- sedetermina punctul determinati v Z', 1a0distanta depunctul estimat Ze egala
cu flh = +4'.4
7
masurata pe scara latitudinilor crescande, in sensul azimutului,
deoarece M este pozitiv;
N
1 2 1
-----
-. . .
-. . .
......
........
........
.......
"
",
,
". . .
. . .
...
Fig. 23-7
1 6
1
E
- setraseaza dreapta de Inaltirne LL', ca perpendiculara pe azimutul estimat in
punctul determinat Z'.
4 Precizia dreptei de inallime
Dreapta deinaltime poate fi afectata dedoua categorii principale deerori:
- erori de observatie, in inaltimea observata la astru sau in stabilirea'timpului
pentru momentul observatiei:
- erori proprii metodei drepteJor de indltime, ca urmare a aproximatiei intro-
duse prin inlocuirea cercului cu dreapta deinaItime.
1 Ef ectul unei erori in ina~imeaobservata la astru
oeroare Sha in tnaltimea adevarata aastrului observat setransmite in totalitate
in diferenta M =ha - he, care are ca efect deplasarea paralela cu eatnsasi adreptei
delnaltime, astfel:
- in sensul azimutului (spre astru), dacaInaltimea observata estemai mare decat
ceareala:
- in sens opus azimutului, cand inaltimea observata este mai mica decat cea
reala.
563
Influenta erorilor accidentale de observatie, care afecteaza precizia inaltimilor
observate la astri, nu poate fi practic eliminata; ea poate fi insa micsorata prin
folosirea procedeului mediei aritmetice a unei serii de inaltimi observate la astru.
Prin serie de tnaltimi seintelege masurarea repetata atnaltimii unui astru laintervale
scurte detimp si pecat posibil egale, decatre acelasi observator, cu acelasi sextant si
in aceleasi conditii de observatie; simultan cu rnasurarea fiecarei i'na}timi din serie,
se citeste ora cronometrului sau contorului. Se procedeaza apoi la calculul mediei
inaltimilor si a mediei orelor citite la cronometru, care se folosesc ca date de
observatie pentru calculul elementelor dreptei de inaltime. Pe baza proprictatilor
erorilor accidentale, studiate de teoria erorilor, se demonstreaza ca intr-o serie de
observatii ale aceleiasi marimi, executata in aceleasi conditii, valoarea cea mai
probabila a marimii este media aritmetica a seriei de observatii; precizia mediei
aritmetice creste cu numarul observatiilor din serie. Practic insa, dat fiind specificul
observarii astrilor cu sextantul, se recomanda ca numarul tnaltimilor masurate la
acelasi astru sanu fiemai mare de5-7, deoarece un numar mai mare deobservatii ar
conduce la reducerea preciziei, prin obosirea observatorului. Procedeul se
recornanda, indeosebi, pentru observatorii cu0cxperienta redusa.
Posibilitatea aplicarii procedeului seriei de inaltimi este conditionata insa de
pozitia astrului pe sferacereasca. Astfel, daca analizam formula (16-5):
Sh, = - sinZ cos <p fl.t,
care exprima variatia inaltimii Sh, intr-un interval de timp M in miscarea diurna, se
observa cala0anumita latitudine <p, variatia M
t
esteproportionala cuAt numai cand
astrul se afla in primul vertical (Z = 90). In acest caz deci, media orelor
cronometrului corespunde mediei inaltimilor din seria observata la astru; practic,
procedeul se poate extinde insa si in cazul astrilor observati in apropierea primului
vertical si chiar ai celor din afara limitelor circummeridiane, dad intervalul detimp
dintre prima si ultima observatie este scurt. .
Cele aratate due laurmataorele recornandari in practica navigatiei:
- cand astrul seaflain apropierea primului vertical, seiau serii de3-7inaltimi;
- dad astrul se afla in afara limitelor circummeridiane, seriile de observatii se
limiteazd la3inaltimi, executate laintervale cat mai scurte detimp.
Practica arata ca eroarea medie in masurarea inaltimilor la Soare de catre un
observator obisnuit, in conditii favorabile de obscrvatie, este in limitele de
0'.2, iar pentru un observator experimentat, de 0'.1. Desigur, eroarea poate fi
mai mare in conditii dificile de observatie (orizontul slab conturat, balans
puternic al navei etc.).
2 Ef ec t u l u n ei er o r i i n s t ab i l i r ea t i m p u l u i p en t r u m o m en t u l observatlel
oeroare in timpul mediu la Greenwich ilTm, generata de suma aproximatiei in
citirea cronornetrului in momentul observatiei si de eroarea in starea absoluta a
cronometrului, setransmite ca 0eroare Min valoarea unghiului lapol. Ca urmare,
proiectia terestra a astrului (a carui longitudine este egala cu unghiul la pol la
564
Greenwich) este deplasata pe sfera terestra spre est sau vest, cu 0cantitate egala C\
M, care are ca efect deplasarea intregului cere de inaltime.
Consideram dreapta de inaltime LL' definita de azimutul estimat Az = Z si
M= ZeZ' (fig. 23-8); eroarea M in unghiulla pol cauzeaza deplasarea punctului
determinativ Z'spre est sau vest, in T sau T' astfel ca Z'T = Z''r = M (in minute de
arc), daca aceste abateri se mascara pe scara longitudinilor.
N
Fig. 23-8
~- - - - - - - - ~- - - - - - - - - - - - - E
Dad abaterile Z'T ~i Z'T' se mascara pe scara latitudinilor, valoarea lor in mile
marine este: Mcos <po
In acest caz rezulta ca pozitia navei se afla in zona de incertitudine L1L' 1-~L' 2,
delimitata de paralelele la dreapta de inaltime prin punctele T si T'; distanta Z'IZ'z- in
mile marine, intre paralelele LIL' I ~i L
2
L' 2 este:
Z'1Z'2 =rr cos (90 - Z) =1M cos <p sin 2.
Aceasta formula arata ca pentru 0 anumita eroare M, latimea zonei de
incertitudine este maxima cand astrul se afla in primul vertical (2 = 90) ~i zero,
dad astrul se afla la culminatie (2 = 0 sau 2 = 180); efectul erorii M este deci
maxim cand astrul se afla in primul vertical, nul - in cazul unui astru la culminatie ~i
neglijabil, in limitele circummeridiane.
In conditiile existente, mijloacele radio de la bord permit insa un control curent
si precis al mersului cronometrului, cu ajutorul semnalelor orare; de aceea, valoarea
maxima a erorii nu depaseste practic 2 secunde (timp) = 0'.5, respectiv eroarea
liniara maxima de 0.5 Mm.

3 Er oar ea datorata i nl ocui r i i cer cul ui cu dr eapt a de tnaltlme


Consideram proiectia terestra A' a astrului observat si arcul aa' al cercului de
Inaltime, cu punctul determinativ Z' (fig. 23-9).
Dreapta de iml1time se considera ca linie de pozitie deterrninata de Inallimea
observata la un astru in limitele segmentului M M', simetrice in raport cu punctul
565
determinativ Z', in care practic acesta se confunda cu arcul MM' al cercului de
inaltime. Eroarea care apare ca urmare a inlocuirii cercului cu dreapta de inaltime,
reprezentata prin segmentul Be, daca nava s-ar afla in B, variaza in principal in
functie de:
- distanta BZ dintre punctul navei si punctul determinativ; eroarea creste cu
aceasta distanta;
Fig. 23-9
- marimea cercului de Inaltime; eroarea variaza invers ell raza z =90
0
- h a
cercului de inaltime. Eroarea este, deci, cu atat mai mare, cu cat inaltirnea astrului
este mai mare si invers.
La latitudini <p < 60 ~i la inaltimi ale astrilor h < 80, dreapta de inaltime se
confunda practic cu cercul de inaltime pana la 0 distanta de aproximativ 35 Mmde
punctul determinativ, de 0parte ~i de alta a acestuia; eroarea datorata inlocuirii cer-
eului eudreapta deinaltime in acest caz iavalori mai mici de IMm.
In conditii normale de navigatie, distanta dintre punctul navei si punetul deter-
minativ este de ordinul a cateva mile, iar eroarea datorata inlocuirii eereului cu
dreapta deinaltimc este neglijabila; din acest punct devedere, situatia nu seschirnba
ehiar in conditii hidrometeorologice dificile, daca estima setine lazi euatentie,
Sapresupunem Insa ea s-aproeedat ladeterminarea astronornica apozitiei navei
prin intersectia adona drepte deiniiltime, care arata existenta unei distante conside-
rabile (mai mare de 35Mm) fata deunul saudeambele puncte determinative; rezulta
ca eroarea cauzata de inlocuirea cercului eu dreapta de inaltime in acest caz poate fi
apreciabila, Eliminarea acestei erori se obtine determinand punctul navei prin
aplicarea procedeului aproximatiilor succesive, folosind datele deobservatie initiale,
astfel:
- punetul obtinut din prima intersectie a dreptelor de inaltime se considera
aproximativ;
- se scot coordonatele acestul punct aproximativ, care se folosesc pentru
calculul elementelor dreptelor deinaltirne din datele deobservatie (inaltirnile si citi-
rilecronometrului) initiale;
- punetul navei se obtine prin intersectia acestor drepte de inaltime (caracteri-
zate prin diferente dh mici), ale caror elemente au fost calculate din eoordonatele
punctului aproximativ.
566
5 Determinarea punctului navei cu observatll simultane
1 Executarea observatlnor
Determinarea punctului navei cu drepte de inaltime se bazeaza pe aplicarea
principiului folosirii liniilor depozitie, tratat lacapitolul 10, 2.
In cazul navei in mars, punctul navei sedetermina cu observatii simultane prin
masurarea a doua sau mai multe inaltimi, repede una dupa alta, astfeI ca spatiul
parcurs denavaintre prima si ultima observatie safiepractic neglijabil.
Procedeul observatiilor simultane seaplica petimpul noptii, cand sevaddoi sau
mai multi astri deodata, in pozitii care ofera conditii favorabile de observatie si
intersectie a dreptelor de inaltime; in anumite conditii astronomice, procedeul se
aplica cu succes si pe timpul zilei, prin observarea simultana a Soarelui, Lunii,
planetei Venus sau astelei Sirius.
Punctul navei se determina prin intersectia a doua sau mai muIte drepte de
inaltime oarecare; cand conditiile de observatie ofera posibilitatea determinarii
paralelului de latitudine din inaltimea meridiana, circummeridiana sau din inaltimea
Polarei, aceasta sefoloseste cu priori tate ca linie de pozitie, dat fiind simplitatea si
rapiditatea procedeului.
In3.llimile astrilor observati se recomanda a fi cuprinse intre 12 si 75;
inalfimile mai mid pot fi afeetate de erori de refractie, iar cele mai mari, de erori
excesive cauzate deinlocuirea cercului cu dreapta deinaltime.
lntervalele de timp cele mai favorabile pentru executarea de observatii
simultane la astri le constituie crepusculul de seard si dimineatd. Pregdtirea
observatiilor de seard, in modul indicat la capitolul 21, 3, punctul 4, pentru
crepusculul de seara, prezinta 0 importanta deosebita pentru succesul aplicarii
procedeului.
Pe timpul crepusculului de seara se recomanda ca observatiile sa Inceapa eu
astrii cei mai luminosi si sa se termine cu cei mai putin lurninosi; ordinea observa-
tiilor este inversa in timpul crepusculului dedimineata.
Executarea observatiilor simultane este, de asemenea, posibila si pe timpul
noptilor luminoase (cu Luna), vizibilitatea orizontului fiind insa mai redusa dedit pe
timpul crepusculului.
Precizia inallimilor observate este conditionata in mod apreciabil de c1aritatea
orizontului vizibil. De aceea, in timpul noptilor luminoase si chiar al crepusculului,
cand orizontul este luminat in mod diferit, este indicat ca alegerea astrilor sa fie
precedata de stabilirea portiunilor de orizont care ofera conditii de observatie mai
favorabile. Se acorda apoi prioritate alegerii astrilor aflati deasupra acestor arce de
orizont, tinand seama decriteriile favorabile deazimut si deinaltime. .
Observatiile simultane dezi laSoare, Luna, Venus sau chiar Sirius, in conditiile
cand se ofera posibilitatea, constituie un prilej deosebit de favorabil pentru deter-
minarea punctului navei.
Venus este vizibil pe timpul zilei intr-o mare parte a anului, eu exceptia
perioadelor cand se afla intr-o directie apropiata de Soare. Luminozitatea ei este
maxima intre digresiunea maxima si conjunctia inferioara, cand seobserva cu ochiul
liber. Conditii similare de observatie ofera si Sirius, fadi a fi insa vizibil eu ochiul
liber. Pentru observarea lui Venus si Sirius pe timpul zilei, este necesara insa
567
aplicarea procedeului de determinare aproximativa a azimutului ~i Inaltimii astrului
cu navisfera (vezi cap. 21, 3, pet. 4); cu sextantul reglat la aceasta inaltime, se
priveste prin luneta in azimutul astrului si in apropierea orizontului va apare
imaginea lui dublu reflectata. Aplicarea acestui procedeu pentru Venus impune,
bineinteles, trecerea pe navisfera a pozitiei planetei, cu coordonatele ecuatoriale
scoase din tabla zilnica a efemeridei.
Procedeul observatiilor simultane pe timpul zilei prezinta interes practic
indeosebi in zonele de latitudini mici, in perioada de vara din emisfera respectiva,
unde variatia specifica a azimutului Soarelui (vezi cap. 15, 5) nu permite aplicarea
metodei observatiilor succesi ve.
2 Punct ul navei cu dcua observatil si mul t ane
Cand punctul navei se determina cu doua observatii, intersectia optima a
dreptelor de inaltime este sub un unghi de 90; unghiul de intersectie a dreptelor de
inaltime este egal cu diferenta dintre azimuturile astrilor.
Daca conditiile de observatie nu of era posibilitatea alegerii a doi astri care sa se
vada sub un unghi apropiat de 90, se recomanda ca diferenta lor de azimut sa nu fie
mai mica de 30 sau mai mare de 150.
in practica navigatiei, se folosesc urmatoarele procedee principale de determi-
nare a punctului navei cu doua observatii simultane:
- doua drepte de inaltime oarecare la astri (stele, planete, Luna);
- 0dreapta de inaltime oarecare si 0latitudine cu Polara;
- 0dreapta de inaltime si 0latitudine din ina1timea circumrneridiana la un astru;
observatiile meridiane pentru calcirlul latitudinii se executa cu dificultate pe timpul
noptii;
- pe timpul zilei, 0 dreapta de inaltime la Soare si a doua la Luna, Venus sau
Sirius (vezi punctull de mai sus).
Punctul navei se deterrnina astfel: ,.
- se aleg astrii care of era conditii favorabile de observatie, diferenta de azimut
si inaltime;
- se mascara inaltimile la astrii alesi, la intervale cat mai scurte de timp si se
citesc simultan ora cronometrului (controlului) si Iochul;
- se determina punctul estimat al navei pentru momentul observatiei si se scot
coordonatele < p e si A e ;
- se calculeaza elementele dreptelor de inaltime in functie de Inaltimile
observate, coordonatele astrilor pentru momentul observatiei si coordonatele
geografice ale punctului estimat.
- se traseaza dreptele de inaltimc pe harta ~i la intersectia lor se obtine punctul
navei.
In navigatia oceanica si, in general, la larg, in zone in care nu se dispune de harti
la 0 scara suficient de precisa, trasarea dreptelor de inaltime se efectueaza folosind
scara grafte d a latitudinii si longitudinii, construita in modul indicat la capitolul 7,
5, de preferinta pe hartie milimetrica.
Exe mplul 2. in ziua de 10 noiembrie 1973, in punctul estimat < p e = 2806'N;
A e = 31Og'W se fac urmatoarele observatii:
568
Al =I h40ffi20
s
la Capella hi =5421'.8
A2 =I h40
ffi
46
s
la Polara hi =2903'.3
Nava merge in Da=81, viteza .11 Nd; (Tm-A) =-15
m
16
s
; i = 14m;
=-2'.2
Se cere punctul observat al navei.
Dreapta I - Capella
a - Calculul unghiului lapol
A =I h40~Os
+ (Tm -A) =-15 16
Tm =1fi25
m
Q4 s din 10.11. 73
10.06 pentru Tm =I h Ts =6403'.1
varialia pentru DoTm= 25
m
Q4s DoTs= 6 17.0
10.06 pentru Tm =1h25
m
04
s
Ts =70 20.1
+t=,281 17.9 ... o=N4558'.4
T= 35138.0
+At' =+3108.0
t= 32030'
P
E
=360 - 32030' =3930'
b - Calculul he si Az
sin he =sin < p e sin 0 +cos < p e cos 0cos P =(+a ) +(+b)
log sin < p e =9.67303
logsin 0=9.85679
log a =9.52982
log cos < p e =9.94553
log cos 0 =9.84193
log cos P =9.88741
log b =9.67487
a =+0.33870
+b =+0.47301
sin he =+0.81171
log sin he =9.90940
he =5415'.8
c - Calculullui M
hi =5421'.8
+= -2.2
ho =5419.6
+Cor=- 7.3
ha =54 12.3
- he =54 15.8
M=- 3'.5
I I - - Calculullatitudinii din inaltimea Polarei
a - Calculul lui ts
A =I h40
m
46
s
+ (Tm -A) = -15 16
log cos 0 :: 9.84193
log sin P =9.80351
log sec he:: 0.23358
log sin Z =9.87902
Z=NE49.2
Az =49.2
Ts = 6403'.1
+DoTs= 623.5
Ts = 7026.6
+M =-31 08.8
ts = 3918'.6
569
b - Calculullatitudinii
hi = 2903'.3
+= - 2 .2
ho = 290Ll
+Cor = - 8 .4
ha =2852'.7
hi - 1 =2752'.7
ao = + 7.9
a
j
=+ 0.6
a2 = + 0.8
Se traseaza dreptele de pozitie (fig. 23-10) astfel calculate si se obtine punctul observat al
navei Z: <p = 2802'.0 N; A . = 31"009'.3W
N
Cop ella
*
--------------------- IZf!
I
I I
I
I
I
I
I
~ :
I
I
I
3' :
I
I
t II 1 Potera
Fig. 23-10
3 Punct ul navei cu t r ei observatn si mul t ane
Procedeul determinarii punctului cu doua observatii simultane isi gaseste 0
larga aplicare in navigatie; precizia lui este functie de precizia observatiilor si
acuratetea calculului. Prezinta tnsa dezavantajul general al procedeului determinarii
pozitiei navei prin intersectia a doua linii de pozitie de a nu oferi posibilitatea
controlului preciziei punctului obtinut,
Proeedeul deterrninarii punctului eu trei observatii inhltura acest dezavantaj prin
faptul ca, in cazul existentei unor erori de observatie sau calcul, dreptele de inaltime
nu se mai intersecteaza Intr-un singur punct, ci formeaza trei intersectii, dand nastere
unui "triunghi al erorilor"; acesta permite aprecierea preciziei dreptelor de inaltime
si, uneori, chiar posibilitatea stabilirii originii erorii. De aceea, se recomandd ca
procedeul determindrii punctului navei cu trei observatii sa fie aplicat intotdeauna
cand conditiile de observatie permit.
Erorile de observatie, sunt in general, de doua feluri: accidentale si sistematice
(vezi cap. 10, 4); efeetul erorilor accidentale poate fi micsorat prin folosirea mediei
indltimilor unei serii de observatii (vezi 4), care reprezinta valoarea cea mai
probabila a inaltimii astrului pentru momentul mediu al observatiei. De asemenea,
seria de inaltimi permite identificarea cu usurinta a eventualelor observatii afectate
570
de erori mari ("erori grosiere"), dupa variatia inaltimilor din serie; aceste inaltimi se
elimina din calculul mediei inaltimilor.
Presupunem ca influenta erorilor accidentale a fost redusa pe aceasta cale. Sa
analizam acumcare este actiunea unci erori sistematice asupra dreptelor deinaltirne
folosite ladeterminarea pozitiei navei.
Fig. 23-11
Pentru aceasta, consideram mai intai capunctul navei afost determinat cudoua
drepte deinaltime, definite deelementelc AZI ~hl si Az
2
, ~h2' care seintersecteaza in
punctul Z (fig. 23-11).
Dad ambele inaltirni sunt afectate de 0aceeasi eroare sistematica E" punctul
navei ar fi Zl; daca eroarea este .2 de semn contrar cu E}> punctul navei cste Z2. Se
observa deci cain cazul in care celc doua inaltimi sunt afectate de0aceeasi eroarea
sistematica, punctul navei seaflapeaceabisectoare xx' aunghiului format prin inter-
sectia dreptelor detnaltimc. care este paralela cu biscctoarea Zey, aunghiului dintre
directiile azimuturilor. Bisectoarea xx' senumeste dreaptd de pozitie adevdratd.
Dreapta de pozitie adevdratd se considerd drept loc geometric al pozitiei nave;
tntre limitele determinate de valorile maxime pe care Ie poate lua suma erorilor
sistematice de observatie, constituite in principal din: crori in dcpresiunea orizon-
tului si refractia astronornica, cauzate de 0refractie deosebita in momentul obser-
vatiei, eroarea de paralelism a oglinzilor sextantului diferita de corectia indicelui
luatain calculul inaltimii adevarate ~i erori proprii observatorului.
S-aararat mai sus cadreapta depozitie adevarata xx' esteparalela cu bisectoarea
Zey a unghiului format intre directiile azimuturilor; pentru afacilita trasarea dreptei
de pozitie adevarata (evitand trasarea bisectoarei perpendiculare pe ea), sefoloseste
urrnatoarea regula practica:
- prin punctul de intersectie Z,al dreptelor de inaltime sedue (cu mana libera)
doua sageti (fig. 23-11), paralele si deacelasi sens eu azimuturile astrilor;
- setraseaza dreapta depozitie adevarata xx', in ambele sensuri, cahiscetoarea a
acelui unghi determinat de intersectia dreptelor, astfel ca aceasta sa treaca printre
cele doua sageli.
Consideram acum ca s-au masurat trei serii de inaltimi la trei astri si nu s-au
stabilit observatii afeetate de "erori grosiere". Sefae mediile inaltimilor orelor crono-
metrului, pentru observatiile la cei trei astri, cu care se calculeaza elementele
dreptelor deinaltimc.
571
Dad. dreptele de inaltime se intersecteaza in acelasi punct, care reprezinta pozi-
tia navei, inseamna ca observatiile nu au fost afectate de erori sistematice; cand
triunghiul este mic, pozitia navei se considers in centrul de greutate al acestuia.
Daca triunghiul determinat de intersectia dreptelor de inaltime este mare
(fig. 23-12 si 23-13), explicatia cea mai probabila a aparitiei lui este data de existenta
*
II
I
,
I
I
\ ,
\ I
" v !
. . . . \'
. . . . " z
u
*
Fig. 23-12 Fig. 23-13
unei erori sistematice de observatie. In acest caz, punctul navei se obtine la
intersectia de pozitie adevarata, trasate in modul indicat mai sus; punctul
navei poate fi in interiorul triunghiului erorilor (fig. 23-12) sau exterior acestuia
(fig. 23-13).
6 Determinarea punctului navei prin reducerea inilJimiior la
ecetasl zenit
Odata cu deplasarea navei pe suprafata sferei terestre, verticala locului
(linia zen it-nadir) se schimba continuu ~i concomitent - orizontul observatoru-
lui; acesta coboara in prova si se ridica in pupa navei, axa de rotatie fiind axa sa
transversala,
Ca urmare, daca am considera un astru imobil pe sfera cereasca (in sensul ca. nu
ar participa la miscarea diurna si nu ar avea 0miscare aparenta proprie), inaltimea
acestuia pentru observatorul de la bord ar avea 0anumita variatie d
hm
deterrninata de
deplasarea navei. Pentru a stabili relatia care-i exprima valoarea, considerarn ca se
executa masurarea succesiva a inaltimilor hI si h2 la acelasi astru A (fig. 23-14),
separate de un interval de timp flt, relativ mic, in care nava parcurge spatiul
m = V.dt, in drumul D = <[NOC = 4NZ
1
C; in figura 23-14 mai rcprezentam:
- Z1 , zenitul observatorului in momentul primei observatii la A, cand distanta
zenitala este ZIA =90 - hI;
- Z2, zenitul observatorului pentru momentul observatiei a doua, cand distanta
zenitala este Z2A = 90 - h
2
;
572
- areul ZI Z2> egal cu areul m parcurs de nava pe sfera terestra in intervalul !l.t
dintre observatii; deoarece acest arc loxodromic este mic, sepoate considera cael se
confunda cu arcul decere mare corespunzator. Astfel, masura arcului i;Z2 in minute
dearc este egala cu spatiul m parcurs denava, in milemarine.
s
N
Fig. 23-14
Coborand perpendiculara sferica Z2B pe verticalul astrului A pentru momentul
primei observatii, se obtine triunghiul sferic ZlZ2B, in care cateta ZjB reprezinta
variatia distantei zenitale &;acest triunghi fiind mic (cu laturile deordinul acateva
minute) poatefi considerat plan, astfel ca:
ZlB = &= m cos (Az - D).
Si, deoarece variatia distantei zenitale &este egala in valoare absoluta cu
variatia inaltimii Mm:
Mm = m cos (Az - D)
(23-2),
relatie care exprima variatia Mm a I naltimii astrului A deterrninata de parcurgerea
spatiului m, relativ mic.
Fata de cele aratate rezulta ca, daca semascara inaltimile ladoi astri A si B, la
un interval de timp in care nava parcurge un spatiu m, relativ mic, de ordinul a
cateva mile marine, astfel ca observatiile nu pot fi considerate simultane, punctul
navei sepoate determina astfel:
- prin transportul dreptelor de inaltime, aplicand procedeul observatiilor sue-
cesive (vezi cap. 10, 5 ~i 7). .
- prin reducerea iruiltimilor Laacelasi zen it, deregula pentru zenitul observatiei
adoua, astfel: secalculeaza variatia Ah
m
ainaltimii hA aastrului A cauzata de spatiul
m parcurs denava in intervalul detimp dintre observatii; seface suma algebrica hA +
Mm = h' A, carereprezinta inaltimea pecareobservatorul ar fi masurat-0laastrul A in
momentul observatiei adoua.
A reduce tndltimile Laacelasi zenit, in cazul observatiei celor doi astri, inseamna
deci a determina inaltimile pe care observatorul I e-ar masura daca nava ar fi
stationara in punctul (zenitul) pentru care seface reducerea. Astfel, inaltimile reduse
laacelasi zenit pot fi considerate simultane, problema determinarii pozitiei rezolvan-
du-se in modul indicat mai sus la 5, punctul 2.
Cand spatiul m parcurs de nava intre observatii este mic, cum este in cazul
masurarii seriilor de inaltimi pe timpul crepusculului si al noptilor luminoase, pre-
cum si in general la navele cu viteza mare, se recomanda aplicarea procedeului
573
reducerii inaltimilor la acelasi zenit. Procedeul grafic al transportului dreptelor de
Inaltime, in special cand selucreaza peharti la scara mica, este incomod si mai putin
precis.
In practica procedeului reducerii inaltimii la acelasi zenit, asa cum se arata
in exemplul de mai jos, variatia M I m nu se aplica la tnaltimea hA' ci la diferenta
!ihA =hA - he, deci t:J t_' A =M' A +M"" ceea ce nu modifica cu nimic fondul pro-
blemei.
Formula (23-2) pentru calculul variatiei inaltimii !ih
m
serezolva astfel:
- spatiul m se determina din diferenta citirilor la loch facute in momentele
observatiilor sau din relatia m =V.M ; intervalul de timp Mse obtine din difcrenta
orelor cronometrului pentru momentele masurarii inaltimilor laastri;
- Az reprezinta azimutul estimat al astrului calculat pentru trasarea dreptei de
inaltime. Valoarea naturala cos (Az - D) sescoate laprecizie de0.01si estepoziti va
dacaAz - D =Rp laastru este cuprins intre 0 - 90, respectiv intre 270-360, deci
cand astrul se vede inaintea traversului; cos (Az - Da) este negativ daca (Az - D)
= Rp estecuprins iutre 90-270, cand astrul sevedeinapoia traversului;
- m estepozitiv dacapunctul (zenitul) pentru care sefacereducerea esteposterior
celui pentru momentul observatiei si negativ, cand acest punct (zenit) esteanterior.
Variatia M m este maxima cand astrul se afla in prova sau pupa navei (M m in
minute dearc egal cum , in milemarine) si zero.rlaca astrul estelatravers.
Formula (23-2) poate fi rezolvata ~i cu tabla 16 (M T-53); valorile continute in
tabla sunt calculate dupa formula:
V
MI=- cos (Az - D)
60
in care MIeste variatia Inaltimii astrului, in minute de are, deterrninata de spatiul
parcurs denavain timp de 1minut, iar Veste viteza navei, in noduri. Deci: Mm =h-:
lit (min.).
In cazul masurarii inaltimii latrei astri A, B, si C, observatiile sereduc, obisnuit,
lazenitul observatiei adoua (B), procedeul delucru fiind urmatorul:
- simultan cu masurarea inaltirnilor hA' hB' he l?icitirile cronometrului, sefac ~i
citirile laloch clA dBsi de:
- sedetermina punctul estimat al navei pentru momentul observatiei B (pentru
care seface reducerea inaltimilor);
- secalculeaza elementele celor trei drepte deinaltime cucoordonatele aceluiasi
punct estimat (pentru care se face reducerea inaltimilor) si se obtin: AZA' M
A
; AZB
M B;AzO Me;
- secalculeaza variatiainaltimii M m a astrului A functie de spatiul rnA =cl
B
- ciA,
deci !ihm (A) =rnA cos (AZA - D) si sefacereducerea lamomentul observatiei adoua:
M'A =!ih
A
+!ihm (A); momentul reducerii fiind posterior, rnA estepozitiv.
Se executa aceeasi operatiune pentru astrul C, la care me =cl
e
- dB > iar
Mm(e) =me cos (Az-D) si se face reducerea la momentul observatiei a doua:
MI'e=Me +!ihm (C); in acest caz me este negativ, deoarece momentul reducerii este
anterior.
Diferentele M' A, M' B si M' oastfel determinate, reprezinta elementele pentru
trasarea celor trei drepte de inaltime ca ~i cand observatiile ar fi fost executate
simultan in punctul observatiei adoua;
574
- se traseaza eele trei drepte de inaltime prin punctul estimat al observatiei a
doua, aplicand proeedeul observatiilor simultane si la intersectia lor se obtine
punetul observat.
Exemplul3. In ziua de 12.07.1973 se fae urmatoarele observatii:
Al = 2h29
ffi
41 s la Aehemar hi = 5231'.0 ell = 64.1 Mm;
A2 = 2
h
40
ffi
2S
s
la J upiter hi = 2510'.0 el
2
= 66.3 Mm;
Nava merge in Da =50, viteza 12.0 Nd; (Tm - A) =+34
s
; i =12 m; e=+1'.0;
faetorul de corectie alloehului = 1.00.
Punetul estimat al navei in momentul observatiei la J upiter c pe = 2003' S;
Ae = 5120' E. Ora bordului 0 = 05.41 (ora fusului 3 estie).
Sa sedetermine punetul navei prin redueerea inaltimilor la zenitul ultimei observatii.
Dreapta I - Achemar
a - Calculul lui P
A = 2
h
29
m
41
s
+(Tm-A) =+ 34
Tm = 2
h
30
m
15
s
din 12.07
12.07. pentru Tm =2h TS = 31949'.8
Var. pentru ATm = 30
m
15
s
ATS = 7 35.0
12.07 pentru Tm = 2
h
30
m
15
s
TS = 327 24.8
+'t= 335 48.9
T= 663 13.7
-360
T= 30313.7
+ Ae= +51 20.0
t =35433'.7
P
E
=526'.3
log sin < pe = 9.53509
log sin 0 =9.92536
log a =9.46045
b - Calculullui he si Az
sin he = sin q>e sin 0+cos < p e cos 0cos P = (+a) +(b)
log cos q>e =9.97285 log cos 0 = 9.73184
log cos 0 =9.73184 log sin P =8.97669
log cos P =9.99804 log sec he =0.21525
log b = 9.70273 log sin Z = 8.92378
Z =SE4.8
Az = 175.2
a =+0.28870
+b = +0.50434
sin he =+0.79304
log sin he = 9.89929
he = 5228'.2
c - Calculullui Ah
m
Az = 175.2
-Da= 50.0
d - Calculullui Ah'
hi = 5231'.0
+E = +1.0
(At - Da) = 12SO.2
m = el
2
- ell = 2.2 Mm
Ah
m
= m cos (Az - Da) =2.2 (-0.58) =-1'.3
ho = 52 32.0
+cor = -7.0
ha = 52 25.0
-he = 5228.2
Ah=-3 .2
+Ah
m
=-1.3
M'=-4'.5
575
Dreapta II -:-Jupiter
a - Calculullui P
A = 2
h
40
ffi
28
s
+(Tm -A) = + 34
Tm = 2
h
41
ffi
02
s
pt. 12.07
12.07. pt. Tm = 2h T = 741'.8 (v = 2'.8) 0= S 1832'.6 (d =0'.1
var. pt. t:J.Tm = 41
ffi
02
s
t:J.1T= 10 15.5 t: J .o = 0'.1
Co r. pt. ~Tm ~i v ~2T = 1.9
12.07 pt. Tm = 2
h
41mo 2
s
T= 17 59.2 0= S 1832'.7
+Ae=5120.0
*
Ach.rncr
Fig. 23-15
b - Calculul lui he si Az,
sin h e = sin < p e sin 0+co s < p e co s 0co s P = (+a) +(+b )
lo g sin q > e = 9.53509
lo g sin 0 = 9.50250
lo g a = 9.03759
lo g co s q > e = 9.97285
lo g co s 0= 9.97685
lo g co s P = 9.54795
lo g b = 9.49765
lo g co s 0= 9.97685
lo g sin P = 9.97108
lo g sec he =0.04288
lo g sin Z = 9.99081
Z= SW 78.3
Az = 258.3
a =+0.10904
+ b =+0.31452
sin he = +0.42356
lo g sin h e = 9.62692
he = 2503'.6
576
c - Calculullui M
hi = 25
0
10'.0
+E=+ 1.0
ho = 25 11.0
+cor = - 8.2
ha = 2502.8
-he = 2503.6
M= - 0.8
d - Se traseaza ce1e doua drepte de lnaltime, ca observatii simultane, pentru momentul
observatiei la J upiter si fieobtine punctul observat Z: <p =19 58'.6 S; I.. =51019'.8 E (fig. 23- 15).
7Determinarea punctului navei cu observB1ii succesive "Ia
a,tri
Proeedeul aplica metoda transportului liniilor de pozitie (cap. 10, 5) si se
foloseste obisnuit pe timpul zilei, cand observatiile sunt posibile numai la soare,
precum si pe timpul noptii, cand inaltimile se masoara la un interval de timp
considerabil datorita conditiilor de observatie (cerul Partial acoperit, orizontul partial
neclar etc.), astfel ca problema nu poate fi rezolvata prin reducerea inaltirnilor la
acelasi zenit.
Pe timpul zilei, se utilizeaza in mod frecvent urmatoarele observatii succesive la
Soare:
- Doua observatii succesive oareeare inainte de culminatia Soarelui;
- 0 observatie oarecare in cursul diminetii, cand Soarele are 0 Inaltime sufi-
cienta ~i a doua la culminatie sau circummeridiana;
- observatia meridiana sau circummeridiana si una oarecare dupa culminatie,
Cand variatia azimutului Soarelui este mai mica de 30, se recomanda determinarea
punctului prin calculul separat allatitudinii si longitudinii (vezi cap. 22, 6);
- 0 observatie oarecare inainte de culminatie si una oarecare dupa culminatia
Soarelui, cand inaltimea meridiana sau circummeridiana nu se poate masura datorita
conditiilor de observatie. "
In toate situatiile, observatia a doua se executa dupa ce azimutul Soarelui,
control at cu alidada, a avut 0 variatie minima de 30 fata de mornentul prirnei
observatii; pentru 0 intersectie favorabila a dreptelor de tnaltime, se recornanda ca
aceasta variatie sa fie de 40- 60.
Pentru determinarea punctului navei eu doua observatii suceesive oarecare la
Soare, se procedeaza astfel (fig. 23- 16):
- se face prima observatie la Soare si se calculeaza elementele dreptei de
lnaltime AZI si A hb cu coordonatele punetului estimat corespunzator Zel;
- dupa ce azimutul Soarelui a avut 0variatie suficienta, astfel ca sa se asigure
un unghi favorabil de intersectie a dreptelor de Inaltime, se executa observatia a
doua;
- se determina punctul estimat Zei in raport de Zeb in functie de drumul
deasupra fundului D ~i distanta parcursa m (obtinuta prin corectarea diferentei
citirilor la loch). Cand scara hartii este mica, deci insuficient de precisa, coordonatele
lui Ze2 se determina prin calcul (vezi cap. 9, 6);
577
- se calculeaza elementele dreptei de inaltime AZ2 si t:J z
2
pentru observatia a
doua, eu eoordonatele lui Ze2; .
- se traseaza cele doua drepte de inaltime prin punctul estimat Ze2 ~i la
intersectia lor se obtine punctul observat-estimat al navei; prima dreapta se considera
transportata din Zel in Ze2, in functie de D si m.
N
L t
Fig. 23-16
In cazul determinarii punctului navei cu 0observatie oarecare la Soare si una
meridiana, punetul estimat pentru momentul culminatiei (a carei longitudine este
necesara pentru ealculul orei culminatiei), se obtine din viteza navei ~i intervalul de
timp dintre momentul primei observatii si eel al culminatiei Soarelui, care este egal
cu unghiul la pol (La est) al primei observatii; desi acesta este un interval de timp
solar adevarat, pentru precizia calculului orei culminatiei el poate fi considerat ca
interval de timp mediu. Pentru determinarea punctului insa, in momentul masurarii
inaltimii meridiane se citeste loehul (el
2
), care se foloseste pentru obtinerea lui Ze2 in
raport cu Zel. in modul ararat mai sus; la intersectia primei drepte de Inaltime, trasata
prin Ze2, cu paralelul latitudinii calculate din Inaltimea meridiana (sau
circummeridiana), se obtine punctul observat-estimat al navei (fig. 23-17).
Pe timpul noptii, observatiile succesive se executa la astri diferiti; alegerea
astrilor se faee astfel ca diferenta azimuturilor sa fie cat mai apropiata de 90, nu mai
mica insa de 30 si nu mai mare de 150.
Eroarea punctului estimat Ze2 in raport de Zel se transmite in totala mdsura in
punctul observat-estimat obtinut prin in.ersectia dreptelor de tnaltime; de aceea, se
impune ca tinerea estimei intre cele doud observatii sa se faca cu 0 atentie
deosebitd, astfel ca drumul deasupra fundului si distanta parcursa in aeest interval de
timp sa se poata determina cu cat mai multa precizie.
Exemplul4. In ziua de 9 noiembrie 1973 in punetul estimat Zel (<pel= 4305 N;
Afl = 29<>06' E), ora bordului 0
1
= 10.31 (ora fusului 2 estic), se fac urmatoarele
observatii la Soare:
-AI = Sh41m44s... hi 0= 2729'.3, citirea la loch el
l
= 41 Mm; nava merge in
Da = 42, viteza 12Nd.
578
Laora 13.43 sefaceadoua observatie laSoare:
- A2 = 11h53
m
46
s
... hi 0 2335'.9, citirea la loch cl
2
= 79.4 Mm. Factorul de
corectie allochului = 1.00; Tm-A = -10~4s; i = 10m; E = -1'.2.
Sasedetermine punctul navei pentru momentul observatiei adoua.
Fig.23-17 .
Dreapta I - Soare
a - Calculullui P
A = & h41
m
44
s
+(Tm -A) = -10 24
Tm = Sh31~Os din 9.11
9.11. pt. Tm =Sh Ta =30402'.4 (v= 2'.S) 0= S 1651'.1 (d= 0'.7
Var. pt. ATm = 31
m
20 s .... IlTa = 7 50.0 I lo = 0'.4
9.11pt. Tm=Sh31m20
s
Ta= 311 52.4 0=SI 651'.5
+A e = +29 06.0
ta = 340
0
5S'.4
P
E
= 360 - ta = 1901'.6
log sin q>e = 9.83446
log sin 0=9.46241
log a = 9.29687
b - Calculullui he si Az.
sin he =sin < p e sin 0+cos < p e cos 0cos P = (+a) +(+b)
log cos cpe = 9.86354 log cos 0=9.98092
log cos 0=9.98092 log sin P =9.51323
log cos p";" 9.97560 log sec he =0.05231
log b =9.82006 log sin Z = 9.54646
Z = SE 20.4
Az = 159.6
a =- 0.19810
+ b =+0.66079
sin he =+0.46269
log sin he = 9.66529
he = 2733".7
579
d - Calculullui ha ~i M
hi =2729'.3
+E= -1'.2
ho = 27 28 '.1
+Cor. = +8'.9
ha =27 37'.0
-he = 2733'.7
Ilh = +3' .3
Determinarea punctului estimat al navei Ze
2
pentru momentul observatiei a doua
a - Grafic pe hartd. Se traseaza drumul adevarat al navei Da =42 si distanta parcursa de
nava m=79.4 - 41.0 =38.4 Mm in intervalul de timp dintre eele doua observatii, din punctul
estimat Ze
l
pentru momentul primei observatii si se obtine punetul estimat Ze
2
( < pe2 =4333'.5 N;
J ...e
2
=2941'.5 E) pentru momentul observatiei adoua.
b - Prin calcul: Da =42; m =38.4 Mm.
Se intra in tabla 24 (MT-53) cu Da =42 si m 38.4 Mm si se obtine: ~<p =28'.5;
e=25.70Mm.
Calculullui <pe2 si < p m
<pel =+ 4305'.0
+Ap =+28.5
< pe2 =+4333 .5
_ A<p =14.2
2
< p m =+4319'.3
Calculul lui AA.: se intra in tabla 25 (MT-53) cu e si <pmsi se obtine M=35'.5; sau se
calculeaza din relatia:
M=e sec < p m =25.70 x 1.38 =35'.5
Caleulullui Ae2
Ae
l
=+2906'.0
+AA.=+ 35.5
Ae
2
=+2941'.5
Dreapta II - Soare
a - Calculullui P
A = llh53
ID
46
s
+( Tm -AJ == -10 24
Tm = llfi43mz2
s
din 9.11
9.11. pt. T~ =lIh Ta =34902'.3 0=S 1653'.3 ( d =0'.7)
Var. pt. ATm =43mz2 S ATa = 1050.5 AO= 0'.5
9.11 pt. Tm =11h43mz2
s
Ta = 359 52.8 : 0 . =S 1653'.8
+Ae =+29 41'.5
fa =38934'.3
r;=29 34'.3
580
b - Calculul he ~i Az
sinhe =sincpe sin0+coscpe cos0cosP =(- a) +(- b)
logsin< p e =9.83827 logcoscpe =9.86014 logcos0 =9.98084
logsin0 =9.46336 logcos0 =9.98084 logsinP =9.69330
loga =9.30163 logcosP =9.93939 logseche =0.03844
log b =9.78037 logsinZ =9.71258
Z =SW31.1
Az =211.1
a =-0.20038
+b =+0.60307
sinhe =+0.40279
logsinhe = 9.60508
he = 2345'.2
c - Calculullui he ~i M.
hi =2835'.9
+E =- 1.2
hi =2334. 7
+Cor= +8.5
ha=2343.2
-he =2345.2
I M.=- 2'.0 I
d - Se traseaza dreptele de inMtime prin punctul estimat Ze
z
pentru momentul observatiei a
doua (fig. 23-18) ~ la intersectia lor se obtine punctol observat - estimat Z de coordonate: <p =
4332'.3 N; A =2949'.5.

N
Fig. 23-18
E
Scara hartii fiind mica, s-a procedat la determinarea coordonatelor lui Ze2
prin calcul, iar pentru trasarea dreptelor de inaltime, s-a folosit scara grafica a
latitudinii si longitudinii, construita pentru latitudinea lui Ze2(q>e2 = 4333'.5
N == 43.6).
581
8 Utilizarea unei singure drepte de inaltime
1 - Punetul navei poate fi obtinut prin intersectia unei drepte de tnaltime eu 0
alta linie de pozitie oareeare. Cele rnai freevente proeedee sunt:
- 0dreapta de inaltime eu un relevment radio la un radiofar sau un relevrnent
vizual la un reper de la coasta. Intersectia lor este favorabila cand astrul este vazut
tntr-o directie apropiata de eea a relevmentului, in sensul aeestuia .sau in sens opus
(intersectia este aproape de 90);
- 0dreapta de inaltime eu 0linie batimetrica. in aeest eaz, intersectia este
favorabila (aproape de 90), cand astrul observat se afla intr-o directie apropiata de
orientarea liniilor batirnetrice; intersectia intr-un unghi aproape de 90 a eelor doua
linii de pozitie faee totodata ea variatia adancimii apei pe directia dreptei de Inaltime
sa fie evidenta.
2 - Cand se dispune de 0singura dreapta de inaltime, eare are 0anumita
orientare fata de drumul navei, de coasta sau fata de alte obstaeole de navigatie din
zona, ea poate da indicatii pretioase pentru eondueerea navei.
A - 0 dreaptd de indltime paraleld cu drumul navei (astrul observat la travers)
arata deplasarea laterala, deei deriva avuta.
iJ - 0 dreptd de tnaltime normald la drumul navei (astrul in prova sau pupa)
permite determinarea ditantei pareurse pe drumul urmat; punetul eel rnai probabil al
navei este intersectia drumului cu dreapta de tntltime.
C - 0 dreapta de indltime paraleld cu coasta sau la un obstaeol de navigatie da
posibilitatea determinarii distantei la coasta sau la obstaeol.
D - Aterizare la coastd cu ajutorul unei singure drepte de indltime. 0dreapta
de ina1lime orientata aproape de normal a la coasta da posibilitatea aterizarii pe un
anumit punct. Astfel, consideram ca trebui sa se execute aterizarea pe geamandura
G, de la intrarea intr-un port (fig. 23-19); nava se afla la latg, estimat in Ze, fara un
control precis al pozitiei. Se observa un astru intr-o directie apropiata de paralela la
coasta, dreapta de inaltime fiind LL', cu punctul determinativ Z'; aterizarea pe G se
executa astfel:
Fig. 23-19
- se duee paralele L1 L; la dreapta de tnaltime prin punctul G;
- punctul navei se considera in punctul determinativ Z' al dreptei de Inaltirne,
din care se ia drumul D, in scopul plasarii pe paralela L,L~; drurnul D, in raport cu
582
eoasta ~i obstaeolele de navigatie din zona, se alege astfel ca sa eli mine perieolul
punerii peuscat, dat fiind ineertitudinea pozitiei navei fali deacestea;
- cand nava ajunge estimat inZ", iadrumul D, = Az +90, de-a lunguI paralelei
Ll L;, careasigura aterizarea pepunetul G.
4 - Pozitia cea mai probabild a navei -pe 0dreaptd de inaltime. In navigatia la
larg, 0dreapta deinaltime eu 0orientare oarecare fata dedrumul navei poate fiutila
in eonducerea navei, daca seline seama in mod judicios deerorile care influenteaza
tinerea estimei.
d
20
E > O; m
Fig. 23-20
Consideram ea s-a determinat punctul observat al navei in Zo. din care s-amers
In drumul D, parcurgandu-se distanta m(fig. 23-20); in punctul estimat Ze seface 0
observatie laun astru ~i seobtine dreapta deinaltime LL'. Pozitia eeamai probabila a
navei peaceasta dreapta deInaltime sepoate stabili astfel:
- eu raza E
max
, in mile marine, egala cu eroarea maxima a estimei in raport cu
punctul Zo si cu centrul in Ze se traseaza cercul de incertitudine a estimei. Punctul
navei se afla pe segmentul MN, determinat de intersectiile dreptei de tnaltime ell
cercul deinvertitudine al estimei;
- daca drumul navei poate fi considerat casigur, apreciindu-se insa caposibila 0
eroare in determinarea distantei parcurse, pozitia cea mai probabila este Zb care
rezulta din intersectia dreptei detnaltime cudrumul navei;
- cand distanta pareursa de nava se determina eu precizie (loehurile au 0
functionare normala, etalonarea lor recenta si precisa), dar se apreciaza 0eroare
posibil ain drumul navei, pozitia cea mai probabila este Z2>la intersectia dreptei de
inaltime cuareul deceredd', avand centrul inZo si razaegala eum = Zc7-e;
- daca atat drumul navei prin apa, cat ~i distanta parcursa m au fost determinate
cu siguranta, Insa navigatia a fost executata sub actiunea unui curent sau vant de
directie cunoscuta cc', pozitia cea mai probabilaa navei esteZ3' laintersectia dreptei
deinaltime cudirectia curentului sau vamului, dusa prin Ze.
Pe baza unor asemenea rationamente, tinandu-se seama de elementele ce
conditioneaza determinarea drumului deasupra fundului si a distantei parcurse, de
conditiile denavigatie si particularitatile navei, sepoate restrange segmentul MN pe
carenava s-aaflat in momentul observatiei.
583
9 Rezolvarea problemei punctului astronomic cu calculatorul
electronic " SEAMATE-4"
Calculatorul numeric "SEAMA TE-4"*, instalat la bordul tancurilor petroliere
de tipul ,,DACIA", este prevazut cu 0biblioteca de programe pentru urmatoarele
functiuni:
- calcule de navigatie (determinarea punctului cu observatii astronomice, rezol-
varea problemei directe si inverse aestimei, calculul drumului ortodromic);
- calcule de rezistenta longitudinala ~i asieta a navei, pentru diferite stari de
tncarcare.
De asemenea, el executa calcule cu ce1epatru operatii aritmetice, cu afisarea
numerica a rezultatelor la consola si dispune de posibilitatea de programare Intr-o
variant! alimbajului FORTRAN, limitata lanecesitatile activitatilor delabordo
Suportul material al programelor calculatorului "SEAMATE-4" este banda
perforata; cu banda program de navigatie astronomica (" Celo-navigation program
tape ") serezolva problema punctului navei cu doua pana lapatru observatii laastri.
Datele initiale de calcul folosite sunt: datele de observatie la astri (inaltimile ~i
timpul mediu la Greenwich) si coordonatele lor astronomice scoase din efemerida,
drumul ~i viteza navei, precum si datele privind conditiile fizice pe timpul obser-
vatiilor (necesare Iacorectarea inaltimilor observate); dupa rezolvarea programului
(durata aproximativ 40de secunde), imprimanta tipareste urmatoarele rezultate:
azimuturile estimate ("AZIM", azimuth) ~i diferentele Mr = ha - he ("INTC",
intercept) pentru fiecare observatie in parte; latitudinea (,,LAT", latitude) si longitu-
dinea (,,LON", longitude) punctului observat. Toate aceste rezultate sunt date la
precizie de0.01 minut dearc.
1 Schema programului pentru calculul punctului astronomic
Dupa introducerea datelor initiale in calculator (asa cum se arata mai jos) si
actionarea cheii de incepere a calculului, COMP (computation starting), la consola
sedeclanseaza rularea programului, acarei schemaestc redata in tabelul 23-1.
in calculator se introduc datele de observatie corectate, astfel: inaltirnea
observata ho = hi +; timpul mediu la Greenwich pentru momentul observatiei
Tm =A +(Tm - A); drumul adevarat Da =Dg +!lg sau Da =De +!lc.
Semnul plus seignoreaza; semnul minus seintroduce anticipand marimile nega-
tive prin actionarea cheii SW (South, West), pentru urrnatoarele date:
- latitudini sau declinatii sudice;
- longitudini vestice;
- temperaturi negative;
- momentul observatiei se extinde in ziua urrnatoare, fata de data observatiei
(observatiilor) anterioare.
* "SEAMATE-4" ="ofi~ maritim-4", denumire ce sugereaza rolul calculatorului la bord, de
indeplinire aanumitor atributii ale ofiterului maritim.
584
TABELUL 23-1
I START
-tl
CALCULEAZA INAL TIMEA he (formul a 15-7)
CALCULEAZA CORECTIA (COR.) INALTIMII OBSERVATE IN FUNCTIE DE
CONDITIILE FIZICE DIN MOMENTUL _OBSERVATIEI
CALCULEAZA Mt = (ho +COR.) - he
CALCULEAZA PUNCTUL ESTIMAT PENTRU MOMENTUL ULTIMEI
OBSERVATII (OBSERVATIA n), IN FUNCTIE DE VITEZA NAVEl ,
DRUM ~I INTERV ALUL DE TIMP DINTRE PRIMA OBSERVATIE
~I OBSERVATIA n.
CALCULEAZA AZIMUL ESTIMAT DIN he ~I POZITIA ESTIMATA PENTRU
MOMENTUL OBSERVATIEI n (formul a 15-22)
CALCULEAZA POZITIA CEA MAl PROBABILA PENTRU MOMENTUL
ULTIMEI OBSERVATII PRIN APLICAREA METODEI CELOR MAl MICI
PATRATE LA ARIA ERORILOR FORMATA DE CELE 2n REZULTATE
~I ANUME: AZIMUTURILE (1, -n) ~i M(1, -n)
LATITUDINEA =
LONGITUDINEA =
STOP
585
In cazul in care se dispune de 0singura observatie la un astru (deci DATA NO
11 = 1, vezi punctul 2 de mai jos), schema se limiteaza la calculul si scrierea
elementelor dreptrei de inaltime: azimut estimat (,,AZIM") ~i tJz ("INTC").
2 Dat el e lnltlale al e cal cul ul ui sl pr ocedur a de ur mat
Formatul datelor initiale de intrare in calculator este eel indicat in fisa datelor
initiale pentru navigatia astronomicd ("Input data sheet for celo-navigation "),
tabeluI23-2.
Aceasta fisa contine urmatoarele categorii de date initiale:
-DATA NO 1-11, datele punctului estimat pentru momentul primei observatii,
conditiile fizice pe timpul observatiilor, drumul si viteza navei;
- DATA NO 21-28, datele primei observatii ("Ist OBSERVATION");
- DATA NO 31-38, datele observatiei a doua (,,2nd OBSERVATION");
- DATA NO 41-48, datele observatiei a treia (3rd OBSERVATION");
- DATA NO 51-58, datele observatiei apatra (,,4th OBSERVATION").
Fisa indica formatul de scriere pentru fiecare datain parte; astfel, de exemplu, in
cazul unei longitudini estimate 86' E, prin consola se transmite mesajul: DATA DO
3 DATA 00806. Respectarea formatului de scriere (care rezerva zona de memorie
necesara) este esentiala pentru obtinerea corecta a rezultatelor.
Semnul de virgula zecimala (redat in fise prin punct) se ignoreaza in toate
operatiunile efectuate, el fiind cuprins implicit in descriptorul de zona rezervat la
scrierea initial aa programelor din biblioteca,
Pentru controlul exactitatii datelor intrate, calculatorul ofera posibilitatea unei
duble citiri:
- pe banda imprimata (tabelul 23-3), pe care dateIe intrate sunt tiparite de
imprimanta in momentul actionarii comenzii IN (intra), de pe consola;
- pe indicatorul numeric, care afiseaza data intrata dupa ce se actioneaza pe
DAT A CALL; aceasta constituie 0eonfirmare a inmagazinarii in memoria calcula-
torului a datei respective.
In eazul in care nu se respecta regulile de introducere a datelor, calculatorul
semnaleaza eroarea tiparind ERROR pe banda imprimata,
Pentru explicarea datelor initiale de ealcul si procedura de urmat in introdu-
cerea lor in calculator, ne folosim de exemplu 4, de mai sus, de determinare a
punctului navei cu .doua observatii succesive la Soare; fisa datelor initiale este
redata de tabelul 23-2, iar banda eu datele initiale si rezultatele, tiparita de
irnprimanta, de tabelu123-3. .
A~a dupa cum se vede din cele doua tabele, datele initiale de intrare in calcula-
tor sunt urmatoarele:
- DATA NO 1: timpul mediu fa Greenwich pentru momentul primei observatii
(initial time GMT): TM = A +(TM - A) = Sh41ffi44s +(_10
ffi
24
s
) = Sh31~Os, deei
DATA 0831200;
- DATA NO 2: latitudinea estimatd in momentul primei observatii (latitudine
at initial time), nord sau sud, deci DATA 4305 N;
- DATA NO 3: longitudinea estimatd in momentul primei observatii (longitude
at initial time), est sau vest, deei DATA 02906 E;
586
. . .
I
(fJ (fJ
~c
t t
~
-
~~
t;
~s
~
d
r'l
Z
I--
e--
~~ ~~
0
L
0
0 0
z
~
~~
~ -
~
-
0 0
::
~
- ~
-
I--
0\
Q~
::
~N
(fJ
-
~
~~
o 0
N (fJ~ ca
~g
0
-
~-
0 N
e
OZ
--
~-
1---
N ~
~25
+1 +1
~
-
0
I~
-
N t"l
~
It')
10 I' 00
~ It') It') It') It') It') It') It')
f f i
~c
(fJ
(fJ (fJ
~
(fJ~
""
. . . . ~
-
Q
""~
o ~~
~
~
~
~
~
0 0
I--
" "
~ o~
~
-
~
~
~ ~
::
i
~
(fJ

-
~
(fJ
(fJ~ ~~
~
::
Z
s :
~ rIl(fJ
!""'"-
t :?
(fJ
(fJ
~
~
9
~~
~
-
~-
~
s
0
~
0
0'1
:::
--
. --
--
U
. . _
0
t"l +1 + 1
(fJ
~
0
~~
~ ~
~
:t;:
(
~~~
~
N . . . .
~
. . . . .
~ ~ ~
~
~
"""
" " "
""" ~
~E" l
~
u
~b~
(fJ0
-
I" N
N '
, 00
(fJ0'I ' _1~cO
It')
I
e
f - ' O~: . c
N
"""
10 t"l 0 M N 0'1
(fJU Q
-- -
~
0
-
+ 1 +1
Z
N M
-
. . . . .
~I O 0
""" 0-
~
~M
o t"l
' 10
_ 0 _
o 01
-
-
v. J
m ' ~!
~
~
" " "
N
- ::CN
-
N
~
-
I-- 1-
Z
~~
(fJ
::-
-
N 1
~
~~O
11. ~
= -
I---
o~E
S~
0
-
1
""
E -<
(fJ::J
~
-
~ ~ -
~~Q
Or l l
~
~~8 ~~
~
~~
. --
~-
I--
::t~
+1 + 1
Z
N M
"""
. . . . . 10 I' 00
0
10 I' 00 ;:;)
t"l M t"l M t"l t"l t"l
. . J
rIlO ' It')
, 10
~O
(fJ0
-
, I'
' N N '
, It')
(fJ0
r-. ~c. . ,
, C'\
0 0 0
-
0 00 10
- -
C'\ M N
-
N o M o 01 N N
-
It')
~I O
N M
~-
~
-
~
" " "
N
~-
l1. u o I' '10 - , 01
o C'\
~
-
~
~~
~
t"l ~ t"l C'\~ N
- ::N
. . . . .
"""
-
~
-
-
I---
(fJ
::Coo lIloo
- -
f 2
rIl
I--
~~
Z
0
~,
0 1
~
I--
- -
r--
~
e
~g
~-
-
~ I----
--
+1 +1 +1
':" ;N
~N + 1
~
~
~ I""-
~~
~
. . . . . I' 00
~
""
: ~
N ~ ~ ~
. . J
~
N N N
~
I~
h
%
z
" " "
~
~~
~.
~
~
9
S i
f
~~
~
~
t( ::c t;5
z
""
. . . . " "
!
~
~
~~
~Ill
f 2 ~
~!
~~
~
25 s
~
~~g
~
. . J
~
~
cat :
11.
-
N C'\
"""
~;
So
~~
frl
~i ~
" "
o~ uca 250 0
""
~11.
(fJ
587
DATA NO= 1 DATA = 8
DATA NO= 2 DATA =
DATA NO= 3 DATA =
DATA
NO= 4 DATA =
DATA NO= 5 DATA =
DATA NO= 9 DATA =
DATA NO= 10 DATA =
DATA NO= 11 DATA =
DATA NO=21 DATA = 8
DATA NO=22 DATA =
DATA NO=23 DATA =
DATA NO=24 DATA =
DATA NO=25 .DATA =
DATA NO=27 DATA =
DATA NO=28 DATA =12
DATA NO=31 DATA =11
DATA NO=32 DATA =
DATA NO=33 DATA =
DATA NO=34 DATA =
DATA NO=35 DATA =
DATA NO=37 DATA =
DATA NO =.38 DATA =12
AZIM
=
159 23.74
INTC
=
3.26
AZIM
=
211 3.13
INTC
=
2.03
LAT
=
43 32.30 N
LON
=
29 49.47 E
Tabelul 23-3
31 20.00
43 5.00 N
29 6.00 E
10.00
0.00
12.00
42.00
2.00
31 20.00
l.00
27 28.10
16.20
2.00
16 51.50 S
16 10.00
43 22.00
1.00
23 34.70
16.20
2.00
16 53.80 S
16 9.00
- DATA NO 4: indltimea ochiului observatorului, in metri (height of eye), deci
DATA 10;
- DATA NO 5: starea vremii fn timpul observatiilor (index of weather
condition), indicata prin doua date; 0: conditii normale ("standard condition "),
starea marii 0-5 ~i 1: starea marii 6 - 8 (input the data 6 - 8). In exemplul dat, in
timpul observatiilor-conditii normale, deci DATA 0;
- DATA NO 6: presiunea atmosfericii (atmospheric pressure), in mm coloana
de mercur; .
- DATA NO 7: temperatura atmosfericii (atmospheric temperature), in grade
Celsius;
- DATA NO 8: temperatura apei (Water temperature), in grade Celsius;
- DATA NO 9: viteza navei (Ship's speed), in noduri, DATA 1200;
- DATA NO 10: drumul navei (course), DATA 0420;
- DATA NO 11: numdrul observatiilor (observing times), de la 1-4; in
exemplul rezolvat, DATA 2, fiind doua observatii,
588
Datele primei observatii (1st observation):
- DATA NO 21: timpul mediu la Greenwich (observing time): Tm = A +
(Tm - A) = 8
h
41m44
s
+(_1O~4s) = 8
h
31~Os. deci DATA 0831200;
- DATA NO 22: astrul (celestial body), care se indica prin DATAl - pentru
Soare, 2 - pentru Luna, 3- pentru planete ~i 4 - pentru stele. in exemplul rezolvat,
DATA 1, observatie la Soare;
- DATA 23: tndltimea observatd (observed altitude), ho =hi +E =2729'.3 +
(-1'.2) = 2728'.1, deci DATA 27281;
- DATA 24: semidiametrul astrului (semi diameter), d = 16'.2, scos din efeme-
rida pentru ziua observatiei, deci DATA 162; se aplica numai in cazul observatiilor
la Soare si Luna;
- DATA NO 25: bordul observatiei L a astru (index of rimb), indicat prin DATA 1
pentru bordul superior (upper rimb) ~i DATA 2, bordul inferior (lower rimb), in
cazul observatiilor la Soare si Luna. in exemplul dat, DATA 2, observatia executata
la bordul inferior al Soarelui;
- DATA 26: paralaxa (parallax), in cazul observatiilor la Luna si uneori la
planete;
- DATA 27: declinatia astrului (declination), nordica sau sudica, scoasa din
efemerida, DATA 16515 S;
- DATA 28: valoarea E (E value), care reprezinta diferenta dintre unghiul orar
la Greenwich T al astrului, scos din efernerida pentru momentul observatiei, ~i
timpul mediu la Greenwich Tm, deci E = T - Tm, in unitati de timp. In exemplul dat:
Ta = 20h47m30
s
... Ta = 31152'.4 (scos din efemerida functie de Tm)
- Tm = 8 31 20
E = 12
h
16
m
lO
s
In cazul Soarelui, E reprezinta ecuatia timpului t:S UN- Eqn. of Time"), putand
fi scoasa direct din efemerida BNA (vezi Anexa II).
In exemplul rezolvat deci, DATA 121610.
In acelasi mod se procedeaza in continuare pentru introducerea datelor
observatiei a doua, pana la observatia n.
Dupa intrarea datelor initiale, in modul ararat, verificand in paralel exactitatea
operatiei prin citirea benzii imprimate si a indicatorului numeric, se actioncaza cheia
COMP; dupa parcurgerea programului pentru cele doua observatii, calculatorul
imprima rezultatele (tabeluI23-3):
- observatia I la Soare: Az("AZIM") = 15923'.74
M("INTC") = +3'.26
- observatia II la Soare: AZ("AZIM") = 21103'.13
M("INTC") = +2'.03
- coordonatele punctului observat - estimat:
q>("L AT") = 4332'.30 N
A("L ON") = 2949'.47 E
24PROBLEME AJUTATOARE DE NAVIGATIE ASTRONOMICA
1 Calculul orei risiritului , i apusului vizibil al Soarelui, a
inceputulul , i sfir, itului erepusculului civil , i nautie
Prin rdsiirit sau apus vizibil al Soarelui infelegem momentul cand bordul
superior al Soarelui treee prin orizontul vizibil al observatorului. Astfel, in figura
24-1, cand bordul superior al Soarelui sevede pe linia OHv aorizontului vizibil, la
rasarit, in pozitia S, el seafla in realitate in Sh pe 0directie OS1 diferita de directia
as cu un unghi egal eu refractia astronomica p. Rezulta ca, in momentul rasaritului
vizibil al Soarelui, inaltimea h =< 1.. HOS
1
a astrului fata de orizontul adevarat al
observatorului estedata derelatia:
h = Depr. +p+d.
Considerand inaltimea ochiului observatorului de 6.1 msi astrul la orizont, in
conditii normale de refractie, depresiunea orizontului ia valoarea de -4'.4, iar
Fig. 24-1
H
Orizontul H
adevtlrot
refractia astronomic a -34'.5; dand semidiametrului aparent al Soarelui rnarimea
medie anuala d = 16', se obtine inaltimea Soarelui fata de orizontul adevarat in
momentul rasaritului sau apusului vizibil:
h = (4'.4) +(-34'.5) +(-16') = -54'.9 ""-55'.
590
Prin urmare, formula inaltimii (15-7) pentru momentul rasaritului sau apusului
vizibil al Soarelui ia forma:
- sin 55' = sin <p sin ~+cos <p cos ~cos P
de unde:
cos P = -( sin 55' sec <p sec ~+tg <p tg ~) (24-1)
formula care exprima unghiul la pol in momentul rasaritului sau apusului vizibil al
Soarelui; el este estic la rasaritul Soarelui si vestic la apus.
Ora bordului, pentru un anumit fus orar /if, se poate calcula astfel:
- se calculeaza unghiulla pol pentru momentul rasaritului (apusului) vizibil din
formula (24-1), in functie de latitudinea locului ~i declinatia Soarelui pentru ziua
respectiva (scoasa din efemerida cu valoarea medie a zilei). Unghiul la pol se
transforma in timpul adevarat al locului ta utilizand relatiile (15-4);
- timpul adevarat al locului ta se transforma in timp mediu al locului tm prin
procedeul invers (vezi cap. 18, 4, pet. 1) sau folosind ecuatia timpului (relatia
18-7);
- timpul mediu al locului tm se transforma in ora bordului (relatia 18-19):
0= if= tm +01- A ,).
in mod similar se poate calcula ora inceputului crepusculului civil sau nautic de
dirnineata si a sfarsitului crepusculului civil sau nautic de seara (cap. 17, 3, pet. 4),
stiind ca:
cos P =-( sin 6 sec <p sec ~+tg <p tg ~), (24-2)
in cazul crepusculului civil, care incepe (se termina) cand Inaltimea Soarelui h =-60;
cos p = -( sin 12 sec <p sec ~+tg <p tg ~), (24-3)
in cazul crepuscului nautic, care incepe (se termina) cand h =_12.
Crepusculul astronomic nu prezinta interes in navigatie,
in practica navigatiei, rezolvarea acestor probleme este mult facilitata de
utilizarea efemeridei nautice.
Rezolvarea cu efemerida
Efemerida BNA (vezi A nexa II) contine timpul mediu la Greenwich, la
latitudini (,,Lat".) cuprinse Intre 0 _72 N si 0 - 60 S, pentru:
- rasaritul (Sunrise) si apusul (Sunset) vizibil al Soarelui;
- inceputul si sfarsitul crepusculului nautic (Twilight-Naut.);
- inceputul si sfarsitul crepusculului civil (Twilight Civil).
Dat fiind rniscarea aparenta a Soarelui pe ecliptica de numai aproximativ 4
m
pe
zi, timpul mediu la Greenwich Tm continut in efemerida poate fi considerat egal cu
timpul mediu al locului tm. Orele rasaritului ~i apusului vizibil al Soarelui, ale
inceputului si sfarsitului crepusculului, date in efernerida, sunt aceleasi pentru cele
trei zile consecutive cuprinse in aceeasi tabla zilnica,
Timpul mediu allocului se transforrna in ora bordului pentru un anumit fus orar
A t, aplicand relatia (18-19):
o =tf = tm +01- A ,).
591
Exemplul 1. Sasecalculeze orabordului (orafusului 2vesitic) pentru momentul
apusului Soarelui ~i a sfarsitului crepusculului nautic de seara in ziua de II
noiembrie 1973, in punctul <p =5100' N; A=2900' w.
a - Ora apusului Soarelui
1Ll1.73 pt. <p =5PN Tm at 1m= 16
h
2if1
+0.1- A) =- 4
o =if =16
n
16
m
'AI=- 30
- 1..=- 29
b - Ora sf~itului crepusculului nautic de seara
11.11 pt. <p =51N.............. tm =17
h
35.5
m
+01- A.) =- 4.0
o =if =17
n
31.5
m
2 Calculul orei risiritului ,i apusului vizibil al Lunii
Efemerida BNA contine timpul mediu la Greenwich pentru momentul
rasaritului (Moonrise) ~i apusului (Moonset) vizibil al Lunii, in fiecare zi aanului, la
aceleasi latitudini casi pentru Soare (vezi Anexa 11). Calculul seefectueaza astfel:
- se scoate timpul mediu la Greenwich Tm pentru momentul rasaritului sau
apusului Lunii in functie de data si latitudinea locului. Totodata, seface diferenta ~
dintre Tm pentru data anterioara ~i cea respectiva, daca longitudinea locului este
estica sau dintre Tm pentru data urmatoare si cea respectiva, daca longitudinea este
vestica; semnul algebric al acestei diferente esteeel carerezulta din operatic:
- secalculeaza corectia pentru longitudinea locului, duparelatia:
A(ore)x ~
cor. A= h '
24
semnul corectiei fiind acelasi cu al diferentei ~. Aceasta corectie exprima miscarea
aparenta proprie a Luni ipe orbita sa in intervalul de timp egal cu longitudinea
locului;
- seaduna timpul mediu la Greenwich Tm pentru momentul rasaritului (apusu-
lui) Lunii cucorectia pentru A~i seobtine timpul mediu allocului tm;
- tirnpul mediu al locului se transforma in ora bordului (timpul fusului):
0= if= tm +01- A}.
Exemplul 2. Sa secalculeze ora rasaritului Lunii in ziua de 10noiembrie 1973
inpunctul <p =3500' S; A=4800' E.
Rezolvare:
10.11 pentru q > =35S .Tm =18
h
54m
+Cor.- A. =- 10
Im= 1844
' A .f =+45
- A. =+48
+O{- A.) =- 12
o =if =18
fi
32
m
592
Ca1culullui A
9.11 pentru cp =35S Tm = 17
h
43
ffi
10.11 pentru cp = 35S Tm = 1854
3
h
.2x(-l
h
.2)
Cor. A.= h -Dh.16 '" -10
m
24
3 Calculul orei rasaritului ,i apusului adevarat al stelelor ,i
planetelor
Trecerea stelelor si planetelor prin orizontul vizibil nu este observabila datorita
luminozitatii relativ reduse, precum si din cauza atmosferei dense in straturile
inferioare. La rasarit, ele incep sa se observe dupa ce ajung la 0 lnaltirne oarecare
deasupra orizontului vizibil; deasemenea, laapus, eledispar din vedere la0 anumita
inaltime.
De aceea, in practica navigatiei este suficient a se calcula ora bordului pentru
momentul rasaritului sau apusului adevarat al stelelor si planetelor, adica eel al
trecerii lor prin orizontul adevarat al observatorului. Considerand deci h =0,
formula tnaltimii (15-7) iaforma:
sin<p sin0+cos <p cos 0cos P = 0
deunde
cos P = - tg<p tg0
(24-4)
care exprima valoarea unghiului la pol, estic - la rasarit si vestic - la apus, pentru
momentul trecerii unui astru prin orizontul adevarat al observatorului.
Unghiulla pol setransforma in unghi orar (relatiile 15-4) ~i apoi, prin procedeul
invers, in timp mediu.
Exemplul 3. Sa secalculeze ora bordului (ora fusului 2estic) pentru mornentul
rasaritului steIei Sirus in ziua de 10 noiembrie 1973 in punctul c p =4410' N;
A = 3110' E.
Rezolvare:
a - Coordonatele stelei Sirius in noiembrie 1973: c) = S 1640'.6; 't =25859'.7.
b - Calculullui P
cos P =- tg cp tg c) ... P <90 deoarece cos Peste pozitiv
log tg cp = 9.98787
log tg c) = 9.47668
log cos = 9.4640~
PE "" 7305'
t = 360 - P
E
'=28655'
593
c - Calculul orei bordului
t= 28655'
-/...= +3110
T= 25545
+ 360
T= 61545
-t=25900
Ts =35645'
Ts.= 34950 Tm = 20h din 10.11.73
ATs = 655' ATm =28m din tabla .Jncrements and corrections"
Tm=2028
+/...=+2...",=+30
o=tf =22h28
m
Observape. Calculul nu necesita 0precizie riguroasl; de aceea, valorile se rotunjesc la precizie
de l'si respectiv I",
4Calculul azlmutului pentru momentul risiritului sau apusu-
lui vlzibil al Soarelui
Unghiulla zenit semicircular Z pentru momentul rasantului sau apusului vizibil al
Soarelui se calculeaza cu tablele nautice, cum este tabla 20 (MT-53); expresia care stA
labaza calculului lui Z cu aceasta tabla este dedusa din formula declinatiei (15-11):
sin .5=sin <psin h +cos <pcos h cos Z
Z
stiind ca h =-55' si cos Z = 1- sint
2
2'deci:
2 Z sin .5- sin h
cos Z = 1- sin - =----
2 cos <pcos h
sau:
Z sin<psinh +cos <pcos h - .5
2 2cos <pcos h
cos(<p- h)-sin 0
2 c o s < p c o s h
de unde:
. 2 Z cos(<p+55') - sin0
sm.-=
2 2cos <p cos 55'
Tabla 20-a da unghiul la zenit in cazul cand <psi IS sunt de acelasi semn, iar
tabla 20-b, dad <p~i .5 sunt de semne contrarii. Unghiulla zenit Z fiind semicircular,
se conteaza de la nord, pe latitudini nordice ~i de la sud, pe latitudini sudice; sensul
este estic, la rasarit si vestic, la apusul Soarelui.
Unghiulla zenit Z se transforma in azimut.
Azimutul Soarelui pentru momentul rasaritului sau apusului vizibil prezinta
interes exclusiv pentru controlul corectiei compasului in navigatia la larg (vezi cap.
(24-5)
594
25, 4). Procedeul este precis datorita faptului ca masurarea relevmentului se
efectueaza cu usurinta prin vizare directa; aplicarea lui nu este posibila insa cu
regularitate, deoarece deseori momentul rasaritului sau apusului vizibil al Soarelui
nu este observabil, din cauza conditiilor atmosferice.
Exemplul 4. In momentul apusului vizibil al Soarelui, latitudinea observatorului
<p = 3430 N ~i declinatia Soarelui 0= S 12. Se cere azimutul.
Rezolvare:
T.20 - b, Cll <p si B Z= N 100W
Az = 350- 104= 256
5 Calculul azimutului Stelei Polare
Azimutul Polarei serveste, de asemenea, la efectuarea controlului corectiei
compasului (vezi cap. 25, 4); procedeul prezinta avantajul ca azimutul se
calculeaza cu multa usurinta. Deoarece masurarea relevmentului la Polara nu se
poate efectua cu precizie decat la ina1timi mici, nedepasind practic 40, aplicarea
procedeului nu este posibila deci decat la latitudini nordice limitate de aceasta
valoare.
Steaua Polara mentinandu-se in apropierea polului nord ceresc (vezi cap. 22,
4), unghiulla zenit ia valori mici si se conteaza de la nord, spre est sau vest; astfel,
in anul 1973, la latitudinea de 400N unghiulla zenit a luat valori de la 0 la 1.1.
Tablele cu unghiul la zenit al Polarei, date in efemeridele nautice, se deduc din
formula (15-22):
sin Z = cos 0s~ P sec h
prin efectuarea substituirilor: h ""' <p, deoarece inaltimea Polarei este aproximativ
egala cu latitudinea observatorului si sin P = sin t = sin (ts +r), deci:
sin Z = cos 0sin (ts +'t) sec <p (24-6)
Tabla pentru calculul azimutului Polarei din efemerida BNA, ,,Polaris (Pole
Star) tables - for determining azimuth", este calculata pe baza formulei (24-6),
folosind coordonatele medii anuale 'to si 00 ale stelei:
sin Z =cos 00 sin (ts +'to) sec (p
(24-6')
Tabla da direct azimutul in functie de latitudinea observatorului CLat. ") si
timpul sideral allocului (,,L.H.A. Aries ").
Exemplul 5. Se dau datele de observatie din exemplul 5, de la capitolul 25
pentru calculul latitudinii cu Polara. Se cere a se calcula azimutul Polarei pentru
momentul observatiei,
Rezolvare:
a - Timpul sideral allocului ts =30035'.2
b - Se intrain tabla ,,Polaris (Pole Star) tables - for determining azimuth" cu <p = 34N
(,J_.at") si ts = 300 (,,L.H.A. Aries") si secitesteAz= 1.0
595