Sunteți pe pagina 1din 1

Mihai Eminescu - Criticilor mei

Multe flori sunt, dar puine


Rod n lume o s poarte,
Toate bat la poarta vieii,
Dar se scutur multe moarte.

E uor a scrie versuri
Cnd nimic nu ai a spune,
nirnd cuvinte goale
Ce din coad au s sune.

Dar cnd inima-i frmnt
Doruri vii i patimi multe,
-a lor glasuri a ta minte
St pe toate s le-asculte,

Ca i flori n poarta vieii
Bat la porile gndirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer vetmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-i via,
Unde ai judectorii,
Ne'nduraii ochi de ghea?

Ah! atuncea i se pare
C pe cap i cade cerul:
Unde vei gsi cuvntul
Ce exprim adevrul?

Critici voi, cu flori deerte,
Care roade n-ai adus -
E uor a scrie versuri
Cnd nimic nu ai de spus.