Capitolul 9/B

28
Cam la opt zile după aceste
cuvinte, i-a luat cu sine pe Petru,
pe Ioan şi pe Iacob şi s-a urcat pe
munte ca să se roage.
29
Şi, în timp ce se ruga,
înfăţişarea feţei lui s-a schimbat,
iar îmbrăcămintea lui a devenit
albă, strălucitoare.
30
Şi iată, doi bărbaţi vorbeau cu
el: aceştia erau Moise şi Ilie
31
care, apărând în măreţie,
vorbeau despre plecarea lui care
trebuia să se împlinească în
Ierusalim.
32
Iar Petru şi cei care erau cu el
erau toropiţi de somn; când s-au
trezit, au văzut gloria lui şi pe cei
doi bărbaţi care stăteau de vorbă
cu el.
 33
Când aceştia s-au îndepărtat de el, Petru i-a spus lui Isus:
„Învăţătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe, una
pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie”, neştiind, de
fapt, ce zice.

34
Pe când spunea acestea, a apărut un nor şi i a învăluit în
umbră, iar ei s-au înspăimântat când au intrat în nor.
35
Atunci s-a auzit o voce din nor spunând: „Acesta este Fiul
meu cel ales; ascultaţi de el!”
36
Îndată ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tăcut
şi nu au spus nimănui în zilele acelea ce au văzut.
37
În ziua următoare, după ce a coborât de pe munte, i-a ieşit
în cale o mulţime mare.
38
Şi iată, un bărbat din mulţime a strigat: „Învăţătorule, te rog,
priveşte la fiul meu, pentru că este singurul meu copil

39
şi iată, un duh îl ia în stăpânire
şi, pe neaşteptate, strigă, îl
scutură puternic de spumegă şi,
apoi, cu greu pleacă de la el,
lăsându-l epuizat.
40
am rugat pe discipolii tăi să-l
alunge, dar n-au putut!”
41
Atunci Isus a răspuns: „O, generaţie necredincioasă şi
perversă, până când voi mai fi cu voi şi vă voi suporta? Adu-l
pe fiul tău aici!”
42
Când s-a apropiat acesta de el, diavolul l-a aruncat la
pământ şi l-a scuturat cumplit. Dar Isus a ameninţat duhul
necurat, l-a vindecat pe copil şi l-a dat tatălui său.
43
Toţi erau uluiţi de măreţia lui Dumnezeu.
 În timp ce toţi se mirau
pentru toate câte le făcea, el
le-a spus discipolilor săi:
44
„Ascultaţi cu atenţie
cuvintele acestea: Fiul
Omului va fi dat în mâinile
oamenilor”.

45
Însă ei nu înţelegeau
cuvântul acesta, căci era
nelămurit pentru ei, ca să
nu-l priceapă, şi le era frică
să-l întrebe despre cuvântul
acesta.
 46
Le-a intrat însă în minte întrebarea: cine dintre ei ar fi cel
mai mare?
47
Dar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil, l-a
pus să stea lângă el

48
şi le-a spus: „Cine primeşte acest copil în numele meu pe
mine mă primeşte. Şi cine mă primeşte pe mine îl primeşte pe
cel care m-a trimis; căci cel mai mic dintre voi toţi, acela este
mare”.
49
Atunci, Ioan i-a spus: „Învăţătorule, am văzut pe cineva care
alunga diavoli în numele tău şi l-am oprit pentru că nu te
urmează împreună cu noi”.
50
Dar Isus i-a zis: „Nu-l opriţi, căci cine nu este împotriva
voastră, este cu voi”.
51
Când s-au împlinit zilele înălţării sale, s-a îndreptat cu
hotărâre spre Ierusalim
52
şi a trimis soli înaintea sa. Şi, mergând, au intrat într-un sat
al samaritenilor ca să pregătească pentru el.
53
Însă nu l-au primit pentru că se îndrepta spre Ierusalim.

54
Văzând aceasta, discipolii
Iacob şi Ioan i-au spus:
„Doamne, vrei să cerem ca
focul să coboare din cer şi să-i
nimicească?”.
55
Dar, întorcându-se, el i-a
mustrat.
56
Şi au mers într-un alt sat.
57
În timp ce mergeau pe drum,
cineva i-a spus: „Te voi urma
oriunde te vei duce”.
58
Dar Isus i-a răspuns: „Vulpile
au vizuini, păsările cerului au
cuiburi, însă Fiul Omului nu are
unde-şi rezema capul”.

59
Altuia i-a spus: „Urmează-mă!”
Acela a răspuns: „Doamne, lasă-
mă să merg mai întâi să-l îngrop
pe tatăl meu”.
60
Dar el i-a spus: „Lasă morţii
să-şi îngroape morţii lor, dar tu,
mergi şi vesteşte împărăţia lui
Dumnezeu!”
61
Un altul i-a zis: „Doamne, te voi urma, însă mai întâi lasă-mă
să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea”.
62
Dar Isus i-a spus: „Nimeni care pune mâna pe plug şi
priveşte înapoi nu este vrednic de împărăţia lui Dumnezeu”.