Tema 1: Managementul. Definiii. Noiuni generale.

Managementul este tiin, art i activitate care const n gestonarea

tuturor resurselor, i n special a celor umane pentru arealizarea ct mai eficient
a unor obiective.
Etapele dezvoltrii managementului. colile manageriale.
Francis Taylor- tata managementului
A-coala clasic-muncitorul este lene i trebuie constrns, impus;
B-coala x,y,z-atitudine difereniat fa de lucrtori: cei ri trebuie impui,
constrni, iar cei buni trebuie stimuai, premiai.
C-coala cantitativ-nzestreaz muncitorul cu inventar, etc.
Aceasta scoala se caracterizeaza prin rigurozitatea abordarii fenomenelor si
proceselor de management, printr-o fundamentare superiaoara a deciziilor
folosind instrumentarul matematic si statistic
D-coala sistemic-a gsi lucrtorului locul potrivit capacitilor sale
intelectuale, fizice.
La baza ideilor aceste scoli sta conceptul de sistem, care reprezinta un ansamblu
de elemente organizat pe baza legaturilor de interconditionale, acarui
functionare permite atingerea unor obiective.
E-coala contextual-A fost fondata si dezvoltata de manager, consultanti si
cercetatori care au promovat ideea ca nu exista o singura modalitate de a
conduce care este ce-a mai buna in toate situatile.
Scoala contextuala se bazeaza pe principiile, regurile , conceptiilr si
metodele formulate de cele lalte scoli , recomandand sa se aleaga acelea care
sunt adegvate situatiei specifice.

Instrumente manageriale:
I. MOTIVAIA
- Omul nu face nimic fr motivaie:
- Motivaia apare din necesitatea satisfacerii unor necesiti;
- O necesitate satisfcut nu mai motiveaz.
Piramida lui Abraham Maslow(psiholog american):
1. Nevoile fiziologice sunt nevoile de baza ale corpului uman: hrana, apa,
somn, adapost, etc. Ele sunt dominante atunci cand nu sunt satisfacute la un
nivel acceptabil.
2. Nevoile de siguranta si securitate cuprind nevoia de stabilitate,
protectie impotriva imbolnavirilor, a vatamarilor fizice, a dezastrului economic,
a factorilor ocazionali si imprevizibili, nevoia de structura, ordine si lege. Este
activa si dominanta in cazuri: razboiul, epidemiile, catastrofele naturale,
dezorganizarea societatii, crize economice, nevroze, situatii negative cronice.
3. Nevoile sociale sunt legate de natura sociala a omului. Nevoia de
dragoste si apartenenta, nevoia de prieteni, de relatii agreabile cu cei din jur,
nevoia de familie. Nevoile sociale se manifesta sub urmatoarele forme:
Nevoia de afiliere se refera la dorinta de a avea prieteni, colaboratori, de
a se asocia cu alte persoane. Individul cauta compania altor persoane, fie in
grupuri mici, informale, fie in organizatii formale.
Nevoia de afectivitate este o nevoie sociala universala si se manifesta in
doua directii: de la individ spre alte persoane si dinspre cei din jur spre individ.
Nevoia de cooperare este una din cele mai puternice nevoi umane si
rezulta din nevoia de afiliere. in cadrul organizatiilor se manifesta mai ales prin
munca in echipa.
4. Nevoia de stima cuprinde doua grupe de nevoi delimitate in functie de
unghiul de abordare care poate fi intern sau extern. Din punct de vedere intern,
nevoia de stima cuprinde dorinta de putere, realizare, incredere, independenta,
libertate iar din punct de vedere extern dorinta de a avea reputatie sau prestigiu,
statut, faima si glorie, recunoastere, demnitate, apreciere. Satisfacerea acestor
nevoi duce la incredere in sine, constientizarea valorii proprii, sentimentul de a
fi util si necesar in lume.
5. Nevoia de autorealizare (autoactualizare) este dorinta unei persoane de
a se realiza ca o personalitate unica in concordanta cu potentialul sau si in
cadrul limitelor impuse de realitate. Satisfacerea acestei nevoi permite
individului sa-si realizeze potentialul, talentele si capacitatile de care dispune,
totodata va duce si la cresterea celorlalte nevoi.

II. Stilurile de conducere
1) Stilul autoritar
2) Stil democratic
3) Stil neutru
4) Stilul participativ
Stilul de conducere reprezinta un anumit mod de exercitare a functiilor de
manager, stil caracterizat printr-un ansamblu de atitudini si metode de lucru
adoptate in exercitarea acestor functii, prin trasaturi specifice ale relatiilor cu
subalternii, precum si cu mediul extern.
Stilul managerial reflecta tipul de manager in ceea ce acesta are esential in
activitatea sa pe termen mediu si lung, dar, temporar si in conditii speciale, el
poate sa adopte un stil de conducere care nu-i este specific. De exemplu, un
manager de tip participativ poate sa abordeze un stil autoritar fata de anumiti
subordonati, care nu-si realizeaza sarcinile in mod repetat.
Tipuri manageri n funcie de raportul dintre talentul nativ i
competena dobndit, precum i poziia luat fa de schimbare:
'Managerul conducator': se distinge printr-un talent nativ deosebit, printr-
o mare capacitate de luare a deciziilor, este penetrant in relatiile cu oamenii,
respectat, atat la nivele superioare, cat si inferioare; se bucura de un inalt
prestigiu si de o mare autoritate.
Managerul constructor' se caracterizeaza prin echilibru intre calitatile
native si cele formative, prevaland totusi ultimele; este meticulos in tot ceea ce
intreprinde, fiind preocupat de fundamentarea deciziei fara fisuri; evita riscurile
si prefera stabilitatea fata de schimbari.
'Managerul distrugator': este inclinat spre distrugerea structurilor
existente, fiind de preferat pentru a inlatura structuri invechite, ce nu mai
corespund conditiilor noi aparute in viata economico-sociala. Pentru a nu
produce dezechilibre in activitatea unitatii conduse, este necesar sa fie sprijinit
de consilieri competenti, care actioneaza intr-un sistem de legi ferme si
constructive.
Managerul inovator': este acel conducator ce se situeaza in avangarda
profesiei sale datorita inclinatiei deosebite catre inovatie, catre schimbari
datorate cerintelor reale ale vietii socio-economice.
Tipuri de conductori n funcie de relaia conductor-subordonat:
Conducatorii autocrati sunt energici, au mare capacitate de a lua decizii
dar tind sa fie dogmatici. Sunt fideli principiului 'Eu sunt platit sa gandesc; tu
esti platit sa muncesti'.
Conducatorii democrati considera ca ei si angajatii lor formeaza o echipa,
tind sa fructifice pe deplin ideile, opiniile si punctele de vedere ale
subordonatilor lor. Deviza lor ar putea fi; 'Suntem platiti sa gandim si sa muncim
ca un grup unitar'.
Conducatorii neutri se limiteaza la asigurarea directiilor si orientarilor
generale de principiu, lasand angajatilor mare libertate de actiune. Un manager
neutru ar spune: 'Poti face treaba asta cum doresti, atata timp cat indeplinesti
obiectivul stabilit'.
Conducatorii situationali au o flexibilitate iesita din comun, isi adapteaza
comportamentul la combinatia de factori care influenteaza situatia curenta.
Acest stil reprezinta de fapt mai mult un proces de adaptare a stilurilor anterior
mentionate la situatiile nou ivite.

Oameni care pot i vor(PV);
Oameni care pot, dar nu vor(PnV);
Oamneni care nu pot, dar vor(nuPdarV);
Oameni care nu pot i nici nu vor(nuPnuV).

REGULI DE COMPORTARE A MANAGERILOR IN RAPORT CU
SUBORDONATII
Sa trateze pe altii asa cum ar vrea sa fie tratat;
Sa respecte personalitatea fiecarei persoane, demnitatea sa;
Sa ia oamenii asa cum sunt si nu asa cum isi inchipuie ca ar trebui sa fie;
Sa mentina energia si eforturile angajatilor concentrate asupra unor
obiective clare, pe care toata lumea le intelege si le sustine;
Sa genereze si sa promoveze in randul oamenilor o stare de entuziasm,
siguranta de sine si mandrie;
Sa isi invete angajatii ca frustrarea si esecul pot alimenta ambitia spre
performante superioare si succes, atunci cand vor aparea ocazii favorabile;
Sa isi convinga oamenii sa creada neconditionat in beneficiile pe care le
aduc auto-disciplina, munca sustinuta, devotamentul fata de cauza si
constiinta unui tel comun;
Sa isi incurajeze si sa-si ajute angajatii pentru a-si cultiva capacitatile
individuale canalizandu-le spre scopuri care promoveaza nu numai
succesul si reputatia persoanei in cauza, ci si ale firmei;
Sa fie impartial;
Sa fie sever in ceea ce priveste principiile si suplu in privinta formei;
Sa nu 'predice', ci sa dea exemplu personal;
Sa comunice si sa aplice sanctiunile cu tact;
Sa actioneze continuu pentru dezvoltarea spiritului de colaborare, pentru
crearea unui climat de incredere reciproca;