Subiectul 2.

Privire istoric a dreptului vamal

Coninuturi:
- taxe vamale istorice
- regimul vamal n evul mediu
- activitatea vamal n perioada anului 1812-1918
- regimul vamal n perioada interbelic
- istoria sistemului vamal al Republicii Moldova
Documentele istorice atesta ca dezvoltarea impunerii vamale si aparitia unui regim vamal sunt legate de perioade
incipiente ale dezvoltarii statelor. Dezvoltarea economica a statelor a fost determinata, printre alti factori,de desfiintarea
barierelor vamale.
In perioada sec. V-VI i.e.n. statele grecesti acordau o atentie deosebita reglementarii comertului, in sensul ca vamile si
taxele comerciale constituiau un important capital in veniturile polisurilor.In Atena este atestat obtinerea unor venituri
mari de pe urma comertului de tranzit. In conditiile economiei sclavagiste, in Imperiul Roman, sec. V i.e.n. a avut loc o
crestere a cheltuielilor neproductive ale statului determinata de dezvoltarea orasului. Ca urmare are loc o 11 dezvoltare a
sistemului de impunere intocmindu-se sistemul concesiunii impozite din care se imbogatesc cavalerii si domnii de afaceri
din provincii. Astfel statul in perioada sclavagista franeaza dezvoltarea economica prin intermediul impozitelor si taxelor
practicate.
Dezvoltarea relatiilor comerciale determinata de procesul de adancire a diviziunii muncii, de cresterea
productivitatii,aparitiei banilor si consolidarea centrelor comerciale determina o crestere a rolului fiscal a taxelor vamale,
in acelasi timp taxele vamale devenind instrumente protectioniste ale economiei.
In Europa incepand cu sec. XII are loc o largire a comertului si a relatiilor de piata, formarea unor piete interne determinate
de dezvoltarea productiei de marfuri la orase si sate, specializarii si dezvoltarii mestesugurilor. Conditiile caracteristice
epocii feudalismului au impiedicat intr-o anumita masura dezvoltarea relatiilor comerciale. Domeniile fiecarui senior erau
inconjurate de diferite bariere unde negustorii plateau taxe vamale.

In Moldova taxele vamale sunt cunoscute inca din oranduirea sclavagista. Alaturi de
impozitele directe,venituri insemnate la visteria statului erau impozitele indirecte : impozitul pe
eliberari de sclavi, monopolurile si taxele vamale, impozitele pe vanzari, impozitul pe mosteniri.
Sitemul vamal asigura un venit important Imperiului Roman. Circulatia marfurilor in
interiorul Imperiului nu era libera. In cadrul Imperiului Roman, teritoriul era divizat in
circumscriptii vamale sau regiuni vamale, Dacia facand parte din circumscriptia vamala a
Illyriei. Fiecare regiune vamala avea tariful ei special, taxele vamale fiind incasate pentru
produse si calatori atat la trecerea frontierei circumscriptiei respective, cat si la intrarea in orase,
la trecerea peste poduri, pentru folosirea principalelor cai de comunicatii. Le atesta existenta trei
statiuni de vama Dierna(Orsova), Micia(Vesel), Pons Auguste(Morja). Din izvoare istorice se
trage concluzia ca taxa vamala era de 2% si se percepea la punctele de vama fixate de catre
autoritati. Din punct de vedere administrativ, vamile erau la inceput concesionate, ulterior au fost
inlocuite cu regia.
Taxele vamale s-au perceput intr-o perioada apropiata de intemeierea statului, fiind
legate si de inceputurile vietii urbane. Aceste taxe se incasau la frontiere pentru orice fel de
marfa, cu ocazia vanzarii lor si la iesirea din tara, la trecerea mijloacelor de transport prin centre
urbane.
In aceasta perioada taxele vamale au constituit principala sursa de venituri in bani si
marfuri a domnilor pentru ca se percepeau pentru toate marfurile importate, exportate sau in
tranzit.
Pana la a doua jumatate a sec. XVI, politica vamala s-a concretizat prin existenta unor
taxe uniforme.12
Pe masura dezvoltarii comertului intern si extern veniturile aduse de catre vami au
crescut, concomitent cu o amplificare a relatiilor interstatale. Dreptul de a fixa si de a incasa taxe
vamale, era atribuit domnilor,putea fi insa concedat partial sau arendat oricarui mare proprietar
financiar. Totusi perceperea taxelor vamale atat in interiorul tarii, in centre urbane si alte
localitati, cat si la frontiera a constituit o piedica in dezvoltarea oraselor si a comertului.
Existau vama principala,vami mari,vami mici pentru fiecare centru urban,vami de hotar,
vami de straja, vami de uscat si vami de apa. Taxele vamale se plateau pe valoare si greutate
daca marfurile nu se desfaceau pe loc, iar pentru vite pe cap.
Vama mica privea in special comertul intern si se platea de negustori meseriasi si chiar
tarani, la intrarea in orase.
Vama mare cuprinde taxele platite pentru importul sau exportul de marfuri, in functie de
valoarea pe care o au.
Odata cu inceputurile organizarii statale, s-au instituit si impozitele pentru marfurilecare
trec frontierele. Aceste impozite, percepute mai ales la import, raspundeau unei nevoifiscale,
aceea de a umple vistieria statului (care se confunda de cele mai multe ori cu cea
aconducatorului).S-a practicat de asemenea prohibitia la export pentru protejarea colectivitatii
impotrivariscurilor unor penurii de alimente sau de alte produse indispensabile. Dar, ca o
trasaturagenerala, aceste masuri vamale erau lipsite de orice rol economic, fapt relevat de
absentaunor politici comerciale coerente. Notiunea de vama o intalnim deja in mitologia
greaca,in care Hades, zeul taramului subpamantean, lua vama celor care intrau in imparatia sa.
Deasemenea, in Biblie, se mentioneaza ca Matei, unul din apostolii lui Iisus Hristos si unul
sincei patru evanghelisti, era vames, meserie care nu se bucura de o reputatie prea buna
incolectivitate.Revenind la vama din antichitate, ea se numea teloneion in Atena si
portoria inRoma antica. Aceste drepturi percepute la import erau moderate, in general a 40-a
sau a 50-a parte a valorii marfurilor.Sistemul vamal roman a cuprins, evident, si teritoriul Daciei
ocupate de Traian insecolul al II-lea e.n., asa cum se dovedeste si prin unica vama romana
descoperita ,care se afla pe teritoriul de astazi: edificiul vamal de la Porolissum
(actualmentedealul Pomet, satul Moigrad, judetul Salaj).Primele atestari documentare din evul
mediu privind existenta vamilor pe teritoriulactualei Romanii sunt legate de Vlaicu-Voda
(Alexandru Voda al Valahiei), care acorda privilegii vamale negutatorilor brasoveni (1358) si
sibieni (1370). Organizarea vamilor inTarile Romane incepe din secolul XIV. Vama constituita
in venit domnesc se putea arendasau putea fi o danie a domnului catre un slujbas credincios sau
catre o manastire. Taxele de import sau export erau fixate prin conventii ale domnitorului cu
vecinii. Sistemul de taxarece fiinta atunci consta in doua categorii:-dijma, adica taxele incasate 13
la intrarea si iesirea marfurilor in/dintr-un oras;-vama, adica taxele incasate la intrarea sau iesirea
marfurilor sau produselor dintr-otara in alta.
Acest sistem de taxare era comun intregii Europe de atunci. In Moldova, comertulexterior
era dezvoltat inca inainte de 1300, dar primele atestari documentare dateaza de lainceputul
secolului XV, din timpul lui Alexandru cel Bun, sistemul vamal fiind organizat invami mari si
vami mici, in vami la oras si vami la hotar, vami la straja.In vremea lui Stefan cel Mare, la
fiecare punct de trecere a frontierei erau asezatioamenii de incredere ai domnitorului, adica
vamesii, sub directivele Marelui Vames, careera insarcinat cu conducerea acestei administratii,
precum si cu incheierea intelegerilor comerciale. Acest Mare Vames avea drept de control si
asupra vamilor arendate: ca nucumva sa se ia prea mare vama ori sa se faca vreo hotie.In
secolul XVII, paza vamii si prinderea contrabandistilor erau incredintate corpuluimartalogilor,
condusi de un capitan.In Transilvania, activitatea vamala era asemanatoare cu cea din Moldova
si din TaraRomaneasca, suferind modificari mai ales dupa ce imparateasa Maria Tereza a
reorganizatsistemul vamal al Imperiului Habsburgic, in secolul XVIII.O vizita la castelul Bran
initial vama intre Muntenia si Transilvania este o bunaocazie de a face cunostinta si cu unicul
muzeu al vamii din Romania, cu accent pe vamaBrasovului.Dupa ce principatele au intrat sub
dominatia fanariota, comertul exterior si, implicit,activitatea vamala au decazut. Comertul
exterior se desfasura in totalitate prin intermediariotomani, drepturile vamale fiind incasate doar
de vamesii turci.In urma Tratatului de la Kuciuk-Kainargi, care a urmat razboiului dintre turci
si rusi din1774, se schimba si structura comertului exterior din ambele principate si, evident
institutiavamala ia o alta dezvoltare. Dispar negustorii musulmani, locul lor fiind luat de
crestini.Afacerile comerciale se incheie in porturi, apar companiile de navigatie, care determina
oadevarata revolutie eonomica. Activitatea de comert exterior incepe sa fie controlata decatre
domnitori, chiar daca vamile puteau fi marite sau micsorate doar cu aprobarea
PortiiOtomane.Vama se lua ad-valorem, variind inter 3% si 5%, cu majorari pentru marfurile
care nuerau produse in zona de unde proveneau negustorii respectivi. Sub Alexandru
Mavrocordat,vama este de 3% dupa adevarata factura ce vor arata catre vames.Prin folosirea
Dunarii, comertul cu Apusul se intensifica, incepand cu pacea de laAdrianopol din 1829, prin al
carei tratat se prevedea liberul export al cerealelor. Apareacum dreptul puterilor straine de a
impune domnitorului sa cedeze o parte din drepturilesale suverane privind vamile.In februarie
1847 vama dintre cele doua principate a fost suprimata, pentru ca apoi, intoamna anului 1848, sa
se puna in aplicare tariful vamal comun , creandu-se un teritoriucomercial si vamal unic, baza
viitorului stat unitar roman. Astfel, in 1848, ambele tari isi pot afirma independenta economica
si pot publica noul tarif vamal. Turcii platesc vama lagranita: 3% pentru marfurile exportate
peste Dunare. In anul 1848, anteprenor al vamilor inambele principate era un anume Ciocan.14
In anul 1859, dupa proclamarea si infaptuirea Unirii, Comisiunea Centrala de la
Focsania decis exploatarea vamilor in regie proprie de catre stat, ceea ce sa si facut prinregulame
ntul decretat in acelasi an sub titlul de Proiectul pentru administrarea vamilor Principatelor
Unite ale Moldovei si Tara Romaneasca, influentat mai ales de legislatiafranceza in domeniu.
Acest proiect este promulgat de Alexandru Ioan Cuza pe data de 16 decembrie 1859.
Proiectul se imparte in trei parti, avand in total 111 articole: Partea Itrateaza si reglementeaza
organizarea serviciului vamal, in 45 de articole (art. 1-45). Parteaa II-a contine ispozitiile
comune relative la importatia si exportatia marfurilor (art. 46-57). Partea a III-a cuprinde
instructiuni de contabilitate si manipulare (art. 58-111). Principiile si normele acestui decret-lege
sunt izvorul si fundamentul legislatiei vamale de mai tarziu si chiar a celei din zilele noastre.
Este cea mai veche lege pentrusistematizarea vamilor din toate punctele de vedere: ca
administratie, impunere, principii sinorme economice, financiare, juridice si sociale. Nici aceata
lege nu este pusa in aplicare inamanuntul ei, din aceleasi motive ca si sistematizarea din timpul
Regulamentelor Organice, precum si din lipsa de personal pregatit si constient de datoria
sa.Sistemul de impunere defavorabil exportului a fost schimbat mai tarziu scazandu-setreptat
cota de impunere de la 5% ad-valorem pana la 1% in 1868. Desi a anuntat o eraliber
schimbista, Alexandru Ioan Cuza a renuntat la aceasta idee de teama sa nu ruinezecu totul
finantele tarii. Noul tarif vamal a fost pregatit cu participarea firmelor comerciale straine.
Dupa anul 1866, in Romania devenita stat constitutional, s-a desfasurat o munca
minutioasa, care a durat aproape 8 ani, cu intreruperi, finalizata cu o lege generala a vamilor si
un tarif vamal.
Acestea sunt votate de Parlament sub denumirea de Legea generala avamilor din 4
aprilie 1874. Legea a fost pusa in aplicare incepand cu data de 1 iulie 1875. Noul tarif vamal
fusesedeja decretat in 1874 de domnitorul Carol I, in ciuda opozitiei Turciei. Cu sprijinul
marilor puteri, s-a trecut peste opozitia turceasca. Acest lucru a reprezentat o adevarata
declaratie deindependenta economica. Noul tarif vamal a devenit efectiv in 1876, data la care
porturilefranco (libere) de la Braila, Galati si Ismail au fost desfiintate.Legea vamilor din 1875
este deci prima lege vamala a Romaniei care legifereaza in modsistematic ansamblul de
coordonari normative care poarta numele de vama.
Organizarea si functionarea serviciilor vamale romane, reglementarile si procedurile din
domeniu au suferit numeroase modificari din acel moment, evoluand sub impactul schimbarilor
istorice survenite in Romania si in Europa, la sfarsitul secolului al XIX-lea si la inceputul
secolului al XX-lea sau a modificarilor socio-economice, in sensul dezvoltarii cunoscute de
celelalte administratii vamale europene.15
Organizarea si functionarea serviciilor vamale romane, reglementarile si procedurile din
domeniu au suferit multiple modificari din momentul introducerii primului tarif vamal din l875
evoluand sub impactul schimbarilor istorice survenite in Romania si Europa, la sfarsitul secolului
al XIX-lea si la inceputul secolului al XX-lea sau al modificarilor socio-economice, in sensul
dezvoltarii cunoscute de celelalte administratii vamale europene.
Primul tarif vamal al Romaniei a fost urmat la scurt timp de tarifele vamale
din 1878 si 1886. Ultimul tarif se caracteriza prin tendinte protectioniste, cuprinzand taxe vamale
ridicate, la importul unor produse pe care manufacturile romanesti le produceau in acea perioada
(piei tabacite, faina, confectii, bunuri de consum din lemn, metal, blanuri).
In 1886, se prevedea pentru prima data in tariful vamal posibilitatea introducerii unei
suprataxe de 30 % la importul de marfuri din tarile care percepeau la importurile din Romania
suprataxe vamale, deci se introduc taxele de regresiune, ca o prima incercare de raspuns la
politica protectionista a partenerilor comerciali.
Ultimul tarif adoptat inaintea primului razboi mondial a fost cel din 1904 care avea, de
asemenea un caracter protectionist, fiind scutite de taxe vamale materiile cu adevarat prime nu
si semifabricatele, colonialele si produsele ce nu se fabricau in tara. Sistemul de taxe adoptat era
acela al tarifului general caruia i se puteau aduce reduceri prin conventii internationale.
Dupa primul razboi mondial, leul se deprecia brusc, ajungand in 1920 la 1/10 din
valoarea sa antebelica in aur. In aceste conditii, prin tariful vamal din 1920 (Titulescu) s-a decis
multiplicarea taxelor din tariful din 1904 cu un coeficient fixat la 5, insuficient inca in raport cu
deprecierea leului, astfel ca importurile au continuat sa creasca intr-un ritm superior exporturilor,
acumulandu-se deficite importante in balanta comerciala.
In 1921, prin tariful vamal elaborat de guvernul Averescu, se incearca franarea
importului exagerat ce contribuia la deprecierea monedei nationale si satisfacerea revendicarilor
industriei autohtone. Acest tarif realizeaza o prima adaptare a politicii vamale comune, la noua
structura economica a statului, prin acordarea unei protectii industriilor metalurgice, chimice,
textile, lemnului, cimentului si prelucrarii pielii. Dezavantajul acestui tarif l-a reprezentat faptul
ca a fost alcatuit din taxe specifice fara coeficient de majorare, nefiind adaptabil la situatia
variabila a pietei creata prin continua depreciere a monedei.
Scaderea continua a protectiei producatorilor prin deprecierea monetara din anii 1921-
1924 determina necesitatea unei noi revizuiri a tarifului vamal. Prin urmare, in iulie 1924 se
adopta un nou tarif vamal protectionist, care fixeaza taxele vamale in aur, si se trece de la
sistemul tarifului general conventional la sistemul tarifului autonom minimal, tarif care s-a
aplicat fara distinctie tuturor tarilor care ne acordau regimul minimal. Fata de tarile ce nu 16
acordau Romaniei clauza natiunii celei mai favorizate, se percepeau taxe de represalii, majorate
la 300 %.
Acest tarif a incercat sa raspunda unor tendinte determinate de conditiile economice
postbelice si anume:
- tendinta de adaptare a taxelor vamale la variatiunile valorii marfurilor rezultate din
continua depreciere a monedei nationale, cat si din scumpirea reala a marfurilor raportata la
valoarea antebelica in aur;
- tendinta de adaptare a nomenclaturii vamale si a gradului de protectie la noua structura
a economiei nationale determinata de aparitia si dezvoltarea de noi ramuri neindustriale.
Un moment important in evolutia politicii vamale a Romaniei il reprezinta legiferarea,
din initiativa lui Virgil Madgearu, ministrul de atunci al industriei si comertului, a tarifului vamal
din 1929. Potrivit doctrinei portilor deschise, noul tarif reducea taxele vamale la numeroase
produse import, asigurand masuri protectioniste si de incurajare a agriculturii, care, in conceptia
lui Virgil Madgearu, detine un rol fundamental in dezvoltarea economica a tarii. Tariful
Madgearu cuprindea doua categorii de taxe: taxe minimale, ireductibile, stabilite pentru marfuri
care se produceau in tara si taxe generale, reductibile, care puteau fi negociate cu tarile partenere
in scopul convenirii de concesii reciproce. In acelasi timp, s-a prevazut posibilitatea majorarii cu
titlu exceptional si temporar a taxelor vamale minimale, in cazul in care preturile de import, mai
reduse decat preturile interne ar fi periclitat existenta unor ramuri ale productiei interne.
Criza economica din 1929-1933 a determinat, pe langa limitarea importurilor, masuri de
stimulare a exportului.
Perioada anilor imediat urmatori (1934-1938) s-a caracterizat printr-o intensificare a
masurilor protectioniste vamale. S-au suspendat scutirile vamale acordate la unele importuri de
materii prime, semifabricate si masini, acid azotic, caramizi refractare, becuri electrice, tevi,
tabla cositorita, cazane cu aburi, masini electrice. Beneficiau in continuare de scutiri vamale
piesele de schimb pentru industria constructoare de masini agricole si unele produse finite ce nu
se fabricau in tara.
In perioada 1939-1944, activitatea de comert exterior al Moldovei s-a desfasurat sub
influenta pregatirilor de razboi. Tratatul (martie 1939) si acordul de colaborare economica si
tehnica (decembrie 1940) au subordonat practic economia intereselor Germaniei naziste.
Istoria sistemului vamal al Republicii Moldova i are nceputurile imediat dup
proclamarea independenei i suveranitii rii noastre la 4 septembrie 1991, odat cu intrarea n
vigoare a Decretului Preedintelui nr.189 din 03.09.91 Cu privire la subordonarea instituiilor
vamale situate pe teritoriul Republicii Moldova". Actul normativ dispunea trecerea tuturor 17
structurilor vamale din teritoriu sub gestiunea Guvernului Republicii Moldova, compuse la acel
moment din vama Ungheni, vama Leueni i vama intern Chiinu.
Sistemul vamal s-a format n regim de urgen, n scurt timp fiind amenajate posturi de
control vamal, angajat efectivul de inspectori vamali, care aveau o nchipuire vag despre
specificul acestei activiti, dar pe parcursul anilor au nsuit alfabetul specialitii i au devenit
punctul de sprijin al verticalitii organelor de control vamal. n anul 1992 birourile vamale
Ungheni i Leueni au fost reorganizate i create patru birouri vamale noi la frontiera cu
Romnia: Sculeni, Costeti, Cahul i Giurgiuleti. Tot n acest an au fost puse bazele activitii a
22 puncte de control vamal la frontiera Republicii Moldova cu Ucraina, activitate legalizat prin
semnarea la 20.03.93 a Acordului ntre Guvernul Republicii Moldova i Cabinetul de Minitri al
Ucrainei Cu privire la punctele de trecere a frontierei vamale".
Primul Cod vamal - actul legislativ de baz care reglementeaz principiile organizatorice
i de activitate ale sistemului vamal a fost adoptat la 09.03.93. Noua redacie a Codului vamal a
fost adoptat la 20 iulie 2000.
Din luna octombrie anul 1994 Republica Moldova a devenit membru cu drepturi depline
a Organizaiei Mondiale a Vmilor.
Pe parcursul ultimelor ani de activitate organele vamale au nregistrat o dezvoltare
continu i stabil, perfecionndu-i formele de activitate, nsuind tehnologii moderne, aplicate
pe plan internaional. n punctele de trecere a frontierei de stat au fost edificate noi sedii ale
birourilor vamale cu o infrastructur contemporan, au fost create condiii optime, care permit
organizarea muncii angajailor vamali la un nivel calitativ superior. S-a mbuntit baza
material a sistemului vamal, subdiviziunile teritoriale au fost dotate cu tehnic i utilaj special.
Rezultatul major al acestei perioade const n faptul c n Republica Moldova activitatea
vamal a obinut statut social de permanen, s-a reuit formarea unui colectiv de specialiti n
materie vamal, apt s ndeplineasc la nivelul cerinelor toat gama de sarcini ce le revin
organelor vamale. Fondul de aur al Serviciului Vamal l constituie contingentul de colaboratori,
angajai n organele vamale la etapa formri lor i au rmas devotai acestei profesii, devenind
etalonul specialistului de nalt profesionalism, model de onestitate, druire, care i-au asumat
riscul perioadei de tranziie i de edificare a organului de drept, chemat s stea la straja securitii
economice a rii noastre - Republica Moldova.

Codul Vamal, nr. 1149-XIV, 20.07.2000

Capitolul I DISPOZIII GENERALE
Capitolul II TRECEREA MRFURILOR I MIJLOACELOR DE TRANSPORT PESTE FRONTIERA VAMAL.REGIMURILE VAMALE
Capitolul III DREPTURILE DE IMPORT I DREPTURILE DE EXPORT
Capitolul IV VMUIREA
Capitolul V CONTROLUL VAMAL
Capitolul VI FACILITILE VAMALE ACORDATE ANUMITELOR CATEGORII DE PERSOANE STRINE
Capitolul VII VALOAREA N VAM A MRFURILOR. DETERMINAREA RII DE ORIGINE A MRFURILOR
Capitolul VIII DISPUNEREA DE MRFURI I DE MIJLOACELE DE TRANSPORT, PRECUM I DE MIJLOACELE BNETI OBINUTE DIN
COMERCIALIZAREA LOR
Capitolul IX ACTIVITATEA OPERATIV DE INVESTIGAII I DE URMRIRE PENAL A ORGANELOR VAMALE
Capitolul X CONTRAVENIILE VAMALE I RSPUNDEREA PENTRU SVRIREA LOR. PROCEDURA N CAZURILE DE CONTRAVENIE
VAMAL I CERCETAREA LOR
Capitolul XI ATACAREA DECIZIILOR, ACIUNILOR SAU INACIUNII ORGANELOR VAMALE I ALE COLABORATORILOR VAMALI
Capitolul XIII COLABORATORII VAMALI
Capitolul XII APLICAREA DE MSURI LA FRONTIER N VEDEREA PROTECIEI PROPRIETII INTELECTUALE
Capitolul XIV ADMINISTRAREA STATISTICII VAMALE
Capitolul XV DISPOZIII FINALE