Foto: Alexandru Olanescu

An 2 - Nr. 16/17 aprilie/mai 2006

Jurnal virtual
Muzeul "Astra"

Publicatie culturala a Complexului National Muzeal "Astra" Sibiu, in fornat electronic.

www.jurnal.muzeulastra.ro
c
( ) 2006 - Complexul National Muzeal "Astra" Sibiu
www.jurnal.muzeulastra.ro
Muzeul "Astra"

Jurnal virtual
SUMAR nr. 16/17 aprilie - mai 2006

EDITORIAL
Ziua Internaţională a Muzeelor - cronică specială (C. Crişan)

CRONICA
Cronica lunilor aprilie şl mai (C. Crişan)

MUZEUL "ASTRA" PENTRU 2007

Muzeul "ASTRA" se îmbracă în straie noi: brand-ul muzeului
pentru 2007 (Gabriel Bucurstan)

NOUTĂŢI ŞI EVENIMENTE
Noaptea muzeelor - spectacolul luminilor în noapte (Anca
Gaston, Raluca Andrei)
Noul serviciu de audio-ghidaj în Muzeul în Aer Liber (Gabrie
Bucurstan)
Mărturii ale civilizaţiei transilvane în comunităţile interetnice
(Camelia Ştefan)
Expoziţia "Morala Creştină - călăuză în viaţa de zi cu zi a
comunităţii săseşti" (Cosmina Frăţilă)
Lansarea catalogului colecţiei de cahle a Muzeului "ASTRA"
(Karla Roşca)
Dhobigat - filmul lunii mai la Studioul de Film "ASTRA"
(Franciska Coman)
Meşteşugul tradiţional e brăţară de aur (Eliza Penciu)
Expoziţia "Vestimentaţie noneuropeană" (Gabriela Mihălţian)
O poartă deschisă spre Europa pentru Muzeul "ASTRA" prin
ATLASSIB (Eliza Penciu)
23 aprilie - Ziua naţională a bibliotecarului (Daniela Muntean)

MUZEUL ESTE UN TEZAUR

Botezul unei expoziţii în cadrul CNM "ASTRA" (Ada Popa)

MUZEUL ESTE O O ŞCOALĂ Muzeul ASTRA - Jurnal

Pedagogia Muzeală - o experienţă de neuitat (Raluca Andrei) virtual - publicaţie în format
Moara de vânt - poveste (Geanina Curcă) electronic a Complexului
Fotografie veche şi pedagogie muzeală (Delia Voina) Naţional Muzeal "ASTRA" -
iunie 2006
MUZEUL ESTE OGLINDA ISTORIEI CULTURALE
Darul de mormânt din Duminica Paştilor la Rod (Carmina Coordonator Jurnal:
Maior) Prof. dr. Corneliu Bucur
Din istoria tiparului sibian - serial (III) (Mihaela Vasilief)
iIndonezia - salba de smaralde a Ecuatorului (Raluca Redactor Şef: C. Crişan
Zsukovski)
Pasca - tarta rituală pe masa creştinilor de Paşti (Daniela Colegiu Redacţional:
Muntean) Maria Bozan, Mirela Creţu,
Iuliu Poper - explorator în Ţara de Foc şi Patagonia (Dorana Mirela Lebu, Valer Deleanu,
Cioran) Gabriel Bucurstan
Istoria Lăzii Săseşti (Simona Malearov)
Domnul Profesor Nicolae Balotă în Muzeul "ASTRA" (Ada Foto: Al. Olanescu
Popa)

1 IUNIE IN MUZEUL DIN DUMBRAVA

IMPRESII

www.jurnal.muzeulastra.ro
EDITORIAL
Muzeele din lumea întreagă
sărbătoresc în fiecare an, la 18 mai,
Ziua internaţională a Muzeelor, o zi a
porţilor deschise către publicul larg,
destinată, de asemenea, întăririi
relaţiilor de colaborare între muzee.
Tema aleasă de ICOM (Consiliul
Internaţional al Muzeelor) pentru
acest an - „Muzeele şi tinerii”
(respectiv manifestările culturale
specifice, inspirate de această temă)
urmăreşte să atragă tineretul către un
dialog viu cu instituţiile culturale, în
vederea redefinirii -într-o perspectivă
modernă a contribuţiei pe care aceste
instituţii trebuie să le aibă la
modelarea societăţii de maine.
Muzeele sunt adevărate ferestre
către lume, factori principali ai
dezvoltării dialogului cultural şi a
toleranţei, iar tinerii de astăzi, sunt
moştenitorii şi transmiţători pe mai
departe ai valorilor autentice de
cultură şi civilizaţie.
3
jurnal
virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
18 MAI - ZIUA INTERNAŢIONALĂ A MUZEELOR -
CRONICĂ SPECIALĂ
În sensul dezvoltării dialogului permanent al muzeului cu publicul tânăr, se
înscrie şi programul „Luna adolescenţei” (18 mai 18 iunie) lansat de Muzeul
„ASTRA” cu ocazia Zilei internaţionale a Muzeelor, program prin care, pentru o
perioada de lună de zile, au fost oferite tinerilor reducerea cu 50% a tarifelor de
acces în muzeele complexului, gratuităţi pentru diverse servicii şi o paletă largă
de manifestări culturale dedicate lor.
Complexul Naţional Muzeal „ASTRA” a dorit să marcheze această Zi
Internaţională a Muzeelor într-un „spectacol” al multiculturalităţii, printr-un
complex de manifestări ilustrând atât munca de teren a muzeografului
profesionist şi a cercetătorului, precum şi modalităţile de valorificare a
patrimoniului cultural. Pe acest plan s-au înscris deschiderea sesiunii naţionale
„Mărturii ale civilizaţiei transilvănene în comunităţile interetnice” şi expoziţia
„Morala creştină călăuză în viaţa de zi cu zi a comunităţii săseşti”, ilustrând
obiectual, prin fotografii şi documente, importanţa pe care religia şi biserica au
avut-o şi o au pentru etnicii saşi din Transilvania. Acest eveniment încununat cu
lansarea catalogului de cahle (amănunte într-un articol dedicat în Jurnal) a fost
onorat cu participarea: Zeno Karl Pinter, subsecretar de stat în Departamentul
pentru Minorităţi Etnice, Iosif Moldovan, vicepreşedintele Consiliului Judeţean
Sibiu, episcopul Cristoph Klein, profesorul Paul Philippi şi reprezentantul
Prefecturii Sibiu, Dan Nanu.
În acest an, de 18 mai, Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „ASTRA”, a
oferit publicului său multe prilejuri de încântare, în cadrul Sărbătorii Mărginimii,
care a urmărit punerea în valoare a culturii tradiţionale a Mărginimii Sibiului, în
primul rând prin reprezentare patrimonială în cadrul muzeului în aer liber din
Dumbrava. Expoziţia „Patrimoniu vernacular din Mărginimea Sibiului”, -
organizată în Pavilionul central de la intrarea principală a muzeului în aer liber- o
expoziţie consacrată arhitecturii tradiţionale din Mărginime, relevă marele
potenţial de civilizaţie şi cultură, în ambele componente patrimoniale materială
şi imaterială-, pe care îl prezinză această zonă, altfel bine reprezentată în muzeul
nostru. Au fost vernisate, tot în cadrul acestei manifestări troiţele restaurate din
Sibiel şi Cacova, restaurarea pivei din Rod, precum şi două noi monumente, ce
îmbogăţesc zestrea muzeului, respectiv gospodăria atelier de prelucrare a
straielor din Tilişca şi complexul de industrii textile (piuă şi dârste) din Gura
Râului. Este de reţinut că prin noile achiziţii realizate, cele 17 monumente
provenind din Mărginimea Sibiului se constituie în colecţia cea mai mare pe plan
zonal din muzeul în aer liber.
Sărbătoarea Mărginimii a fost un excelent prilej şi pentru lansarea de către
antropologul Dumitru Budrala a lucrării „Ultimii Păstori” o antologie de poezii
populare şi fotografii, valorificând o cercetare personală a unor aspecte de
civilizaţie pastorală din Carpaţi.
Ziua Internaţională a Muzeelor a constituit momentul ideal pentru lansarea
atat a noului brand al muzeului, în perspectiva anului 2007, al Capitalei Culturale,
cât şi al unor noi servicii de informare oferite publicului, respectiv serviciul de
audioghidare prin aparate mobile ce oferă peste 10 ore de informaţii despre
monumentele din muzeu în limba română, engleză, franceză şi germană
(amănunte într-un articol dedicat al Jurnalului).
Ciprian Crişan

www.jurnal.muzeulastra.ro
CRONICA
Jurnalul virtual al Muzeului
"ASTRA" îşi face o credinţă din a
urmări cu mare atenţie şi a vă
înfăţişa Dumneavoastră momentele
semnificative din viaţa muzeului, -
manifestări culturale şi activităţi
educaţionale importante- şi de a va
conecta la realităţile muzeului.
4
jurnal
virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
CRONICA LUNILOR APRILIE - MAI
Jurnalul virtual al Muzeului "ASTRA" îşi face o credinţă din a urmări cu mare
atenţie şi a vă înfăţişa Dumneavoastră momentele semnificative din viaţa
muzeului, -manifestări culturale şi activităţi educaţionale importante- şi de a va
conecta la realităţile muzeului.
Să deschidem aşadar cronica din care vom "lectura" şi vom desprinde
evenimentele importante ce s-au desfăşurat în lunile aprilie si mai 2006.
Lansarea CD-ului Jurnalului, expoziţia "Rromii intre integrare şi marginalizare
(deschisă cu ocazia "Zilei mondiale a Rromilor"), sărbătoarea "Floriilor" în
Muzeul în aer liber, vernisajul expoziţiei "Transparenţa semiotică a icoanei pe
sticlă. Nicolae Suciu - in memoriam", slujba de inviere la Biserica din Bezded şi
premiera spectacolului vizitării nocturne a muzeului (posibilitatea vizitării
muzeului în nocturnă devenind o facilitate adăugată gamei largi de servicii oferite
de muzeu) sunt principalele momente culturale ale lunii aprilie, câteva dintre
acestea fiind si titluri în sumarul Jurnalului.
La început de mai 2006, Ziua internaţională a Familiei si faza judeţeană a
Olimpiadei Naţionale "Meşteşuguri artistice tradiţionale" (Avrig, 7 mai) vor
deschide seria unor manifestări dedicate tineretului, perioada 18 mai - 18 iunie
a.c. Fiind de altfel declarata de muzeul nostru "Luna adolescenţei", perioadă în
care accesul tinerilor în muzeu a fost facilitat prin reduceri substanţiale şi o
incitanta ofertă de programe culturale ce le-au fost dedicate.
Sezonul a fost deschis în data de 18 mai - de Ziua Internaţională a Muzeelor,
care în acest an este dedicată tocmai rolului important pe care muzeul trebuie să-
l aibă în educaţia tinerilor, prin "Sarbatoarea Mărginimii" (vernisarea unor
monumente provenind din satele Mărginimii Sibiului reconstruite sau
restaurate), prezentarea unui un nou serviciu, de audio-ghidaj în muzeul în aer
liber, cu ajutorul unor terminale mobile ultramoderne şi lansarea cărţii "Ultimii
păstori" (semnată Dumitru Budrala şi Maria Sterp). Tot în cadrul acestei mari
sărbători a muzeelor şi a tinerilor, prin vernisajul expoziţiei "Morala creştină -
călăuză în viaţa de zi cu zi a comunităţii săseşti" şi lansarea catalogului de cahle
al colecţiei Muzeului "ASTRA", tipărit cu sprijinul Guvernului României, a debutat
şi sesiunea naţională de comunicări "Mărturii ale civilizaţiei transilvănene în
comunităţile interetnice". Muzeu "ASTRA" - o casă a culturii - a găzduit pe 19 mai
simpozionul "Cercul literar de la Sibiu şi cultura europeană" şi si-a întâpinat
oaspeţii, importante nume pe arena culturii româneşti, domnii Nicolae Balotă şi
Deliu Petroiu. Pe 20 mai - o nouă sărbătoare internaţională, de asemenea
dedicată muzeelor şi tineretului - "Noaptea muzeelor", simultan organizată în
muzeul în aer liber din Dumbrava (cu viztare nocturnă, spectacole folclorice si
multă … multă distracţie) şi la Muzeul "Franz Binder" din Piaţa Mică (expoziţie în
spaţii neconvenţionale, drumul lanternelor - ghidaje cu lanternele, spectacol
muzical din repertoriul Edith Piaf, susţinut de artista Gabriela Neagu, vizitarea
expoziţiilor deschise etc.) a atras zeci de mii de vizitatori către oferta de
spectacol a Complexului Naţional Muzeal "ASTRA". Pe 1 iunie muzeul a pregătit
spaţii şi ocazii de rasfăţ ale copilăriei, prin jocuri, concursuri şi vizite gratuite în
toate muzeele complexului.
Dacă nu toate momentele prezentate înainte vor fi consemnate -în articole
dedicate- între paginile Jurnalului, am ţinut să le cuprindem într-un şir care să vă
călăuzească gândurile către muzeu, către vocaţia sa culturală şi educaţională,
care EXISTĂ, dincolo de funcţia sa de tezaur de valori muzeale, pentru a vă
inspira bucurie, dragoste de cunoaştere şi credinţă în valorile adevărate ale
tradiţiei.
Ciprian Crişan

www.jurnal.muzeulastra.ro
MUZEUL ASTRA
PENTRU 2007
Muzeul ASTRA şi-a lansat noile
reprezentări grafice de promovare a
programului cultural pentru
Capitala Culturală Europeană 2007.
În acest context, campania de
promovare, a tot ceea ce şi-a
propus Muzeul să ofere publicului,
se poate defini prin noul logo,
realizat de recunoscutul grafician
Stefan Orth.
Muzeul ASTRA se pregăteşte de
peste zece ani pentru a deveni una
din marile vedete de frontispiciu ale
Capitalei Culturale Europene.
Recunoaşterile şi aprecierile, de
cele mai multe ori internaţionale,
încurajează instituţia, în a-şi
continua misiunea de promovare a
valorilor cultural tradiţionale într-un
context din ce în ce mai mult
internaţionalizat, iar din 2007,
European. Noul context European,
definit de două importante
evenimente pentru România
(intrarea în Uniunea Europeană) şi
pentru Sibiu (titlul de Capitală
Culturală Europeană) găseşte
instituţia sibiană „...capabilă să
reprezinte printr-un patrimoniu
original, de expresie şi de interes
european, propria identitate
cultural istorică şi etnografică a
poporului român,...o instituţie
emblematică pentru România, care
va fi receptată pe plan european ca
una dintre cele mai importante
instituţii continentale”. (C.B.)
5 Gabriel Bucurstan
jurnal
virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
BRAND-UL MUZEUL ASTRA PENTRU ANUL 2007 SAU
MUZEUL ASTRA SE ÎMBRACĂ ÎN STRAIE NOI
Simbolul ce va reprezenta cele 25 de proiecte ale Muzeului ASTRA, în anul 2007,
surprinde trei ipostaze de înţelegere şi cunoaştere a instituţiei de către public.
Dimensiunea cultural - europeană (o configuraţie circulară a personajului cu
stelele simbol ale Uniunii Europene), prin care, Muzeul ASTRA doreşte să se
adreseze unui public, a cărui principal motiv de vizitare este de a se regăsi în
acest spaţiu.
“…CERCUL, forma geometrică absolută, care dă sentimentul de completitudine,
de întreg, care pentru noi înseamnă, din 2007, Uniunea Europeană, exprimă:
deschiderea şi permeabilitatea culturală manifestată de Sibiu de-a lungul
secolelor, acceptarea tuturor elementelor de influenţă cultural europeană,…
exprimă integrarea noastră în Uniunea Europeană.” (Corneliu Bucur Director
General Muzeul ASTRA)
Dimensiunea cultural - istorică (două lucarne simbol arhitectural care de această
dată reprezintă cunoaşterea şi înţelegerea, dar în aceiaşi măsură legătura oraş -
sat ), reprezintă pentru Muzeul ASTRA, cunoaşterea şi înţelegerea unui simbol al
interacţiunii dintre civilizaţia rurală şi cea urbană. Muzeul ASTRA oferă
vizitatorului o călătorie iniţiatică, o poveste despre Europa.
“Doar aşa se mărturiseşte şi se împlineşte un ideal apărut după război potrivit
căruia şansa într-o perspectivă modernă şi într-o competiţie universală a Europei
este de a se exprima la nivelul tuturor resurselor şi valorilor de potenţial pe care le
are.” (C.B.)
Cea de a treia dimensiune este definită de imaginea de ansamblu; un personaj
pozitiv (fară nume sau poate, Muzeul ASTRA), care se bucură, alături de noii
prieteni, pentru destinaţia descoperită. Este copilaria Europei …iar Muzeul
ASTRA o reprezintă.
Pentru Programul Capitalei Culturale, Muzeul ASTRA vine cu un Program de 25
de proiecte, pe masura titlului auspiicilor care le subsumează, adoptând
sintagma: „Tradiţia fără modernitate este o înfundătură dar modernitatea fără
tradiţie este o curată şi totală nebunie” (Contele de Sansbury), definindu-se drept
un program „...amplu de manifestări cultural ştiinţifice şi artistice, un program de
divertisment şi de mare interes turistic şi recreativ, un program de o subliniată
tentă de interactivitate cu turiştii, un program de empatie generală pentru toate
categoriile de vârstă”(C.B). În completarea acestui program, vin preocupările
Muzeului pentru a face publicului, care intră pe porţile instituţiei, o bună primire,
petrecerea cât mai instructivă a timpului, ofertarea de servicii cât mai generoase
şi diverse în toate planurile (informaţional şi de petrecerea şi de acel climat de
bună simţire în momentul vizitării, ţinând seama şi de grandoarea muzeului, de
condiţiile cu totul excepţionale a parcului din Dumbrava Sibiului).
Pentru toate acestea Muzeul ASTRA se aşteaptă la vizitatori. La mulţi vizitatori.
La vizitatori din Sibiu, „...cu o detenta culturală care să-i facă întru totul
compatibili, responsabili şi demni de noua calitate de a fi locuitorii unei
cetăţi capitale culturale europene. La turişti care să-şi distribuie cu
discernământ câmpul de interese, încât Muzeul ASTRA să deţină un loc
preferat din punctul de vedere al vizitării. La turişti tineri, din toată Europa,
pentru redescoperirea Europei răsăritene (este petru prima dată, în
această parte a continentului, când o ţară se revelează şi este investită cu
cea mai înaltă calitate, din punct de vedere al preţuirii patrimoniului său
cultural)”(C.B.).
Iniţiată în urmă cu o săptămână, campania de comunicare a acestor noi valori,
are în vedere o dezvoltare fără precedent a imaginii şi mesajului pe care Muzeul
ASTRA îl are pentru locuitorii şi vizitatorii Capitalei Culturale a Europei.

www.jurnal.muzeulastra.ro
Noutati si evenimente
Acţiune europeană, aşezată sub
patronajul Consiliului Europei şi prin
directa implicare a direcţiei muzeelor
din Franţa, „Noaptea muzeelor”, fiind
organizată foarte aproape, în timp, de
Ziua Internaţională a Muzeelor (18
mai), a beneficiat de egida sub care s-
au desfăşurat acţiunile ocazionate de
tematica acestui an, „muzeele şi
publicul tânăr”.
6
jurnal
virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
SPECTACOLUL LUMINILOR IN NOAPTE - 20 MAI 2006
După răsunătorul succes înregistrat anul trecut, Complexul Naţional Muzeal
„ASTRA” a răspuns şi în acest an invitaţiei onorante primite şi de această dată din
partea Ministerului Culturii din Franţa, Departamentul de Comunicare şi
Comitetului General ICOM, de a se alătura prestigiosului program european
dedicat muzeelor: Noaptea Muzeelor.
În acest an, tema acestei „nopţi albe” în muzeu a fost Muzeele şi tinerii. S-a
lansat, cu această ocazie, şi un program special adresat tuturor tinerilor de vârstă
şcolară din România: Luna adolescentului (18 mai 18 iunie) modalitate prin
care instituţia noastră înţelege să vină în întâmpinarea tuturor celor care, în
preajma finalului de an şcolar şi a vacanţei de vară doresc să-şi petreacă zilele
festive în cadrul muzeului în aer liber, din Dumbrava Sibiului. Toţi tinerii vor
beneficia (individual sau în grup organizat) de o reducere de 50% din tarifele
obişnuite la intrare sau la serviciile culturale oferite de muzeul în aer liber.
În seara zilei de sâmbată, 20 mai 2006, Muzeul Civilizaţiei Populare
Tradiţionale ASTRA împreună cu Muzeul de Etnografie Universală „Franz
Binder” şi-au deschis larg porţile, alături de mai toate muzeele europene, pentru
a primi şi delecta publicul cu o serie întreagă de activităţi.
Lume multă, forfotă mare, grupuri mai mici sau mai mari care străbat aleile.
Acesta a fost tabloul surprins în seara zilei de 20 mai, în Muzeul în aer liber, din
Dumbrava Sibiului, unde, câteva mii de oameni, copii, adulţi şi vârstnici, s-au
adunat pentru a petrece câteva ore în peisajul satului tradiţional de odinioară.
Pentru anul acesta, organizatorii au propus un program special: vizite inedite,
plimbări nocturne, concursuri pentru copii, proiecţii de filme, concerte de muzică
populară şi cultă, concert de toacă şi slujbă religioasă la Biserica de lemn din
Bezded, etc.
(continuare in pagina urmatoare) =>

www.jurnal.muzeulastra.ro
Noutati si evenimente
Acţiune europeană, aşezată sub
patronajul Consiliului Europei şi prin
directa implicare a direcţiei muzeelor
din Franţa, „Noaptea muzeelor”, fiind
organizată foarte aproape, în timp, de
Ziua Internaţională a Muzeelor (18
mai), a beneficiat de egida sub care s-
au desfăşurat acţiunile ocazionate de
tematica acestui an, „muzeele şi
publicul tânăr”.
7
jurnal
virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
La Muzeul de Etnografie Universală „Franz Binder”, programul dedicat
Nopţii Muzeelor, a debutat cu un recital, susţinut de către actriţa Gabriela Neagu,
din repertoriul celebrei cântăreţe Edith Piaf. Publicul numeros a fost deosebit de
impresionat de prestaţia deosebită a actriţei. Surpriza organizatorilor a constat în
vizitarea expoziţiilor Din cultura şi arta popoarelor lumii expoziţia permanentă a
Muzeului „Franz Binder”, Egiptul. Lumini şi umbre. Fotografii de Jeni Costea,
Morala creştină, călăuză de zi cu zi a comunităţii săseşti, Transparenţa semiotică
a icoanei pictate pe sticlă. Nicolae Suciu, in memoriam la lumina lanternelor.
Pe parcursul serii, în curtea interioară a muzeului, au avut loc proiecţii de filme:
Paris, arcă a timpului, Egipt. Pe firul Nilului, Mircea Eliade şi redescoperirea
sacrului. În cadrul expoziţiei permanente „Din cultura şi arta popoarelor lumii” a
putut fi vizionat filmul „China astăzi”.
Deşi, a reprezentat o premieră pentru Muzeul “Franz Binder”,
evenimentul a avut un deosebit success, vizitatorii sosind într-un număr mare,
chiar şi la orele înaintate din noapte.
Spectacolul luminilor nocturne, a oferit şi în acest an, posibilitatea
iubitorilor de muzeu, de a pătrunde în tainele miracolului nopţii.
Anca Gaston, Raluca Andrei

www.jurnal.muzeulastra.ro
Noutati si evenimente
De anul acesta, Muzeul ASTRA
deschide două noi servicii de
informare. Pe de o parte, serviciul
gratuit al info-chioşcurilor din Piaţa
Mică şi din Muzeul în aer liber, care
oferă informaţii scrise şi fotografice
detaliate despre cele două locaţii,
iar mai nou, urmănd să fie lansat de
18 mai - Ziua Muzeelor, a serviciului
de AUDIO – GHIDAJ în Muzeul în aer
liber din Dumbrava Sibiului.
8
jurnal
virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
SERVICIU DE AUDIO - GHIDAJ IN MUZEUL DIN
DUMBRAVA SIBIULUI
Dacă anul acesta muzeul şi-a deschis interioarele pentru vizitare ceva mai
devreme (de Paşti), luna Mai înseamnă începutul sezonului turistic pentru
Muzeul ASTRA... Şi aşa cum am înţeles, în fiecare an, oferta cultural - turistică a
Muzeului ASTRA se diversifică şi răspunde din ce în ce mai mult necesităţilor
culturale ale publicului, şi ele din ce în ce mai moderne şi mai clar conturate spre
cunoaştere, confort şi diversitate.
Pentru a onora astfel de solicitări, Muzeul ASTRA a înţeles nevoia de a ţine cont
de părerile vizitatorilor săi, iar proiectele care sunt derulate de muzeu, nu fac
altceva decât să îmbunătăţească şi să modernizeze accesul la informarea,
confortul şi diversitatea serviciilor şi produselor cultural turistice puse la dispoziţia
publicului vizitator.
Începând cu costurile de acces în muzeu, care pentru prima dată, prin varietatea
ofertei de preţ, răspund nevoilor vizitatorilui, iar prin facilităţile de tarif recunosc şi
răsplătesc interesul pentru MUZEU a unei familii, a unei şcoli sau chiar a unui
copil, muzeul îşi îmbunătăţeşte permanent mijloacele de dialog cu publicul său.
Ce este serviciul de audio - ghidaj?
Proiectul Audio-ghidurilor în Muzeul ASTRA, vine să răspundă dorinţei de
interacţiune a vizitatorului cu monumentele existente, prin intermediul
informaţiilor despre acestea, a istoriei şi poveştilor din spatele fiecărei case, a
fiecărui loc din muzeu. În acest sens, existenţa unor astfel de aparate, care au
inregistrate informaţii audio acumulând 10 ore de conţinut în ROMÂNĂ şi alte 3
limbi de circulaţie (FRANCEZĂ, ENGLEZĂ ŞI GERMANĂ), introduce O NOUĂ
MODALITATE DE CUNOAŞTERE A MUZEULUI.
Faţă de ghidajul clasic din muzeu, serviciul de audioghidaj vine cu trei noi
beneficii: flexibilitatea timpului de vizitare cu ghid (preţul unui aparat nu implică o
limitare de timp pentru returnare), flexibilitatea traseului de vizitare (vizitatorii pot
alege ritmul, gradul de interes şi traseul dorit de vizitare), preţul fix (pentru toate
cele 4 limbi de ghidaj).
Noul serviciu al Muzeului ASTRA vine în urma a 6 luni de pregătiri atât în ceea ce
priveşte aparatura, semnalizările şi materialele de promovare, dar mai ales a
pregătirii personalului Muzeului pentru a administra un astfel de serviciu. În acest
sens, până în 18 mai, angajaţii Muzeului ASTRA vor beneficia de un Program de
pregătire în ceea ce priveşte utilizarea aparaturii audio-ghid, vânzarea noului
serviciu, precum şi modele de management financiar al programului audio-ghid.
Echipa de proiect multumeşte partenerilor
Proiectul Audio - ghid a fost realizat prin programul de Asistenţă pentru
Proiecte Mici (SPA) iniţiat de US Peace Corps şi Agenţia Statelor Unite
pentru Dezvoltare Internaţională (USAID). Finanţarea adiţională a proiectului a
fost asigurată de Programul de Dezvoltare a Intreprinderilor Mici si Mijlocii
(EDS) înfiinţat de USAID şi implementat de CHF Internaţional România. De
asemenea, ducerea la bun sfârşit a acestui proiect a fost posibilă datorită
colaborării Asociaţiei de Prietenie Ille et Vilaine Sibiu, Centrului Cultural German
Sibiu, Postului de Televiziune TV9 şi Posturilor de Radio Vocea Evangheliei şi
Radio România Actualităţi.
Gabriel Bucurstan

www.jurnal.muzeulastra.ro
Noutati si evenimente
Manifestarile care vor insoti
Simpozionul national "Mărturii ale
civilizaţiei transilvănene în
comunităţile interetnice" sunt
organizate de Complexul Naţional
Muzeal „ASTRA”, respectiv Muzeul
de Etnografie şi Artă Populară
Săsească “Emil Sigerus” si de
Fundaţia „Muzeul ASTRA”, cu
sprijinul financiar al Guvernului
României – Departamentul pentru
Relaţii Interetnice.
9 Cosmina Frăţilă
jurnal
virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
MĂRTURII ALE CIVILIZAŢIEI TRANSILVANENE ÎN
COMUNITĂŢILE INTERETNICE - SIMPOZION NAŢIONAL
În perioada 17-19 mai 2006, Complexul Naţional Muzeal „ASTRA”invită pe
toţi cei interesaţi de valorile civilizaţiei tradiţionale săseşti (atât publicul larg, cât şi
specialişti), la Sesiunea Naţională Mărturii ale civilizaţiei transilvănene în
comunităţile interetnice şi la lansarea lucrării: Mărturii ale civilizaţiei
transilvănene- colecţia de cahle a Muzeului „ASTRA”.
Manifestările sunt organizate de Complexul Naţional Muzeal „ASTRA”,
respectiv Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Săsească “Emil Sigerus” si de
Fundaţia „Muzeul ASTRA”, cu sprijinul financiar al Guvernului României –
Departamentul pentru Relaţii Interetnice.
Sesiunea naţională, mai sus menţionată, va începe în seara de 17 mai cu
sosirea invitaţilor (specialişti şi oficialităţi) din ţară, din centrele universitare şi de
cercetare de la Sibiu, Bucureşti, Cluj, Braşov, Făgăraş, Oradea, Satu Mare,
Hunedoara, Miercurea Ciuc, Câmpulung Moldovenesc.
În 18 mai, la orele 10, va avea loc deschiderea oficială a sesiunii şi lansarea
lucrării Mărturii ale civilizaţiei transilvănene- colecţia de cahle a Muzeului
„ASTRA”, în prezenţa oficialităţilor, a invitaţilor din ţară şi din localitate. Sesiunea
propriu-zisă va începe la ora 11, cu desfăşurarea comunicărilor pe doua secţiuni:
etnografie şi istorie-arheologie. Programul de dupa-amiază al sesiunii va include
vizitarea Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale “ASTRA”, în special a
gospodăriilor de la Poienii de Jos, Orşova, Lisa, Poiana Sibiului, Tilişca, Corund,
Râşculiţa, Obârşa. Aici, vizitatorii vor putea viziona o valoroasă colecţie de cahle
din zone etnografice diferite, realizate în stiluri şi tehnici variate, urmate de
vizitarea expoziţiei Patrimoniul vernacular al Mărginimii Sibiului.
De la orele 17 este prevăzută participarea la vernisarea monumentelor,
inaugurate cu ocazia Zilei Internaţionale a Muzeelor: Gospodăria-atelier pentru
prelucrarea straielor din Tilişca, Complexul de industrii hidraulice din Gura-
Râului, Piva hidraulică cu batere verticală şi vâltoare din Rod, restaurată în 2005,
Troiţa de lemn din Sibiel şi Troiţa de piatră din Cacova (având picturile restaurate
recent)
În dimineaţa zilei de 19 mai se vor desfăşura ultimele comunicări şi
concluziile sesiunii. Lucrările se vor încheia cu vizitarea expoziţiei de bază a
Muzeului de Etnografie şi Artă Populară Săsească “Emil Sigerus”: Cahle
transilvănene. Secolele XV-XIX şi cu vizionarea touch screen-ului dedicat
ansamblului arhitectonic din Piaţa Mică.
Camelia Ştefan
EXPOZIŢIA: "MORALA CREŞTINĂ - CĂLĂUZĂ ÎN
VIAŢA DE ZI CU ZI A COMUNITĂŢII SĂSEŞTI"
Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Săsească “Emil Sigerus”,parte a
Complexului Naţional Muzeal ASTRA va invita la vernisarea expoziţiei Morala
creştină - călăuză în viaţa de zi cu zi a comunităţii săseşti la orele 10.00, la care
sunt invitaţi şi aşteptaţi atât oameni de cultură din Sibiu, cât şi toţi iubitorii de artă
populară săsească.
Expoziţia introduce vizitatorul în momentele cruciale ale vieţii comunităţii
săseşti - botez, confirmare, căsătorie şi moarte, prin etalarea celor mai sugestive
obiecte: certificate de botez sau confirmare, cărţi de rugăciuni sau biblii cu
maxime cu conţinut moral-creştin şi dedicaţii din partea preotului, podoabe şi
ştergare ceremoniale etc.
Vernisarea expoziţiei va fi urmată de lansarea lucrării Mărturii ale civilizaţiei
transilvane colecţia de cahle a Muzeului "ASTRA".
Expoziţia reliefează simbioza dintre valorile din lumea satului tradiţional
săsesc şi preceptele moralei creştine evanghelice. Nu exista domeniu de viaţă
socială ori privată în comunitatea săsească transilvăneană care să nu se ghideze
după “valorile eternului”, fapt manifestat vizibil în peisajul cultural al satului prin
imaginea bisericile-cetăţi, în comportamentul vestimentar prin portul de
sărbătoare, în amenajarea interiorului locuinţei prin mobilier şi ţesături cu
inscripţii de morală.

www.jurnal.muzeulastra.ro
Noutati si evenimente
Sobele şi şemineele de teracotă nu
reprezintă numai obiecte de
decoraţiuni interioare, ci şi o
tehnică de încălzire ce îmbină
valorile ancestrale ale vieţii cu
respectul faţă de mediul
înconjurător.
10
jurnal
virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
18 MAI 2006 - LANSAREA CATALOGULUI COLECŢIEI
DE CAHLE A MUZEULUI "ASTRA"
.„Muzeul Brukenthal şi Muzeul „ASTRA” (fondat la 1905), urmate de
Muzeul Tehnicii Populare (organizat în Dumbrava Sibiului, în anul 1962, ca cel
dintâi muzeu specializat tematic, pe creaţia tehnică populară) şi din 1990, Muzeul
Civilizaţiei Populare Tradiţionale din România” (care îşi ia, din 1992, cognomenul
„ASTRA”, integrându-se, apoi, în anul 2001, în Complexul Naţional Muzeal
„ASTRA”), se disting în cadrul colecţionării valorilor de gen, aparţinând culturii şi
artei populare a românilor, saşilor, maghiarilor, secuilor şi
habanilor din Ardeal, ajungând să deţină astăzi, prin
cumulardul acestor colecţii (Muzeul de Etnografie şi Artă
Populară Săsească „Emil Sigerus”) una dintre cele mai
bogate şi valoroase colecţii de ceramică, în general şi de
cahle, în special, din Europa”. (Prof. Dr Corneliu Bucur)
Prezenta lucrare, Mărturii ale civilizaţiei transilvane
colecţia de cahle a Muzeului "ASTRA", cuprinde un studiu
amplu al tipurilor de sobe şi cămine existente în Transilvania
din secolul al XIV -lea până în secolul al XX-lea, privite ca
elemente de civilizaţie, definitorii pentru habitatul urban şi
rural, subliniind relaţiile existente cu centrul şi vestul Europei
şi influenţele venite de acolo. Va fi prima lucrare ştiinţifică de
acest gen care valorifică întreaga colecţie de cahle a
Muzeului "ASTRA", realizând, nu numai un istoric al
meşteşugului, ci şi o tipologizare a pieselor, analizându-se
cele mai importante centre de producţie. D i n
anul 1990, întreaga colecţie de cahle ce a aparţinut Muzeului
Naţional Brukenthal, începe să fie cercetată şi valorificată,
atât ştiinţific cât şi expoziţional. Din lipsă de date şi informaţii
despre piesele existente în colecţie s-a realizat un studiu
comparativ în depozitele muzeelor transilvănene: Braşov,
Cluj, Târgu Mureş, Bistriţa, Sfântu Gheorghe, Miercurea
Ciuc, Cristuru Secuiesc şi din străinătate: Muzeul
Transilvănean din Gundelsheim, Muzeul Naţional Bavarez
din München, Germania şi Muzeul Etnografic din Budapesta,
Ungaria. Cercetarea colecţiilor muzeale şi
particulare, a Arhivelor Naţionale din Sibiu şi Braşov, precum
şi studierea bibliografiei de specialitate, au făcut posibilă
identificarea unor noi centre de producţie. Concomitent cu
realizarea fişelor analitice de evidenţă a pieselor, s-a efectuat selectarea cahlelor
pentru publicarea Catalogului colecţiei de cahle şi cele pentru realizarea
expoziţiei de bază „Cahle transilvănene. Secolele XV XIX”. Din cele 1500 de
cahle existente în colecţie, au fost selectate 331, începând cu cele din secolele
XV-XVI, până la cele din secolul al XX-lea. Toate acestea au fost fotografiate şi
descrise, menţionându-se centrul de producţie, locul de descoperire, datarea şi
dimensiunile. „
Prezentul catalog ştiinţific al colecţiei, pregătit în colaborare cu Dl. Szöcs
Károly, un renumit colecţionar şi un erudit autodidact, căruia îi aducem mulţumiri
şi pe această cale, ne oferă oportunitatea lansării în circuit public şi de
specialitate a aceastei colecţii de incontestabilă valoare aparţinând patrimoniului
cultural naţional, valorificată expoziţional într-un muzeu original şi foarte cochet.
Editarea sa cu sprijinul Domnului prof. univ. Zeno Karl Pinter, subsecretar de stat
în cadrul Departamentului pentru Relaţii Interetnice din Guvernul României,
reprezintă o contribuţie originală şi valoroasă a etnomuzeologiei ardelene la
cunoaşterea mai deplină a unui gen de creaţie care apropie, până la contopire,
civilizaţia şi cultura Europei occidentale de aceea multiculturală din Ardeal”. (prof.
Dr. Corneliu Bucur).
Sperăm ca lecturarea acestei cărţi să vă incite la meditaţii, şi să ne
deschidă, tuturor, noi căi de cercetare interdisciplinară a unui fenomen puţin
cercetat în muzeele din ţară. Numai aşa vom putea înţelege cât mai autentic
evoluţia artei săseşti.
Karla Roşca
 jurnal

virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
www.jurnal.muzeulastra.ro

Noutăţi şi evenimente INVITATIE LA STUDIOUL DE FILM ASTRA

- FILMUL LUNII MAI -
Studioul de film ASTRA oferă o
alternativă la clasica sală de curs.
În spaţiul destinat publicului
funcţionează videobiblioteca şi o sală
de proiecţii şi conferinţe. Studioul îşi

oferă serviciile tuturor cinefililor, prin

proiecţii de film documentar. Filmele
noastre documentare sau artistice , se
pot constitui într-un material didactic ,
a carui folosire îşi va dovedi rapid
eficienta. Un loc aparte îl ocupă elevii
(de la cei mai mici până la liceeni ) şi
studenţii care au format de-a lungul
anilor un public fidel al videotecii Astra
Film.
Colecţia filmelor documentare este
unica în regiune, numărul acestora
depăşind 2000, iar subiectele
abordate fiind dintre cele mai diverse,
de la tradiţii, cultură, mentalităţi,
religie, mitologie şi superstiţii, la
arhitectură, turism, artă, probleme
sociale, politice, militare, educative,
hobby-uri, festivaluri şi ceremonii de
pretutindeni.
Vizionările se fac pe bază de
programare, în sălile de proiecţie ale
Studioului (sala mare, cu o capacitate
de 80 de locuri şi "sala de buzunar",
pentru grupuri mai mici sau spectatori
individuali)
Dhobigat
Giorgio Garini, Switzerland/Italy, 2004, 48 min.
Director: Giorgio Garini
Production: Nicola Geni
PICfilm sa
"Dhobigat" a fost marele câstigător al Festivalului internaţional de film
documentar şi antropologie vizuală "ASTRA FILM FEST", în 2004.
Subiectul sau este cea mai mare spalatorie în aer liber din lume, aflata în India.
Acolo, 4000 de oameni, numiţi dhobi wallahs spala manual hainele a 15 milioane
de locuitori din Bombay, şi din maldăre nesfârşite de lucruri fiecare haină ajunge,
fără greş, la proprietarul ei!
Dhobi sunt consideraţi membri ai unei clase inferioare, iar ocupaţia de spălător
se moşteneşte din tată în fiu.
Filmul italianului Giorgio Garini trece însă dincolo de exotic şi spectaculos,
apropiindu-se de aceşti oameni şi de poveştile lor.
Proiecţiile au loc de luni până vineri, între orele 8-16;
Preţul biletului: 3 RON (adulţi), 2 RON pentru elevi şi studenţi.

Locatie Programări la Studioul de film ASTRA

Sibiu Piata Huet, nr. 12 , 550182 Piaţa Huet nr.12, Tel. 0269/ 21.01.34
Tel. 0269/21.01.34

Tarife Franciska - Elvira Coman

Taxă proiecţii film documentar adulţi
3 RON
Taxă proiecţii film documentar copii,
elevi 2 RON
Taxă închiriere sală fără video/oră
25 RON
Taxă închiriere sală cu video/oră
50 RON

11

www.jurnal.muzeulastra.ro
Noutăţi şi evenimente
Înfiinţarea, în urmă cu 14 ani, a
Asociaţiei Creatorilor Populari din
România, prin iniţiativa şi proiectul
Complexului Naţional Muzeal “ASTR”,
în scopul promovării statutului oficial al
creatorilor contemporani din domeniul
creaţiei meşteşugăreşti şi artistice
populare tradiţionale, al încurajării
activităţii de creaţie meşteşugărească
şi artistică tradiţională în toate satele
în care există o asemenea activitate,
iar la nivelul noilor generaţii, al
transmiterii acestei ştafete culturale
viitorimii, al protejării şi încurajării
creaţiei autentice valoroase şi al
combaterii kitsch-ului şi al promovării
creaţiei autentice în cadrul reţelei
comercial-turistice naţionale şi
internaţionale, respectă
Recomandările Conferinţelor
UNESCO de la Paris (1989) şi Veneţia
(1999), privind salvarea culturilor
tradiţionale.
12
jurnal
virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
MEŞTEŞUGUL TRADIŢIONAL E BRĂŢARĂ DE AUR
În ultima perioada, Asociaţia Creatorilor Populari a beneficiat de sprijinul
USAID, care prin asociaţia non-guvernamentală CHF International Romania,
implementează programul EDS de dezvoltare a intreprinderilor mici şi mijlocii,
reprezentanţii acesteia participând la Seminarul de Marketing pentru Creatorii
Populari din judeţul Sibiu, desfăşurat în 20 martie a.c., parte
integrantă a proiectului CHF International şi CNM “ASTRA”, de
realizare a unui circuit cultural - turistic în judeţul Sibiu, numit
"Drumul Meşteşugurilor Tradiţionale“ şi la Masa Rotundă
cu tema: “Sisteme de certificare a autenticităţii obiectelor de
artă populară” din 4 aprilie a.c.
Complexul Naţional Muzeal “ASTRA” împreună cu Asociaţia
Creatorilor Populari din România îşi continuă nobila misiune
de promovare a artei tradiţionale autentice prin proiectul
“Meşteşugul tradiţional - brăţară de aur”, parte componentă a
Programului “Tezaure Umane Vii” , care va consta în:
realizarea şi distribuirea de afişe şi bannere ale
manifestărilor organizate de muzeul nostru pentru
creatorii populari, şi anume: Târgul Creatorilor Populari
din România, Olimpiada “Meşteşuguri Artistice
Tradiţionale” şi Festivalul Tradiţiilor Populare din
România; realizarea unui CD-ROM interactiv, marcă de
prezentare a Asociaţiei Creatorilor Populari şi elaborarea
unei pagini de internet prezentare eficientă şi modernă a
creaţiei tradiţionale româneşti autentice şi mijloc de
promovare a acesteia pe o arie extrem de extinsă, atât pe
plan naţional şi internaţional.
Muzeul “ASTRA” face un apel la conştiinţa identităţii
naţionale a fiecăruia dintre noi pentru a putea pune în aplicare
acest program de promovare a creaţiei populare autentice,
ieşită din mâinile dibace ale “tezaurelor umane vii” creatorii
populari, care, prin meşteşugul lor, reprezintă întreaga
Românie, mai aproape de rădăcinile ei, mai aproape de
tradiţie şi mai aproape de filosofia moştenită din moşi strămoşi.
Sperăm că apelul nostru la caritate, pentru sprijinirea
actului cultural, a tradiţei româneşti, să atingă acea
coardă sensibilă, a românităţii, existentă în fiecare dintre
noi, şi pe care, doar împreună, o putem face să rezoneze
cu bucuria împlinirii acestei datorii sfinte şi de onoare prin
noi toţi, cei cărora NE PASĂ!
Aşteptăm donaţiile Dumneavoastră în bani, în
contul Asociaţiei Creatorilor Populari din România, cu nr.
RO53CECESB0143ROL0298025 deschis la Casa de
Economii şi Consemnaţiuni, Sucursala Sibiu. Suma de care avem nevoie
implementarea acestui proiect este de 20.000 RON ( 200.000.000 lei vechi), iar
orice contribuţie financiară este benefică.
Este exemplul pe care am înţeles să-l dam, iar Sibiul a inteles sa-l sprijine.
Mulţumim tuturor care au dovedit maxim de interes şi înţelegere, venind in sprijinul
artei populare tradiţionale şi a făuritorilor acestei comori naţionale.
Eliza Penciu

www.jurnal.muzeulastra.ro
Noutăţi şi evenimente
Muzeul de Etnografie
Universală „Franz Binder”
departament al Complexului
Naţional Muzeal „ASTRA” din
Sibiu va prezenta publicului în
perioada iunie - august 2006
expoziţia „Vestimentaţie non-
europeană”.
13
jurnal
virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
EXPOZIŢIA "VESTIMENTATIE NONEUROPEANĂ"
Expoziţia va oferi o selecţie de obiecte, aparţinând în special
celor mai recente colecţii care au îmbogăţit patrimoniul instituţiei
noastre, cum sunt colecţiile: „Cadouri ex prezidenţiale”, „Costume
ale minorităţilor din China”, „Shimane/Japonia”, „Artizanat
ecuadorian”.
Expoziţia de colecţie va prezenta publicului piese tipice (rochii,
bluze, fuste, pantaloni, chimonouri, pelerine-poncho, pălării, eşarfe
ş.a. ), provenind mai ales din ţări ale Asiei şi Americii de Sud.
În creaţia populară universală, obiectele vestimentare reflectă o
mare diversitate şi bogăţie artistică.
Realizate din cele mai variate materiale ( lână, in, bumbac,
mătase, piele etc.) şi în tehnici răspândite în toată lumea, aceste
obiecte sunt preponderent utile, însă majoritatea deţin şi un
pronunţat caracter decorativ. Piesele evidenţiază de asemenea
măiestria, rafinamentul şi simţul estetic al celui care le-a făurit.
Când este vorba de piese vestimentare, motivele ornamentale şi
paleta cromatică subliniază, de fapt, trăsăturile specifice ale fiecărui
popor.
Percepţia diversului şi senzaţia de diferit nu se realizează prin
simpla reproducere de forme izolate. Se necesită mai mult decât o
întâlnire oarecare cu ceva „din afară”, iar expoziţia temporară
„Vestimentaţie non europeană în colecţiile Muzeului de Etnografie
Universală Franz Binder“, organizată în sala de la subsolul Casei
Hermes, oferă tocmai un astfel de spaţiu care reflectă altceva decît
universul obişnuit, determinând raportarea la ceilalţi şi, prin ei, la noi
înşine.
Gabriela Mihălţian

www.jurnal.muzeulastra.ro
Noutăţi şi evenimente
Complexul Naţional
Muzeal “ASTRA” a fost
ales de către Holding
Atlassib, drept
obiectivul cultural
turistic de excepţie al
Sibiului, datorită reţetei
de succes aplicate de-a
lungul timpului, care îndeplineşte
toate criteriile de performanţă
specifice unui muzeu, şi anume:
unicitatea, prin profilul tematic unic al
muzeelor constitutive: civilizaţie
populară tradiţională, cultură şi artă
populară din Transilvania, etnografie
universală şi cultură tradiţională a
saşilor, valoarea istoric-documentară,
artistic-decorativă, stilistică sau
tehnică a patrimoniului său serviciile,
de calitate superioară, renumite,
astăzi, în toată lumea,
excepţionalitatea manifestărilor
cultural-artistice care valorifică
tradiţiile etnoculturale din toată ţara şi
peisajul de basm al Dumbravei
minunate a Sibiului.
14
jurnal
virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
O POARTĂ DESCHISĂ SPRE EUROPA PENTRU
MUZEUL "ASTRA" PRIN ATLASSIB
Primăvara anului 2006 a adus Muzeului “ASTRA” bucuria de a iniţia o
colaborare în domeniul promovării şi creării de pachete turistice inovative, alături
de unul dintre cei mai importanţi parteneri ai noştri. Obiectul Convenţiei de
Colaborare cu S.C. “Atlassib” SRL, datorate spiritului protector şi susţinător al
directorului general al acesteia, Dl. Ing.
Ilie Carabulea, îl constituie atât
promovarea reciprocă a serviciilor oferite
de cele două părţi, cât şi asocierea în
scopul promovării unui produs comun
(servicii turistice + transport), care
urmează să fie pus la dispoziţia clienţilor
(grupuri organizate sau turişti individuali)
SC “ATLASSIB” SRL, prin agenţiile
acestuia.
Primul proiect comun al programului
de colaborare îl reprezintă Catalogul
Atlassib „Descoperă România Atlassib
Tourism”, în variantele sale lingvistice:
italiană şi română, care, într-o condiţie
estetică deosebită şi la un nivel calitativ
de înaltă clasă, pe parcursul a patru
pagini color, aduce în prim plan unităţile
muzeale ale Complexului Naţional
Muzeal „ASTRA”: Muzeul Civilizaţiei
Populare Tradiţionale „ASTRA”, Muzeul
de Etnografie Universală „Franz Binder”,
Muzeul de Etnografie Săsească „Emil
Sigerus”, dar şi unele departamente paramuzeale, precum: Galeriile de Artă
Populară şi Studioul de Film ASTRA. Serviciile cultural-turistice ale muzeului
nostru, la secţiunea „Circuit Turistic în
Judeţul Sibiu”, oferă publicului
posibilitatea să se plimbe cu trăsura sau
cu sania, în funcţie de anotimp, pe aleile
Muzeului în Aer Liber din Dumbrava
Sibiului, care numără cca. 10 km, să se
joace popice la Popicăria din muzeu, să
admire într-o vizitare nocturnă, o
adevărată feerie, accesibilă grupurilor de
turişti dornice de o experienţă inedită şi,
în acelaşi timp, unică şi de neuitat, să se
bucure de gustul inconfundabil al
bucătăriei tradiţionale româneşti la Hanul
din Tulgheş sau la Cârciuma din Bătrâni,
iar noaptea să fie găzduit la Cabana
Diana, oază de linişte şi aer curat.
Planurile noastre comune nu se
opresc aici. După semnarea Convenţiei-
Cadru de Colaborare dintre CNM ASTRA
şi S.C. Atlassib S.R.L, vom pregăti
turiştilor din întreaga Europă un pachet
complet, în care serviciile cultural-
turistice ale CNM ASTRA vor putea fi
accesibile prin intermediul colaboratorului nostru, de renume european
HOLDING ATLASSIB.
Eliza Penciu

www.jurnal.muzeulastra.ro
Noutăţi şi evenimente
Ziua de 23 aprilie a devenit, în acest
an, o zi de triplă sărbătoare: în această
zi de profundă rezonanţă creştină, prin
sărbătorirea Sfântului Mare Mucenic
Gheorghe, datorită contribuţiei
fundamentale pe care învăţământul
românesc cu profil bibliologic şi
biblioteconomic a adus-o la
conturarea identităţii
culturale şi spirituale a
poporului român,
Guvernul a declarat
ziua bibliotecarului din
România, iar în acest
an, tot pe 23 aprilie,
creştinii ortodocşi
sărbătoresc Paştele.
15
jurnal
virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
23 APRILIE - ZIUA NAŢIONALĂ A BIBLIOTECARULUI
Declararea acestei zile, ca zi naţională a bibliotecarului, reprezintă un spor de
prestigiu adus unei profesii de o importanţă deosebită pentru cultura naţională.
Bibliotecarii, aceşti oameni care scot cărţile din anonimat, merită şi ei, de
asemenea, o ieşire din anonimatul profesional, care este însemnul oficial al
recunoaşterii publice a valorii culturale şi sociale a unei instituţii care a contribuit
fundamental la conturarea identităţii culturale şi spirituale a poporului român.
Această decizie a
Guvernului, luată prin
Hotărârea de Guvern nr. 293
din 14 aprilie 2005, pentru
declararea zilei de 23 aprilie
ca ziua bibliotecarului din
România, devine ceva firesc,
mai ales în contextul aderării
României la Uniunea
Europeană, în condiţiile în
care ziua de 23 aprilie era
deja declarată, la iniţiativa
UNESCO, „Ziua mondială a
cărţii şi a drepturilor de autor”.
Despre bibliotecă şi carte
s-au scris mii de tomuri şi mii
de articole, la fel şi despre
bibliotecar, dar poate nu
îndeajuns încât să-i
răsplătească importanţa,
frumuseţea şi demnitatea
muncii. Aceşti fii rătăcitori ai
lui Cadmos (educator legendar care i-a civilizat pe primii greci, învăţându-i
prelucrarea metalelor şi dăruindu-le alfabetul) au făcut, secole de-a rândul, un
lucru de migală, nu lipsit de primejdii: au păstrat memoria scrisă, risipită, de la noi
cât şi de pe alte meleaguri, ferind-o astfel de ignoranţă, indiferenţă,
necunoaştere. Au păstrat-o, au apărat-o, cu armele lor cel mai la îndemână,
invizibile şi nebănuit de puternice: Cuvântul şi Patosul. Cuvântul care
construieşte punţi între oameni, şi dragostea aceasta de cărţi, Patosul acesta
greu de exprimat în cuvinte, ca orice dragoste care uneşte pe vecie.
Să ne amintim de bibliotecarul medieval, care era cu mare frică de Dumnezeu şi
cu mare dragoste de carte, dar avea în primul rând menirea să adune, să
alcătuiască colecţii rare; sau bibliotecarul renascentist care era un mare iubitor de
cărţi fiind în acelaşi timp o adevărată personalitate ştiinţifică; dar bibliotecarul
modern este bibliotecarul specialist, cu aplecare către cărţi şi profesie, cu respect
pentru utilizatori, specialist în ştiinţa informării, în stocarea, selectarea şi
accesarea resurselor informaţionale, mereu în slujba comunităţii.
Prestigiul cărţii şi al bibliotecii a putut fi menţinut numai datorită ţinutei umane şi
profesionale a lucrătorilor ei, bibliotecarii. Există o tărie aparte, tainică, poate
chiar mistică, a ţinutei umane şi profesionale a bibliotecarilor, un ataşament
sincer meseriei alese şi muncii prestate.
Cu toate acestea, în societate, bibliotecarul încă nu a biruit deplin. Probabil nu
e întâmplătoare alegerea zilei de 23 aprilie, de sărbătoarea Sfântului Mare
Mucenic Gheorghe, Sfântul biruinţei, ca zi de sărbătoare a acestui simplu şi
adesea neobservat slujbaş. Astfel, o zi a bibliotecarului, marcată la nivel naţional,
va putea contribui la un spor de prestigiu, benefic unei profesii de importanţă
deosebită pentru cultura naţională.
La mulţi ani dragi colegi!
Daniela Muntean
 jurnal

virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
www.jurnal.muzeulastra.ro

Muzeul este un tezaur

BOTEZUL UNEI EXPOZIŢII ÎN CADRUL CNM "ASTRA"

„Frumuseţea unui Om purtându-L în inima sa pe Domnul nostru Iisus Hristos în

drumul său pe pământul României spre Casa Tatălui Ceresc acesta este Nicolae
Suciu”… sunt cuvintele scrise de Doamna Doina Jalea în cartea de impresii a
expoziţiei, vernisate în 19 Aprilie 2006,
în Sala de la subsol, din Piaţa Mică nr
11, a Muzeului „ASTRA”.

Expoziţia „Transparenţa semiotică a

icoanei pictate pe sticlă. Nicolae
Suciu in memoriam” s-a bucurat de un
realmente botez cu Apa de Lumină.
Prezenţa caldă, binecuvântătoare
prin rostire, a Înalt Prea Sfinţiei Sale
Dr. Laurenţiu Streza, darurile de
prietenie oferite de Prea Sfinţia Sa
Visarion Răşinăreanu, de Prof. Paul
Philippi, de Părintele Decan Dorin
Oancea, Prof. Decan Pamfil Matei,
Prof. Ioan Mariş şi de Prof. Dr.
Corneliu Bucur, generosul amfitrion,
au înscris în sufletul Muzeului
„ASTRA” o Atingere de neuitat, de
candoare spirituală.
Atmosfera asemenea unui Adagio
intim a impresionat deopotrivă
oaspeţii primiţi la deschiderea oficială
a expoziţiei, reprezentanţii mass-
mediei, cât şi gazdele.
O rememorare a unui pictor
iconar de o prezenţă artistică
remarcabilă, a lui Nicolae Suciu, o
aşteptare a Sfintelor Sărbători
Pascale întru linişte de renaştere, o rugăciune-împreună pentru drumul tradiţiei
într-o grădină a spiritului, un dialog al concordiei şi al adevăratei prietenii culturale
acestea sunt doar câteva gesturi mărturisite şi dăruite într-un ceas de vernisare a
unei expoziţii de icoane pictate pe sticlă, în cadrul Muzeului „ASTRA”.

Ada Maria Popa

16

www.jurnal.muzeulastra.ro
Muzeu este o şcoală
„… la muzeu am învăţat „Ce este
muzeul”, ce înseamnă o colecţie cu
toate exponatele lui. Aceste lucruri
m-au impresionat la muzeu. Am
vizitat expoziţii şi am desenat.
Impresionant pentru mine a fost şi
lecţia despre oamenii nordului
polar din Canada. În ultima lecţie
am povestit despre arta fotografică
şi am făcut poze în atelierul
fotografic aflat în expoziţie. Tot ce
am făcut la muzeu a fost interesant
şi doresc să revin cu multă plăcere
şi cu familia mea să le explic tainele
muzeului” (Miu Simona, cl a IV-a, şc.
nr 4)
17
jurnal
virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
PEDAGOGIA MUZEALĂ - O EXPERIENŢĂ DE NEUITAT
Deşi mulţi dintre noi doresc să trăiască în prezent, să-şi proiecteze cu
multă grijă viitorul, marele nostru avantaj în faţa vieţii este memoria. Iar
aceasta se clădeşte prin ani şi ani de muncă, de experienţe şi trăiri. Astfel,
trecutul devine prezent în faţa ochilor noştri printr-un simplu efort de
aducere aminte. Şi dacă, după un an de muncă, experienţe şi trăiri intense,
copiii care au trecut pragul Muzeului ASTRA prin programul de pedagogie
muzeală, rememorează cu bucurie şi interes toate lucrurile frumoase care
le-au învăţat aici, înseamnă că eforturile noastre, ale muzeografilor
Complexului Naţional Muzeal ASTRA, nu au fost în zadar. De la cunoştinţe
teoretice, la activităţi practice şi jocuri, de la momente de tăcere trăite în faţa
unui exponat aşezat cu dăruire în expoziţie, la momente de exuberanţă în
faţa recunoaşterii muncii lor de către noi, cei ce contribuim la formarea
personalităţii celor mici, programul de pedagogie muzeală s-a dovedit a fi
un real succes.
Şi daca noi nu reuşim, prin cuvinte, să redăm impactul pe care îl are acest
program asupra copiilor, ei pun cel mai bine in lumina importanţa şi
valoarea unui proiect educaţional de excepţie:
„la începutul clasei a IV-a am decis ca Pedagogie Muzeală să fie ora noastră de
opţional. În fiecare vineri, noi venim la Muzeul „Franz Binder”. De fiecare dată
este un alt muzeograf care ne învaţă lucruri foarte frumoase şi importante. (De
exemplu: cum au trăit oamenii pe vremuri, sau cum trăiesc eschimoşii, ce
mănâncă şi cum se apără de timpul foarte rece). În prima zi, am fost emoţionaţi de
curiozitate ce o să vedem noi acolo. Am deschis caietele iar muzeograful ne-a
povestit despre muzeu (Cum obţine muzeul obiectele, ce fel de muzee există şi
cum se conservă colecţiile)…Am învăţat şi despre eschimoşi. Muzeograful ne-a
spus că eschimoşii îşi imaginează că se transformă în animale. Noi am rămas cu
gura căscată când am auzit că eschimoşii mănâncă carne crudă… Acesta este
un muzeu. La muzeu vezi şi înveţi multe lucruri noi şi foarte importante pe care
trebuie să le şti. În expoziţie vezi lucruri importante care te fac să rămâi cu gura
căscată. ..Pedagogie muzeală este cea mai frumoasă oră.”
Elisabeth Vrancea, cl a IV-a B, şc. nr. 4
„Toate aceste ore pe care le-am petrecut cu diferiţi profesori din două în două
săptămâni au fost minunate. Am învăţat foarte multe lucruri noi şi interesante de
care nu mai auzisem până atunci. Am vizitat multe expoziţii din care am aflat cum
arătau, cum petreceau şi cum trăiau diferiţi oameni precum indienii sau
inuiţii…Aceasta a fost o experienţă de neuitat.” Gecui Tudor Cristian, cl a IV-a,
Colegiul Naţional „Andrei Şaguna”, Sibiu
„Anul acesta a fost un an frumos. Am făcut multe lucruri. Am făcut încondeierea
ouălor care mi-a plăcut foarte mult. Orele de pedagogie muzeală nu înseamnă
numai lecţii, ci şi povestiri despre alte popoare, oraşe, ţări. Acum câteva ore am
scris şi am povestit despre inuiţi. Ei se află în nordul polar. Aceştia preferă să li se
spună inuiţi. Ora de pedagogie muzeală te ajută în viaţă ca să şti multe despre
oraşul sau capitala în care trăieşti. Despre muzeul acesta sunt foarte
impresionată. Cred că este pe placul meu. Îmi doresc să pot continua până când
termin clasa a VIII-a. Nu mi-a plăcut când nu am reuşit să ajungem la muzeu. Am
să vizitez muzeul foarte des.” Constantin Alexandra, cl a IV-a, Colegiul Naţional
„Andrei Şaguna”
Chiar dacă am reuşit doar să spicuim din creaţiile celor mici, numărul
impresionant de lucrări pe care aceştia le-au realizat la orele de pedagogie
muzeală (desene, compuneri, modelaje, încondeiere ouă, cusături) sunt
răsplata minunată pentru munca de un an de zile a muzeografilor noştri.
Mulţumim şi cadrelor didactice care au înţeles importanţa educaţiei
nonformale ca parte integrantă a procesului educaţional, oferind celor mici
şansa unică de a pătrunde în tainele muzeului.
Raluca Andrei
 jurnal

virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
www.jurnal.muzeulastra.ro

Muzeul este o scoala

Într-o casă mică, uitată de lume, trăia moş Nechifor, un bătrân cu barbă
"MOARA DE VANT" albă, împovărat de ani mulţi şi grei. O lumină slabă îi pâlpâie în geam,
Poveste de Geanina Curcă când satul se cufundă în tăcerea nopţii şi toţi au adormit. Şezând la
masă, în faţa ferestrei mici, umbra chipului său se conturează pe unul
din pereţii încăperii. Obosit de gând, îşi ţine capul rezemat în mâinile
bătătorite. Din când în când îşi ridică privirea înceţoşată, ca şi când ar fi
simţit prezenţa cuiva. Continuă să fie cufundat în gânduri.
Urmăresc fiecare mişcare a bătrânului. Eu, cel care, cu o zi în
urmă ascultasem o frumoasă poveste spusă de acest om. Trezise în
mine o nebănuită dorinţă de cunoaştere. O clipă de neatenţie şi umbra
a dispărut. Apare într-un târziu, reluându-şi obişnuita stare de veghe.
Pentru o clipă mă cuprinsese o mare spaimă. Ca şi când aş fi pierdut
totul. Atunci am înteles pentru prima oară că, acest om minunat era
mentorul şi deschizătorul meu de drumuri. Gândurile mă copleşau
derulându-se cu o repeziciune uluitoare. Aşteptam să se crape de ziuă
ca să-i ascult povestea. Nimic nu mă putea îndepărta din acel ungher
întunecat, de unde puteam urmării în linişte mişcările bătrânului.
Aproape ca nu mai puteam să-mi ţin ochii deschişi.
Un vis frumos a pus stăpânire pe mine, când o voce dragă m-a
trezit la realitate. Credeam că visez. Era bătrânul Nechifor! O mie de
gânduri m-au străfulgerat… Ştia că sunt acolo, urmărindu-i mişcările?
N-am avut timp să-mi răspund la întrebare. Bătrânul m-a luat cu el în
odaia sa. Eram mut. Pentru prima oară am simţit că o parte din viaţa
mea era în mâinile lui. Cu mişcări greoaie, acesta s-a aşezat pe scaun.
În celălat capăt al mesei m-am asezat eu, privindu-l în lumina lumânării.
Imi auzeam bătăile inimii. Aşteptam înfrigurat dojenile bătrânului. Însă,
nimic din toate acestea! Şi deodată îşi începe povestea mult aşteptată.
Am avut si eu o moară de vânt, zice bătrânul mai mult pentru el.
Am clădit-o cu sudoarea muncii mele. Ehee! Zice bătrânul. Ce moară
frumoasă! Am construit-o pentru măcinarea cerealelor, pentru a
preface roadele pământului în pulbere, făină de porumb şi de grâu, din
care am obţinut pâinea caldă şi frumos mirositoare. Toate acestea au
servit ca hrană omului şi animalelor de-a lungul sutelor de ani. Moara,
spune bătrânul , moara este un întreg mecanism, copilul meu! Şi eu am
învăţat, la rândul meu, de la un mare meşter. Tu trebuie să ştii că, la
început, au existat mori de mână, acolo unde nu existau ape
curgatoare. Apoi, au apărut altele mai complicate, măcinarea
realizându-se prin forţa apei sau a vânturilor.
În mintea mea această moară, pe care nu o văzusem niciodată,
se contura ca o casă cu o elice mare. Aşa şi era! Parcă bătrânul mi-a
ascultat gândul şi a continuat…
Acea elice mare se rotea datorită vântului, intrând în funcţiune
instalaţia de măcinat cu ajutorul pietrelor de moară. Trebuie să ştii, că în
locul aripilor de scândură pot exista aripi de pânză.
Dintr-o dată, în mintea mea, am avut imaginea unui fluture cu
multe aripioare! Doream să văd această moară de vânt. Bătrânul
continuă…Moara, moara de vânt nu mai este aproape de sat…Un
zâmbet i se aşterne încet pe chip…Este într-un muzeu, copilul meu…
Acolo o poţi vedea… Acolo sunt multe mori…
Voi, copiii şi nepoţii noştrii trebuie să cunoaşteţi toate aceste
lucruri, pentru ca mai târziu să puteţi transmite generaţiilor viitoare
toate aceste lucruri cu care s-au îndeletnicit şi hrănit străbunii voştrii.
Voi sunteţi viitorii dascăli, însetaţi de cunoaştere, prin care tradiţia va
rămâne mereu vie în istoria omenirii. Iar tu, copilul meu, nu uita aceste
vorbe niciodată. Eu nu voi mai fi, dar voi trăi prin tine, prin setea ta de
cunoastere.
Bătrânul se ridică încet şi cu ochii plini de lacrimi mă mângâie
uşor pe creştet. Aproape ca-n vis aud vorbele bătrânului…vorbe care-
mi sună şi acum în minte, dupa douăzeci de ani trecuţi, privind
minunatele mori din frumosul muzeu…
Fii binecuvântat, copilul meu!
18
 jurnal

virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
www.jurnal.muzeulastra.ro

Muzeu este o şcoală FOTOGRAFIE VECHE ŞI PEDAGOGIE MUZEALĂ

În perioada 7 martie - 15 aprilie

2006, Complexul Naţional Muzeal Vernisată în preajma Zilei Internaţionale a Femeii şi dedicată exclusiv frumuseţii
“ASTRA” Sibiu, prin feminine, expoziţia a reunit o galerie de portrete, figură întreagă sau bust, lucrare
departamentul Centrul de în maniere şi tehnici specifice fotografilor din a doua jumătate a sec. al XIX-lea.
Informare şi Documentare în Din numeroasele imagini expuse ne-au privit femei îmbrăcate în splendide
Etnologie “Cornel Irimie” a costume naţionale: românce cochete, săsoaice elegante şi ţigănci zâmbitoare.
prezentat publicului sibian o
expoziţie de excepţie, sugestiv
intitulată “Femeia ardeleancă în
imagini fotografice”.

Inedită în această expoziţie a fost încercarea (reuşită credem noi) de a

reconstitui un studio fotografic în interiorul căruia să poată fi regăsită mentalitatea
acelei epoci. Potrivit documentelor studiate şi a informaţiilor existente până în
prezent, în orice atelier fotografic se găseau obiecte indispensabile în construcţia
scenografiei imaginii: mobilier (scaune, fotolii, măsuţe, suporturi pentru ghivece
de flori), elemente ce creează iluzia exteriorului (crengi uscate, plante,
flori,garduri de lemn, iarbă presărată pe jos). Pânzele pictate din fundal, foarte
frecvente pentru acele timpuri, înfăţişeau de obicei peisaje romantice, cu lumina
soarelui filtrată printre crengi. Cu toate acestea, majoritatea fotografiilor realizate
în studio erau pline de nepotriviri; spre exemplu femeile, îmbrăcate în costume
populare de sărbătoare, pictate manual ulterior, erau aşezate în interioare
burgheze cu mult mobilier şi cu pereţi împodobiţi cu stucaturi. Pentru crearea unei
atmosfere tradiţionale, ţărăneşti, personajele imortalizate pe hârtie purtau
întotdeauna obiecte specifice pentru mediul rural; în cazul nostru, al femeilor
ardelence, acestea sunt: vasele de ceramică, furcile de tors, flori, batiste brodate.
Multe dintre aceste caracteristici şi din recuzita amintită s-au regăsit în
studioul reconstituit de noi pentru expoziţia “Femeia ardeleancă în imagini
fotografice”. Aparatul de fotografiat expus este datat 1890, a fost fabricat la Paris
şi ne-a fost pus la dispoziţie de domnul Louis Guermond.
În cadrul programului de pedagogie muzeală, toţi elevii participanţi au avut
posibilitatea de a trece pragul studioului fotografic şi de a vizita expoziţia. Astfel, ei
au înţeles tehnica şi modul în care au fost obţinute primele fotografii realizate
începând cu a doua jumătate a sec. al XIX-lea.
Constituiţi în grupuri de 3-4 elevi (în care un băiat, de obicei, juca rolul
artistului-fotograf, iar 2-3 fetiţe, aşezate sub atenta îndrumarea artistică a
colegului lor, în faţa unui panou pictat special pentru acest eveniment, jucau rolul
subiecţilor de fotografiat) şi ajutaţi de aparatul modern, digital, tuturor copiilor li s-
au realizat portrete.

Delia Voina
19
 jurnal

virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
www.jurnal.muzeulastra.ro

Muzeul: oglindă a DARUL LA MORMANT DIN DUMINICA PAŞTILOR LA ROD

istoriei culturale În Duminica Paştilor la ora 10 dimineaţa, clopotele bisericii, aflată pe o înălţime
în mijlocul satului, bat umplând văzduhul cu sunetul lor. Sătenii se îndreaptă spre
cimitir unde fiecare aşează pe mormântul familiei o ştergură pe care pune ouă
roşii, colaci, o sticlăde vin şi o farfurie cu cozonac. Perechile care s-au căsătorit
de la Paştile precedente până în prezent, îmbrăcate în costumul tradiţional de
miri, aşează pe mormânt o masă pe care pun farfuria cu cozonac sau prăjituri,
ouăle colacii şi ploştile pecare le-au folosit la nuntă, pline cu vin dulce. Preotul
însoţit de cantor începe să binecuvânteze la mormânt pe fiecare din familie cu

"(...) Acest obicei neîntâlnit în alte

sate are o vechime considerabilă
deoarece nu se păstrează informaţii
privind originea lui. (...)"

acel “Hristos a înviat”, sătenii răspund pios “Adevărat a înviat” şi-i dăruiesc lui şi
cantorului câte un colac şi câte un ou roşu. Apoi sătenii se salută între ei şi se
cinstesc cu vin şi cozonac.
Nuntaşii, anunţaţi în prealabil, aduc acum daruri perechilor la a căror nuntă au
participat, şi acestea constau mai ales în vase. Sunt omeniţi cu vin dulce din
ploştile de nuntă şi invitaţi la “Prânzul Paştilor”, o masă care imită ospăţul de
nuntă. Acest obicei neântâlnit în alte sate are o vechime considerabilă deoarece
nu se păstrează informaţii privind originea lui.Geneza lui s-ar explica prin aceea
că rodenii, care erau în majoritate oieri, serbau Paştile în familie înaite de a pleca
cu oile. De Paşti în general toţi membri familiiei erau acasă aşa că se puteau
rezolva toate problemele. Pe parcursul anului fiecare mergea la nunţile la care
era invitat, petrecea, având grijă apoi ca de Paşti să ducă cadoul tinerei perechi.
În trecut nunta se făcea cu concursul întregii comunităţi; fiecare familie aducea
câte o găină, femeile ajutau la prepararea bucatelor. La nuntă, doar părinţii şi
rudele dădeau darurile ce reprezentau de fapt zestrea noii familii. Tânăra pereche
primea de la ceilalţi nuntaşi, de Paşti, cele mai utile daruri pentru noua
gospodărie: vasele.
Comunitatea a găsit astfel o formă practică de rezolvare a unei probleme
împortante: ajutorarea tinerelor perechi să-şi doteze gospodăria. Aceasta se
făcea de Paşti, o zi de sărbătoare în care toţi erau în sat, în care se pot oferi daruri
şi se pot face ospeţe. O dată cu schimbarea condiţiilor de viaţă au intervenit şi
schimbări în obicei. Ospăţul de nuntă cuprinde feluri mai complicate şi mai
scumpe, este făcut de familiile mirilor şi constituie un efort economic, de aceea
multe perechi nu mai fac acel “Prânz al Paştilor” şi din aceste motive mai ales că
nuntaşii le aduc darurile la nuntă iar vasele nu mai au valoarea din alte vremi.

Carmina Maior

20

www.jurnal.muzeulastra.ro
Muzeul: oglindă a
istoriei culturale
(CONTINUARE DIN NUMARUL 15)
III. Dezvoltarea tiparului sibian.
La începutul tiparului sibian, teascul
a fost iniţial o întreprindere particulară,
iar din 1529 el a intrat în proprietatea
statului. Primul secol al tiparniţei
sibiene se caracterizează printr-o
desfăşurare greoaie a activităţii, printr-
o lipsă de continuitate în funcţionare,
la fel ca şi alte tipografii din această
epocă.
Filip Moldoveanu, originar din
Moldova, avea funcţia de pisar (copist)
la magistratura sibiană, de desenator
şi gravor. El este considerat ca fiind
primul tipograf în chirilice, din
Transilvania şi se presupune că a
învăţat meşteşugul tiparului la
Veneţia. Lucrările lui Filip Moldoveanu
se situează la un nivel înalt prin
iniţialele semiornate, el fiind şi primul
tipăritor de xilogravuri reprezentând
figuri umane, la noi în ţară. În anul
1544 el tipăreşte versiunea
românească a “Catehismului” lui
Luther, “Catehismul românesc”.
Această tipăritură este socotită ca fiind
prima carte tipărită în limba română cu
litere chirilice.
În anul 1573 negustorii sibieni au
construit la Tălmaciu o moară de
hărtie, care imprimă un nou avânt
tiparului. Dar, odată cu moartea lui
Filip Moldoveanu, în anul 1555,
tipărirea cărţilor româneşti la Sibiu s-a
întrerupt. Editarea cărţilor cu litere
latine a fost reluată în anul 1575, de
către tipografii atelierului lui Heltai din
Cluj. Perioada 1575 1600 este
perioada cea mai stabilă din
activitatea tipografică sibiană. Acum
se fac încercări de modernizare a
tiparniţei, se fac dotări cu ornamente
de legătorie şi se aduc litere noi pentru
tipărirea cărţilor în limba maghiară. Un
din lucrările tipărite în această
perioadă este cea a medicului
Squarcialupus Marcellus, “De coeli
ardore … hoc anno in Dacia viso”
(Despre aprinderea cerului văzută în
acest an în Dacia), despre cometa
văzută în Transilvania la 10
septembrie 1580.
21
jurnal
virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
SERIAL: DIN ISTORIA TIPARULUI SIBIAN
În anii următori s-a născut ideea unificării tipografiilor de la Sibiu şi Braşov pentru
realizarea unui singur atelier, care să poată tipări şi lucrări mai pretenţioase. Astfel,
în anul 1583 utilajul celor două tipografii a fost unificat, sub conducerea tipografului
Georg Greus. El a activat aici până în 1584, când pleacă la o altă tipografie din
Braşov. În anul 1594, tipograf era Johann Fabricius, care tipăreşte trei din lucrările
umanistului Erasmus de Rotterdam: “Dicta Graeciae Sapientum” (Sentinţe din
înţelepciunea greacă); “De civilitate morum puerilium” (Despre simplitatea
caracterului în copilărie) şi “Civilitas morum” (Despre caracterele bune).
Cele mai multe din tipăriturile cu litere latine din Sibiu sunt legate de activitatea
şcolii locale sau sunt publicaţii ocazionale, în majoritate fiind pe o singură coală, sub
forma unui afiş. Tipografii sibieni nu dispuneau de capitalul necesar realizării unor
cărţi de întindere mare, de aceea trebuiau să se mulţumească cu tipărituri mărunte,
ocazionale. În secolul XVI, prin tiparul sibian s-a realizat şi popularizarea politicii
antiotomane a lui Sigismund Bathori. În 1593 se tipăresc versuri ocazionale în limba
latină şi germană care îndemnau la luptă saşii din ţară şi străinătate, prin zugrăvirea
cruzimilor săvârşite de turci asupra creştinilor.
În perioada 1693 1832, la Sibiu, activează familia Barth, începând cu Johann
Barth senior. Acesta a tipărit cărţi necesare municipalităţii: imprimate de
cancelarie, cârţi de cântece, lucrări ocazionale şi calendare, dar şi dispute teologice
sau lucrări cu caracter ştiinţific. Câteva din lucrările tipărite de Johann Barth senior
sunt: “Auraria Romano-Dacica”, “Noul şi vechiul calendar provincial transilvănean”,
“Ceaslov”-ul lui Popa Chiriac. I-a urmat fiul său, Johann Barth junior şi cei doi fii ai
acestuia, Petru şi Johann. În această perioadă s-au tipărit la Sibiu: “Norma, adică
rânduiala veniturilor patriarhului”, o “Bucoavnă”, “Dezvoltatele şi tilcuitele
Evanghelii”, “Pilde filosofeşti”, dar şi lucrări în limba germană şi latină.
În secolul XVIII, tipograf la Sibiu era Martin Hochmeister, care avea dreptul de a
tipări imprimatele de cancelarie necesare guberniului şi tezaurariatului şi manualele
pentru şcolile normale. La 15 octombrie 1777 i se acordă dreptul de a deschide, la
Sibiu, o librărie, cu condiţia să vândă numai “cărţi bune şi admise de cenzură”, “la
preţuri moderate”.
Răscoala ţăranilor condusă de Horia, Cloşca şi Crişan şi, mai târziu, războaiele
napoleniene au favorizat apariţia cărţilor cu caracter politic, social şi economic. Apar
cu această ocazie o serie de foi volante, ce conţineau porunci către ţărani prin care li
se ordona să se întoarcă la vetrele lor sau să-i predea pe conducătorii răscoalei. În
anul 1789 Ioan Piuariu Molnar, alături de un grup de cărturari, pune bazele primei
gazete româneşti, “Foaie românească pentru econom”, interzisă de autorităţi.
În 1825 S. Filtsch înfiinţează o nouă tiparniţă, care va trece mai târziu în
proprietatea lui W. Krafft, care va tipări scrierile lui Cipariu, Bariţiu şi Moldovan. În
anul 1838 apare lucrarea doctorului Vasile Popp: “Disertaţie despre tipografiile
româneşti din Transilvania şi învecinatele Ţări dela începutul lor până la vermile
noastre”, lucrare care marchează apariţia unei noi ramuri ştiinţifice: bibliografia
românească.
Tot în această perioadă începe apariţia revistelor Tribuna (1884), Transilvania
(1868) şi Foaia Poporului (1892).
În anul 1850 Mitropolitul Ardealului Andrei Şaguna înfiinţează Tipografia
Diecezană. Prima sa tipăritură a fost ”Cătră iubitul meu cler şi popor diecezan”, iar la
doi ani de la înfiinţare se tipăreşte “Telegraful Român”, sub redacţia lui Aaron
Florian. Pe lângă lucrările cu caracter religios se tipăresc şi o serie de manuale, cum
ar fi: “Gramatica românească pentru şcoalele poporale” a lui Sava Popovici
Barcianu, “Abecedar nemţesc pentru şcoalele poporale”, de acelaşi autor, dar şi
cele ale dascălilor Zaharia Boiu, Ioan Popescu şi mulţi alţii. Şi tot aici au fost
publicate “Statutele Asociaţiunii transilvănene pentru literatură română şi cultura
poporului român” (1862).
În 1884 ia fiinţă Tipografia poporului, unde se va tipări prima Enciclopedie
românească, a lui Corneliu Diaconovici.
La începutul secolului XX se tipăreşte traducerea românească a petiţiei “Supplex
Libellus Valachorum”, un “Abecedar” de Ioan Stroia, Dumitru Lăpădat şi Iuliu
Crişan. După 1912 tipografiile se înmulţesc şi apar tot mai multe lucrări literare. În
anul 1922, două tipografii fuzionează sub denumirea de Krafft şi Drotleff având:
tipografie, heliotipie, litografie, ofset, legătorie, librărie şi cea mai mare editură de
cărţi poştale din sud-estul Europei. Aici se imprimă, în 1930, “Istoria literaturii
române” a lui Sextil Puşcariu.
 jurnal

virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
www.jurnal.muzeulastra.ro

Muzeul: oglindă a SERIAL: DIN ISTORIA TIPARULUI SIBIAN

istoriei culturale
Între cele două războaie mondiale,
industria tipografică se dezvoltă
puternică, se diversifică, apar noi
ateliere: Dacia Traiană, Haiser, Wither,
Suciu şi David, Closus ş.a. După
naţionalizarea mijloacelor de
producţie, în anul 1948, toate aceste
ateliere sunt reunite într-o singură
întreprindere care a funcţionat, până în
anul 1991, sub denumirea de
“Întreprinderea Poligrafică Sibiu”, în
prezent POLSIB. În paralel, a continuat
şi continuă să funcţioneze tipografia
eparhială a Centrului Mitropolotan
Sibiu. Prefacerile petrecute după 1989
au permis diversificarea ofertei
tipografice din Sibiu, prin apariţia a
numeroase edituri şi tipografii
particulare.

Mihaela Vasilief

Calendar pe anul de obşte de la Hristos

1854. Sibiu

Nicolau Bălăşescu,
Gramatica română pentru
22 Seminarii şi clase mai înalte.
Sibiu, 1848

www.jurnal.muzeulastra.ro
Muzeul: oglindă a
istoriei culturale
Arhipelag situat la sud-est de
continentul asiatic, de ambele părţi ale
Ecuatorului, Indonezia îşi datorează
numele etnologului german, Adolf
Bastian, care în secolul al XIX- lea îşi
intitula astfel o lucrare, definind un
teritoriu ce până în acel moment fusese
cunoscut sub diferite denumiri. De
exemplu, în timpul dominaţiei olandeze,
purta numele de „India olandeză” sau
„India de est”, dar a fost deseori numit
şi „Arhipelagul Malaiez” datorită
populaţiei malaieze, care reprezintă
principalul grup etnic al acestor insule.
23
jurnal
virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
INDONEZIA: SALBA DE SMARALDE A ECUATORULUI
Termenul de Indonezia, înseamnă „lumea insulară indiană”, adunând sub
această denumire nu mai puţin de 17.508 de insule de o impresionantă diversitate
din punct de vedere uman, geografic, cultural şi artistic. Este a 14-a ţară ca mărime
din lume.
Indonezia şi-a proclamat independenţa la data de 17 august 1945, fiind o
naţiune relativ tânără alcătuită din peste 300 de grupuri etnice, dintre care
amintim: acini, daiaci, punani, malaiezi, minangkabau, redjjang- lampong etc. la
care se adaugă şi minorităţile: chinezi, arabi, indieni, europeni. Limba naţională
este indoneziana bahasa.
În ceea ce priveşte religia, 80% din populaţia indoneziană este în prezent
musulmană, la care se adaugă şi reprezentanţi ai hinduismului, budismului,
creştinismului sau ale vechilor credinţe animiste.
Indonezia are peste 400 de vulcani, 130 fiind activi, cel mai renumit dintre
aceştia fiind Krakatau, a cărui erupţie în 1883 a provocat 36.000 de victime.
Datorită vulcanilor activi şi a plăcilor tectonice pe care se situează, Indonezia este
ţara cu cea mai mare activitate seismică şi vulcanică.
Denumită şi „comoara tropicală”, Indonezia dezvăluie privirilor frumuseţea a
circa 40.000 de specii de orhidee, palmieri, ferigi, mirodenii şi fructe, datorate
solului vulcanic, umidităţii şi temperaturilor ridicate, favorizate la rândul lor de clima
tropicală cu două anotimpuri (ploios şi secetos). Sezonul ploilor începe din
octombrie până în aprilie, iar cel uscat din aprilie până în octombrie.
Din diversitatea faunei ne oprim asupra unor specii mai deosebite, unele fiind
chiar unicate în lume: dragonul de Komodo, urangutanul, rinocerul, bivolul pitic,
pasărea paradisului. În afară de acestea, în adâncul mării există peste 100 de
specii marine, ca parte a comorii arhipelagului.
Indonezia este cunoscută ca fiind un arhipelag împărţit în trei grupe de
insule, dintre care cele mai cunoscute sunt: Kalimantan, Java, Sumatra şi
Sulawesi.
Politic, Indonezia este împărţită în 27 de provincii conduse de către un
guvernator, împărţite în 241 de sectoare (sau judeţe) conduse de prefecţi (bupati)
şi 56 de municipii conduse de primari (walikota).Sectoarele sunt împărţite în 3625
de subsectoare care sunt conduse de camat (primar de subsector).
Arta şi meşteşugurile Indoneziei, aflată la intersecţia drumurilor ce leagă
Asia de Australia, au la bază tradiţii şi tehnici, care s-au păstrat din trecut, din
antichitate chiar, sau care se constituie ca un rezultat al asimilărilor treptate şi
variate venite din partea unor influenţe străine (India, China) de-a lungul timpului.
Astfel, populaţiile locale au preluat din aria vechilor culturi acele elemente care
corespundeau, dar şi înnoiau fondul deja existent, cu un puternic accent pe arta
decorativă. Pe de altă parte, originalitatea şi diversitatea metodelor de lucru, a
materialelor sau a ornamentelor se datorează şi naturii insulare a acestui stat,
bariera naturală a mărilor şi oceanelor aducând cu sine o autonomie locală.
Simbolul naţional al Indoneziei este pasărea Garuda, duşmana şerpilor.
Pasăre mitică, Garuda îl purta în zbor pe zeul Vishnu. Motivul păsării Garuda este
des întâlnit în arta indoneziană. O vedem în ipostaza de duşmană a şerpilor,
zdrobind şerpii cu cap de om. O regăsim însă pe mânerele kriss-urilor (pumnale)
sau în ornamentele mobilierului sau obiectelor decorative.
Indonezia are o cultură foarte diversificată. În Bali şi Java sunt cele mai
frumoase obiceiuri şi legende, şi tot aici se găsesc cele mai originale şi mai
frumoase obiecte de artizanat din Indonezia, dar şi în celelalte regiuni se întâlnesc
dansuri şi muzică specifice zonelor şi care sunt cunoscute în lume ca fiind unicat.
Batikul şi Gamelanul sunt cele mai cunoscute, teatrul Wayang, dansurile
Ramayana şi obiceiurile funerare din Bali fac parte din minunata cultură
indoneziană. Silat este un stil unic de arte marţiale provenit din arhipelag.
Paradis pentru antropologi sau naturalişti, Indonezia este o inepuizabilă
comoară şi constituie cel mai extraodinar ansamblu de popoare şi de frumuseţi
naturale ce se poate închipui, fapt concentrat cel mai bine în motto-ul lor
naţional:”Unicitate în diversitate”.
Raluca Zsukovski

www.jurnal.muzeulastra.ro
Muzeul: oglindă a
istoriei culturale
Pasca este o tarta rituală făcută
dintr-un aluat obişnuit de cozonac şi
umplutură dulce, pe bază de lactate,
care nu poate lipsi de Paşti de pe
masa locuitorilor din Bucovina mai
ales, dar şi din Moldova.
Cu aceeaşi încărcătură spirituală
şi ritualică pe care o au ouăle roşii,
pasca e o coptură care se face şi se
mănâncă sacramental numai de Paşti.
Se mai face pască şi din făină de
grâu amestecată cu făină de porumb,
pe motivul că, pe când grâul este
cinstea mesei, porumbul este hrana
casei. Înainte de a se pune pasca la
copt, gospodina îşi face cruce, după
care face semnul crucii în dreptul
cuptorului, iar în unele sate rosteşte:
„Cruce-n casă/ cruce-n piatră/
Dumnezeu cu noi la masă,/ Maica
Precista în fereastră.”
Reţetă tradiţională de pască:
24
jurnal
virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
PASCA - TARTA RITUALĂ PE MASA CREŞTINILOR
DE PASTI
Pe lângă prepararea alimentelor rituale (pasca, colaci, ouă roşii), se fac sacrificii
(tăierea mielului), se aprind ritual lumini şi se crede că se deschid mormintele şi
cerurile, că vorbesc animalele şi ard comorile.
Pasca se face, în cele mai multe părţi din Bucovina, numai din făină curată de
grâu ales, cernută prin sită deasă. Motivul pentru care se foloseşte făina de grâu
este faptul că această coptură este foarte importantă neputând lipsi de pe masa de
Paşti, iar datorită acestei importanţe, trebuie să se facă numai din pâinea cea mai
aleasă. Iar pâinea cea mai aleasă, după credinţa românilor, este grâul.
Cea mai răspândită formă de pască este cea rotundă pentru că se crede că
scutecele cu care a fost Iisus Hristos înfăşat au fost rotunde. Altă formă, este cea în
patru cornuri sau mai bine spus, patrunghiulare, pentru că şi mormântul în care a fost
Iisus Hristos înmormântat a fost pătrat sau patrunghiular.
Grosimea paştei este cel mult de un lat de deget şi se face din aluat bine dospit,
în care se pune sare şi lapte dulce de vacă, apoi, după împrejurări, cuişoare,
scorţişoară pisată şi câteodată şofran. Atât pe margini, cât şi la mijlocul ei, se pun
un fel de împletituri din aluat, simple sau împodobite la anumite distanţe cu steluţe.
Împletiturile din mijloc se fac în formă de cruce care reprezintă crucea pe care a fost
Mântuitorul răstignit. Se fac însă şi paşti simple, adică fără împletituri şi fără cruce
la mijloc, dar cu zimţi la margine. Acestea se numesc paşti cu zimţi sau paşti simple,
iar cele cu cruce se numesc paşti cu cruce sau paştile Paştilor. Între împletiturile
acestea sau între împletiturile mărginaşe şi cruce, se pune de regulă brânză de
vaci amestecată cu gălbenuş de ou, unsă pe deasupra cu gălbenuş de ou, şi
împodobită cu stafide.
Paştile Paştilor, adică acelea care sunt împodobite cu o cruce diametrală
împletită sau simplă, după cum e cercul, sunt menite de regulă să se ducă în ziua
de Paşti la biserică, ca să se sfinţească, cele simple ca să fie mâncate în familie iar
cele micuţe, numite păscuţe, pentru copii sau pentru a se da săracilor.
Multe femei fac pasca în Joia mare, însă cele mai multe o fac în Sâmbăta
Paştilor pentru a nu se strica din cauza compoziţiei din brânză şi ouă. În unele locuri
se face pască nu numai de Paşti ci şi de Sân-Georgiu, de Înălţare sau Ispas şi de
duminica mare sau Rusalii. În afară de pască, se mai fac de Paşti şi alte
copturi cum sunt: babe, moşi sau moşnegi, cozonaci rotunzi sau lungi, învârtite,
plăcinte simple şi plăcinte în tavă, colaci şi prescuri.
În ultimul timp, umplutura pentru pască a început să devină mai variată, astfel
că, pe lângă umplutura clasică din brânză, se mai foloseşte umplutura cu
smântână, ciocolată, nuci, orez, etc.
Baza: aluat de cozonac (500 g făină, 2 linguriţe drojdie uscată sau 25 g drojdie
proaspătă, 150 g zahăr, coaja de la o jumătate de lămâie, 2 gălbenuşuri, 2 albuşuri,
200 ml. lapte, ¼ linguriţă esenţă rom, ½ linguriţă esenţă de vanilie, 100 g
margarină), 50 g unt pentru uns tava. Se unge tava rotundă cu unt. Se întinde
aluatul în foaie de 1 deget grosime, se taie în cerc puţin mai
mare decât tava. Se potriveşte în tavă. Căzăturile de aluat se alungesc şnur şi se
lipesc ca un tiv de marginea tăvii şi a foii.
Umplutura: 500 g brânză de vaci, 1 pahar zahăr, 2 linguri făină, 3 ouă + 1 ou pentru
uns, 2 linguri unt, 2 prafuri sare, 2 linguri stafide, mirodenii: nucşoară, scorţişoară,
zahăr vanilat, coajă de lămâie. Brânza, untul şi zahărul se freacă bine împreună.
Se adaugă ouăle, pe rând, sarea, apoi făina şi laptele. La sfârşit se pun în amestec
mirodeniile. Se toarnă în tavă, se unge totul cu ou şi se pune la copt.
Bibliografie:
Ghinoiu Ion, Obiceiuri populare de peste an: dicţionar, Bucureşti, Editura Fundaţiei
culturale române, 1997
S. F. Marian, Sărbătorile la români, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române,
1994
Radu Anton Roman, Bucate. Vinuri şi obiceiuri româneşti, Bucureşti, Editura
Paidea, 1998
Daniela Muntean

www.jurnal.muzeulastra.ro
Muzeul: oglindă a
istoriei culturale
Nascut la Bucuresti in anul 1857,
absolvent al Scolii politehnice din
Paris, Iuliu Popper a fost atras de
tanar in calatorii lungi, in locuri
indepartate. Astfel se explica cum a
ajuns in India, China, Japonia si in alte
tari. In America de Nord la New
Orleans- a executat mai multe lucrari
tehnice, in Cuba- la Havana a ridicat
planul orasului ( 1884 ). A cunoscut
Brazilia, Argentina si mai ales
Patagonia, de unde a intreprins
expeditii si in stramtoarea Magellan.
In toamna anului 1886 se afla intr-o
expeditie de explorare, in arhipelagul
Tara de Foc ( Tierra del Fuego ).
Pentru o mai buna intelegere,
precizam localizarea geografica a
acestor doua tinuturi, mai indepartate
, mai necunoscte :Tara de Foc este un
arhipelag in sudul Americii de Sud,
despartit prin stramtoarea Magellan.
Partea de vest a arhipelagului
apartine de Chile, partea de est
apartine Argentinei. Patagonia, dupa
numele podisului Patagonia din
Argentina, cuprinde sudul Argentinei
si o parte a statului Chile.Denumirea
de Patagonia a fost data de
navigatorul Magellan in sec. al XVI-
lea cand intalnind populatia bastinasa
, a fost impresionat de statura uriasa a
acestora si i-a numit „patagoni”.
In Tara de Foc cerceteaza raurile,
muntii si tarmurile din sudul indepartat
al Argentinei, dand denumiri
romanesti acestora , ca unul care le
cerceta pentru prima oara, denumiri
aprobate de guvernul Argentinei si
care figureaza si azi pe hartile si
atlasele tarii.
25
jurnal
virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
CĂLĂTORI ROMÂNI PE ALTE CONTINENTE: IULIU
POPPER - EXPLORATOR ÎN ŢARA DE FOC SI
PATAGONIA
Intr-o calatorie de explorare la Capul Fecioarelor, Iuliu Popper are ocazia
sa vada tarmul stramtorii Magellan, pe care il descrie deosebit de sugestiv: „ In
departare se vedea boltit pe un cer cenusiu sesul ridicat, care formeaza, sumbru si
monoton , extremitatea nordica a Tarii de Foc. O coloana de fum albastru revela
prezenta omului si dadea in acelasi timp explicatia pentru ce se numea Tara de
Foc, o tara a carei temperatura medie nu trece de 6 grade”. In ceea ce priveste
populatia care traia in acea parte,climatul si tipul de vegetatie parerile erau
contradictorii. Toate aceste contraziceri au starnit si mai tare dorinta vie a lui Popper
de a cunoaste si de a studia aceasta tara enigmatica. Teritoriul explorat de Popper
este situat la sud de stramtoarea Magellan, arhipelagul fiind format din numeroase
insule, toate la un loc constituind o continuare a muntilor Anzii Chilieni.
In traversarea Tarii de Foc Popper a intampinat mari neajunsuri, din cauza
marilor zapezi sau a suprafetelor intinse de teren acoperite de arbusti si
maracinisuri dese si groase care ingreunau foarte mult trecerea. „Padurea forma
inaintea noastra un zid fara lumina, fara o deschizatura sau iesire, uneori
inconjurandu-ne din toate partile, incat nu puteam nici sa mergem mai departe si
nici sa ne intoarcem. Era o padure sumbra si intunecoasa…..Adeseori eram siliti sa
ne deschidem drum cu ajutorul toporului…”, sunt franturi din descrierea facuta de
Popper in incercarea temerara de a strabate arhipelagul. Exploratorul isi noteaza si
amanunte legate de privelistea generala, predominanta: ”deasupra intregului
arhipelag plutesc aproape tot timpul nori grosi, cerul fiind posomorat. Numai rareori
soarele patrunde printre nori. Aproape in fiecare zi se dezlantuie furtuni, iar ploile si
vanturile puternice sunt nelipsite. …trunhiuri de copaci pietrificati.” Un tinut cu o
priveliste terifianta care ne duce cu gandul la filmele stiintifico- fantastice a caror
actiune se desfasoara pe alte planete.Populatia intalnita este amerindiana si toti
erau cunoscuti sub numele de fuegieni ( locuitori ai Tarii de Foc ).Fiind in continua
cautare de hrana, acesti amerindieni nu aveau asezari stabile, se adaposteau in
corturi amenajate de ei, extrem de simple si precare, numite „tolduri”, foloseau un
numar redus de unelte: arcul facut din vene de guanaco, sageti si alte obiecte
taioase confectionate din oase si dinti de animale. Mancau peste, carne de foca
sau de lupi de mare; ei nu stiau sa inoate si nici sa plece cu barca pe apa. Cei mai
din sud amerindieni, din insulele din canalul Beagle, erau un fel de „nomazi pe apa”,
adaptandu-se mediului in care s-au nascut, tot timpul calatoreau cu barcile pe apa.
Casa lor se afla pe canoe si viata si-o petreceau tot aici, unde se adapostea
intreaga familie si toata „averea” acesteia. Acesti bastinasi se numeau „canoeri”si
traiau in arhipelagul Tarii de Foc. Imbracamintea lor era facuta, de asemenea, din
piei de guanaco,( lama ) cusute cu tendoane de animale. Bastinasii isi vopseau fata
in negru, alb, rosu ; femeile purtau pe cap podoabe- oase, insirate pe tendoane.
Practicau si tatuajul
Detaliile geografice ramase de la I.. Popper sunt extrem de iteresante si ele
au constituit un material deosebit de valoros pentru geografi.El a fost foarte
interesat de tot ceea ce a intalnit in calatoriile sale, consemnand cu mare grija toate
amanuntele care defineau acest tinut , aceasta populatie. Indreptandu-se spre
tarmul stramtorii Magellan, Popper descopera mai multe rauri, carora le-a dat
denumiri romanesti : Rio Rosetti, Rio Ureche, Rio Lahovari.
Revenind la Buenos Aires, guvernul argentinian l-a insarcinat cu
continuarea explorarilor din Tara de Foc, unde Popper s-a intors si a intemeiat
exploatari aurifere in El Paramo. Intre 1889-1890 I. Popper continua explorarile
arhipelagului Tara de Foc si intreprinde calatorii si prospectiuni miniere in nordul
Argentinei.Pentru a inlesni plata lucratorilor si schimburile Popper bate monede de
aur pe care apare si numele de Popper, mai tarziu el a pus in circulatie marci
postale pe care era reprezentat un glob in flacari si initiala P ( Popper ). Poseda o
flota proprie, care facea curse periodice intre Paramo si Punta Arenas.
Istoria cunoasterii Tarii de Foc este strans legata de activitatea acestui
important explorator. A fost primul calator si explorator care a traversat arhipelagul
Tierra del Fuego.
Dorana Cioran
 jurnal

virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
www.jurnal.muzeulastra.ro

Muzeul: oglindă a ISTORIA LĂZII SĂSEŞTI

istoriei culturale Din acest tip de ladă se dezvoltă lăzile cu rol utilitar pe de-o parte - ca spaţiu de
păstrare a hainelor de sărbătoare, din postav, piele şi blană-, iar pe de altă parte
cele cu rol decorativ şi ritualic.
Treptat lăzile au servit şi ca mobilier al interiorului ţărănesc. Lăzile, de
dimensiuni mai mari sau mai mici, sunt o dovadă a măiestriei artistice în ceea ce
priveşte decorul incizat sau pictat. Dacă cele mai vechi piese au fost confecţionate
din lemn de stejar şi fag, iar ca tehnică de prelucrare se folosea sculptura, ulterior s-
a folosit lemnul de brad, iar din secolul al XVI-lea ornamentele sculptate au fost
înlocuite prin pictarea cu şablonul. Printre motivele frecvente întâlnite pe lăzi

Printre obiectele de mobilier pe

care le-au adus cu ei coloniştii saşi în
urmă cu mai bine de 800 de ani, a fost
lada, cel mai vechi tip de mobilier din
care s-au dezvoltat în timp comoda şi
dulapul.
Complexul Naţional Muzeal
„ASTRA” deţine în patrimoniul său
cele mai vechi lăzi de păstrare a
c e r e a l e l o r, a ş a - n u m i t e l e
„Stollentruhe” ce datează din secolul
al XVII-lea, având forma unor
sarcofage cu capac teşit pe laturile
lungi şi aşezate pe picioare înalte.
Acestea erau confecţionate la
început din scânduri de stejar, iar mai
târziu din brad, fiind îmbinate în
tehnica „nut şi feder”. Sculptura de pe
aceste lăzi redă într-o manieră
arhaică motive antropomorfe şi
zoomorfe. enumerăm: motive florale compuse din elementul decorativ cel mai îndrăgit de
către saşi şi anume - pomul vieţii. În componenţa acestuia apar în formă de trepte,
reprezentând ciclul biologic al trecerii vremii lăcrămioara, laleaua, garofiţa, floarea
de „nu-mă-uita” şi trandafirul. Alte motive des întâlnite sunt cele avimorfe,
zoomorfe şi geometrice.
Lăzile erau făcute la comandă în ateliere de tâmplari specializaţi. În funcţie de
preferinţele cumpărătorului se alegea modelul, urmând ca la final să se
inscripţioneze numele proprietarului şi anul în care a fost confecţionată.

În interiorul locuinţei săseşti, una dintre piesele de o importanţă deosebită o

avea lada de zestre, nelipsită din camera cea bună „die gute Stube” . Locul
unde se aşeza lada era bine definit, şi anume între sobă şi pat. Aici, femeia îşi
păstra cele mai valoroase piese din portul tradiţional, precum şi textile
decorative şi utilitare folosite la împodobirea interiorului. Fata tânără îşi cosea
cu multă grijă şi migală zestrea ( feţe de masă, de pernă, cuverturi de pat, etc.)
pe care apoi o păstra în ladă până în momentul căsătoriei, când lada va intra în
noua locuinţă, cea a tinerilor căsătoriţi.

Lăzile, fie de depozitare sau de zestre s-au păstrat de-a lungul secolelor
fiind transmise de la o generaţie la alta, şi demonstrând prin frumuseţea
decorativă valoarea identitară a acestei etnii.

Simona Malearov

26
 jurnal

virtual
aprilie
mai 2006
nr.16-17
www.jurnal.muzeulastra.ro

Muzeul: oglindă a PREZENŢA DOMNIEI SALE DOMNULUI PROFESOR

NICOLAE BALOTĂ ÎN MUZEUL „ASTRA” UN ADEVĂRAT
istoriei culturale REGAL DE EMOŢIE SPIRITUALĂ -
Mult distinsa Doamna Marta Petreu
mărturisea: „Nicoale Balotă este
ultima personalitate ‘leonardescă’ pe „Ziua aceasta de 19 mai 2006 reprezintă pentru mine o fericită regăsire în
care a dat-o cultura română. Fost oraşul drag iminii mele, Sibiu a prietenilor mei din Cercul literar de altădată,
preparator la Universitatea clujeană la în ipostaza reînoită, reîmprospătată, a unor emuli generoşi şi dăruiţi, adunaţi
sfîrşitul anilor ’40, de unde a fost sub egida (cerchistă) a noului Euphorion şi a unui admirabil Muzeu, mărturie a
epurat din motive politice, Nicolae valorilor străvechi şi eterne”.
Balotă şi-a realizat vocaţia didactică la
universităţi europene: Universitatea
Ludwig-Maximilian din München,
Universitatea François Rabelais din
Tours şi Universitatea din Le Mans.

Nicolae Balotă este, în sensul cel

mai propriu al cuvîntului, un umanist.
Opera sa, ce umple un raft de
„În aceiaşi luminoasă zi de mai, după o încântătoare vizită, în tropotul
bibliotecă, este formată din studii şi
cailor înhăimaţi la o caleaşcă albă, prin Dumbrava Sibiului preschimbată prin
eseuri scrise dintr-o perspectivă
ştiinţă, viziunea clară şi rafinamentul estetic al organizatorilor Muzeului într-
comparatistă, întemeiată pe
un sat ideal. Mă simt după această preumblare de două ori dăruit: în
fundamentele umanismului
frumuseţea lucrărilor omului şi unită cu aceasta prin seninătatea peisajului
european. Dedicată literaturii natale şi
natural. Rareori mi s-a dat să văd o mai reuşită împletită a datului cu făcutul.
universale, ea cuprinde peste 20 de
Cinste celor ce au conceput, desenat, realizat acest spaţiu ce aminteşte,
volume apărute în ţară şi numeroase
face aluzie, la grădina raiului în care rareori ne mai întoarcem după ce am
studii în publicaţiile occidentale.
fost alungaţi de acolo."
Dacă vasta operă ştiinţifică dă
măsura rarei erudiţii a profesorului
Muzeul ASTRA a găzduit în 19 mai 2006, în cadrul sălii pavilionului central
Nicolae Balotă, opera sa
din Dumbrava Sibiului, Simpozionul „Cercul Literar de la Sibiu şi cultura
memorialistică dă măsura
europeană”, organizat de colectivul redacţional al revistei Euphorion.
personalităţii morale a acestuia. Şi a
Emoţia noastră a sibienilor a fost copleşitoare în faţa vizitei, ce ne-a onorat,
talentului, fireşte. Iar prin multiplele
întru totul, a Domniei Sale Domnului Profesor Nicolae Balotă.
fracturi care i-au segmentat biografia
Evocarea Cercului Literar de la Sibiu a fost un fericit prilej de a ni se dărui,
– închisoarea, exilul, faptul că a fost
asemenea unei miruiri de lumină, Cuvintele Distinsului Cărturar european
un autor interzis ş.a. – şi prin
Nicolae Balotă.
obstinaţia cu care, în ciuda acestor
Încheierea simpozionului s-a desfăşurat la Centrul Cultural Memorial „Dr.
traume, a construit o operă întemeiată
Gheorghe Telea-Bologa” de la Noul Român, sâmbătă, 20 mai 2006. Într-o
pe valorile filosofice, morale, politice
atmosferă de senină intimitate culturală s-au prezentat concluziile dialogurilor
şi estetice europene, destinul lui
literare.
Nicolae Balotă poate fi socotit
Mărturisim întreaga noastră bucurie oferită de Prezenţa Domniei Sale
emblematic pentru intelectualul
Domnului Profesor Nicolae Balotă, un adevărat regal de emoţie spirituală.
răsăritean aflat sub vremi, dar
ridicîndu-se împotriva lor. »
Ada Maria Popa

27
 jurnal

virtual
aprilie
1 iunie

din Dumbrava
la muzeul mai 2006
nr.16-17
www.jurnal.muzeulastra.ro

2006

27
28
www.jurnal.muzeulastra.ro

Impresii despre
muzeu
24.05.2006

„Timpul petrecut la ASTRA a

fost foarte frumos. Colecţia „Din veşnicia
pe care o deţineţi este o născută la sat un
comoară pentru generaţiile crâmpei se va
viitoare. Am fost încântată de întrupa mereu
plimbarea cu trăsura şi de aici”.
serviciul de audio ghidaj. Vă
Codruţa Cruceanu,
mulţumesc foarte mult pentru British Council
ospitalitate şi mă aştept la o
colaboare de lungă durată
între Centrul de Meşteşuguri
(Crafts Center) şi ASTRA”.

Jennifer Marcy - coordonator

program - Crafts Center CHF
International 24.05.2006

„Cu atâta speranţă şi energie

acest frumos muzeu în aer
liber s-a dezvoltat de-a lungul
a 40 de ani. Personal, mă
simt inspirată de viziunea
nealterată şi de munca din
acest loc. Va servi ca un loc
de tămăduire pentru multe
generaţii. Vă mulţumesc din
toată inima!”

Sue Wood
USAID Consultant Branding
17 Aprilie 2006

„Un loc unde am redescoperit

că Europa există şi aici printre „Un loc minunat, în care se întâlneşte măiestria
noi, chiar dacă acest lucru nu umană cu frumuseţea naturală. Un loc în care aştept
este întotdeauna evident. şi sper să revin, cu umilinţa plină de bucurie pe care
Unde am reînvăţat că tradiţia numai un fenomen ca ASTRA o poate provoca. Cu
ne defineşte şi ne pregăteşte mulţumiri şi multă încântare,”
pentru o întâlnire revelatoare
Andreea Pulpea, British Council
cu modernitatea.
Vă mulţumesc şi vă doresc să
continuaţi cu acelaşi
entuziasm şi devotament”.

Oana Zidan, British Council

29
“Acest muzeu trebuie
considerat
bijuteria/giuvaierul
coroanei României o
coroana deja bine
împodobita. Muzeul este
unul dintre cele mai bune
într-o ţară cu un număr în
creştere de muzee.
Hotărârea sa de a merge
dincolo de păstrarea şi
conservarea obiectelor şi
asigurarea studiului şi
dezvoltării tradiţiilor merită
cu adevărat sa fie lăudată.

Vizita scurtă de astăzi

este, sper, doar un
exemplu. Aştept cu
nerăbdare ca într-o viitoare
vizită sa-i cunosc mai
profund bogăţiile.”

Jonathan Scheele - Seful

Delegaţiei Comisiei Europene
in România (mai, 2006)

Complexul Naţional Muzeal "ASTRA"

Sibiu , Piaţa Mică, nr.11;
Tel: 0269 218195
E-mail: office@muzeulastra.ro
Web: www.muzeulastra.ro