MINISTERUL EDUCAIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA TEHNIC A MOLDOVEI

FACULTATEA INGINERIE I MANAGEMENT N ELECTRONIC I
TELECOMUNICAII
CATEDRA SISTEME I REELE DE COMUNICAII OPTOELECTRONICE




REFERAT

Tema: Autoeducaia condiie a reuitei n cariera
profesional






A elaborat: studenta gr.MMRT
Abramovschi Victoria




A verificat: conf.univ.dr.
Vasiliev M.





Chiinu 2014
Autoeducaia (gr. autos-nsusi) se definete ca o activitate contient,
intenionat, pe care un individ o desfoar pentru formarea sau desvrirea
propriei persoane. Autoeducaia vizeaz toate aspectele dezvoltrii personalitii:
intelectuale, morale, corporale, religioase, profesionale etc. n cazul autoeducaiei,
subiectul educaiei este n acelai timp i obiectul ei. n ceea ce privete scopurile
urmrite, n vreme ce scopurile celorlalte forme ale educaiei sunt stabilite de ctre
societate, scopurile autoeducaiei sunt stabilite de individul nsusi, n acord cu
cerinele societii. Autoeducaia se mpletete continuu cu celelalte forme de
educaie. Pe msur ce individul avanseaz n vrst, autoeducaia ocup un loc tot
mai important n procesul su de formare.
Autoeducatie-autoinstruire autoinstruirea desemneaza actiunea de a invata
singur, fara ajutor, fara profesor. A. Barna (1989) considera ca autoinstruirea sau
autodidaxia desemneaza doar un aspect, o latura, o dimensiune a autoeducatiei
vizand dobandirea relativ independenta a cunostintelor, aspect care, desi foarte
important, nu acopera in intregime semnificatia conceptului de autoeducatie.
Autoeducatia vizeaza toate dimensiunile dezvoltarii personalitatii. Daca este
vorba despre invatare de cunostinte, atunci ea imbraca forma autoinstruirii
(autoinformarii), daca conduce la transformari in sfera de personalitate, atunci
vorbim despre autoformare (morala, estetica, fizica, etc).
Autoeducatia-educatia permanenta se afla intr-o relatie de
complementaritate, in sensul ca educatia devine permanenta numai prin
autoeducatie. Pregatita si stimulata de educatie, autoeducatia ii confera acesteia
atributul de permanenta, pentru ca ii asigura conditiile esentiale (tehnici de munca,
capacitati, deprinderi, motivatie, atitudini, etc)
Autoeducatia independenta in activitate nu se suprapun, desi
independenta in activitate exercita o influenta pozitiva asupra formarii
personalitatii umane; in acelasi timp, nu orice activitate independenta este orientata
in mod constient spre autoperfectionare, sub efectul eforturilor proprii.
Autoeducatie- educatie - Este evident ca autoeducatia nu se impune de la
sine in plan comportamental si atitudinal. Ea este rodul, efectul educatiei, ca
actiune externa asupra individului, intre educatie si autoeducatie existand un raport
de interdependenta. Daca educatia declanseaza transformari la nivelul personalitatii
umane prin actiuni intreprinse din exterior, autoeducatia conduce la finalitati
transformatoare prin actiuni autoimpuse, ca expresie a unor aspiratii si a unui efort
voluntar. Educatia ca ajutor pentru autoajutor trebuie sa creeze o baza, un
fundament informational si de tehnici de invatare, un sistem de deprinderi
intelectuale si de actiune care sa permita asumarea de catre individ a unor teluri
autoformative. In acelasi timp, autoeducatia nu este o continuare a educatiei de tip
scolar. Ea reprezinta o schimbare de raporturi ale fiintei umane cu lumea si cu sine
insusi, manifestandu-se atunci cand acumularile educative permit individului sa
preia initiativa si responsabilitatea desavarsirii sale. Autoeducatia este un rezultat,
o continuare si o desavarsire a educatiei. In egala masura, autoeducatia transforma
educatia in educatie permanenta.
Astfel, autoeducatia poate fi definita ca fiind acea modalitate de realizare a
educatiei de sine in care cerintele externe nu mai actioneaza ca factori
constrangatori, ca forte straine de aspiratiile si interesele proprii. Prin autoeducatie
are loc trecerea din imperiul necesitatii, in imperiul libertatii (educatia ca necesitate
inteleasa). Putem considera autoeducatia ca reflectare a acelei etape in dezvoltarea
personalitatii cand cerintele externe sunt interiorizate in cerinte proprii, devenind
cerinte interne.
Metodologia autoeducaiei include, n esen, 4 categorii de metode: 1)
metode de autocontrol (autoobservaia, autoanaliza, introspecia .a.); 2) metode de
autostimulare (autoconvingere, autocomand, autosugestie .a.); 3) metode de
autoconstrngere: (autodezaprobarea, autorespingerea, autorenunarea); 4) metode
de stimulare a creativitii (lectura-scrierea creative, asocierea de idei, realizarea
planului rezumativ, autoaprobarea, autoavertizarea).
Autopersuasiunea
Atunci cand o persoana reuseste singura sa-si asocieze o idee cu o trebuinta,
respectiv sa-si insuseasca o idee clara, ferma, dotata cu certitudine subiectiva, de
natura sa-i motiveze comportamentul, se poate vorbi de autopersuasiune. Ca atare,
intelegem prin autopersuasiune metoda prin care obiectul educatiei, in calitate de
subiect al propriei sale deveniri, isi aduce singur argumente, motive, temeiuri
suficiente pentru a-si determina comportamentul in situatii date.
In cazul autopersuasiunii, sfatul si-l da educatul, in calitate de propriul sau
educator, cel sfatuit, dedublandu-se in Eu si Mine (Ego si Alter-ego), el fiind
capabil, altfel spus, sa se vada cu ochii altuia, atunci cand isi da singur sfaturi.
Autopersuasiunea este grea, dar este posibila: omul isi poate forma puterea de a-si
domina slabiciunile, de a fi virtuos, pe masura desavarsirii sale spirituale, care
trebuie considerate drept obiectiv fundamental al educatiei si autoeducatiei.
Exercitiul
Asa cum observa si A. Barna, autoexersarea reprezinta metoda fundamentala
in procesul de autoeducatie, deoarece fara exercitiu, toate celelalte metode raman
ineficiente. Exercitiul consta intr-o repetitie frecventa si tenace a unei activitati in
vederea insusirii si perfectionarii ei, a formarii unor deprinderi si a obtinerii unor
performante. Adeseori exercitiul poate sa suplineasca lipsa unei aptitudini sau chiar
sa dea mai mult decat o aptitudine neexercitata.
Exista achizitii in plan moral, religios, intelectual, fizic etc., care nu pot fi
dobandite decat prin repetarea sistematica, timp indelungat, cu tenacitate, a
anumitor activitati (formarea punctualitatii si a constiinciozitatii in munca, a
politetii in relatiile cu alti oameni, de a nu raspunde la o nedreptate cu alta
nedreptate).
Se stie ca nu orice fel de exercitiu se dovedeste a fi util. Simpla repetare a unei
activitati se poate solda fara rezultatul dorit daca nu sunt indeplinite anumite
conditii:
Jurnalul intim
S. Smiles spune ca obisnuinta de a pune pe hartie gandurile si observatiile,
pentru a sti unde sa le gasesti, ca sa le impiedici sa dispara in tinutul indepartat al
uitarii, a fost de un mare folos multor oameni intelepti si studiosi. Orice jurnal
intim este, in esenta, o modalitate de confesare, de mai buna cunoastere de sine,
dar, cum vom vedea, e mult mai mult decat atat. Serban Cioculescu spunea ca
scopul principal al unui jurnal este tocmai descoperirea, zi de zi, pentru sine,
inainte de a se gandi la ceilalti, a ceea ce se numeste eul profound, cel
necomunicabil decat hartiei, printr-o interiorizare mereu mai adancita.
In general se considera ca parintele modern al memorialisticii este Jean Jack
Rousseau cu ale sale Confesiuni. Alaturi de lucrarea aceasta, Autobiografia lui
B.Franklin s-a impus, pentru urmasi, drept opera clasica a genului. Tolstoi a tinut si
el, de-a lungul catorva decenii, un minutios jurnal intim ca mijloc de autocontrol si
autodepasire permanenta.
Autoevaluarea
Cercetarile din domeniul psihologiei personalitatii au relevat o dimensiune
majora a comportamentului uman: activitatea de evaluare si de apreciere. Aceasta
activitate este considerate majora, intrucat ea este implicata in cele mai diferite
aspecte ale vietii individului, conditionand atat atitudinea fata de sine, cat si
atitudinea fata de altii. Capacitatea de autoevaluare este incontestabil o conditie si
un rezultat al autoeducatie. Aurora Perju- Liiceanu spune ca autoevaluarea se
bazeaza pe sistemul self, variabila cruciala in psihologia personalitatii, care
cuprinde: ideile si trairile individului ce au la baza intreaga sa istorie, structura
motivelor si a aspiratiilor, precum si conceptia individului privind eficienta si
competenta sa. In cazul autoeducatiei sistemul self poate fi relevant prin prezenta
unei capacitate complexe, care implica putinta omului de autocunoastere, de
autoproiectare in viitor, de evaluare a lucrurilor, de a simti si a actiona in
perspectiva, increderea in posibilitatile proprii.
Problema care se ridica atunci cand analizam autoeducatia este aceea a
momentului in care fiinta umana incepe sa aiba preocupari in acest sens. Care este
varsta la care apare, se manifesta tendinta si/sau dorinta de autoeducatie? La ce
varsta individul devine capabil sa transpuna in practica, sa realizeze cerintele
autoeducatiei, sa ia in stapanire procesul autoeducatiei? Luand in considerare cele
doua aspecte mentionate, si anume, dorinta/intentia, pe de o parte, capacitatea de
realizare a ei, pe de alta parte, majoritatea specialistilor plaseaza momentul
aparitiei si intensificarii preocuparilor vizand autoeducatia la sfarsitul
preadolescentei si inceputul adolescentei. (I. Nicola, A. Barna, I. Comanescu, s.a.)
Este momentul in care se produce saltul transformator in sfera de personalitate (in
plan intelectual, afectiv-motivational, atitudinal), a constiintei de sine, conditii
psihologice indispensabile pentru declansarea preocuparilor de autoeducatie. Este
debutul a ceea ce I. Comanescu (1998, p. 71) denumeste a fi inraurire
autopropulsata. Acest impuls spre autodeterminare in plan educational va conduce
la redimensionarea conceptului de educatiei, la considerarea ei ca act creator sau
autocreator. Autorul pune in relatie autoeducatia cu educatia permanenta,
considerand autoeducatia mijloc de realizare a educatiei permanente.
Autoeducatia si eficienta actiunilor intreprinse depinde de o serie de conditii:
- nivelul de dezvoltare a constiintei de sine
- calitatile volitive necesare finalizarii actiunilor autoformative, rezistentei la
tentatii,implicata in lupta motivelor
- stapanirea tehnicilor de munca intelectuala
- natura si complexitatea scopurilor fixate, etc

Autoeducaia i-a demonstrat necesitatea permanenei. Numai astfel se poate face
fa exigenelor dezvoltrii sociale, economice i cultural-politice ale epocii n care
trim. Autoeducaia se realizeaz numai prin fore proprii, fr ajutorul sau apelul
la factori educativi externi. Autoeducaia este o urmare, dar i o condiie a eficenei
educaiei, este o completare a educaiei. Datorit revoluiei tiinifice i tehnice
care a generat explozia informaional i perisabilitatea crescnd a cunotinelor,
educaia i formarea nu se mai pot limita la anii colaritii, ci trebuie s se ntind
pe tot parcursul vieii. Pentru a facilita adaptarea la schimbare, educaia trebuie s
i elaboreze un sistem de obiective, coninuturi i metode menit s ajute oamenii i
societatea n procesul de adaptare social, profesional i cultural.





Concluzie

Pentru secolul nostru, instruirea continu i implicit autoinstruirea au devenit
cerine fundamentale ale societii, determinate de creterea exponenial a
informaiilor i de uzura accelerat a acestora, de mobilitatea profesiilor, de
progresele extraordinare ale tiinei, tehnicii, tehnologiei i mijloacelor de
informaie, de dinamismul vieii economice i sociale, de democratizarea
nvmntului, de creterea nivelului de aspiraie spre cultur i educaie, de
folosirea ct mai plcut i util a timpului liber. Orice aciune contient,
ndreptat spre perfecionarea comportamentului, este un act de autoeducaie. n
msura n care o persoan are o concepie mai bine conturat despre lume i via,
o atitudine personal fa de sistemul social de valori, un ideal propriu, n aceeai
msur este capabil s-i aplice un program raional de autoeducaie. Numeroi
factori ne influeneaz reuitele in cariera profesionala, pornind de la atitudinea
mental, educaie i autoeducaie sau anturaj pn la clarificarea valorilor, setarea
obiectivelor i curajul de a iei din zona de confort. Consider c este relativ uor s
reueti n cariera profesional dac urmezi civa pai simpli. Primul i cel mai
important lucru este setarea obiectivelor profesionale i personale, apoi stabilirea
ct mai exact a termenului n care vrei s atingi acel obiectiv. Este foarte
important detalierea pe perioade de timp exacte (o lun, un trimestru, un an) i
evaluarea periodic a situaiei. Un alt detaliu foarte important n atingerea
obiectivelor este prioritizarea acestora i actualizarea, de cte ori este nevoie, a
acestei liste de prioriti. Consider c procesul de autoeducaie continu i urmarea
strict a obiectivelor stabilite este cheia reuitei n cariera profesional.







Bibliografie:

Cristea, Sorin Dictionar de pedagogie. Editura Litera Educational, Chisinau,
2002.
Barna, Andrei Autoeducatie-Autoinstruire, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1984.
Barna, Andrei In puterea noastra. Autoeducatia, Bucuresti, Editura Albatros,
1989.