Prsit

Mor multe iraguri de clipe,

i nimeni nu-mi bate la poartr
Cnd vremea-mi aterne pe suflet
Cenua ei aspr i moart.

Vin neguri cu noaptea pe umeri,
i bezna m-nghite, ntng,
i viforul vine, pgnul,
A viselor aripi s-mi frng.

Nu-i raz s-mi mngie fruntea,
ncet coborndu-mi din stele...
Mai strluci-va vreodat
Altaru-nchinrilor mele?

Stejarul ndejdilor multe
i scutur frunzele moarte...
Vai, tu eti att de frumoas,
i tu-mi eti att de departe...