Plugarii

La voi alearg totdeauna

Truditu-mi suflet s se-nchine;
Voi singuri strjuii altarul
Ndejdii noastre de mai bine.
Al vostru-i plnsul strunei mele,
Cretini ce n-avei srbtoare,
Voi, cei mai buni copii ai firii,
Urzii din lacrimi i sudoare.

Cu mila-i nesfrit, cerul
Clipirii voastre-nduioate
I-a dat cea mai curat raz
Din sfnta lui senintate.
El v-a dat suflet s tresar
i inim s se-nfioare,
De glasul frunzelor din codru,
De opot tainic de izvoare.

n coapsa gritoarei miriti
Devreme plugul vostru ar;
E primvar pe cmpie,
i-n ochiul vostru-i primvar.
Blnd tainele vi le desface
Din snu-i milostiva glie,
Cci toat floarea v cunoate
i toat frunza ei v tie.

Purtai cu braele-amndou
A muncii rodnic povar,
Sub strlucirea-nlcrimat
A dimineilor de var.
i nimeni truda nu v-alin,
Doar bunul cerului printe,
De sus, pe frunte v aaz
Cununa razelor lui sfinte.