Era s mi se ndoaie piciorul, i erau s-mi alunece paii!

Cci m uitam cu jind la cei

nesocotii, cnd vedeam fericirea celor ri. ntradevr, nimic nu-i turbur pn la
moarte, i trupul le este ncrcat de grsime. Nau parte de suferinele omeneti, i nu
snt lovii ca ceilali oameni. Deaceea mndria le slujete ca salb, i asuprirea este haina
care-i nvelete. Li se bulbuc ochii de grsime, i au mai mult dect le-ar dori inima.
Rd, i vorbesc cu rutate de asuprire: vorbesc de sus, i nal gura pn la ceruri, i
limba le cutreier pmntul. Deaceea alearg lumea la ei, nghite ap din plin, i zice:
Ce ar putea s tie Dumnezeu, i ce ar putea s cunoasc Cel Prea nalt? Aa snt cei
ri: totdeauna fericii, i i mresc bogiile.
Degeaba dar mi-am curit eu inima, i mi-am splat mnile n nevinovie: cci n
fiecare zi snt lovit, i n toate dimineile snt pedepsit. Dac a zice: Vreau s vorbesc
ca ei, iat c na fi credincios neamului copiilor Ti.
Mam gndit la aceste lucruri ca s le pricep, dar zdarnic mi-a fost truda, pn ce am
intrat n sfntul loca al lui Dumnezeu, i am luat seama la soarta dela urm a celor ri.
Da, Tu-i pui n locuri alunecoase, i-i arunci n prpd. Cum snt nimicii ntro clip!
Snt perdui, prpdii printrun sfrit npraznic. Ca un vis la deteptare, aa le lepezi
chipul, Doamne, la deteptarea Ta!
Cnd mi se amra inima, i m simeam strpuns n mruntaie, eram prost i fr
judecat, eram ca un dobitoc naintea Ta. ns eu snt totdeauna cu Tine, Tu mai apucat
de mna dreapt; m vei cluzi cu sfatul Tu, apoi m vei primi n slav. Pe cine altul
am eu n cer afar de Tine? i pe pmnt nu-mi gsesc plcerea n nimeni dect n Tine.
Carnea i inima pot s mi se prpdeasc: fiindc Dumnezeu va fi pururea stnca inimii
mele i partea mea de motenire.
Cci iat c ceice se deprteaz de Tine, pier; Tu nimiceti pe toi ceice-i snt
necredincioi. Ct pentru mine, fericirea mea este s m apropii de Dumnezeu: pe
Domnul Dumnezeu l fac locul meu de adpost, ca s povestesc toate lucrrile Tale.

Psalmi 73