1

Acvariul Oceanul la tine-n casa

Diferitele modele de acvarii
Acvariile exista sub diferite forme, susceptibile de a se armoniza cu interiorul oricarei
locuinte. In mod traditional, majoritatea acestora au o forma dreptunghiulara mai mult acvariusau
mai putin alungita; azi se propun recipiente mai mult inalte decat lungi, cubine cau panoramice,
special adaptate unor amplasamente. Modelul de baza, cel mai ieftin, este format dintr-o cuva cu
o placa deasupra. Se poate adapta si o galerie de iluminare. Apoi, se gaseste un model potrivit
acestei galerii continand o dacoratie exterioara, minima, constituita intr-o banda de o anumita
marime, in jurul bazei si a partii superioare care sa disimuleze nivelul apei.
Acest tip de acvariu poate fi comercializat singur sau impreuna cu un suport. Uneori el este
echipat cu un compartiment de filtrare. Apoi gasim si modele mai sofisticate, reprezentate de
acvariile integrate intr-o mobila. In general, recipientul este o cuva de filtrare si o galerie de
iluminare, mobila fiind prevazuta cu etaje sau placi din lemn pentru camuflarea pompelor si a
diverselor materiale. Ansamblul este incadrat de o decoratie exterioara nelasand sa se vada decat
trei fete ale acvariului.

Materialele pentru constructia unui acvariu
Acvariile comercializate sunt aproape in totalitate fabricate din sticla lipita cu ajutorul
siliconului. Folosirea acestor materiale este posibila pana la volume de circa 500 de litri, rar
depasite in comert. Neutralitatea materialelor si simplitatea relativa a lipirii materialelor fac ca
acest sistem sa fie la indemana unui amator mai priceput care isi poate astfel construi, el insusi,
recipientul.
Pentru volumele mai mari, se va utiliza rasina de poliester, doar partea frontala a acvariului
fiind din sticla. Se mai fabrica si din ciment, aceste ultime doua tipuri de recipiente putand fi
vazute in acvariile publice. Plexiglasul, material usor dar care se fisureaza la indoire, este utilizat
destul de rar la formele curbate. Exista si mici cuve din plastic utilizate ca recipiente de
reproducere sau carantina.

Dimensiunile acvariului
Forma cea mai armonioasa este obtinuta atunci cand lungimea este egala cu inaltimea
inmultita cu un coeficient ce variaza de la 1,5 pana la 2,5. Inaltimea va fi usor superioara latimii,
acvariuin afara cazului unui acvariu incastrat, in acel caz solutia fiind inversa. Aceste proportii
2

pot fi respectate pana la o lungime de 1,5 m. Dincolo de aceasta dimensiune apare o
imposibilitate, caci, in nici un caz, inaltimea nu trebuie sa depaseasca 0,5 m.
Nu este recomandata folosirea acvariilor prea stramte. Intr-adevar, ca urmare a unui efect
optic, un recipient pare mai mic cu o treime atunci cand este umplut cu apa, ceea ce nu produce o
impresie agreabila privitorului. Totusi, el poate si interesant daca este asezat pe o mobila de mici
dimensiuni; deasupra unui semineu sau a unui mic perete despartitor intre doua incaperi.
Greutatea este un element important. Va trebui sa prevedem un suport solid, deoarece acvariul in
functiune cantareste destul de mult: la greutatea cecipientului, se adauga cea a apei si a
decorului.

Amplasarea acvariului
Locul unui acvariu trebuie sa fie ales cu grija; atunci cand va fi umplut, nu-l vom mai putea
deplasa. Alegerea este delicata: trebuie sa punem in acord estetica incaperii, aspectele practice si
cele ecologice.
Aspect estetic
Este evident ca un recipient voluminos se plaseaza intr-o incapere mare, iar un recipient mai mic
intr-o incapere pe masura. Se va alege un loc mai intunecos pentru a-l pune in valoare, la o
distanta cat mai mare de televizor, pentru a evita concurenta intre acesti doi poli de interes. In
mod acvariutraditional, un acvariu este asezat langa perete, paralel cu latura sa mare, dar exista si
alte posibilitati de expunere. El poate ocupa si un unghi, sau poate fi dispus pe un mic perete de
separare intre doua incaperi sau poate fi incastrat intr-un perete.

Aspect practic
Va trebui sa prevedem o priza de curent in apropiere. Ar fi de dorit si un robinet nu departe, daca
nu, sa prevedem o conducta pentru umplere si golire. Daca acvariul este asezat langa perete
trebuie sa lasam un spatiu de cativa centimetri pentru cabluri si acvariuconducte. Inaltimea la
care se aseaza acvariul este un element important; el trebuie sa fie la nivelul ochilor privitorului.
Daca este plasat intr-o incapere acvariuprincipala, baza lui trebuie sa se situeze la circa 1 m de
sol, astfel, el este vizibil si pentru copii.
Aspect ecologic
Este imperativ ca lumina solara, mai ales cea provenind de la sud, sa nu atinga direct acvariul
deoarece exista riscul de a provoca o dezvoltare a algelor verzi si o crestere a temperaturii vara.
E mai bine ca recipientul sa fie orientat spre nord sau spre est. Procedati la mai multe incercari
cu recipientul gol inainte de a lua o decizie pe termen lung.
3

Suportul pentru acvariu
Asa cum am vazut mai inainte, greutatea unui acvariu este foarte importanta; trebuie deci
prevazut un suport robust si perfect orizontal. Se va verifica acest ultim lucru cu ajutorul unei
nivele cu bula. In comert se gasesc mobile specializate, dar se pot fabrica suporturi cu mijloace
propri, important fiind ca greutatea sa fie repartizata uniform. Suportul poate avea aceleasi
dimensiuni ca acvariul sau chiar mai mari, insa recipientul nu trebuie sa depaseasca marimea
suportului, fie in lungime, fie in latime. Pe suport se aseaza un placaj rezistent la apa de 10 pana
la 15, in functie de dimensiunile si greutatea acvariului, el insusi acoperit cu o placa de polistiren
de 15 mm grosime, destinata reducerii neregularitatilor suportului. Daca sunteti priceput si aveti
rabdare, puteti incadra acvariul si suportul in lemn, in asa fel incat doar geamul frontal sa fie
vizibil.
Capacul acvariului
Asezat chiar deasupra cuvei acvariului, el este necesar din mai multe motive:
- evita ca apa sa ajunga pe galeria de iluminare
- limiteaza caderile de praf in apa
- impiedica pestii saritori sa scape din recipient
- limiteaza evaporarea
Acest capac trebuie sa fie din sticla pentru a facilita trecerea luminii; el trebuie curatat in mod
regulat. Sub raport practic, mici tacheti lipiti pe partea sa superioara ii usureaza manipularea;
unele unghiuri vor fi taiate pentru a permite trecerea tevilor si a cablurilor electrice. Tot din
ratiuni practice, mai ales in cazul acvariilor mari, este preferabil sa prevedem mai multe capace
mici care sa se ajusteze intre ele.
Temperatura
Parametru important pentru viata acvatica, temperatura regleaza cresterea animalelor si a
vegetalelor, influentand cantitatea de oxigen dar si alti numerosi factori deosebit de importanti
care printr-o actiune conjugata determina dezvoltarea vietuitoarelor acvatice. Spre deosebire de
temperatura interna a mamiferelor care este reglata si practic stabila, cea a pestilor si a altor
animale de acvariu variaza in functie de cea a apei in care traiesc. Ei nu pot trai decat la anumite
temperaturi, unele specii find mai sensibile decat altele la variatiile acestui parametru.
Apele dulci tropicale se caracterizeaza prin variatii de temperatura mai putin importante decat
in zonele temperate cum ar fi Franta; amplitudinea lor este intre 20 si 30 C. Local, umbra
furnizata de padurea tropicala raceste apa, in timp ce temperatura creste in apele necurgatoare
sub influenta directa a soarelui 16416t198q . In acvariofilie, o temperatura medie de 25 C este
cel mai adesea recomandata, iar variatii de 1-2 C sunt nesemnificative. Pe perioada scurta (sub
4

24 de ore), pestii pot rezista unor diferente chiar mai mari. In schimb, pe o durata mai lunga,
metabolismul lor (adica functionarea generala a organismului lor) risca sa fie puternic perturbat;
moartea poate surveni intr-un timp mai scurt sau mai lung. Trebuie sa semnalam si faptul ca
temperaturi prea scazute fovorizeaza uneori dezvoltarea unor boli.

Oxigenul si Dioxidul de carbon
In timp ce aerul contine circa 20% oxigen, apele cele mai oxigenate contin rareori mai mult de
1% din acest gaz dizolvat. Pestii poseda niste organe performante - branhiile - care le permit sa
extraga din apa cea mai mare parte a oxigenului, solubil in apa. Oxigenul serveste si la respiratia
vegetalelor si a organismelor invizibile cu ochiul liber pe care le uitam adeseori: bacteriile.
Acestea din urma transforma materia organica provenita de la vietuitoare (excremente, resturi
diverse); reactiile chimice implicate in aceste transformari cer si ele oxigen.

Oxigenul din apa provine din dizolvarea oxigenului din aer, favorizata de miscarile apelor: vant,
curent, denivelare. Cu cat o apa este mai agitata, cu atat este mai oxigenata. Vegetalele aduc si
ele oxigen; ele il produc prin fotosinteza doar ziua. Cantitatea maxima de oxigen din apa depinde
de temperatura; cu cat aceasta din urma este mai ridicata, cu atat cantitatea de oxigen din apa este
mai mica (la 25 C exista cu 18% mai putin oxigen decat la 15 C). Oxigenul se masoara in
mg/litru, iar dozajul este destul de delicat. Apele cele mai curate, deci cele mai oxigenate, contin
intre 8-10 mg/litru, iar apele cele mai sarace, cateodata mai putin de 2 mg/litru. In acvariu, tinand
cont de amestecul recomandat, cantitatea de oxigen este in general la maxim. Problemele, rare,
apar doar daca echilibrul general nu este respectat (suprapopulatie de pesti, putine plante) sau
atunci cand materialul nu functioneaza (pana de curent, uitare).
Dioxidul de carbon provine din respiratia pestilor, a plantelor, a bacteriilor. Agitatia apei, care ii
faciliteaza oxigenarea, scade in consecinta nivelul dioxidului de carbon, care trece in aerul
atmosferic. Intr-un acvariu, dioxidul de carbon este mai rar, ceea ce intr-o anumita masura, poate
prejudicia plantele. Astfel, in timpul zilei, datorita fotosintezei, plantele absorb dioxidul de
carbon pentru a-si extrage dioxidul de carbon necesar cresterii lor, eliminand oxigenul, absolut
indispensabil vietuitoarelor acvatice. Un echilibru permanent trebuie sa se stabileasca intre
oxigen, dioxid de carbon, plante si pesti. Acest echilibru se modifica noaptea, perioada in care
vegetatia inceteaza sa produca oxigen. Dioxidul de carbon este unul dintre principalii factori care
influenteaza pH-ul.


pH-ul
5

pH-ul masoara aciditatea sau alcalinitatea unei ape. Valoarea 7 reprezinta neutralitatea; sub
aceasta valoare, apa este acida, iar peste aceasta valoare este bazica. Apa acida nu inseamna ca
ea contine acizi periculosi; in raurile si paraiele din paduri, apa se incarca cu materii organice
acide, cu acizi humici, provenind din descompunerea plantelor (humus); ea se recunoaste dupa
culoarea galben deschis. hartie pentru masurarea ph-uluiIn general, viata acvatica nu este posibil
decat intre valorile 5-9. Aceste valori extreme sunt rareori atinse in acvariu, acolo unde pH-ul
variaza intre 6-8 in functie de tipul apei; cel mai adesea valorile se situeaza intre 6,5 si 7,5, In
acvariofilie se vorbeste de o apa acida atunci cand pH-ul este cuprins intre 6 si 6,8; pentru o apa
bazica, el este intre 7,2 si 8.

Intre 6,8 si 7,2 se considera ca apa este neutra. Variatiile de pH se datoreaza in principal
variatiilor biologice; noaptea, dioxidul de carbon produs de vietuitoare acidifica apa, iar pH-ul
scade usor. Odata cu absorbirea dioxidului de carbon de catre plante in timpul zilei, pH-ul urca
din nou. Daca slabe variatii sunt considerate normale, diferentele prea mari pot evidentia
probleme. pH-ul constituie un bun indicator al echilibrului din acvariu, fiind un parametru de
masurat in mod regulat. Datorita unui indicator colorat ce se adauga unui esantion de apa, se
compara culoarea obtinuta pe scara calorimetrica furnizata de indicator; exista si pH-metre
electronice.


Ajustarea pH-ului

Apa de care dispuneti nu are neaparat un pH care sa convina pestilor pe care i-ati ales. Mai mult,
atunci cand un acvariu este in functionare, Ph-ul poate creste sau scadea, incet dar foarte regulat.
Unele produse din comertul acvariofil permit ajustarea pH-ului, dar exista si alte mijloace de a-l
modifica:
- daca pH-ul este prea ridicat:
putem indoi apa cu una mai acida
putem limita agitatia apei
putem filtra apa cu ajutorul turbei care va elimina anumiti acizi
- daca pH-ul este prea scazut:
putem indoi apa cu apa mai bazica, in general o apa dura
6

putem mari agitarea apei, ceea ce favorizeaza eliminarea CO2
putem filtra apa cu ajutorul unui material calcaros





Duritatea apei
Duritatea unei ape corespunde ansamblului de substante pe baza de calciu si magneziu, pe care
aceasta le contine. Principalele substante, numite saruri, sunt carbonati, bicarbonati si sulfati. O
apa de duritate nula nu contine nici una dintre aceste saruri; este cazul apei distilate. Apele din
diferite regiuni (regiunea pariziana, Normandia, Quercy, Causses) au o duritate destul de ridicata,
in principal datorita calcarului (sau carbonatului de calciu). Duritatea unei ape depinde de
terenurile pe care le-a traversat: cu cat ele contin roci calcaroase sau magneziene, cu atat apa este
mai dura. Pentru uzul casnic, de exemplu pentru o masina de spalat, remarcam ca trebuie
crescuta cantitatea de detergent. Dincolo de o anumita duritate, apa este improprie consumului
uman sau oricarea alte folosiri. O apa de duritate slaba, care contine putine saruri de calciu si de
magneziu, este numita dulce. Acest termen indica un anumit tip de apa si nu asa cum se
considera eronat, toate apele dulci. O apa de duritate ridicata este numita dura.

Duritatea unei ape se exprima in grade franceze (fr.), care nu trebuie confundate cu gradele
Celsius (C): 1fr. echivaleaza cu 10mg/litru de calcar. Termenul stiintific exact pentru a
desemna duritatea este titrul hidrotimetric (TM), hidrotimetria fiind masura cantitatii substantelor
pe baza de calciu si magneziu. In acvariofilie, se disting in general trei tipuri de ape:
- apele dulci, avand TH-ul de la 1 pana la 10fr, care sunt in general acide.
- apele de duritate medie cu TH de la 10 pana la 20fr, neutre sau usor bazice.
- apele dure cu TH superior valorii de 20fr, net bazice.

Turbiditatea apei
7

Turbiditatea unei ape se datoreaza unor prezentei unor materii in suspensie, fie ca e vorba de
organisme vii, constituind planctonul (rar intr-un acvariu), fie de materii inerte: acestea sunt
resturi de origine animala sau vegetala, sau particule de sedimente, mai ales mal. Marimea
materiilor in suspensie variaza de la cateva miimi de centimetri la cativa milimetri. Intr-o apa
linistita, putin agitata, ele sedimenteaza cu atat mai repede cu cat sunt mai grele. In apele
curgatoare sau agitate, o parte ramane in permanenta in suspensie si provoaca o turbiditate mai
mult sau mai putin pronuntata. Intr-un acvariu in care apa este mereu in miscare, sisteme mai
mult sau mai putin perfectionate permit pastrarea unei ape limpezi. Aceasta nu prezinta decat
avantaje:
- aspectul vizual si estetic este favorizat
- lumina necesara plantelor patrunde mai usor in apa pentru a le atinge
- riscurile imbolnavirilor, mai ales la nivelul branhiilor, sunt limitate
- exista putina sedimentare pe solul acvariului, ceea ce limiteaza colmatarea lui si transformarea
materiilor organice.
Amplasarea si iluminarea acvariului

De cele mai multe ori, intai ne cumparam acvariul si apoi ne intrebam unde il punem. Locul de
dispunere al acvariului trebuie ales cu grija pentru ca odata bazinul montat este foarte greu sa-l
mutam. In timpul mutarii se pot petrece multe neajunsuri, mergand pana la spargerea acvariului.
De aceea el trebuie golit, scosi pestii si plantele si reamplasat. Alegerea locului de amplasare al
unui acvariu este un lucru dificil. De exemplu daca amplasam un acvariu mic intr-un loc cu
curent (langa usa sau fereastra), atunci variatiile de temperatura vor fi mari indiferent de calitatea
incalzitorului. De aici si posibilitatea aparitiei unor boli. Daca este amplasat in bucatarie sau in
locuri unde se lucreaza cu substante volatile, vapori de ulei, grasime.. vor duce la infundarea
supapelor vibratorului sau pot forma pelicule de ulei pe suprafata apei din acvariu.
Un alt element de care trebuie sa tinem cont in amplasarea acvariului il constituie lumina.
Daca amplasam acvariul intr-un loc care primeste lumina dinspre nord, acest lucru nu va permite
cresterea si inmultirea algelor verzi si albastre dar nu vor putea creste ca plante decat
Cryptocoryne care au nevoie de putina lumina. O amplasare catre o fereastra care primeste
lumina dinspre sud, va duce la o crestere si inmultire excesiva a algelor verzi si albastre. Nici
ferestrele orientate spre vest nu dau prea multa lumina si de aceea sunt recomandate locurile de
amplasara spre o fereastra care primeste lumina dinspre est, acest loc avand suficienta lumina,
atat ca intensitate cat si ca durata.
Sunt doua moduri de a amplasa un acvariu astfel incat sa poata utiliza lumina solara de la
ferestre:
8

- dispunerea acvariului pe peretele opus geamului
- dispunerea acvariului pe un perete perpendicular pe cel cu fereastra.
In ambele moduri de amplasare, lumina este primita de geamul din fata, asigurand o iluminare
suficienta atat a plantelor mici cat si a celor mari (care vor fi amplasate catre fundul acvariului
pentru a nu le umbri pe cele mici). Amplasat astfel, si pestii vor beneficia de lumina soarelui
acvariudevenind mult mai activi si aratandu-si adevaratele culori.
La amplasarea acvariului vom tine cont si de spatiul care trebuie lasat intre spatele lui si
perete, pentru montarea unui filtru exterior sau a vibratorului (vibratorul se va muta de regula
deasupra nivelului acvariului pentru ca in cazul opririi curentului, apa sa nu curga inapoi pe
furtun si sa umple corpul acestuia, iar atunci cand se redeschide curentul sa arda bobina). Daca
vom amplasa acvariul pe un raft trebuie sa ne asiguram ca avem destul spatiu pentru prinderea
pestilor sau pentru a curata bazinul. Se va evita amplasarea in locuri accesibile copiilor mici sau
animalelor de casa. De asemenea nu vom amplasa acvariul in sufragerie unde poate fi lovit cu un
scaun, etc. Se va avea in vedere si greutatea acvariului, tinand cont ca suportul pe care il vom
pune sa reziste si sa nu se curbeze (este periculos mai ales la acvariile lipite cu silicon-cauciuc, in
acest caz se poate sparge fundul). Se va tine cont si ca greutatea unui acvariu nu este numai
greutatea lui proprie ci si a nisipului, a apei, a decorului, etc. La amplasarea unui acvariu mare
(300+ l) intr-un apartament de bloc se va tine seama si de rezistenta planseului si se va creea un
suport care sa distribuie greutatea pe o suprafata cat mai mare. Amplasarea unor astfel de acvarii
se va face cat mai langa pereti (unde sunt puncte de rezistenta) si pe cat mai multe puncte de
imbinare. Nu se va amplasa un astfel de acvariu in mijlocul camerei!
Lumina alba este un complex de 7 spectre de culoare: rosu, oranj, galben, verde, albastru,
indigo, violet = spectrul ROGVAIV. Pentru acvariu, cea mai buna lumina este cea care are
lungimea de unda cuprinsa intre 380-780 nm. In acest spectru trebuie sa existe din toate aceste
radiatii cate putin. Radiatiile sunt fluctuante in timpul zilei si in functie de intemperii. La
inceputul acvaristicii s-a incercat cresterea plantelor doar la lumina zilei, dar s-a constatat ca
unele plante nu cresc deloc sau cresc foarte putin si asta mai ales iarna, cand zilele sunt scurte si
deci lumina este putina. Atunci s-a trecut la iluminatul artificial si din acest punct de vedere
amplasarea acvariului a devenit independenta de sursa de lumina. Becul este sursa de lumina cea
mai apropiata in timpul zilei, avand si cele mai bune rezultate in cresterea plantelor. Datorita
aparitiei lampilor fluorescente (gresit spus cu vapori de neon, pentru ca acesta da o culoare
rosie), becul a devenit doar o sursa suplimentara sau il folosim doar cand vrem sa obtinem efecte
complementanre. In cazul becului o mare cantitate din energie se transforma in caldura si apoi
durata medie de functionare este de numai 1000 de ore.
In cazul folosirii lampilor cu vapori de mercur, acestea dau o limina rece pentru ca spectrul
lor este in domeniul ultraviolet. Lumina este de 3-4 ori mai puternica decat a becurilor iar durata
medie de functionare este 7500 ore. Pentru a realiza asimilatia clorofiliana, plantele au mai ales
9

nevoie de lumina din spectrul albastru si oranj-rosu, radiatia verde fiind respinsa in mare masura,
de aceea plantele sunt verzi. Radiatia rosie amplifica cresterea in lungime, dar coroana este rara.
Sub actiunea excesiva a radiatiilor albastre si ultraviolete, coroana ar fi bogata dar plantele raman
mici. Iluminatul zilnic trebuie sa fie de minimum 11-12 ore cu o intensitate de 200 lx. Trebuie
subliniat faptul ca pe fund este necesar sa cada o lumina corespunzatoare unei puteri de 2W
pentru becuri cu incandescenta si de 0,7W pentru tuburi fluorescente. De aceea nu este indicat ca
in bazin sa tinem plante cu frunze plutitoare: gen Ceratopteris, sau plante cu frunze mari gen:
Nymphaea, Nuphar, pentru ca impiedica patrunderea luminii pentru plantele de pe fund.
Fiecare planta are nevoie de 0,1 dm2 cu o anumita marja in conditiile pe care i le cream, dar
in fiecare marja exista un optim. Cantitatea de lumina se exprima in "luxi" si se poate masura cu
luxmetrul. Luxul (lx) este raportul dintre unitatea de flux luminos si unitatea de suprafata
iluminata. La noi, vara, in aer liber iluminarea atinge in medie 10000 lx, iar iarna, in zilele
innorate, in acvariu poate ajunge pana la 0,5-1%. Prin observatii, in acvariile cu o inaltime a
coloanei de apa cuprinsa intre 20-60 cm, in cazul folosirii lampilor cu vapori de mercur, valoarea
iluminarii este intre 600-2000 lx. Ca regula, randamentul lampii Watti = volumul acvariului in
litri impartit la 4.
Pana a ajunge in acvariu la consumatorul direct, plantele, lumina se pierde prin reflexie, prin
geamul care acopera acvariul, prin fereastra, iar la o apa veche (usor galbuie) orin absorbtie (sau
la o apa tratata cu turba). De regula lampa trebuie sa fie sprijinita direct pe acvariu si sa aiba
exact dimensiunile (mai ales lungimea) lui.