Limba matern

Limba matern ca floarea etern

de busuioc i de dor.
Dor de rne, de doine batrne,
de freamtul codrilor.
Ea ne adun cu soare i lun,
cu viitor i trecut:
frunz de laur btut n aur
de-un meter necunoscut.
Vine din vreme i urc-n poeme
lng balad i rost.
n mit, n ar pate-o mioar
Frate ciobanul mi-a fost.
Vine din soarte pind peste moarte
cu bucurii i dureri.
n cer, departe, Luceafrul arde,
astzi mai tnr ca ieri.
Limb de pine, de neam ce rmne,
cas cu mas n prag.
Cnt i plnge cnd roua o frnge
ramur verde de fag.
Limb de pace, de suflet ce tace
nenfricat i imens
Crete Pmntul i umple cuvntul
cu adevr i cu sens.

Dumitru Matcovschi