Pierderea auzului sau surditatea, reprezinta incapacitatea perceperii sunetelor si poate fi prezenta

inca de la nastere (surditate congenitala) sau poate deveni evidenta pe parcursul vietii (surditate
dobandita). Diferenta dintre cele doua tipuri de surditate o face doar momentul in care aceasta
apare, nespecificand daca cauza surditatii este genetica.

In functie de cauza, pierderea auzului poate fi temporara saupermanenta, putand varia ca
intensitate de la forma cea mai usoara pana la cea mai severa. Pierderea progresiva a auzului se afla
pe locul 3 in topul afectiunilor cronice prezente la varstnici, ea afectand pana la 40% dintre
persoanele cu varsta peste 65 de ani si pana la 80% dintre persoanele cu varsta peste 85 de ani.

Simptomele surditatii sunt:

- estomparea (reducerea) auzului;
- dificultatea de a auzi ce se vorbeste in jur, mai ales daca pe fundal mai sunt prezente si alte
zgomote;
- ascultarea radioului sau televizorului la un sonor mai ridicat decat in trecut;
- evitarea purtarii unei conversatii, persoana cu dificultati in auz evita tot mai mult socializarea.

Cauzele surditatii
Sunetele sunt percepute atunci cand undele sonore trec prin trei stucturi principale ale
urechii: canalul auditiv extern, urechea medie (separata de canalul auditiv extern prin timpan)
si urechea interna(contine cohleea, principalul organ senzorial al auzului). In surditate cel putin
una dintre aceste trei structuri este afectata.
In functie de structurile care sunt afectate, pierderea auzului poate fi de mai multe
feluri:surditate cauzata de afectarea transmiterii sunetelor (surditate de transmisie), atunci
cand sunetele nu ajung la nivelul urechii interne, aceasta situatie aparand in cazuldopurilor de
ceara sau a unei excrescente care blocheaza transmiterea sunetelor;surditatea neurosenzoriala,
atunci cand sunetele pot ajunge la nivelul urechii interne, dar afectarea acesteia sau a nervilor
auditivi impiedica auzul corespunzator.

In unele cazuri pierderea auzului poate avea cauze atat de transmisie cat si neurosenzitive, iar
persoana in cauza sufera desurditate mixta.

Mai poate aparea o surditate datorata unui traumatism cranian sau a unui accident vascular
cerebral, acest tip de surditate fiind insa foarte rar intalnit.
Tratamentul surditatii
Surditatea este tratata in functie de motivul aparitiei si de caracterul sau. Pentru pierderea
definitiva a auzului, se recomanda de obicei folosirea protezelor auditive. In cazul pierderii
reversibile a auzului, sunt importante cauzele surditatii, acestea putand fi:medicamente
ototoxice (dupa incetarea administrarii acestora simptomele se imbunatatesc), infectiile
urechii (se pot vindeca fara tratament, uneori insa este necesara
antibioticoterapia),traumatismele urechii sau extremitatii cefalice (uneori necesita
interventia chiugicala), afectiunile autoimune (se trateaza cu corticosteroizi gen
Prednison), dopurile de ceara (sunt indepartate).

In cazul pierderii severe a auzului, se recomanda implantul cohlear, care consta intr-un
dispozitiv electronic de dimensiuni mici, care permite auzirea zgomotelor. Inrautatirea
sau pierderea auzuluipoate fi prevenita prin evitarea pe cat posibil a zgomotelor puternice si
prin utilizarea castilor protectoare pentru urechi, cand persoana se afla intr-un mediu zgomotos.

Otita medie cronica este inflamatia sau infectia urechii mijlocii ce persista sau reapare la
anumite intervale de timp. Ease declanseaza atunci cand fluidul din spatele timpanului nu
este eliminat.

Cauze

Acest lucru se intampla in cazul in care trompa lui Eustachio se blocheaza in mod repetat (sau
ramane blocata pe perioade mai lungi), ca urmare a alergiilor, infectiilor.

Atunci cand urechea mijlocie este infectata cu bacterii este destul de grav. Aceasta infectie se poate
raspandi in osul mastoid din spatele urechii (mastoidita), sau fluidul existent in aceasta zona poate
crea o presiune ce afecteaza timpanul.

O infectie cronica a urechii poate fi mai daunatoare decat o infectie acuta pentru ca efectele
acesteia sunt prelungite sau repetate, putand cauza daune permanente ale urechii.

Cu toate acestea, simptomele infectiei cronice sunt mai putin severe, astfel incat boala poate
ramane neobservata si netratata pentru o perioada indelungata.

Infectiile urechii sunt mai frecvente la copii, pentru ca, in cazul lor, trompa lui Eustachio este mai
scurta si mai ingusta.

Simptome

- disconfort sau durere de obicei usoara a urechii, resimtita ca o presiune;
- fluid sub forma de puroi in ureche;
- pierderea auzului.

Simptomele pot fi continue sau intermitente si pot sa apara la una sau la ambele urechi.

Tratament

In cazul in care medicul considera ca infectia este cauzata de o bacterie, pot fi prescrise antibiotice.
Acestea pot fi necesare chiar si pentru o perioada mai lunga de timp, sub forma de comprimate sau
sub forma de picaturi pentru ureche in cazul in care exista o gaura in timpan.

Pentru a elimina tesutul inflamat pot fi necesare si interventii chirurgicale pentru a permite trompei lui
Eustachio sa functioneaze corespunzator. Chirurgul poate face o deschidere in timpan pentru a
permite scurgerea lichidului acumulat. Aceasta interventie se numeste miringotomie.

Interventiile chirurgicale pentru a repara timpanul perforat pot preveni aparitia altor infectii cronice
ale urechii.

Pastreaza-ti urechile curate si uscate pentru a preveni reinfectarea. Acest lucru este deosebit de
important mai ales daca a fost efectuata operatia de miringotomie.