Introducere

Una dintre principalele proceduri medicale folosite in urgente este stimularea cardiaca extracutanata
(defibrilarea, reanimarea). Pentru aplicarea unui stimul electric sunt folositi, in general, doi electrozi
plasati pe torace. Procedura este insotita de efecte secundare negative (necroza, durere) atunci cand
pragul de stimulare este atins pentru densitati de curent in peretele toracic mai mari decat in tesutul
cardiac. La succesul procedurii si la reducerea efectelor secundare contribuie urmatorii factori:
pozitionarea electrozilor, numarul, dimesiunile si formele lor, forma impulsului aplicat (amplitudine,
durata, etc.). Pentru reducerea durerii se folosesc electrozi pentru uniformizarea densitatii de curent,
geluri de mare impedanta, atentia la durata impulsului de stimulare si la dimensiunile electrozilor.
In studiul stimularii electrice cardiace extracutanate este prezentat un model fizic, matematic,
bidimensional numeric bazat pe metoda elementului finit. Un obiectiv al analizei numerice este
reprezentat de optimizarea pozitiei electrozilor pentru asigurarea atingerii pragului de excitatie cu
reducerea efectelor secundare (necesar pentru succesul defibrilarii).
Criteriu de optimizare
Unul dintre obiectivele acestei lucrari este verificarea rezultatelor numerice si experimentale
referitoare la pozitia optima a electrozilor de stimulare. Conform studiilor, cea mai buna pozitie pentru
electrodul negativ este la apexul cardiac, iar pentru cel pozitiv, posterior, sub scapula dreapta, dar
exista si alte pozitii bune. Procedura poate fi optimizata in raport cu un indicele de calitate, R, care este
definit ca raportul dintre densitatea maxima de curent in peretele toracic (care produce durerea) si
densitatea maxima de curent in inima (care produce stimularea).
Modelul elaborat considera o structura plan-paralela, 2D, neomogena, formata din subdomenii
conductoare. Se studiaza influenta pozitiei electrozilor asupra indicelui de calitate, R.
Modelarea fizica, matematica, numerica
Domeniul de calcul este reprezenta de o sectiune transversala prin torace, la nivelul celei de a opta
vertebre toracice, al patrulea cartilagiu intercostal, stern si printr-o serie de coaste precum in Fig. 1.