Departure.

Ti-e greu sa parasesti un loc nou pe care tocmi l-ai cucerit, ti-e greu sa uiti ultima gura de ciocolata pe
care ai savurat-o acum nu mult timp, ti-e greu.. mai ales cu oamenii. Nu stii cand intalnesti un om, daca
el va inseamna ceva mai mult pentru tine pe viitor,
(el)-oare veti fi compatibili in nebunie, genialitate, creativitate? Nu. Niciodata.
Doar veti sti ca o propozitie poate fi completata doar daca unul incepe iar altul o sfarseste, insa fara
inceput nu ai sfarsit.
Deci nu va potriviti, doar va uniti.
Despartiri.
Prietenesti, violente, melancolice, inevitabile, reci, pasionale: intre doua sau mai multe persoane, intre
tine si el , intre tine si ea , intre tine si tine. La final nu tii minte exact cine a uitat sa mai lupte, amortesti
doar din dorinta de a uita mai rapid ce ai simtit atunci , iar daca ai scrie pe o foaie de hartie, tot, tot ce
simti, ce nu simti
- ai rupe hartia cum ti-ai dori sa rupi umarul pe care ai plans de atatea ori si ai vrea sa o smulgi din caiet,
asa cum ai smuls atatea zambete cand cel de langa tine era trist si in nevoie, in nevoie de tine.
Si la final. Ti-e sete. Vrei sa bei ceva ce ai uitat de mult, vrei sa iti bei propria otrava doar sa devii un
super erou in propria ta drama. Doar sa simti ca TU i-ai pus capat si ca punctul e al tau si il poti pune intr-
un sertar pentru zilele negre cand vei deveni din nou victima a propriilor ocari, insa macar vei sti ca ai
fost puternic, ai fost tu. Nu ai inghetat. Nu ai dramatizat. Ai spus: STOP.