Sunteți pe pagina 1din 1

Vasile Voiculescu

CLXXIII
Te mistuie iubirea? Credeai ca-i o papusa,
Sa-ti faci un joc cu toane, ca n copilarie.
Cnd ea-ti cerea o fire de salamandra vie,
n tainica-i vapaie sa arzi far' de cenusa.
Ea nu sta-n trup, stapna a carnii si-a placerii,
nflacaratu-i spirit, urgie, le consuma;
si cata-n noi duh geaman... si, de-l mbii cu huma,
Rami o biata urna cu zgurile durerii...
Te ispiteste jindul sa-mbraci si fericirea
Cum pui, pentru petreceri, o rochie de brocarte?
Dar trebuie-nfruntata cu spaima, ca o moarte...
Caci ea, ca sa patrunda, ti sparge-alcatuirea,
Preface n genune launtrul tau, anume
Ca sa ncapa-acolo, cu ea, ntreaga lume.