ACID URIC MONO SL

Ref.: AUML-0420 6*50 mL

Ref.: AUML-0500
6*100 mL
Ref.: AUML-0700
4*250 mL
Pentru diagnostic in vitro
SEMNIFICATIE CLINICA
Acidul uric este un produs major al
catabolismului purin nucleozidelor endogene
(adenozina si guanozina) sau exogene (din
dieta). Transformarile au loc in special la nivel
hepatic.
Aproximativ 75% din acidul uric este eliminat de
rinichi; restul este secretat in tractul gastrointestinal, unde este degradat de enzime
bacteriene.
Acidul uric este foarte putin solubil in apa;
cristalele de urati apar in urina atunci cand
concentratia de acid uric este extrem de mare.
Acelasi fenomen are loc in plasma cand aceste
cristale se depun la nivelul articulatiilor cauzand
o reactie inflamatorie intensa (guta). Anumite
cauze pentru cresterea concentratiei acidului uric
in ser sunt: crestrea sintezei purinelor, boli
metabolice ( sindromul Lesch Nyhan de
exemplu), dezechlibre nutritionale, cresterea
turn-overeului metabolic al acizilor nucleici in
cazul proliferarii celulelor tumorale, leucemie,
psoriazis, droguri citotoxice, esec renal.
Scaderea concentratiei acidului uric in ser este
foarte putin intalnita si apare in urmatoarele
cazuri: incapacitate de eliminare a acidului uric
(sindrom Fanconi), boala Hodgkin.
METODA
Enzimatica-colorimetrica.
Trinder. End point.
PRINCIPIU
Determinarea enzimatica a acidului uric conform
reactiilor urmatoare:
Uricaza
Acid uric + 2 H2O + O2
Alantoina
+ CO2 + H2O2
2 H2O2 + 4-AAP + EHSPT
Chinoninemina + 4 H2O

Peroxidaza

EHSPT = N-Etil-N-(2-hidroxi -3-sulfopropil)-m

toluidina
4-AAP = Amino-4-antipirina

COMPOZITIA REACTIVULUI
Reactiv: R
Buffer fosfat, pH 7
100 mmol/L
EHSPT
0.72 mmol/L
Ferocianura
0.03 mmol/L
Amino-4-antipirina
0.37 mmol/L
Uricaza
> 150 U/L
Peroxidaza
> 12 000 U/L
MASURI DE PRECAUTIE
Acest reactiv contine mai putin de 0,1% azida de
sodium . Azida de sodium reactioneaza cu cuprul
si formeaza azide explozive ale metalelor.
Trebuie respectate reglementarile curente in ceea
ce priveste eliminarea rezidurilor periculoase.
Daca acestea se descarca in sistemul de
canalizare, clatiti cu apa din belsug.
Folositi echipament de laborator curat sau de
unica folosinta pentru a evita contaminarile.
STABILITATEA REACTIVULUI
Cand este pastrat la 2-8C si protejat de actiunea
luminii reactivul este stabil pana la data expirarii
mentionata pe ambalaj.
PREPARAREA
SI
STABILITATEA
REACTIVULUI DE LUCRU
Reactivul este gata preparat.
PROBE
Ser. Plasma heparinizata.
Urina diluata 1/10 cu apa distilata. In cazul in
care se primeste o proba de urina fara
conservanti adaugati 0.1 mL de Na OH 12.5 M
la 10 mL de urina; se amesteca bine. Se
incalzeste la 60 C pentru dizolvarea
precipitatului.
VALORI DE REFERINTA
Barbati
Femei
Ser, plasma 3.5-7.2
2.6 6 mg/dL
35-72
26- 60 mg/L
208- 428 155- 357 mol/L
Urina
250- 750 mg/24 ore
1500- 4500 mol/24 ore

Nota: Se recomanda fiecarui laborator sa

stabileasca si sa mentina propriile valori de
referinta. Datele oferite sunt numai orientative.
MOD DE LUCRU
Acest reactiv poate fi folosit pe majoritatea
analizoarelor automate, semi-automate si metoda
manuala.
Aplicatiile sunt valabile la cerere.
Lungime de unda: 550 nm
Temperatura: 37 C
Cititi fata de blank-ul de reactiv.
Blank
Standard
Reactiv
1000 l 1000 l
Apa distilata 25 l
Standard
25 l
Proba
-

Proba
1000 l
25 l

Amestecati si cititi absorbanta (A) dupa 325

secunde de incubare.
CALCUL
Aproba
*n
Astandard
n = concentratia standardului
Luati in considerare factorul de dilutie pentru a
calcula concentratia ureei in urina.
CONTROLUL DE CALITATE
Pentru controlul de calitate sunt recomandate
seruri de control cum ar fi ELITROL I (ser de
control normal) si ELITROL II (ser de control
patologic).
DATELE ANALIZEI
Datele urmatoare au fost obtinute pe un
analizor COBAS MIRA (37 C).
Liniaritate
Reactivul este liniar de intre 0.5 si 25 mg/dL (5250 mg/L, 30 si 1500 mol/L).
Limita de detectie
Determinata in conformitate cu protocolul
SFBC, limita de detectie este egala cu: 0.2
mg/dL (2 mg/L, 13 mol/L).
Sensibilitate
Variatia medie a semnalului analitic este de
21*10-3 A per mg/dL de acid uric (2.1 *10 -3 A

per mg/L, 350 A per mol/L) pentru un drum

optic de 1 cm.
Precizie
Precizia intratest
Nivel mediu: n=10 m=4.5 mg/dL CV = 1%
Nivel ridicat: n=10 m=11 mg/dL CV =0.7 %
Precizia intertest
Nivel mediu: n=18 m=4.8mg/dL CV = 1.8%
Nivel ridicat: n=18 m=8.9mg/dL CV = 2.7 %
Corelatii:
Un studiu comparativ a fost realizat intre metoda
Elitech si un alt reactiv comercial pe un numar
42 de seruri umane cu concentratia variind intre
1.9 si 29 mg/dL.
Parametrii regresiei liniare sunt urmatorii:
Coeficientul de corelatie: r =0.9985
Regresia liniara: y= 1.003 x + 0.43 mg/dL
Interferente:
In conformitate cu recomandarile SFBC au fost
realizate studii pentru a determina nivelul de
interferenta cu diferiti compusi:
Bilirubina: Interferente la valori mai mari de: 30
mg/dL (300 mg/L, 510 mol/L).
Hemoglobina: Interferente la valori mai mari de:
50 mg/dl (0.5 g/L).
Acid ascorbic: Interferente la valori mai mari de:
1mg/dl (10 mg/L, 0.056 mmol/L).
Glucoza: Interferente la valori mai mari de: 500
mg/dL (5 g/L, 28 mmol/L).
Trigliceride: Interferente la valori mai mari de:
370 mg/dL( 3.7 g/L, 4.25 mmol/L).
Pot interfera si alti compusi.
BIBLIOGRAFIE
1. First. M.R., Renal function. Clinical
chemistry:
Theory,
Analysis,
Correlation, 4th Ed., Kaplan, L.A.,
Pesce, A.J., Kazmierczak, S.C., (Mosby
Inc. eds. St Louis USA), 2003, 477 si
appendix.
2. Newman, D.J., Price C.P., Non nitrogen
metabolite. Tietz Fundamentals of
Clinical Chemistry 5th Ed., Burtis, C.A.
& Ashoowd, E.R. (W.B. Saunders eds.
Philadelphia USA), (2001), 414.
3. Tietz, N.W. Clinical guide to laboratory
tests, 3rd Ed., (W.B. Saunders eds.
Philadelphia USA), 1995, 130.
4. Fossati, P., et al.Use of 3,5 dichloro-2hidroxi-benzensulfonic
acid/
4-

5.

6.
7.
8.

aminophenazone chromogenic system

in direct enzymatic assay of uric acid in
serum and urine. Clin. Chem. (1980),
26, 227.
Kaplan, L.A., Pesce, A.J., Examination
of Urine. Clinical Chemistry: Theory,
Analysis, Correlation , 4th Ed., Kaplan,
L.A., Pesce, A.J., Kazmierczak, S.C.,
(Mosby Inc. eds. St Louis USA), 2003,
477 si appendix.
Vassault, A., et al., Protocole de
validation de techniques (Document B,
stade 3) (1986), 44, 686.
Young, D.S., Effects of preanalytical
variables on clinical laboratory tests, 2nd
Ed., AACC Press, (1997).
Young, D.S., Effects of drugs on
clinical laboratory tests, 4th Ed., AACC
Press, (1995).