VITAMINE

Vitaminele se deosebesc intre ele prin structura lor chimica

uneori destul de complicata, facand parte din diferite clase de
substante organice. Denumirea de vitamine le-a fost atribuita de
chimistul polonez Cazimir Funk (1911) reflectand prezenta lor
indispensabila pentru viata, dar in acelasi timp si presupunerea
gresita a acestuia de a le considera ca pe niste substante bazice
de tipul aminelor.
Vitaminele sint catalizatori biochimici (biocatalizatori) care in
cantitati extrem de mici sunt absolut indispensabili organismului
animal pentru reglarea si stimularea metabolismului.
Lipsa sau insuficienta vitaminelor din hrana provoaca
tulburari, care, se agraveaza cu timpul, dand o serie de boli
denumite avitaminoze (scorbut , pelagra etc.).
Boala produsa prin lipsa unei singure vitamine din
alimentatie se numeste avitaminoza, iar a mai multor vitamine
concomitent poliavitaminoza.
Sinteza naturala a vitaminelor apartine numai organismului
vegetal. Organismul animal primeste aceste substante
indispensabile o data cu alimentatia, fie sub forma de vitamine,
fie sub o forma premergatoare, de provitamine, care dupa aceea
se transforma in vitaminele corespunzatoare.
Dupa stabilirea structurii chimice a vitaminelor si a
enzimelor, s-a constatat ca cele mai multe dintre vitamine intra
in compozitia enzimelor. Vitaminele cunoscute pana in prezent

au fost notate prin majusculele alfabetului latin: A, B, C, D, E

etc. insotite uneori de cifre scrise jos in dreapta acestor litere
(B1, B2, D1, D2 etc.).
In afara deosebirilor structurale si a rolului diferit pe care-1
au in organism, vitaminele pot fi diferentiate tinind seama de
solubilitatea lor in diferiti solventi.
In functie de felul solventilor, vitaminele se pot clasifica in
doua grupe:
- vitamine liposolubile adica solubile numai in grasimi sau
solventi, ai acestora
- vitamine hidrosolubile, adica solubile in apa.
Vitaminele liposolubile. Din aceasta grupa fac parte
vitaminele: A, D, E si K.
Vitaminele D (antirahitice) regleaza. continutul in saruri
minerale ale organismului si conditioneaza in special
depozitarea normala a calciului in tesutul osos. Se gaseste in
'untura de peste', grasimea obtinuta din ficatul unor pesti marini,
si in ficatul mamiferelor si a pasarilor sub forma denumita
vitamina D2 sau calciferol.
Daca alimentele sunt sarace in aceasta vitamina, organismul
este predispus la rahitism, datorita decalcifierii organismului. La
copii rahitici oasele raman moi si astfel se deformeaza usor, iar
la adulti oasele devin fiabile, rupandu-se la unele eforturi mai
mari (osteomalacie).

Continutul in vitamina D din organism se mareste daca acesta

este supus actiunii radiatiilor ultraviolete, datorita faptului ca
provitamina D (7 dihidro-colesterolul) din piele este transformat
in vitamina D. Asa se explica actiunea terapeutica a razelor
solare asupra copiilor bolnavi de rahitism.
In stare pura cristalizata s-a mai obtinut vitamina D3, iar
sintetic vitamina D4, care formeaza impreuna cu vitamina D2,
respectiv calciferol, grupa vitaminelor D.
Vitaminele din grupa K (antihemoragice). Lipsa acestor
vitamine din hrana provoaca sangerarea celulelor subcutanate si
a traiectului stomacalintestinal. In organismul omului si al
animalelor, vitaminele K maresc cantitatea de protrombina in
sange, si prin aceasta sangele se incheaga normal. Vitamina Kl,
care se gaseste in foile verzi de lucerna, spanac, castane, varza si
de asemenea in ficat si muschi.
Vitamine hidrosolubile. Din aceasta grupa fac parte
vitaminele complexului B, vitamina C si vitamina PP.
Vitamina PP (vitamina antipelagroasa). Lipsa ei din
alimentatie produce boala numita pelagra. Pelagra, care se
manifesta prin eczeme, slabiciune, tulburari nervoase, apare mai
ales in regiunile unde alimentatia se bazeaza in cea mai mare
parte pe malai.
Cuvantul de pelagra provine din limba italiana pelle agra,
care inseamna piele aspra. Cele mai bogate alimente in vitamina
PP sunt: carnea, ficatul, laptele sucul de rosii (tomate), spanacul
si drojdia de bere.

Realizarile oamenilor de stiinta in domeniul studiului

vitaminelor au contribuit la obtinerea lor pe cale sintetica.
Astazi, industria chimico-farmaceutica, din tara noastra, prin
fabricile de la Bucuresti, Cluj si Iasi, este in masura sa produca
toate tipurile cunoscute de vitamine necesare prevenirii si tratarii
avitaminozelor si poliavitaminozelor.