Privire general asupra beneficiilor si

riscurilor exerciiului fizic

Articol preluat i adaptat din UpToDate, 2013
Traducerea: Dr. Oren Iancovici

Autor: Douglas M Peterson, Doctor in Medicina, Membru al

Colegiului American al Medicilor, Membru al Colegiului
American de Medicina Sportiva.
ditor Sectiune: Robert H Fletcher, Masterat in Stiinte Editor
Adjunct, H Nancy Sokol, Doctor
Revizuire literara curenta, la data de: iunie 2012 |Subiect
actualizat ultima ora la : 5 iunie 2012
INTRODUCERE inactivitatea fizica este o problema majora
la nivel mondial, in special in tarile dezvoltate. Literatura
medicala de specialitate demonstreaza clar efectele benefice
ale activitatii fizice in cateva aspecte ale sanatatii, inclusiv
boala cardio-vasculara si mortalitatea de cauze generale [1].
Desi exista cateva riscuri asociate cu exercitiile fizice la unii
pacienti, beneficiile depasesc numarul riscurilor la majoritatea
dintre acestia.
A-i incuraja pe pacienti sa practice exercitii fizice poate
reprezenta o provocare, din moment ce foarte multi dintre
acestia poseda diverse bariere pe care le percep intr-un anume
fel cand vine vorba de sport. Astfel, s-ar putea sa fie nevoie de
o abordare individualizata a prescrierii exercitiilor fizice, pentru
a avea impact asupra schimbarii comportamentului.
Acest subiect va furniza o privire de ansamblu asupra
beneficiilor si riscurilor practicarii de exercitii fizice la adulti,
inclusiv o prescriere de exercitii fizice in functie de
diagnostic/dovezi. Recomandarile de exercitiu fizic pentru copii
si adolescenti, la fek ca si pentru conditii specifice, sunt
discutate in detaliu, separat. (Vezi Privire de ansamblu asupra
activitatii fizice si puterii de antrenare la copii si adolescenti si
Exercitiul fizic si conditia fizica in prevenirea bolilor
cardiovasculare, dar si Rolul activitatii fizice si a exercitiilor in
obezitate si Exercitiul fizic in tratamentul si prevenirea
hipertensiunii, Efectele exercitiilor fizice in diabetul zaharat la
adulti si Recomandari pentru practicarea de exercitii fizice pe
durata sarcinii si in perioada post-partum.)

DEFINITII Activitatea fizica si exercitiul fizic nu sunt termeni

interschimbabili[2].
* Activitatea fizica este definita ca miscarea corpului produsa
de contractarea muschiului scheletal care creste consumul de
energie peste nivelul bazal. Categorii ale activitatii fizice includ
cele ocupationale, casnice, timp liber si transport.
* Termenul exercitiu fizc este o forma a activitatii fizie care
este planificata, structurata, repetitiva si in scop clar de a
imbunatati sau mentine una sau mai multe componente ale
conditiei fizice.
Activitatea fizica poate fi masurata in MET-uti (echivalenti
metabolici), unitati utilizate pentru a estima costul metabolic
(consum de oxigen) al activitatii fizice. Un MET este egal cu
rata metabolica care ramane, de aproximativ 3.5 mL
O2/kg/min, si reprezinta rata aproximativa de consum de
oxigen a unui adult in pozitia sezanda. Activitatea fizica
moderata include o activitate desfasurata la o intensitate de 3
pana la 6 MET, sau echivalentul mersului vioi pe o distanta de
5-8 kilometru (3-5 mile)pe ora. Mersul pe bicicleta in timpul
liber, innotul de efort moderat, golful (plimbatul), curatenia
generala acasa, sau cositul gazonului pot consitui, de
asemenea, activitate fizica moderata (figura 1). Activitatea
fizica intensa include activitate desfasurata la >6 MET, cum ar
fi alergatul, saritul corzii si gimnastica (ex: ridicari, flotari,
intinderi, sarituri).
Conditia fizica poate fi descrisa ca fiind capacitatea de a
desfasura sarcinii zilnice cu energie si vigilenta, fara urme de
oboseala, si cu o ampla energie de a te bucura de timp liber si
de a da piept cu situatii neasteptate [2]. Scopul conditiei fizice
include rezistenta cardio-respiratorie, rezistenta musculara,
putere musculara scheletala, viteza, flxibilitate, agilitate,
echilibru, timp de reactie si structura corporala[4]. Rezistenta
cardio-respiratorie este definita ca si component al conditiei
fizice care are legatura cu capacitatea sistemelor circulatorii si
respiratorii de a furniza oxigen pe durata activitatii fizice
sustinute [2].
LIPSA DE ACTIVITATE FIZICA, CA PROBLEMA GLOBALA
MAJORA
La nivel mondial, unul din cinci adulti este inactiv din punct de
vedere fizic [6]. Lipsa de activitate fizica este majoritara in
statele dezvoltate, in randul femeilor, persoanelor mai in

varsta si celor cu un venit mai mic. In plus fata de exercitiile

regulate,
procentajul
timpului
petrecut
avand
un
comportament sedentar (stand la TV sau in fata calculatorului)
este in crestere [7,8].
In Statele Unite, multi Americani nu intrunesc conditiile
nationale de activitate fizica. Intr-un studiu destinat copiilor si
adultilor, realizat de Sondajul National de Sanatate si Nutritie
(NHANES) din perioada 2003-2004, monitorizarea activitatii a
indicat ca 55 la suta din orele in care nu dormeau, erau
petrecute in comportamente sedentare (9). Alte informatii
NHANES din 2005-2006 indica faptul ca procentajul de timp
sedentar este in crestere (58 la suta), in timp ce momentele
petrecute in activitate moderata sunt in scadere [10]. Conform
Sondajului amintit mai sus, desfasurat de aceasta data in
2008, 56.5 la suta din respondeti nu erau activi din punct de
vedere aerobic, asa cum prevad instructiunile nationale
referitoare la activitatea fizica pentru americani, in 2008: 150
minute de activitate de intensitate moderata sau 75 minute de
activitae intensa per saptamana [2,11]. In sondajele telefonice
din 2007, ale Sistemului de Supraveghere a Factorului de Risc,
64.3 procente din adulti au intrunit minime conditii de
activitate fizica, prin activitate non-ocupationala [12]. Cand
activitatea ocupationala a fost inclusa (in special plimbatul sau
munca intensa pe durata serviciului), un procentaj de inca
6.5% din adulti au intrunit instructiunile. Cu toate acestea,
studiul a fost limitat de catre o rata limitata de raspunsuri, iar
interviurile au fost sustinute numai prin telefon.
Un timp prelungit de sedentarism este asociat cu un risc
crescut de diabet, boli cardiovasculare si mortalitate [13], si
poate fi compensat prin a petrece timp desfasurand o
activitate usoara (ex, stand in picioare sau la plimbare), la fel
ca si desfasurand exercitii intense [7]. Activitatea fizica
regulata precum si o conditi cardiovasculara buna scad
mortalitatea
generala
intr-un mod
de
raspundere
la
doza [1,14]. (Vezi capitolul Mortalitate prezentat mai jos.)
In ciuda prevalentei inactivitatii fizce, a riscurilor sale asociate,
si a potentialului de crestere a activitatii fizice in scopul
imbunatatirii sanatatii, medicii nu consulta pacientii suficient
de des, pentru a observa si lipsa de activitate fizica, sau pentru
a le oferi consiliere din acest punct de vedere; in tarile
dezvoltate, doar 13-34 la suta din pacientii cu ingrijire primara

au raportat primirea de consiliere asupra activitatii fizice de

catre medicul lor curant [15-17]. Eficacitatea consilierii asupra
exercitiului fizic este discutata mai jos. (Vezi Eficacitatea
consilierii in exercitiul fizic de mai jos.)
FIZIOLOGIA EXERCITIULUI Adaptarea pe termen lung la
instruirea in ceea ce priveste exercitiul fizic include efecte
asupra sistemelor musculo-scheletal, metabolic, cardiovascular
si respirator. Acest aspect este discutat in detaliu, separat.
(Vezi Fiziologia exercitiului.)
BENEFICIILE EXERCITIULUI FIZIC Exercitiile fizice au un
impact favorabil asupra multiplelor sisteme, cu imbunatatirea
sanatatii (tabelul 1 si tabelul 2):
Mortalitatea Majoritatea informatiilor asupra beneficiilor
practicarii exercitiilor fizice, vin din procese observationale. Nu
exista procese de calitate inalta, pe termen lung, ordonate
de exercitiide prevenire a bolilor cardiovasculare sau a mortii la
o populatie sanatoasa. Studii observationale mari arata ca
exercitiul fizic regulat reduce riscul mortalitatii de cauze
generale pentur majoritatea oamenolor, fie barbati sau femei,
la fel cum procedeaza si in cazul populatiilor mai tinere sau mai
in varsta [1,18-25]. Efectele benfice apar sa fie dependente
de doza. Studii reprezentative includ:
* O meta-analiza a 33 studii observationale (102,980
participanti) a raportat riscul pentru mortalitatea generala ca
avand legatura cu conditia cardio-respiratorie (CRF) [1]. CRF,
bazata pe capacitatea maxima aerobica a fost clasata ca:
foarte buna (10.9 MET), intermediara (7.9 10.8 MET), sau
joasa (<7.9 METs). Participantii cu o CRF joasa aveau un risc
crescut de mortalitate generala, comparat cu cei cu o CRF
foarte buna (RR 1.7, 95% CI 1.5-1.9) si CRF intermediara (RR
1.4, 95% CI 1.3-1.5). Aceste informatii indica faptul ca, conditia
fizica aerobica masurata, nu doar exercitiile fizice raportate,
era invers proportionala cu riscul de mortalitate. These data
indicate that measured aerobic fitness, not just reported
exercise, was inversely associated with mortality risk.
* Intr-un studiu retrospectiv de grup, obiceiurile de acitivitate
fizica au fost analizate la 10,269 absolvaneti ai Universitatii
Harvard, pe durata a mai mult de 12 ani [19]. Acei babati care
se angajasera in sporturi moderat-intense au avut cu 23 la suta
risc mai mic de deces decat cei mai putin activi. Imbunatatirea
ratei de supravietuire cu exercitii era echivalenta si auxiliara

altor masuri de stil de viata cum ar fi intreruperea fumatului,

controlul hipertensiunii, si evitarea bezitatii (vezi figura 2).
Acest lucru subliniaza importanta exercitiului fizic, din moment
ce beneficii specifice ale execitiilor regulate persista, in ciuda
faptului ca oamenii incearca sa imbunatateasca multiple
obiceiuri de stil de viata in acelasi timp.
* Niveluri moderate de activitate fizica par sa confere un
beneficiu semnificativ sanatatii, desi activitati fizice mai
prelungite permit o mai mare protectie impotriva mortii
premature (figura3) [22]. S-a raportat ca progresarea de la un
nivel mai mic la unul mai mare de activitate fizica reduce
mortalitatea generala [19,21,23,25]. Exercitiile fizice intense
(cel putin 20 minute, de 3 ori pe saptamana) au fost asociate
cu 50 la suta mai putin risc de mortalitate intr-un studiu
observational, care a implicat 250,000 barbati si femei, cu
varste cuprinse intre 50 si 71 de ani [21]. Informatiile oferite de
studiul cardilologic Framingham arata ca activitatea fizica
moderata si intensa, comparativ cu cea joasa, creste sansele
de supravietuire la barbatii de 50 ani cu 1.3 -3.7 ani, respectiv.
Rezultatele au fost similare in cazul femeilor (1.5 si 3.5 ani)
[23].
* Cheltuiala de energie totala zilnica poate sa fie corelata cu
beneficiu asupra mortalitatii decat cu intensitatea exercitiului
raportata. A compara mortalitatea intre indivizi in cea mai
inalta tertila de risipa energie versus cea mai joasa, intr-un
studiu asupra a 302 voluntari cu activitate intensa (varsta 7082 ani), rata hazardului (HR) pentru mortalitatea peste sase ani
era de 0.31 (95% CI 0.14-0.69); intensitatea exercitiului
raportat nu era cu mult diferita la tertilele de energie, desi
frecventa angajarilor platite si a urcarilor pe scari era mai mare
la grupurile cu mai multa energie [24].
Boala cardiovasculara Un numar de studii au aratat inversproportionalitatea intre exercitiul obisnuit si riscul bolilor
coronariene, episoadelor cardiace si a mortii cardiovasculare
atat pentru prevenirea primara, cat si pentru cea secundara
(figura4) [1,26-28]. (Vezi Exercitiile si conditia fizica in
prevenirea bolilor cardiovasculare.)
Studiile observationale indica faptul ca exercitiile pot avea, de
asemenea, urmatoarele efecte benefice:
* Exercitiul aerobic inude efecte benefice asupra lipoproteinelor
(ex. scaderea in denistate foarte joasa a lipoproteinei,

cresterea in mare denistate a lipoproteinei), constrcutia

corporala, capacitatea aerobica, la fel ca si imbunatatirea
factorilor hemostatici, asociati cu tromboza. (Vezi Efecte ale
exercitiului fizic asupra lipoproteinelor si factorilor hemostatici
.)
*Instruirea pentru exercitiul aerobic precum si rezistenta pe
termen lung (puterea) are un efect benefic asupra tensiunii
arteriale sistemice. (vezi Exercitiile fizice in tratamentul si
prevenirea hipertensiunii).
* Exercitiul poate reduce riscul de atac cerebral (30). (Vezi
Exercitiul
si
conditia
fizic
ain
prevenirea
bolilor
cardiovasculare precum si Prevenirea secundara a atacului
cerebral: reducerea factorilor de risc.)
Diabet Exercitiul aerobic poate imbunatati controlul
glicemiei, sensibilitatea insulinei, si poate preveni dezvoltarea
diabetului de tip 2 in gruprurile cu risc ridicat. (Vezi Efecte ale
exercitiilor in diabetul zaharat la adulti si Prezicerea si
prevenirea diabetului zaharat de tip 2, sectiunea despre
Exercitii.)
Prevenirea si tratarea cancerului Exercitiul poate furniza
o modesta protectie impotriva cancerului mamar, intestinal, de
prostata, endometrial si pancreatic [31,32]. Mai mult, cresterea
numaurlui de exercitii la pacientii cu cancer de colon fara
metastaze este asociata cu o mortalitate mai scazuta din
cauza cancerului sau generala [33,34]. (Vezi Cancerul
colorectal: Epidemiologie, factori de risc si factiru de protectie,
sectiunea Activitatea fizica si Terapie adjuvanta pentru
cancerul de colon, stagiul III, rezectat (nod-pozicitv), sectiunea
Dieta si exercitii).
Exercitiul poate, de asemenea sa imbunatateasca diverse
masuri care tin de calitatea vietii, inclusiv oboseala, atat pe
durata cat si dupa tratamentul cancerului. (Vezi Oboseala
legata de cancer: Tratament, sectiunea Exercitii.)
Obezitatea Prevenirea sau tratarea obezitatii poate duce la
beneficii majore asupra sanatatii pe durata vietii. Comparativ
cu o dieta de slabire, o dieta combinata fie cu exercitii fie cu
exercitii plus rezistenta, este asociata cu o mai mare reducere
a grasimii corporale si o mai buna pastrare a masei corporale
scazute, comparativ cu dieta de slabire, ca singura optiune.
(Vezi Rolul activitatii fizice si a exercitiului in obezitate.)

Exercitiul aerobic si pregatirea rezistentei fizice, chiar si in

absenta unei restrictii calorice, poate rezulta in pierdere de
gresimi si reducerea grasimii corporale [29,35,36]. Participarea
pe termen lung (20 ani) la Studiul Dezvoltarii Riscului Arterei
Coronariene la Adultii Tineri (CARDIA) a descoperit ca
activitatea obisnuita era asociata cu o mai mica depunere de
grasime corporala la varsta mijlocie, in special in cazul
femeilor. [37]. Cu toate acestea, un studiu de 15 ani asupra
femeilor aflate la menopauza a descoperit ca 60 de minute pe
zi de activitate fizica moderata ca intensitate sustinuta, peste
ani, era necesara pentru a preveni luarea in greutate, si era
eficienta numai la femeilor a caror Indice de Masa Corporala
era <25 kg/m2 (normal sau sub greutate) [38].
Osteoporoza Exercitiul fizic pentru greutate este asociat cu
o crestere a densitatii minerale osoas, la femei si barbati. In
plus, printre pacientii cu osteoporoza, exercitiul este asociat cu
un risc scazut de fracturi de sold. (Vezi prevenirea
osteoporozei sectiunea Actrivitate fizica si Privire generala
asupra osteoporozei la feme,i post-menopauza sectiunea
Practicarea exercitiilor.)
Renuntarea la fumat Exercitiul fizic intens ajuta la
renuntarea pe termen scurt si lung la fumat, la femei si barbati,
combinat cu un program de renuntare la fumat cognitivcomportamental [39]. Exercitiul fizic intens intarzie, de
asemenea, luarea in greutate dupa renuntarea la fumat. (Vezii
Strategii de consiliere pentru renuntarea la fumat in ingrijirea
primara .)
Calculi biliari Activitatea fizica este asociata cu un risc
scazut de litiaza biliara simptomatica. (Vezi pidemiologie si
factori de risc in cazul calculilor biliari sectiunea Activitatea
fizica scazuta.)
Functie si cunoastere Studiile observationale arata ca
activitatea fizica poate reduce riscul de dementa si declin
congnitiv la pacientii varstnici. (Vezi Factori de risc pentru
dementa, sectiunea Stil de viata si activitate si Prevenirea
dementei, sectiunea Stil de viata si activitate.)
Psihologic Exercitiul fizic regulat reduce stresul, anxietatea
si depresia [40]. Intr-un studiu randomizat, pierderea de
energie dupa exercitii intense contribuia la o imbunatatire a
masurilor calitatii de viata atat fizice cat si psihologice [41].

Exercitiul este recomandat in tratarea depresiei. (Vezi

Tratamentul initial al depresiei la adulti, sectiunea Exercitii.)
RISCURILE
EXERCITIILOR
Beneficiile
activitatii
fizice depasesc cu mullt riscurile posibile asociate, la
majoritatea pacientilor. [2]. Leziunile musculo-scheletale
reprezinta cel mai comun risc al exercitiilor fizice. Mult mai
serioase, dar si mai putin comune riscuri includ aritmii, stop
cardiac si infract de miocard.
Un studiu a analizat informatiile disponibile din procesele
diverselor exercitii asupra anumitor populatii de pacienti
(majoritatea sedentari la baza, iar altii cu factori crescuti ,
identificati deja de boli cardiovasculare) si a descoperit ca
exercitiul fizic era asociat cu o schimbare adversa a unuia sau
mai multor factori de risc metabolici pentru boala
cardiovasculara, in 8-13 la suta dintre participanti, in timp ce o
proportie similara a experimentat o schimbare neobisnuit de
pozitiva in acesti factori de risc [42]. Bazat pe masuratori
efectuate, autorii au simtit ca aceste schimbari erau mai mari
decat se astepta, doar cu o variatie obisnuita; cu toate
acestea, variatia obisnuita continua sa fie o explicatie
plauzibila pentru rezultate. Studiile nu au observat si ratele
evenimentelor cardio-vasculare in sine.
Orice risc potential al exercitiilor de rutina nu
depaseste
beneficiile
sale,
in
absenta
unei
contraindicatii serioase in ceea ce priveste practicarea
de exercitii fizice. (Vezi Contraindicatiii mai jos.)
Leziuni musculo-scheletale Tensiunile acute, inflamarea
de tipuri diferite, tensionarea cronica, fracturi din cauza
stressului, fracturi traumatice, paraliziile nervoase, tendonitele
si bursitele pot avea loc pe durata sau ca rezultat al activitatii
fizice [43,44]. Leziunile musculo-scheletale variaza in functie
de factori, inclusiv varsta (copil, adolescent, adult sau adult in
varsta), tipul de activitate type (ex, sporturi de contact,
exercitii de mare impact, plimbare), si intensitate.
Desi studiile indica faptul ca cei care se angajeaza in activitati
sportive au un risc mai mare de rani minore, oamenii care nu
participa in sporturi sau alte tipuri de activitati fizice in mod
regulat, au un risc mai crescut de a suferi leziuni mai severe
atunci cand se angajeaza in astfel de activitati [45].
Multe dintre leziunile musculo-scheletale sunt derivate ale
utilizarii excesive [46,47]. Doi dintre cei mai comuni factori de

leziune printre alergatori, de exemplu, sunt distantele mai mari

de alergare si istoricul unor leziuni anterioare [47].
Aritmiile cardiace Exista un risc crescut de aritmie pe
durata exercitiilor la pacientii cu boli de inima stiute, sau un
istoric anterior de aritmie. here is an increased risk of
arrhythmia during exercise in patients with underlying heart
disease or a prior history of arrhythmia. Exercitiul fizic poate
reduce riscul de aritmie atriala si ventriculara prin cresterea de
oxigen miocardic si prin reducerea activitatii sistemului nervos
simpatic. (Vezi Aritmia la atleti si Riscul de stop cardiac la
atleti.)
O problema separata, aritmiile ventriculare si atriale care se
intampla pe durata exercitiilor, sunt discutate separat. (Vezi
semnificatia clinica si tratamentul batailor ventriculare
premature sectiunea Indusa de exercitii si Testarea ECG
pentru determinarea prognosticului de boala coronariana,
sectiunea Aritmii ventriculare si Testarea ECG la exercitii
pentru determinarea prognosticului de boala coronariana
sectiunea Aritmii atriale.)
Moartea cardiaca subita Moartea subita cardiaca (SCD)
este rara, dar poate avea loc pe durata exercitiului fizic sau in
timpul contactului sexual [48,49]. Riscul de SCD la atleti este
discutata separat.
Cresterea riscului este vazuta atat la femei si barbati. In studiul
de sanatate al medicilor asupra a 21,481 barbati, pe duarata a
12 ani, riscul absolut de deces cardiac subit SCD pe durata
unui episod de exercitiu fizic intens era scazut (un deces la
1.51 milioane episoade exercitii). In studiul de sanatate al
asistentilor medicali asupra a 69,693 femei, riscul absolut era
si mai scazut, cu un deces la peste 36.5 milioane ore de
exercitii [51]. Riscul de stop cardiac este mai mic sau poate sa
nu creasca daca exista o activitate fizica de timp liber,
obisnuita, asa cum s-a notat in ambele studii mentionate mai
sus [50,51].
Mecanismele SCD la cei care fac exercitii includ boala
coronariana, aritmiile, (in special tahicardia ventriculara si
fibrilatiile ventriculare), boala cardiaca structurala si miocardita
[52]. Cauzele SCD la oameni pot fi impartite in functie de
varsta [48]. SCD este, in mod general, un rezultat al bolii
coronariene aterosclerotice la cei de peste 35 ani. Este mai
probabil sa se datoreze unor anormalitati congenitale cum ari

gfi cardiomiopatia hipertrofica, anomalii coronariene, sau

miocardita la indivizii mai tineri. (Vezi Privire de ansamblu
asupra
stopului
cardiac
si
decesul
cardiac
subit
sectiunea Exercitii.)
Datorita faptului ca cresterera riscului de SCD pe durata sau
iemdiat dupa activitatea fizica este scazut, beneficiile de
sanatate pe termen lung depasesc cu mult riscurile la pacientii
cu sau fara o boala de inima stabilita. [53].
Infarctul de miocard Activitatea fizica sau sexuala este
asociata cu o crestere temporara a riscului de infarct de
miocard (MI), in special printre cei care nu fac exercitii
fizice in mod frecvent si au factori multipli de risc
cardiac [49,53,54]. Intr-un studiu pe 1194 pacienti, care au
completat un sondaj pe durata a 2 saptamani de la momentul
cand au avut un infarct de miocard, exercitiul fizic de la
debutul infarctului a fost raportat la 7.1% din cazurile de
pacienti, comparativ cu 3.9 % controale inainte de debutul
evenimentului [54]. Riscul relativ ajustat al angajarii in
activitate fizica intensa la debutul MI era 2.1; riscul relativ era
mult mai mare la pacientii care desfasurau exercitii regulate
mai putin de patru ore pe saptamana si comparativ cu cei care
faceau exercitii de patru sau mai multe ori pe saptamana (risc
relativ 6.9 versus 1.3).
Desi pacientii cu boala coronariana sunt mai expusi la un
infarct de miocard la momentul participarii la un exercitiu
intens decat atunci cand nu fac asta, pacientii cu boli
coronariene care fac totusi activitate fizica au un risc mult mai
scazut de a face MI decat cei cu boli coronariene care nu
practica exercitii fizice deloc. Un studiu pe durata a 12 ani
asupra a 2400 barbati arata ca cei aflati in treimea cel mai
mult activa, comparativ cu treimea cea mai putin activa,
experimentasera un risc scazut de infarct de miocard, in ciuda
prezentei bolii simptomatice sau asimptomatice A (EKG se
schimba odata cu ischemia), sau fara boli coronariene la baza
(HR 0.71, 0.42, si 0.60, respectiv) [55].
Rabdomioliza Mioglobinemia, mioglobinuria subclinica,
precum si cresterea creatin-kinazei (CK) sunt obisnuite dupa
exerciitile fizice [56]. Nivelul CK poate creste de mai multe ori,
in special dupa exercitii intense pe durate de timp extinse, de
ex. alergare la maraton. Rabdomioliza poate avea loc in
conditii extreme de exercitii la persoane cu muschi normali

atunci cand furnizarea de energie catre muschi este

insuficienta pentru a intruni cerintele. Complicatii severe ale
rabdomiolizei includ blocajul renal, anormalitati legate de
electroliti (hipercalemie, acidoza metabolica) si sindrom
comportamental. (Vezi Manifestari clinice si diagnostic al
rabdomiolizei.)
Rabdomioliza masiva poate avea loc odata cu exercitii fizice
intense, mai ales atunci cand exista si urmatorii factori de risc
[57,58]:
* Persoana nu este suficient de antrenata fizic.
* Practicarea de exercitii are loc in conditii de temeperatura
foarte ridicata si umeda. ( Vezi Hipertermia severa (atac
cerebral din cauza caldurii).)
* Pierderea normala de caldura prin transpiratie este afectata,
cum ar fi prin utilizarea de medicamentatie anticolinergica sau
prin echipament de fotbal greoi.
* Cand o persoana care sufera de sindromul Celulelor Secera
practica activitate fizica la o altitudine ridicata, o locatie unde
presiunea aerului partial scazuta cauzeaza secerarea
eritrocitelor cu ocluzie vasculara ulterioara si ischemie
musculara. (Vezi Variatii sindrom Celule Secera.)
* Anormalitatile electrolitilor, in special hipocalemia, care poate
fi cauzata partial de catre pierderea de potasiu prin
transpiratie. (Vezi Cauzele rabdomiolizei, sectiunea Anomalii
ale electrolitilor.)
* Cand miopatii inflamatorii sau metabolice sunt prezente.
(Vezi Abordarea miopatiilor metabolice si Manifestari clinice
si diagnostic al dermatomiositei si polimiositei la adulti.)
Cu toate acestea, rabdomioliza poate avea loc si in cazul
indivizilor pregatiti fizic, dupa un exercitiu fizic, in absenta
acestor factori de risc [59,60].
Bronhoconstrictia Bronhoconstrictia indusa de exercitiul
fizic la majoritatea pacientilor cu astm simptomatic [61].
Magnitudinea bronhoconstrictiei induse de exercitii este
corelata cu gradul de reactivitate crescuta a cailor respiratorii.
Imbunatatirea conditiei cardiovasculare a unui pacient reduce
ventilarea pe minut solicitata pentru un anume nivel de
exercitiu, scazand astfe stimulii pentru bronhoconstrictie.
Astfel, exercitiul pe termen lung, regulat, poate fi de ajutor in
prevenirea debutului unei bronhoconstrictii induse de exercitiu
fizic. (Vezi Bronhoconstrictia indusa de activitatea fizica.)

Alte efecte Hipertermia, hipotermia si deshidratarea pot

preveni riscurile de activitate fizica. Riscuri legate de caldura
merg de la oboseala obisnuita la deces [62]. Deshidratarea
poate fi o problema in sine sau poate fi legata de hiperetermie.
Exercitiile intense pot conduce la amenoree si
infertilitate, in special la femei cu masa corporala scazuta.
Triada femeilor atlet consta in mese neregulate, amenoree
si osteoporoza. Acest lucru este usor de observat la indivizii
tineri, in special la cei care fac exercitii intens si in mod regulat.
(Vezi Amenoreea si infertilitatea legate de exercitii fizice.)
Urticaria si anafilaxia pot aparea rar in cazul desfasurarii de
activitati fizice. (Vezi Anafilaxia indusa de exercitii: Manifestari
clinice, epidemiologie, patologie si diagnostic.)
Hiponatremia indusa de exercitii fizice are loc la atletii care
participa la evenimente aerobice (de rezistenta), cum ar fi
maratonuri (42.2 km), triatlonuri (3.8 km innot, 180 km ciclism,
si 42.2 km alergare), si ultra-distante (100 km) intreceri
sportive. (Vezi Hiponatremia indusa de exercitii.)
Parametri de exercitiu Diversi factori sunt destul de
importanti atunci cand vine vorba de prescrierea de exercitii
specifice. Acestea includ tipuri de exercitii, intensitate,
frecventa, locatie, si marcaje care indica nivelul corespunzator
de exercitii pe o durata data.
Tipuri de exercitiu Desi o rata mare de activitati fizice este
disponibila pentru pacientil, exista foarte putine date care sa
demonstreze superioritate a unei activitati asupra alteia, care
ar duce la beneficii mari de sanatate. Pacientii ar trebui sa
selecteze activitati sau sporturi de care se bucura, pentru a
maximiza efectele benefice. Exemple de stil de viata sunt
mersul vioi intre 4.8 -6.4 kilometri (3-4 mile) pe ora, pentru
majoritatea adultilor sanatosi, gradinaritul activ si dansul.
Exercitii fizice precum mersul pe bicicleta, jogging-ul si alte
sporturi in aer liber pot fi desfasurate, de asemenea. (tabelul
3).
Rezistenta (puterea) pare sa se adauge beneficiilor (rezistenta)
pentru conditia fizica cardiovadculara (tabelul 4) [29].
A decide ce tipuri de exercitii trebuie sa recomanzi, depinde de
modul in care individul se angajeaza intr-un exercitiu. Un mediu
mai structurat, cu anumite cursuri, de ex. yooga, pilates, dans,
sau intr-un centreu de fitness (cu un trainer sau echipament
specializat) poate furniza o varietate de activitati in care se

poate angaja individul, dar exercitiul facut acasa (de exemplu

exercitiu facut acasa versus programe exercitii facute la
spital/centru, la adultii mai in varsta. Pe termen scurt,
programele facute in centre specializate erau superioare celor
facute acasa, la pacientii cu boala vasculara periferala. Cu
toate acestea, pe termen lung, programale facute acasa erau
superioare celor facute la centru, in termeni de aderenta.
Intensitate si frecventa Mai multe studii de grup au
descoperit ca cresterea intensitatii exercitiilor este asociata cu
o reducere a mortalitatii de cauza cardiovasculara si generala
[21,23,66]. Majoritatea instructiunilor recomanda intensitate a
exercitiilor moderata sau intensa pentru cel putin cateva ori pe
saptamana [2,67]. Cu toate acestea, intensitatea si frecventa
unei prescrieri de exercitiu variaza in functie de fiecare individ
in parte.
Unul dintre cei mai importanti parametri de exercitiu este
activitatea aerobica. O descoperire importanta in Instructiunile
Nationale Americane pentru Activitate Fizica din 2008, bazate
pe o revizuire sistematica a dovezilor, arata ca 500 pana la
1000 minute MET pe saptamana reprezenta cantitatea
necesara de activitate fizica pentru a produce beneficii
substantiale asupra sanatatii, inclusiv o reducere substantiala a
riscului de moarte prematura sau cancer de san (figura 3).
Pentru ca termenul de MET (echivalent metablic) nu este inca
pe deplin inteles de catre multi pacienti, aceste instructiuni
recomanda echivalentul in minute a unui exercitiu fizic
moderat si/sau intens pe saptamana. Ca exemplu, 150 minute
de plimbare (3.3 MET) pe saptamana echivaleaza 500 minute
MET pe saptamana si intruneste recomandarile saptamanale
de exercitiu fizic la majoritatea oamenilor.
Activitatea fizica de intensitate mai mare poate conduce la
beneficii mai mari ale conditiei fizice aerobice. Ca exemplu,
intervalul de plimbare de mare intensitate (repetata, alternand
seturi de 3 minute de plimbare intensa si mai putin intensa),
comparativ cu plimbatul continuu de intensitate moderata, a
rezultat in imbunatatirea tensiunii arteriale si puterii
musculare. Alta forma populara de exercitiu este training-ul de
interval de intensitate mare, care implica sesiuni scurte,
repetate la perioade scurte de timp. Desi nu exista un regim
standard, un program de inalta intensitate include un efort
inchis ciclic repetat, cu sesiuni scurte repetate de 4-6 ori,

separate intre ele de 4 minute de recuperare, dupa un total 2-4

minute exercitii intense pe saptamana, pentru mai multe
saptamani la rand. Intervalul de training are mai multe
beneficii pe termen scurt, inclusiv conditia cardiorespiratorie
imbunatatita [70]. Cu toate acestea, efectele de sanatate pe
termen lung ale trainingului intens nu sunt cunoscute.
Potentialul de eficacitate si durata a exercitiului cu activitate
modera si cresterea leziunilor cu intensitate mare pot fi
factori decisivi in prescrierea adecvata a unor exercitii fizice.
O persoana sedentara ar trebui sa inceapa activitatea fizica cu
o durata scurta- sau moderata-ca intensitate, si sa creasca
gradual durata si intensitatea, pana cand scopul propus este
atins. Cele mai mari beneficii de sanatate apar la cei care trec
de la sedentarism la o activitate fizica moderata. Exercitiul
poate fi desfasurat pe perioae scurte de timp dintr-o zi si
integrat in cursul zilnic al vietii unui om. Intr-un studiu asupra
persoanelor sedentare sanatoase, subiectii care se angajau in
30 minute de activitate fizica moderata ca intensitate, in cele
mai multe zile ale saptamanii, aveau beneficii cardiovasculare
si de sanatate similare cu cei care treceau prin exerciitii
structurate intr-un program, si care implicau trei sau mai multe
sesiuni activitati intense pe saptamana, supravegheate. Intr-un
studiu de grup la scara mai larga, indivizii care se angajau in
activitate fizica de scurta durata (15 min zilnic sau 90 min
saptamanal) aveau o reducere de 14% a mortalitatii de cauza
generala si o speranta de viata mai mare cu 3 ani fata de cei
fizic inactivi. Utilizand recomandari de practicare a exercitiilor
mai putin intense ajuta pacientii sa isi creasca nivelul de
activitate si sa atinga beneficii de sanatate.
Marcaje care includ un grad adecvat de exercitii, includ:
*Dispneea
* Oboseala
* Transpiratia
Atingerea unui scop al ratei cardiace nu este necesar. Vezi
Exercitiile fizice si conditia fizica in prevenirea bolilor
cardiovasculare, sectiunea Presciere exercitii .
Mai multe instructiuni nationale si internationale au scopuri
similare in ceea ce priveste intensitatea si frecventa.
Organizatia Mondiala A Sanatatii si Instructiunile de Activitate
Fizica pentru Americani, din 2008, recomanda cel putin 150
min de activitate aerobica de intensitate moderata, sau 75 min

de activitate aerobica de intensitate mare, saptamanal, ptr

adulti. Pacientii cu viata sedentara ar trebui sa inceapa
activitatea fizica in cantitati mici, si sa creasca gradual
intensitatea, frecventa si durata in timp. Adultii cu mobilitate
scazuta ar trebui sa stea cat mai activi, si daca este posibil, sa
desfasoare activitati fizice pentru a creste echilibrul si a
preveni caderile, timp de 3-4 zile/saptamana. Activitatile de
intarire musculara una sau mai multe zile pe saptamana ar
trebui desfsurate pentru a furniza mai multe beneficii.
Instructiunile Asociatiei Cardiologice Americane de la
Universitatea de medicina sportiva sunt similare, recomandand
fie exercitii moderate timp de 30 minute pentru un minim de 5
zile pe saptamana, fie exercitii intense timp de 20 minute de 3
ori pe saptamana, sau o combinatie intre aceste doua
activitati.
Contraindicatii in ciuda beneficiilor unui program de
exercitii, exista si riscuri, ca cele notate mai sus, chiar si atletii
antrenati. Ca rezultata, Asociatia Americana de Cardiologie
(AHA) a publicat un sumar subliniind contraindicatiile relative si
absolute pentru testarea si trening-ul exercitiilor (ex angina
instabila, insuficienta cardiaca necontrolata, simptomatica) si
boli non-cardiace (ex infectii, insuficienta renala).
Strategiile pentru reducerea leziunilor cauzate de alergari sunt
discutate separat.
Stretching Studiile observationale au descoperit rezultate
conflictuale daca intinderile inainte de exercitii sunt de ajutor
in prevenirea leziunilor. Studiile sistematice au aratata ca
stretching-ul muscular nu reduce debutul durerilor musculare
dupa exercitii.
Cool-down/Racire Cool-down dupa exercitii pentru o
perioada de aproximativ cinci minute, poate facilita inlaturarea
lactatilor din muschi, revenirea lenta de la vasoldilatatie si
revenirea graduala a sangelui la circulatia centrala. Racirea
conduce la cresterea tonsului cardiac, si reducerea ratei
cardiace, comparativ cu relaxarea totala dupa racirea.
Exercitiile de racire includ mersul lent, calistenic, sau exercitii
de stretching.
Stimulente de maximizare Un individ ar trebui sa perceapa
un beneficiu de sanatate clar din activitatea sa fizica.
Activitatea ar trebui sa fie placuta iar persoana sa se simta
competenta si igura pe durata activitatii. Actvitatea ar trebui sa

fie accesibila in mod regulat, si sa fie parte integranta din

programul zilnic al unui individ. Nu ar trebui sa genereze
costuri financiare imposibil de suportat. Parintii, sau membrii
familiei precum si amicii pot aduce o influenta pozitiva in a
initia si mentine o astfel de activitate. Parents, other family
members, and peers can provide a positive influence for
initiating and maintaining physical activity.
Activitatea fizica in copilarie prezice un stil de viata continuat
in mod similar in perioada de viata adulta. Scolile au si ele un
rol important in educatia asupra activitatii fizice si beneficiilor
sale.
Utilizarea unui pedometru pentru a motiva indivizii sa creasca
activitatea fizica este foarte importanta de asemenea. Un
studiu sistematic a descoperit ca cei care utilizeaza un
pedometru utilizat in timpul zilei, combinat cu un scop specific
si numar de pasi facuti pe zi, si-au crescut activitatea fizica cu
27 procente, si au fost asociati cu scaderea modesta in IMC si a
tensiunii arteriale.
Eficacitatea consilierii Diferite studii sistematice au
evaluat fie consilierea exercitiilor si a nivelurilor de impact
asupra activitatii fizice sau rezultatele secundare a activitatii
crescute Several systematic reviews have evaluated whether
exercise counseling impacts levels of physical activity or
secondary outcomes of increased activity (ex conditia fizica
sau parametri metabolici). Rezultatele au sustinut o oarecare
eficacitate a cresterii nivelurilor de activitate raportate de sine,
dar un impact mai mic a unor rezultate mai obiective. Results
have mostly supported some effectiveness for increasing selfreported activity levels, but less impact on more objective
outcomes. Results of these systematic reviews include the
following:
* Un studiu sistematic din 2012 a aratat ca procesele
randomizate de ingrijire pentru activitatea fizica a persoanelor
sedentare au indicat la randul lor efecte pozitive de crestere a
activitatii raportate, la peste 12 luni, si efecte nesimnificative
pozitive ale conditiei fizice .(rata sanselor [OR] 1.38, 95% CI
0.98-1.95) [85]. Numarul de care era nevoie pentru tratarea cu
o interventie pentru inca un adult sedentar pentru a se atinge
nivelurile recomandate la 12 luni era de 12 (7 pana la 33).
* Un studiu sistematic din 2007 randomizat, si ne-randomizat a
aratat ca, o consiliere de motivare a pacientilor sedentari, si

bazat pe nevoilor acestora, ar putea creste plimbarea de la 3060 minute saptamanal la urmarea pe termen scurt, (6
saptamani -12 saptamani) [87].
* Un studiu sistematic a inclus studii randomizate cu o umare
minima de 6 luni, si a descoperit ca interventiile asupra
cresterii activitatii fizice aveau un impact moderat asupra
activitatii raportate de fiecare om in parte ( diferenta medie
standardizata 0.31, 95% CI 0.12-0.50), dar realizarea unor
niveluri de activitate nu intrunesc o semnificatie statistica.
Cu toate acestea, beneficiile potentiale asupra sanatatii, chiar
si cele mai modeste cresteri in exercitii sunt garantate. O
consiliere mai intensa, individualizata cu o urmare programata
poate fi eficienta, inclusiv consilierea personalizata si
prescrierea personalizata de exercitii de la medicii primari, sau
printr-un program de exercitii, de referinta. AHA a pregatit o
lista a mai multor startegii eficiente de a promova exercitii,
precum si a unei diete sanatoase, bazate pe un studiu
sistematic publicat intre 1999-2009.
INFORMATII PENTRU PACIENTI UpToDate ofera 2 tipuri de
materiale de educare a pacientilor, Notiuni de baza si Peste
notiunile de baza. Educatia de baza este scrisa intr-un limbaj
simplu, cu o exprimare pentru clasele 5-6, si raspund la 4-5
intrebari pe care un pacient ar putea sa le aiba despre o
anumita problema de sanatate. Sunt materiale usoare, usor de
citit. Peste notiunile de baza materialele sunt mai lungi si mai
detaliate. Aceste articole sunt scrise cu o exprimare pentru
clasele 10-12 ani, care sunt bune pentru pacientii care vor o
mai buna informare si sunt familiarizati cu jargonul medical.
Aici se afla articolele de educare care sunt relevante pentru
acest subiect. Va incurajam sa listati sau sa trimiteti prin e-mail
aceste subiecte pacientilor dvs.
* Subiecte de baza (vezi Informatii pentru Pacient: Exercitiu
(Notiuni de Bzza) si Informatii pentru Pacienti: artrita si
exercitii (Notiuni de baza) si Informatii pentru pacienti:
Rabdomioliza (Notiuni de baza))
* Peste notiunile de baza (Vezi Informatii pentru Pacienti:
Exercitii (Peste notiunile de baza) si Informatii pacient: Artrita
si exercitii (Peste notiunile de baza).)