7.

Structura dintilor
Sunt organe dure de culoare albicioasa implantati in alveolele dentare ale oaselor incisiv,

maxila si mandibula, alcatuind in totalitate arcadele dentare , separind astfel vestibulul bucal
de cavitatea bucala propriu-zisa. Ei servesc la prehensiune, taiere, farimitarea alimentelor fiind

tactile si de aparare. Numarul total de dinti al unui animal constituie dentitia speciei respective.
La toate animalele cu exceptia iepurelui deosebim 2 tipuri de dinti: de lapte si dinti permanenti.
La fiecare dinte deosebim: radacina, coroana, git. Radacina este portiunea implantata in alveola
dentara, ea are in general forma conica, cu un orificiu la virf pe unde patrund vasele sanguine
si nervii, radacina poate fi unica sau multipla si are o culoare galbuie. Coroana este portiunea
libera a dintelui ce are o culoare alba, stralucitoare, iar gitul este portiunea dintre coroana si
radacina, acoperita de gingie.

In structura dintelui se deosebesc doua feluri de formatiuni: dure si moi. Cele dure sunt:
dentina, emailul si cimentul, iar cele moi: pulpa dentara si periodontul.

Dentina delimiteaza cavitatea dentara, sustine emailul si cimentul si confera forma

dintilor.

Emailul sau smaltul este o substanta dura ce inveleste coroana. Este cea mai dura
substanta din organism

Cimentul este o substanta densa foarte asemanatoare cu tesutul osos si gazduieste

cimentocita. Fibrele penetrante solidarizeaza periodontul cu cimentul.

Pulpa dentara este un tesut conjunctiv bogat vascularizat si inervat. Contine celule
odontoblaste si pulpocite. Asigura nutritia dintelui.

Periodontul leaga radacina de perete le alveolar. Periodontul poate fi considerat ca

gomfoza, dar si are rolul de a cimenta dintele, iar terminatiile nervoase au rol
proprioceptiv in masticatie.