Awareness of Illness in Schizophrenia and

Schizoaffective and Mood Disorders

PhD; Michael Flaum, MD; Nancy C. Andreasen, MD, PhD;
David H. Strauss, MD; Scott A. Yale, MSW; Scott C. Clark, MD; Jack M. Gorman, MD
Xavier F. Amador,

Scala de evaluare a absentei constientizarii existentei tulburarii mentale

1. constientizarea prezentei tulburarii mentale: in termenii cei mai generali, crede,
este convins subiectul ca are o tulburare mentala?
2. constientizarea consecintelor tulburarii mentale:Care este convingerea subiectului
cu privire la motivele pentru care acesta este fara servici, evicted, spitalizat, etc?
3. constientizarea asupra efectelor medicatiei: Este subiectul convins ca
medicamentele au redus severitatea simptomelor sale( daca este aplicabil)?
4. constientizarea asupra experientelor halucinatorii: are convingerea subiectul ca
experimenteaza halucinatii ca atare? Coteaza gradul sau de constientizare asupra
plauzibilitatii/ neplauzibilitatii halucinatiilor, daca se poate aplica acest lucru.
5. constientizarea asupra ideilor delirante: are subiectul convingerea ca
experimenteaza idei delirante cum ar fii, de exemplu, convingeri eronate produse
din interiorul sau? Coteaza gradul sau de constientizare asupra plauzibilitatii/
neplauzibilitatii continutului convingerilor, daca se poate aplica acest lucru.
6. constientizarea asupra tulburarilor de gandire: considera subiectul comunicarea sa
ca fiind destructurata, dezorganizata?
7. constientizarea asupra afectului plat sau tocit: coteaza constientizarea subiectului
asupra afectului sau asa cum este comunicat acesta de expresiile sale faciale,
gesturi, voce,etc. nu cota evaluarea sa asupra dispozitiei sale.
8. constientizarea asupra anhedoniei: Este subiectul constient de comportamentul
sau care reflecta o aparenta scadere in experimentarea placerii atunci cand
participa la activitati care in mod normal erau asociate cu astfel de sentimente?
9. constientizarea asupra retragerii sociale: Este subiectul constient de lipsa de
interes pe care o arata in relatiile intersociale?
Downloaded from www.archgenpsychiatry.com on March 14, 2009

Practica clinica eficienta a solicitat introducerea unei axe pentru managementul riscului
in cadrul sistemelor clasificatorii.
Evaluarea clinica largita, comprehensiva si planurile de management ale pacientilor s-au
dezvoltat consecutiv sistemelor clasificatorii multiaxiale. Evaluarea riscului este o
componenta importanta a evaluarii generale care nu se reflecta la ora actuala in graficul
diagnosticului multiaxial. Progresele obtinute in intelegerea riscului si managementul
acestuia au facut posibile considerarea includerii in cadrul sistemelor multiaxiale.
Exista informatii actuale despre risc in domeniile suicidului, neglijentei personale si
violentei fata de altii.
Managementul cazului ar necesita incorporarea managementului riscului in PLANUL DE
RECUPERARE CLINICA.
Logica clinica este cea care conecteaza informatiile din cadrul evaluarii de planul de
recuperare al pacientului.
Dezvoltarea abilitatilor de formulre a riscului si managementul riscului permit obtinerea
unor rezultate mai bune.
Diferentele intre cerintele EVALUAREA RISCULUI/ MANAGEMENT CLINIC/
PREDICTIA EVENIMENTULUI/ sunt subtile dar semnificative.
Lidz et al -----sensibilitate crescuta dar specificitate redusa...
Training-ul psihiatri poate fii util prin intoducerea de interventii in acord cu nevoile
individului si capatarea artei de a manageria riscul prin constanta considerare a naturii
dinamice a riscului si pastrand atentia constanta asupra nevoilor si deficitelor unui
individ.
Trecerea de la predictia riscului la managementul riscului devine mai relevanta atunci
cand sunt luate in considerare implicatiile etice ale acestora.

. Establish and maintain a therapeutic alliance

In establishing and maintaining a therapeutic alliance, it is important to collaborate with the patient
in decision making and attend to the patient's preferences and concerns about treatment [I].
Management of the therapeutic alliance should include awareness of transference and
countertransference issues, even if these are not directly addressed in treatment [

Calea ipotetica de la gena la comportament

In calea ipotetica de la gena la comportament se gasesc endofenotipurile sau fenotipurile
intermediare, care reprezinta acei intermediari masurabili, mult mai apropiati, cu o
relatie mult mai clara, mult mai conectata de gena comparativ cu boala( conexiunea gena
intermediar este mult mai stransa decat este conexiunea gena- boala).
Activitatea corticala anormala ca raspuns la stimuli (procesarea anormala a informatiei)
este un exemplu de endofenotip biologic.
Un singur simptom asociat unei boli mintale este un exemplu de endofenotip simptom.
In calea de la gena la boala mintala, un genotip poate coda o anomalie moleculara subtila,
care este strans legata de un endofenotip biologic( cum ar fi procesarea anormala a

informatiei in circuite neuronale specifice, care in schimb pot fi legate de un simptom sau
un comportament( endofenotip simptom asociat unei boli mintale).

Calea ipotetica de la gene prin intermediul

moleculelor, circuitelor si procesarea informatiilor
pana la simptome, sindroame si boli mintale.
1. Daca avem gena 1 de risc atunci aceasta duce la activitate enzimatica alterata
pentru degradarea monoaminelor. In acelasi timp gena de risc 2 conduce la
alterarea masinariei plasticitatii sinaptice.
2. Ambele anomalii moleculare in acest exemplu afecteaza acelasi circuit( circuitul
A).
3. Daca doar una din genele 1 si 2 este anormala, circuitul este capabil sa
compenseze si sa previna aparitia simptomelor in pofida unei procesari ineficiente
a informatiei.
4. In schimb, daca ambele gene au produs anomalii moleculare in circuitul A, atunci
acest circuit nu mai poate compensa si ca urmare un simptom este produs.( in
acest caz o disfunctie executiva).
5. Insa , in acelasi timp, exista si gena 3 de risc ce conduce la alterarea dezvoltarii in
cortexul prefrontal, nepermitand activarea adecvata a circuitului B respectiv si
producand astfel simptomul, ca o consecinta( de exemplu idei delirante).
6. Multiple circuite malfunctionale se exprima ca si multiple endofenotipuri
biologice ce pot avea ca rezultat exteriorizarea a multiple simptome care, adunate
laolalta constituie un sindrom definit anterior drept schizofrenie.