Principile de organizare , competena i sistemul organelor puterii de

stat.
Puterea judectoreasc

nfptuirea justiiei
Justiia se nfptuiete n numele legii numai de instanele judectoreti.
Instanele judectoreti
(1) Justiia se nfptuiete prin Curtea Suprem de Justiie, prin curile de apel i prin
judectorii.
(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funciona, potrivit legii, judectorii specializate.
(3) nfiinarea de instane extraordinare este interzis.
(4) Organizarea instanelor judectoreti, competena acestora i procedura de judecat snt
stabilite prin lege organic.
Statutul judectorilor
(1) Judectorii instanelor judectoreti snt independeni, impariali i inamovibili, potrivit
legii.
(2) Judectorii instanelor judectoreti se numesc n funcie de Preedintele Republicii
Moldova, la propunerea Consiliului Superior al
Magistraturii, n condiiile legii. Judectorii care au susinut concursul snt numii n funcie
pentru prima dat pe un termen de 5 ani. Dup expirarea termenului de 5 ani, judectorii vor
fi numii n funcie pn la atingerea plafonului de vrst, stabilit n condiiile legii.
(3) Preedinii i vicepreedinii instanelor judectoreti snt numii n funcie de Preedintele
Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, pe un termen de 4
ani.
(4) Preedintele, vicepreedinii i judectorii Curii Supreme de Justiie snt numii n funcie
de Parlament la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Ei trebuie s aib o vechime
n funcia de judector de cel puin 10 ani.
(5) Promovarea i transferarea judectorilor se fac numai cu acordul acestora.
(6) Sancionarea judectorilor se face n conformitate cu legea.
(7) Funcia de judector este incompatibil cu exercitarea oricrei alte funcii retribuite, cu
excepia activitii didactice i tiinifice.

Caracterul public al dezbaterilor judiciare

n toate instanele judectoreti edinele de judecat snt publice. Judecarea proceselor n
edin nchis se admite numai n cazurile stabilite prin lege, cu
respectarea tuturor regulilor de procedur.
Limba de procedur i dreptul la interpret
(1) Procedura judiciar se desfoar n limba moldoveneasc.
(2) Persoanele care nu posed sau nu vorbesc limba moldoveneasc au dreptul de a lua
cunotin de toate actele i lucrrile dosarului, de a vorbi n instan prin interpret.
(3) n condiiile legii, procedura judiciar se poate efectua i ntr-o limb acceptabil pentru
majoritatea persoanelor care particip la proces.
Folosirea cilor de atac
mpotriva hotrrilor judectoreti, prile interesate i organele de stat competente pot
exercita cile de atac, n condiiile legii.
Caracterul obligatoriu al sentinelor i al altor hotrri judectoreti definitive
Este obligatorie respectarea sentinelor i a altor hotrri definitive ale instanelor judectoreti,
precum i colaborarea solicitat de acestea n timpul procesului, al executrii sentinelor i a
altor hotrri judectoreti definitive.

Putere legislativ = parte a puterii de stat, care, prin parlament, realizeaz conducerea rii.

n cadrul "puterilor" statului se distinge, prin continut si trasaturi specifice, puterea

executiva. Aceasta putere este nominalizata n stiinta si legislatie (n constituti 16116o146q e
n primul rnd) fie prin expresia "putere executiva", fie prin cea de "autoritate administrativa",
fie prin cea de "administratie de stat". Constitutia Romniei, sub titlul III intitulat Autoritatile
publice reglementeaza, n ordine, Parlamentul (cap. I), Presedintele Romniei (cap. II),
Guvernul (cap. III), Administratia publica (cap. V). Practic sunt numite direct autoritatile.

seful de stat, deseori denumit seful executivului, purtnd, de regula, denumirea de

monarh sau presedinte, se prezinta cu trasaturi diferite n functie de forma de guvernamnt.
Guvernul este consacrat n constitutii sub denumiri diferite precum cele de Cabinet,
Guvern, Consiliu de Ministri. Aceste denumiri depind de sistemul constitutional, de faptul daca
executivul este format din una sau doua structuri. Guvernul are doua componente si anume
seful guvernului (acolo unde exista) si ministri si secretari de stat. Potrivit art. 102 alin. (3) al
Constitutiei Romniei, Guvernul este alcatuit din prim-ministru, ministri si alti membri stabiliti
prin lege organica.
Ministerele si celelalte organe centrale ale administratiei publice executa legile n
domeniile lor de activitate. De aceea mai sunt denumite de domeniu sau de resort. Ele se
subordoneaza guvernului.
Organele

administratiei

publice

locale

si desfasoara

activitatea

unitatile

administrativ-teritoriale. Ele cunosc o subordonare ierarhica (pe verticala) fata de organele

executive superioare, dar si (uneori) o subordonare pe orizontala fata de organele locale alese
prin vot de catre cetateni.
Desemnarea sefului de guvern si a membrilor acestuia
n Romnia, potrivit Constitutiei, seful de stat desemneaza un candidat pentru functia de
prim-ministru, n urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta n parlament ori,
daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate n parlament. Candidatul va
cere, n termen de 10 zile de la desemnare, votul de ncredere al parlamentului asupra
programului si a ntregii liste a Guvernului. Programul si lista guvernului se dezbat de catre
Camera Deputatilor si de catre Senat n sedinta comuna. Votul de ncredere se acorda cu votul
majoritatii deputatilor si al senatorilor, iar pe baza sa Presedintele Romniei numeste Guvernul.
Primul-ministru si ceilalti ministri vor depune individual, n fata Presedintelui, juramntul de
credinta, acesta fiind momentul ncepnd cu care membrii Guvernului si ncep exercitarea
mandatului, (art. 104 din Constitutia revizuita)

Presedintele Romniei are dreptul sa revoce si sa numeasca, la propunerea primului

ministru pe membrii Guvernului, n caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a
postului. Articolul 107 alin. (2) din Constitutia revizuita prevede ca Presedintele nu poate totusi
sa l revoce pe Primul-Ministru. Doar n cazul n care Primul-Ministru se afla ntr-una din
situatiile enumerate la art. 106 din Constitutie (demisie, pierderea drepturilor electorale, stare
de incompatibilitate, deces sau alte cazuri prevazute de lege) seful statului poate desemna un
alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pna la formarea noului Guvern.
Raporturile legislativ-executiv n legatura cu activitatea acestora
n activitatea de guvernare legislativul si executivul au un rol hotartor. Participarea lor
la actul guvernarii este complexa si nuantata nct uneori este dificil de identificat ct
reprezinta n guvernare interventia legislativului si ct cea a executivului.
Se afirma tot mai des si mai ferm ca organele executive sunt singurele n masura sa
elaboreze politica si sa o puna n aplicare. Rolul organelor executive, se spune, este de a lua
decizii, de a realiza programe, de a angaja si realiza negocieri, de a recompensa pe cei devotati,
de a sanctiona ncalcarile, de a reglementa afacerile si problemele curente, ceea ce nu poate
face o adunare parlamentara.
Se considera ca organele executive sunt perfect narmate pentru aceasta misiune. Din
punct de vedere tehnic ele dispun de oameni de decizie, ierarhizati. Din punct de vedere politic
membrii executivului (a se vedea situatia primului-ministru) sunt conducatori, lideri ai
partidului majoritar, n fine, din punct de vedere institutional executivul dispune de mijloace
administrative, financiare si de o forta publica ce este indispensabila executarii legilor.
Interventia legislativului n activitatea executivului
Aceasta se realizeaza prin mai multe cai:
a. Adoptarea legilor
Puterea legislativa este cea care stabileste normele juridice (legile) pe care puterea
executiva trebuie sa le aduca la ndeplinire, sa le execute.

b. Aprobarea programul executivului

Orice guvern si formuleaza un program de guvernare. Acest program este aprobat de
parlament, aprobarea fiind si un vot de ncredere n guvern. De regula, neaprobarea
programului conduce la demisia guvernului.
c. Aprobarea delegarii legislative
n anumite situatii si conditii guvernul poate fi abilitat sa emita norme juridice n
domenii rezervate legii. Trebuie observat ca numai parlamentul da o asemenea delegare,
stabilind cu acest prilej domeniul si durata delegarii, precum si modul n care va controla
exercitarea delegatiei de catre guvern (a se vedea si art. 115 din Constitutia Romniei privind
abilitarea Guvernului de a emite ordonante).
d. Controlul activitatii guvernului
Este una din cele mai importante functii ale parlamentului. Desi aceasta functie pierde
mult din importanta daca guvernul dispune n adunari de o majoritate fidela, ea ramne o
functie nu numai teoretica, ci si practica. Dar existenta parlamentului si dreptului sau de
control, explicit prevazut n constitutii, constituie un avertisment permanent pentru executiv si
un garant contra eventualelor abuzuri.
2. Interventia executivului n activitatea legislativului
Relatiile dintre cele doua puteri, legislativa si executiva implica si interventii ale
executivului, care se exprima ndeosebi cu prilejul initiativei legislative, al promulgarii legilor
si al referendumului.
a. Cu prilejul initiativei legislative
Importanta initiativei legislative n guvernare a fost explicata deja. Se constata ca, n toate
sistemele constitutionale, printre subiectele dreptului de initiativa legislativa se numara si
guvernul. Dar, si acest lucru este revelator aici, guvernul si exercita cu prisosinta dreptul de
initiativa legislativa.

b. Cu prilejul promulgarii legilor

Promulgarea legii, etapa finala n procesul complex de elaborare a acesteia, a apartinut si
apartine de regula executivului, prin seful acestuia. Promulgarea legii nu este o simpla semnare
a legii. Desi de regula este obligatorie, n unele sisteme constitutionale promulgarea presupune
posibilitatea pentru seful statului de a cere, n cazuri ntemeiate, reexaminarea legii de catre
Parlament. Uneori seful statului are drept de veto, putnd practic bloca o lege.
c. Cu prilejul referendumului
n multe sisteme constitutionale organizarea referendumului este n sarcina executivului
si el poate privi chiar adoptarea unor legi.
Compatibilitatea functiei parlamentare si functiei executive
Practica constitutionala a statelor evidentiaza cel putin trei solutii distincte. Sunt sisteme
constitutionale n care exercitiul unei functii ministeriale este considerat ca incompatibil cu
exercitiul unui mandat n parlament.
Un al doilea sistem practicat cauta sa valorifice ct mai mult echilibrul si colaborarea
puterilor permitnd cumularea celor doua functii (mandate).
Exista un al treilea sistem, de mijloc, n tarile n care ministrii nu sunt obligati sa fie si
parlamentari.
n Romnia, potrivit Constitutiei, functia de membru al guvernului este compatibila cu
cea de parlamentar.
Cresterea rolului executivului. Cauze si consecinte
Exista

tendinta constanta de crestere a rolului executivului, tendinta evidenta n

sistemele pluraliste de guvernamnt.

Aceasta tendinta nu este ntmplatoare si nici pur subiectiva. Ea si gaseste explicatia si
justificarea n rolul hotartor al partidelor politice n crearea celor mai importante institutii

statale. Asa vazute lucrurile vom observa ca la putere este adus acel guvern care sa nfaptuiasca
platforma electorala a partidului nvingator n alegeri, desigur mpreuna cu majoritatea din
corpurile legiuitoare. De aici tendinta de a da guvernului misiunea, dar posibilitatea luarii
marilor decizii politice care se traduc prin legi sau prin masurile executive, corpurilor
legiuitoare rezervndu-li-se rolul de organisme de reflectie si de control al actiunilor
guvernului. Aceasta fundamentare teoretica si practica face ca guvernul, considerat subordonat
parlamentului fiindca nu rezulta direct din alegeri, sa fie n realitate "elementul motor si
dinamic al ntregului sistem politic" (Pierre Pactet). n relatia legislativ-executiv guvernului nu
i se mai rezerva deci un rol secundar, ci deseori un rol primordial.
Daca privim executivul n complexitatea lui, vom observa ca tendinta de crestere a
rolului sau este practic institutionalizata. Astfel, n unele sisteme constitutionale, seful de stat
este ales prin vot universal, el primind mputernicirile sale direct de la popor (SUA, Franta,
Romnia).
Cresterea rolului executivului se exprima si prin trecerea n sarcina sa a unor atributii
legislative, lucru evident mai ales prin legislatia delegata (Franta, Romnia), n fine, importanta
crescnda a sectoarelor afaceri straine, aparare, economie, sectoare n care parlamentele pot
face putine lucruri, duce evident la sporirea rolului executivului.