Boala Alzheimer

Boala Alzheimer (Morbus Alzheimer) este o afeciune degenerativ progresiv a

creierului care apare mai ales la persoane de vrst naintat, producnd o deteriorare din
ce n ce mai accentuat a funciilor de cunoatere ale creierului, cu pierderea capacitilor
intelectuale ale individului i a valorii sociale a personalitii sale, asociat cu tulburri de
comportament, ceea ce realizeaz starea cunoscut sub numele de demen (din latin:
demens= lipsit de raiune). Boala i modificrile organice din creier care o nsoesc au
fost descrise pentru prima dat de psihiatrul i neuropatologul german, Alois Alzheimer.
Denumirea de "boal Alzheimer" a fost utilizat pentru prima dat de psihiatrul german
Emil Kraepelin n manualul su de psihiatrie ("Lehrbuch der Psychiatrie", 1911).
Aceast boal reprezint forma cea mai comun de declin mintal la persoanele n vrst i
a devenit tot mai frecvent odat cu creterea longevitii.
Alzheimer este o boala dificil de diagnosticat, iar anticii nu au avut standardele
tiinifice riguroase pe care le folosim astzi, dar se pare ca degenerarea creierului,
tulburrile cognitive i ngrijortoarele probleme comportamentale i psihice, simptome
care caracterizeaz boala, au fost prezente cel mai probabil de sute de ani.

Istoria bolii Alzheimer din timpuri stravechi

n Egiptul antic se credea c inima si diafragma asigurau sntatea mintal (2000 .Chr.).
Cu toate acestea, a fost cunoscut faptul ca varsta inaintata poate fi acompaniata de
probleme majore de memorie.
Declinul intelectual asociat cu mbtrnirea era cunoscut n antichitate i a fost perceput
ca o problema sociala mai degrab dect ca una medical.
n Egipt, n secolul XIX .Chr., in cartea Invataturile lui Ptah-Hotep este descrisa o
form de Alzheimer. Se presupune ca aceasta carte a fost scrisa in jurul anilor 2300 i.en.
si 2150 i.en. Insa s-au pastrat doar copii mult mai recente scrise intre anii 2040 si 1650.
Ptahhotep, uneori cunoscut ca PtahHotpe sau Ptah-Hotep, a trait intre secolul 25 i.Chr si
24 i.Chr. Acesta a fost administratorul unui oras, si prim ministru in timpul domniei lui
Djedkare Isesi in a 6-a Dinastie.
Un medic roman, Claudius Galen, care a trait intre 131-202 d.Chr., relateaz simptome
de uitare legate de vrst, n jurnalele sale. In Anglia secolului al XIV a existat chiar i un
test pentru a verifica uitarea.(O ntrebare: cte zile sunt intr-o saptamana?)

Descoperind Alzheimer
Boala a fost numit dupa psihiatrul i neuropatologul german Alois Alzheimer, dar n
timp ce el este eponim bolii, colegul lui Emil Kraepelin a jucat un rol la fel de important
n identificarea bolii.
Kraepelin a izolat i a grupat simptomele de boal, dar Alois a fost primul care a neles
ce se intampla de fapt in creierul pacientilor cu Alzheimer.

Alois Alzheimer s-a nscut la 14 iunie 1864. Dup absolvirea gimnaziului, studiaz
medicina la universitile din Wrzburg i Tbingen. n 1887 obine titlul de Doctor n
Medicin cu o dizertaie despre "Glandele ceruminoase ale urechii". ncepnd cu anul
1888, timp de 14 ani lucreaz - la nceput ca medic secundar (Assistenzarzt), mai trziu
ca medic primar (Oberarzt) - n Spitalul de Boli Mintale din Frankfurt am Main. Aici ia
contact cu Carl Weigert, Ludwig Edinger i cu Franz Nissl, care l iniiaz n morfologia
patologic a Creierului. mpreun cu Nissl ntreprinde primele studii de Neuropatologie.
Pe 25 noiembrie 1901, Alzheimer examineaz pentru prima dat o bolnav, Auguste D.,
internat pentru modificri de comportament, tulburri de memorie, idei de persecuie,
incapacitate de a mai ntreprinde cele mai elementare activiti n gospodrie. Alzheimer
mai vzuse bolnavi cu fenomene de deterioare mintal, majoritatea n vrst de peste 70
de ani, deterioare atribuit senilitii, Auguste D. avea ns doar 51 de ani, fapt care l-a
fcut s aprofundeze studiul clinic al acestui caz, cruia i-a pus la nceput un diagnostic
vag de "Boal a uitrii" (Die Krankheit des Vergessens).
n anul 1902, Alzheimer devine asistent la clinica de Psihiatrie a Universitii din
Heidelberg sub conducerea profesorului Emil Kraepelin, care, un an dup aceea, l ia cu
el la Mnchen, unde primise conducerea clinicii de Psihiatrie a Universitii din acest
ora. ntre 1903 i 1912, Alzheimer conduce laboratorul de Anatomie patologic lucrnd
n acelai timp i ca medic primar n clinic.
La 9 aprilie 1906, Alzheimer primete tirea morii pacientei Aguste D., a crei evoluie
nu ncetase s o urmreasc. La examinarea amnunit a creierului, obinut n urma
autopsiei, constat modificri nedescrise pn atunci, sub forma reducerii masei
creierului, n special n regiunile frontale i parietale, dispariiei unui mare numr de
celule nervoase n aceste regiuni i apariiei unor acumulri de substane proteice ca plci
dispuse n ntreaga scoar cerebral. La 3 noiembrie 1906, n cadrul celei de a 37-a
Conferin a Psihiatrilor germani din Sud-vest inut la Tbingen, Alzheimer prezint
comunicarea asupra unei forme "particulare de mbolnvire a scoarei creierului" (eine
eigenartige Erkrankung der Hirnrinde). Acesta a fost primul caz de atrofie difuz
presenil a creierului, afeciune care, la propunerea fcut de Emil Kraepelin nc din
anul 1910, poart numele su: Boala Alzheimer.
n anul 1912, Alzheimer este chemat ca profesor la conducerea catedrei de Psihiatrie i
director al clinicei psihiatrice a Universitii din Breslau. Trei ani mai trziu, n vrst de
numai 52 de ani, decedeaz pe 19 decembrie 1915.
Medicina datoreaz lui Alzheimer primele cunotine asupra substratului morfologic al
bolilor psihice care duc la demen: paralizia general, arterioscleroza i atrofiile senile i
presenile ale creierului. Lucrrile sale, mpreun cu Franz Nissl, asupra paraliziei
generale, au demonstrat pentru prima dat prezena n creier a unor modificri
caracteristice n cazul unor boli psihice nevindecabile i au dus la noiunea de "psihoze
organice".

Recentele progrese
Cognex, primul medicament aprobat, folosit pentru a ncetini evolutia bolii, a aparut pe
piata n 1990 i alte trei au urmat curnd. Medicamentele incetinesc tulburrile cognitive
la pacienii cu forme uoare pn la moderate ale bolii Alzheimer, prin cresterea nivelului
de acetilcolina din creier, crucial pentru funcionarea sntoas a neuronilor.

Se fac numeroase studii cu privire la modurile in care poate fi prevenita dezvoltarea

bolii Alzheimer. Anumiti hormoni, cum ar fi estrogenul, si medicamentele
anti-inflamatorii, cum ar fi aspirina, s-au dovedit a avea un efect de mediator. De
asemenea, factorii de mediu, precum ocupatiile mental solicitante, dansul, sahul descresc
sansele ca o persoana in varsta sa dezvolte Alzheimer.
Tehnici de detectare precoce sunt n curs de cercetare cu scopul de a mbunti
tratamentul bolii. De exemplu, cercetarea genetic a ajutat la descoperirea de markeri
genetici pentru boala Alzheimer. De asemenea, tehnologiile avansate, cum ar fi RMN-ul
si PET-ul (Tomografia cu emisie de pozitroni) sunt utilizate pentru a detecta schimbri
structurale n creier, care pot indica dezvoltarea bolii Alzheimer, chiar nainte de a se
declansa simptomele.
Oamenii de tiin sunt ingrijorati de numrul mare de pacieni cu demen care
apeleaz la asisten medical i la sistemele de protecie social, astfel cercettorii fac tot
posibilul ca boala Alzheimer s devin istorie.