n accepie schopenhauerian, "voina de a tri", se manifest ntr-un prezent

etern, singura cale de vindecare a fricii de moarte. Manifestarea prezentului

etern determin feeria iluzorie a trecutului i a viitorului. Prezentul vzut ca o
clip suspendat ntre trecut i viitor e o idee ce se regsete n poezia Cu
mine zilele-i adaogi. Portul, convins c prezentul e singurul timp n care
omul triete, dezvolt ideea n versurile:
Cu mine zilele-i adaogi,
Cu ieri viaa ta o scazi.
i ai cu toate asta-n fa
De-a pururi ziua de azi.
Cnd unul trece altul vine,
n ast lume a-l urma,
Precum cnd soarele apune
El i rsare undeva. "

Comparaia cu soarele, care doar apunnd ntr-o lume rsare n alta, este
preluat din filosofia lui Schopenhauer i sugereaz continuitatea prezentului
etern chiar i dup moartea omului ca individ.

Aceast poezie, vrei nu vrei, te ndeamn s reflectezi asupra timpului.

Asupra zilei de azi, a celei de ieri i a celei de mine. Asupra trecerii
iremediabile a timpului, asupra imposibilitii de a eterniza un moment, o zi
sau un an. Asupra faptului, c orice azi, a fost odat un mine i va fi un
ieri.
Nu ne putem permite s ne pierdem timpul cu ceva ce nu merit. Asta e ceea
ce neleg eu din poezia de mai sus. C timpul este mult prea preios pentru a
nu te folosi de el la maximum. Este necesar s nvm s preuim viaa! S
preuim fiecare minut, fiecare lucru bun care ni se ntmpl, dar i pe cele
rele , cci toate aduc cu ele un bine, pe care poate nu-l recunoatem pe
moment. Trebuie s ncercm s trim astfel, nct s nu existe prea multe
lucruri pe care nu le-am fcut din frica de a eua, i totodat s nu facem
lucruri pe care la momentul aciunii tim deja c le vom regreta cndva, dar e
prea tentant s nu-l facem.
Un alt aspect important a poeziei eminesciene de mai sus pe care a vrea s-o

subliniez ar fi faptul, c o zi care a trecut, este o zi pe care nu vom mai avea

timp s-o retrim, nu vom avea niciodat ocazia s ne corectm greelile din
acea zi. Acea zi va fi pentru tot restul vieii tale: ziua de ieri!!!