Ecosisteme terestre:1.Padurea.

Prototipul structural si functional al ecosistemelor naturale l constituie padurea, fiindca nici o alta unitate de lucru din ecosfera (biosfera) nu ntruneste, n aceeasi masura, toate elementele alcatuitoare ntr-o stare de maxima stabilitate, n pofida extremei complexitati si diversitati. n interiorul padurii pot fi identificate diverse laturi ale complicatei arhitecturi pe care o nfatiseaza un ecosistem natural, fiindca padurea este, nainte de toate, o fiinta colectiva, cea mai grandioasa din cte exista, nviorata de viata proprie, nchegata, la rndu-i, din milioane de vitei individuale, ct se poate de diverse, care impresioneaza coplesitor si ntr-un fel unic spiritul omenesc. Ecosistemul de padure (forestier) manifesta o tendinta de maximizare a stabilitatii prin optimizarea structurii biocenozei, cresterea complexitatii relatiilor biocenotice si a diversitatii genetice a populatiilor din cadrul fiecarei comunitati de viata, ntarirea controlului exercitat de biocenozaasupra biotopului, sporirea eficientei ecologice a sistemului. Legile generale de organizare si functionare a padurii sunt: existenta etajelor complex alcatuite, n care se asociaza plante si animale care se dezvolta sub influenta a numerosi factori climatici, edafici, geomorfologici; rolul preponderent, sub aspect fizionomic si functional, al arborilor n viata padurii; existenta ansamblului integrat, unitar al plantelor, animalelor si conditiilor de viata ale padurii, n cadrul caruia au loc permanent interferente, influente reciproce. Etajele de vegetatie, care formeaza adevarate subsisteme de viata interconditionate functional (straturi ecologice), sunt reprezentate de: arboret (etajul arborilor, al coronamentului), cu rol fundamental n transferul de substanta si energie, ntruct asigura intrarile energetice pentru ntregului ecosistem; subarboretul si patura erbacee. La acestea se adauga litiera si solul, n care predomina componentele anorganice. Totodata, existenta unor conditii ecologice particulare determina formarea a numeroase microcenoze (consortii). Hotartor n viata ecosistemului de padure este ecranul continuu si compact al frunzisului,constituit de coronamentele arborilor, care reprezinta o suprafata activa de reglare a unor factori de biotop calitatea si intensitatea luminii, cuantumul caldurii si precipitatiilor, viteza si intensitatea vntului etc. n planul opus, la nivelul solului, ntrepatrunderea si etajarea accentuata a sistemelor de nradacinare a vegetatiei influenteaza disponibilitatea substantelor minerale si a apei.La nivelul Romniei, n categoria padurilor se deosebesc mai multe grupe de ecosisteme. Dintre acestea, cele mai importante sunt padurile de molid, fag si stejar.