SUBDIALECTUL MARAMURESEAN ‘Subdialectul maramuresean se vorbeste in Maramuresul istoric (in 27 de comune - la care se adauga citeva sate la nord de Tisa, in regiunea Transcarpatica din Ucraina, sate care au aparfinut Tari Maramuresului pind dupa sfirsitul primului razboi mondial — si in origelele Viseu, Sighetul Marmatiei si Borsa), zona recunoscuti pentru conservatorismul etnografic, cu porti sculptate, datini, ritualuri si port traditional Magdalena Vulpe consider specific vorbirii maramuresenilor ocurenfa unui accent de intensitate, care, asociat cu lungirea vocalei respective, di impresia de “rar si apisat™. Daca idiomul vorbit in Maramures a fost intrezarit, datorité rezultatelor inregistrate de atlasele lingvistice, de citre G. Weigand? si Emil Petrovici’, teza susfinuta de Romulus Todoran’ si de Stefan Giosu’, care susfine ci idiomului vorbit in Maramures i se poate atribui statutul de subdialect, a cistigat adeziunea a numerosi lingvisti (autorii ‘manualelor si ai tratatului de dialectologie romana consfinfind existenta celei de-a cincea diviziune subdialectala). Cu toate acestea, Maramuresul ca sistem lingvistic a consttuit subiect de discufi, find etichetat ca ,grai” de lon Coteanu®, inclus in marea ,,arie nordic” de Ion Ghefie’, considerat ca una din cele 20 de subunitaji dialectale ale dacoromanei de G. Ivinescu’ sau considerind nejustificata recunoasterea unui subdialect maramuresean, de Petre Neiescu’. FONETICA a) Accentul La nivel prozodic se manifest’ tendinta de mutare a accentului pe prima silaba in cuvinte precum cépil ,copil din flori”, suspin, stig’it, ma mdrit, forme care nu se "TDR, p. 323. 2G, Weigand, Despre dialectele romanesti, in .Convorbiriliterare”, 1908, > Emil Petrovici, Graiul roménesc de pe Crisuri si Somes, in «Transilvania”, 1941, nt. 8, p. 551-558; idem, Repartiyia graiurilor dacoroméne pe baza Atlasului lingvistic romain, in LR, IM (1954), nr. 1, p. 5-17. *R Todoran, Cu privire la repartfia graiurilor dacoroméne, in LR, V, (1956), nr. 2, p. 38-50 (.Maramuregul prezintd o arie dialectalé independenta si, ca atare, putem vorbi cu certitudine de un Subdialect maramuresean, cel de-al cincilea subdialect dacoroman”, p. 50); idem, Not partcularitayi ale subdialectelor dacoroméne, in CL, VI (1961), nr. 1, p. 43-73. 5 St. Giosu, Subdialectul maramuresean, in SCSt (Iasi), XIV (1963), ne. 1, p- 91-110 Ton Coteanu, Elemente de dialectologie a limbii roméne, Bucuresti, 1961, p. LI1-113. ton Ghetie, Cu privire la repartijia graiurilor dacoromane. Criteri de stabilire a structurit dialectale a ese linbi, In SCL, XV (1964), ne. 3, p. 317-346. "G. Ivinescu, Problemele capitale ale vechii romane literare, Iasi, 1948, p. 86. Lingvistul igyean il alaturi subdialectuluirotacizant, numit ,crigean-maramuresean”, ulterior considerind Maramuresul una dintre cele 20 de subunit daroméne, am ra mri” (tori imbi omine, Edita aie Ii, 180, BplNeiesou consat, pe bazamatraleor Alas Invite roman pe resin - Maramures, rile ‘maramuresene sint neunitare si nu formeazi un subdialect distinct, neputindu-se stabli dact idiomul vorbit {in Maramures este grai de tranzitie sau grai al subdialectului crigean:,ni se pare ci existenja subdialectului ‘maramuresean, ca 0 unitate lingvisticd bine conturat8, nu mai poate fi susfinut&”; vezi P. Neiescu, Cu privire la repartiqia dialectald a dacoromdnei, in Actele celui de-al Xil-lea Congres International de Lingvi logie Romanica, vol. Il, Bucuresti, 1971, p. 297-302. 441-448,limiteazd doar la aria Maramuresului. in exclamafii (forme specifice de vocativ sau imperative), accentul se deplaseaza spre sfirsitul cuvintului: ciraja- te daié!, scut6ri- fe! in urma cercetarilor instrumentale, cu ajutorul sonografului, Laurentia Dasc&lu a realizat masurdtori pe spectograme (care cuprind enunturi negative, atit declarative, cit si interogative), obfinind elemente utile privind particularitajile intonafionale ale graiul din zona Maramuresului. Dac in limba roménd literard, intonafia frazelor negative se caracterizeazA printr-un virf tonal aflat pe negafie, urmat de o cobotire treptata pind spre sfirsitul enunfului, in graiul studiat tonul urca in silabele imediat urmétoare adverbului negativ, dar nu coboara treptat spre final, ci se mentine la un nivel relativ inalt pe silabele urmatoare, coborind brusc la ultima silaba accentuati din frazi"°. b)Vocalismul Ca in toate graiurile de peste muni, $i in cel maramuresean se inregistreaz 0 serie de fenomene, multe dintre ele conservatoas - preferinfa pentru vocalele deschise ¢'', g'°, 9: vgrde, véde, féte, siérbe; rdéa, rile, ri mérd, sore, rtd; - se pistreazi, ca in toata aria nordici a dialectului dacoromin o serie de fonetisme etimologice: 7 etimologic in cin’e, pine, min’e (neproducindu-se anticiparea elementului palatal), dar si in fmbléi (< lat. ambulare) si imple (< lat. implere), inima (< lat. anima), intra (< lat. intrare), galbin (< lat.galbinus) - la fel ca in Oas, Bucovina si Banat; d: parete < lat. paries, -etis, rddic < lat. eradicare; rétunda gdninte). Urme ale rotacismului se mentin indirect si in unele forme hipercorecte, de falsi regresie: pundi ,puroi”, Iuddfiin ,luceaf%r”, mn’inés ,miros”, ustunudj ,usturoi”, lingund ,lingur&”, zn’éund ,.zmeurs™. Specificd graiului maramuresean este metateza sunetelor d’— g si f- én cuvintele Sider ,deget”, gédetar ,degetar”, gédera ,degera”, (cara ,,ceter’”, (écdrdg ,ceteras”, " petice” a venin > verin, , pinédte™ ,pintece”. Formele fgcdra cetera”, rédrds .ceteras”, (am) 1861 au fost inregistrate in localitatea Sdpinsa. Apocopa silabelor neaccentuate finale” apare in special la formele verbale** de pets. a 3-a sg. a indicativului prezent sia conjunctivului prezent (fa(ce), trd(ge), gr labialele se mengin, in general, nealterate, cu exceptia bilabialei nazale m, care cunoaste forme de palatalizare in stadiu intermediar (m + j > mm’: amn’édg) si a unor cuvinte izolate, in care se modificd bilabiatele orale: cop! ,copil din flori", bola. Palatalizarea nu se produce nici in satele din nordul Tisei, unde se consemneazi forme precum vis, vi, visind, morcovi 2 ntrueit Maramuregul a aparfinut la aria rotacizanta (Impreun cu Bucovina si cu graiurile ardclenesti de Ja nord de Mures), pastrarea lui r etimologic in exemplele de mai sus a fost pus in legaturd cu rotacismul ® Daca in exemplele de mai sus se inregistreazA falsa regresie pentru un r secundar, in furingin’e (< lat fuliginem) avem a face cu un fonetism arhaic, in care / intervocalic se rotacizeazA, si nu cu rotacismul lui n intervocalic la r. Vezi V. Frit, Probleme p. 130. » Forma pindéte acopera o arie destul de intnsa, ce se extinde din Crigana, peste Maramures, pind in zona nordicd a graiurilor moldovenesti (unde apare izolat). Vezi TDR, p. 330. 25 pocopa formelor verbale este determinats si de tempoul vorbiri, de ritmul frazei. % Formele verbale apocopate formeazi o arie largi, care cuprinde Maramuregul (inclusiv regiunea ‘Transcarpaticl), Tara Oagului, nord-vestul Transilvani na $i unele puncte invecinate. Vezi, pentru © prezentare detaliatd, Magdalena Vulpe, Apocopa in graiul maramuresean, in ,Materiale si cercetiti dialectale", I, Cluj Napoca, 1983, p. 419-432. Formele verbale apocopate au fost considerate cao trisiturd(si) grdid, ocdrg, horg, gdzduig, munég, mung), fiind mai rar la imperativ pers. a 2-a sg. a verbelor de conjugarea a IV-a, cu sufixul -esc (ferg!, grdig!, hor¢!). De asemenea, se inregistreazi forme cu apocopa la prenume, la unii termeni de inrudire si la apelative utilizate in exclamatii (D'o, Jud, Catri, mémii, mati, soge, tat, ma, ta, di-m pal). Prin frecventa si varietatea formelor apocopate, Maramuresul a fost considerat drept centru inovator al acestei arii. MORFOLOGIA Substantivele slugd si sofiie ,tovaras, asociat” aparfin genului masculin: 0 aviit un shigds 0 edtde shigit pépif; acélo am sadtt sase jernj cu sosfia mn’ew; pda soffia mn’ey [-o puscét’”, Tot specifice maramuregene sint pluralele feminine gi neutre in — tied (cocontica »copile”, pidoriicdle (mele)), dar si singularele cu forma de plural, care apar in construc athaice de tipul: cit musuroi vezi astaizi in deal, atita pom era (TDR, p. 322). Opozitia sg. ~ pl. se neutralizeazA la substantivele masculine terminate in -s, -j,-f (untés, vij, brddiif) sau in -arj, -torj, -erj (pacurdrj, calaérj, frizér)), la substantivele feminine terminate in -sd, -2d, -(4, - da (cfs, batézd, cdisia, briga) si la diminutivele feminine terminate in — ticd (cdisticd, masiicd, cocomicd, gdzdtica). Dupa verbele dicendi, dativul se formeaz cu prepozitia cata: yo gis edit mésa, uo dis cata jal (in mod obisnuit, dativul se formeazii cu prepozitia Ja). O particularitate specifica graiului maramuresean 0 constituie forma de vocativ de tipul Adj (maj) + substantivul accentuat pe silaba final: haj mamd, haj tatd, hai sord, Aaj socri!, hai séerd! Pentru numele proprii sau termenii de inrudire, se inregistreaza forma scurt8, redus& prin apocop&: a) fia deplasarea accentului: Pal, Alé!, Vasil, Gheo!, Ani!) ; b) cu deplasarea accentului originar (fini, ndnasid, unchesti). Se inregistreazi gi vocative masculine identice nu nominativul: mdi mos”. Ca in toate graiurile de peste munti (Crigana, Oagul, Maramuregul si Transilvania, mai pufin regiunea subcarpatici), numele proprii feminine se intrebuinfeazé cu forma nearticulat’ la nominativ si acuzativ: And, Marie, Savetd. Numele proprii feminine cunose la G. si D. si forme athaice proclitice: j-am dat o $id ij An'é, Dumn'itru ij Ane, Marija aj Ign’e (exemplele se dau dupa TDR, p. 333). Articolul adjectival are forme le éal, a, édi, 6478, iar articolul posesiv este invariabil, ca in toatd aria nordic a dialectului dacoroman: a. Pronumele nehotirite specifice sint formate cu oare- sau cu ori — plus pronumele interogativ (yarecin’e ,cineva”, uareé® ceva”), respectiv cu amu- (amuéin'e ,cineva”, amuée ceva”). Pronumele interogativ cine functioneazi, ca in limba romani veche, si ca tipied a subdialectului maramuresean, incepind cu Tache Papshagi (Graiul si flklorul Maramuresului, Bucuresti, 1925, p. LXIV, 202), continuind eu Romulus Todoran (Cu privire la repartitia graiurilor dacoroméne, in LR, V, (1956), nr. 2, p. 48), cu Stefan Giosu (Subdialectul maramuresean, in SCSt (Iai), XIV (1963), nr 1, p.103) si cu manualele mai recente de dialectologie (Dialectologie romand, Bucuresti, 1977, TOR, p. 330). 2 Textele sint date dupa TDR, p. 331-332. Pentru o prezentare detaliatt a fenomenului, vezi I. Faiciuc, Vocativul termenilor de inrudire si al prenumelor in graiul maramuresean, is CL, anul XVUL, ne. 1, 1973, p. 65-66, Valeriu Rusu, Formule de ‘adresare in limba roman (mel, ma), in LR, Vill, nt. 1, 1959, p. 325.relativ, cea ce duce la constructia arhaic& a atributivei: ydmu acgla la éing- yo fi jel slugd. Interesanta este exprimarea printr-o forma perifrasticd a virstei sau a unui numar: in. saptezéé , ipsa doi din 70”, hia din trej sute ,.300 fara ceva”, Unele verbe de conjugarea | apar fra sufixul -ez (hicru, pri, intébul), in timp ce altele, de conjugarea a IV-a, primesc sufixul -esc, formele rezultate fiind diferite de cele din limba standard (simpésc, sfirtigste, omordsc)”. Verbele cu tema in ~1, -d nu au forme iotacizate la indicativ si conjunctiv, formele verbale iotacizate aparind mai ales la verbele cu tema in -n si -r: sd spe, sd tje = si ‘une si loveascd”, sd paje sh para”, st égie sh ceard”, sd prgie ,.s8 piars”. Remarcm postpunerea frecvent a auxiliarului la perfect compus (atit in enunfuri interogative, cit si in cele afirmative: médrs-am deodétd?; c-amu nié nu stiu - TDR, p. 337), dar si, mai rar, in forme de viitor (miyed-no -i). Daca imperfectul perifrastic nu mai este folosit astizi, in schimb, formele de mai mult ca perfectul perifrastic sint des utilizate fie cu participiul feminin, fie cu cel feminin (yo fo zinit ,venise”, jeu am_ fost maritét uo fata). Dupa auxiliarele de mod si de aspect @ putea, a incepe, a rdmine, dar si dupa verbul @ sfi urmeazi infinitivul, nu conjunctivul, fa fel ca in graiurile de peste muni, RemarcAm preferinta pentru constructiile infinitivale si dupa alte verbe cu valoare de semiauxiliare modale sau de aspect (irébg a da mdf, méma nu m-yo vrut a da), dat si in construcfiile verb + verb, unde apare infinitivul cu prepozitia a (s-o dus pim_ padtire a vind). hia doj LEXICUL {in Maramures se pisteazii o serie de cuvinte de origine Jatind pierdute de romana literara sau de alte graiuri: acicea ,aici” (< lat. ecce, -ecum-hicce), arete ,berbec”(< lat. arietem), blem hai s& mergem!” (< lat. ambulemus), bute ,putind” (< lat. buttis, -em), cdisar ,cel care rimine acasi”! (< lat. casarius), corn cot” (< lat. cornu), investi a ‘imbrica” (< lat. investire), a invita (pronuntat inzitd”) ,,a imbia” (< lat. invitare), a la a spila”(< lat. lavare), nat ,om, individ” (< lat. natus), pédcuind ,oaie cu lapte” (< lat. pecuina, -am), tedra ,rizboi de jesut” ( Pronuntarea inzitd este determinats de palatalizarea specified maramureseand a labiodentalei v la z.Elemente lexicale de origine ucraineand: halused ,sarmale” (< uct. haluska), ievarnitdé ,zet"(< uct. *izvarnica sau tizvarica, din (i)zvariti a fierbe”), cojelcd ,furcd de tors"(< uer. kuéelitka), cotaiba ,,cusca ciinelui”, horincd/horilcd ,,fuic&”. Dintre: termenii specific? Maramuresului, semnalim consemnarea acesora in ALRR- Mar: citelin ,incet", amorti tigusi”, albinet ,blond”, fisediese ,fluier”, clei xereieri”, cocon, cocoand ,,baiefel, fetiti”, moasd ,,bunic&”, a se pdzi ,a se grabi”, satraé vor", soba camera”, burac ,sfecli rosie", a cusdi a gusta”, (inima) joacd ,bate”. © serie de termeni considerati specifici au 0 arie mai largi de raspindire, cuprinzind si Maramuresul, Oagul, nordul Criganei si nord-vestul Transilvaniei: copil scopil din flori”, stresin/strafin ,strinut”, coc ,,cocoasi”, tdroasa™ ,,insarcinata”, stopit Scuipat”. * Termenul este inti Palia de ta Ordstie (1582). Vezi Palia de la Ordstie (1582). 1 Textul; I, Studit $i indice de cuvinte, Editura Universitajii Alexandra Joan Cuza” Jasi, 2005, 2007, editie intocmita de Vasile Arvinte, Toan Caprosu, Alexandru Gafton, Sorin Guia,