Leul i narul

de Ivan Andreievici Krlov

Traducere de Constantin Stamati

Leul nu bga n sam ct de puin pe nar,

Deci s-au mniet narul, nemaiputnd suferi,
Hotr s-i dea rzbel mcar de ar i pieri;
i fiind nsui ostaul i tot el i trmbiar,
Bziete ct ce poate, cheam pe duman la lupt;
Leul face haz i rde; narul mai ru se-ncrunt,
i cnd pe la ochi i ip, cnd la urechi, cnd la spate,
Cutnd loc s-l rneasc i timp mai ndemnat.
i apoi ne-ncetat,
Ca vulturul se repede i nfige ct ce poate
Pliscul su n nri la leu.
Leul rsare, rcnete, rsucind coada mereu,
Dar narul nici ca cum de leu nu se ngrozete,
Bea a vrjmaului snge cu gust, i se fudulete.
Leul scutur cu capul, i a sa coam cltea,
Iar narul, ca un erou, de pe nas nici se clintea,
i ca s-l mai necjeasc n ureche i-au intrat,
-acolo cntnd dulce n sfrc pliscul i-au bgat,
nct leul
nsui cu a sale gheare capul su i drepna,

i de durere groaznic rcnind,

Cu dinii pmntul scurma,
Iar fiarele de pe muni priveau i se bucurau...
Deci leul de-a sa ruine fuge ct poate mai iute,
napoi fr s se uite,
Ca cnd l gonea potopul, trsnetele, sau pojarul.
Dar cine atuncea numai n-avea grij ct de mic?
narul.
Aa leul, zbuciumat, cu nrile sngerate,
De tot au ostenit,
Pe pmnt s-au trntit,
i etern pace de la nar au cerut,
Cu tocmelele ce narul au vrut;
Care dup ce i-au supt sngele ne-ndurat,
i ca un alt Ahil dup ce l-au biruit,
Apoi i ca un alt Omir nsui el i-au preamrit
Prin codri a sa putere
i a leului cdere.
.........................
De cel bicisnic nu rde, pe cel slab nu asupri,
Cci Dumnezeu fr de mil celor mndri rzbuneaz,
Apoi pe a ta putere foarte nu te bizui,
Ca cnd de nime nu-i pas,
Cci vezi leul ce pete n pilda ce i-am spus eu,
i ct de amar narul pedepsi pe mndrul leu.