Mgarul mpodobit de Ivan Andreievici Krlov Traducere de Constantin Stamati
Odat s-au ntmplat
Un pa la arigrad s fie foarte bogat i s aib un mgar pe care umbla clare, mpodobindu-l frumos cu tacmuri scumpe foarte; Deci mergnd pe dnsul la primblare, Oamenii i se nchina, dndu-se din drum deoparte; Iar mgarul socotea c oamenii lui se nchin, i de-aceea se fcuse mndru i foarte sume, i aa de ndrzne, C pe uli mergnd, buzna peste oameni da, Sau arunca din picioare spre a-i feteli cu tin, Iar bietul popul rabda Mgarului cest obraznic de frica celui clare Orice nfruntare. Odat ns mgarul din grajd afar ieind, i viindu-i chef s umble singur pe ulia mare, Ca s fac haz, vznd Oamenii cum i se-nchin, Au nceput s i zburde, s zvrle i s-i loveasc. Dar cine au fost de vin, Dac oamenii cu parul au nceput s-l stlceasc? Deodat ns mgarul socotea c este ag, Vznd ns mai trziu c aga era prea groas, Au fugit ruinat acas, i atunci au nceput s neleag C toi mgarii n lume sunt sade numai mgari, Fie ct de podobii i cu aur poleii, i aib mcar protectori pe toi boierii cei mari. ....................... Mgarii, ca i ciocoii, ntocmai se bizuiesc, Cnd se tiu proteguii, i de nelepte sfaturi nicidecum nu se sfiesc, Pn-cnd nu sunt pedepsii.