ncolonat cu voi cei condui n huiduieli ctre ruguri. i trupurile noastre splate, s lumineze i noaptea aceasta ca nite flamuri albe pn departe. nchircindu-ne de durere ca frunza verde n foc, le vom simi n inim colii i nu vom ti niciodat de ce... i tocmai de aceea sufletul neclintit i stelar va strluci ca vzduhul deasupra cetinii Alpilor, ca o pagin de Biblie citit i ntoars. Cnd m voi ntri, desigur, m vei trimite n misiune; n vecul meu de pucioas voi aduce vnt proaspt, furtun, rini, brialiante i flori de pe stnci. i nu voi uita s ascund prin mantia valdenz cteva pagini de-ale sfntului Ioan. Iar de voi fi condamnat ca am fost prins cntnd i c la anumite tonuri m-am nfiorat, s nu rmn fr rsunet o ultim inflexiune a inimii. Nu mai sunt orb; de rm se desprind pentru totdeauna corbii i n deertul, imensul deert comun, s-a deschis cea mai frumoas floare de spin.