Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Realitatea: criteriul realitii operaiilor presupune c toate elementele materiale din scripte
corespund cu cele identificabile fizic i c toate elementele de activ, de pasiv, de venituri sau de cheltuieli
reflect valori reale, i nu fictive sau care nu privesc ntreprinderea n cauz; altfel spus, toate informaiile
prezentate prin situaiile financiare trebuie s poat fi justificate i verificate.
19. Prezentati 7 proceduri (diligente) pentru auditul ciclului vanzari clienti la o inteprindere
industriala
V3-2009,
1. Confruntati soldurile de clienti din balanta cu datele inregistrate in bilant. Asigurati-va ca in
bilant nu s-au facut compensari intre soldurile debitoare si creditoare.
2. Obinei o balan analitic a clienilor la nchiderea exerciiului i comparai-o cu sumele din
balana general i cu cele din bilan.
3. Identificai clienii cu solduri creditoare; n mod normal, ele reprezint avansuri primite sau sume
pltite peste cele normale; asigurai-v c nu este vorba de contabilizare eronata.
4. Prin procedura circularizrii externe, verificai soldurile contabile prin confruntarea cu sumele
comunicate de client.
5. Pentru creanele nencasate pn la data auditului, verificai-le pe cele cu ntrziere semnificativ
i asigurai-v de motivele ntrzierii fa de termenele scadente si daca nu sunt necesare ajustari
aduse valorii nete contabile.
6. Studiai principiile avute n vedere pentru trecerea unei creane n categoria celor care trebuie
provizionate: calculul unui provizion rezult dintr-o reglementare sau dintr-o analiz specific
fiecrui client n parte;
7. Verificai dac ntreprinderea respect principiul permanenei metodelor contabile de la un
exerciiu la altul n nregistrarea cifrei de afaceri; n caz contrar, evaluai impactul asupra
rezultatului i dac obligaiile n materie de informare financiar au fost respectate.
8. Verificai dac cifra de afaceri se contabilizeaz la net (fr taxe recuperabile) i independent de
eventuale rabaturi sau sconturi acordate clienilor, care trebuie contabilizate distinct.
9. Verificai dac vnzrile efectuate n devize sunt contabilizate reinnd cursul de schimb aplicabil
la data efecturii tranzaciei;
10. verificai coerena tratamentului contabil al veniturilor cu principiul separrii exerciiilor.
26. Ce sunt elementele probante si care sunt principalele tehnici pentru obtinerea acestora
a)
-
b)
c)
d)
V3-2007,
Riscurile nu au toate aceeai posibilitate de a se realiza: din acest punct de vedere se disting, n
general, riscuri poteniale i riscuri posibile.
Riscurile poteniale - adic cele care sunt susceptibile teoretic de a se produce dac niciun
control nu este exercitat pentru a le preveni sau pentru a detecta i corecta erorile care ar putea s se
produc; aceste riscuri sunt comune tuturor ntreprinderilor.
Riscurile posibile - adic acele riscuri poteniale mpotriva crora ntreprinderea nu dispune de
mijloace pentru a le limita; cnd astfel de mijloace lipsesc, exist o mare pro
babilitate ca anumite erori s se produc fr s fie detectate sau corectate de ctre ntreprindere.
Intr-o ntreprindere, auditorul se confrunt, de regul, cu urmtoarele categorii de riscuri:
Riscuri generale, specifice ntreprinderii - sunt riscuri de natur s influeneze ansamblul operaiilor
ntreprinderii. Pentru a identifica caracteristicile proprii intreprinderii auditorul analizeaza:
Activitatea ntreprinderii si sectorul din care face parte
Organizarea si structura ntreprinderii
Politicile generale ale ntreprinderii
Organizarea administrativ si contabil:
existena unui sistem informatic;
existena unei proceduri administrative i contabile;
existena unui sistem de control bugetar;
existena unui sistem de control intern influeneaz modul de organizare si eficiena controlului
propriu al auditorului.
Politicile contabile ale ntreprinderii: chiar nainte de a aborda controlul su, auditorul trebuie s se
asigure de:
principiile contabile aplicate;
fundamentarea alegerii acestora, cel puin pentru posturile principale sau punctele caracteristice
ale activitii.
Riscuri legate de natura operaiilor tratate. Conturile anuale reflect operaiile tratate de ctre
ntreprindere. Cu ct valoarea (individual sau cumulat) a unei categorii de operaii (repetitiv,
punctual sau excepional) este mai im portant, cu att erorile sunt susceptibile de a avea o influen
anume asupra situaiilor financiare.
Riscuri legate de concepia si funcionarea sistemelor. Conceperea sistemelor de descoperire i de tratare a
operaiilor trebuie s permit prevenirea erorilor sau s le detecteze pe cele care s-au produs pentru a le
corija.
Riscul de nedescoperire cu ocazia auditului. Alegerea de ctre auditor a procedurilor, ntinderii i datei
interveniilor antreneaz n mo,d obligatoriu un anumit nivel de risc, pe care auditorul trebuie s-1
diminueze tot mai mult.
Riscul de audit const n faptul c erori semnificative exist n situaiile financiare i c auditorul,
nedescoperindu-le, formuleaz o opinie eronat. El trebuie ns s conceap programul de lucru astfel
nct s obin o asigurare rezonabil c nu exist riscuri semnificative n situaiile financiare i s limiteze
astfel riscul de audit la un nivel minim acceptabil.
Riscul de audit se divide in 3 componente:
Riscul inerent consta in posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de operatiuni sa
comporte erori semnificative, izolate sau impreuna cu erorile din alte conturi sau categorii de
operatiuni, din cauza unui control intern insuficient.
Riscul legat de control consta in faptul ca o eroare semnificativa intr-un cont sau intr-o
categorie de operatiuni, izolata sau impreuna cu alte solduri de conturi sau categorii de
operatiuni, nu este nici prevenita, nici descoperita si corectata prin sistemul contabil si de control
intern utilizate;
Riscul de nedescoperire consta in faptul ca controalele declansate de auditori nu reusesc
sa descopere o eroare semnificativa in soldul unui cont sau intr-o categorie de operatiuni, izolata
sau impreuna cu alte solduri sau categorii de operatiuni.
Exista anumite relatii intre cele trei componente ale riscului de audit.
Riscul de nedetectare este invers proportional cu cumulul riscurilor inerente si riscurile legate de
control. Daca riscurile inerente si cele legate de control sunt ridicate, trebuie fixat un nivel al
riscului de nedetectare reduc, astfel incat sa fie reduc cat mai mult riscul de audit si invers.
Pe de alta parte, trebuie sesizata si relatia de invers proportionalitate dintre caracterul
semnificativ si riscul de audit. Cu cat pragul de semnificatie este mai mare cu atat riscul de audit
este mai mic si invers.
28. Definiti pragul de semnificatie in audit si ce rol are
V5-2007, V2-2008, V5-2010
Pragul de semnificatie reprezinta nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o
eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor
financiare, precum si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a ptrimoniului
intreprinderii.
Este nivelul de eroare sub care intelegerea si interpretarea situatiilor financiare nu vor fi afectate
semnificativ.
Stablirea unor praguri de semnificatie permite:
orientarea mai buna si planificarea misiunii;
evitarea lucrarilor inutile;
jusitificarea deciziilor referitoare la opinia emisa.
Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utlizate diferite elemente de referinta:
capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri.
Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul activitatii sale sa
aprecieze mai bine sistemele si conturile susceptibile sa contina erori sau inexactitati
semnificative, iar la sfarsitul misunii, sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit trebuie
sa fie corectate in cadrul exercitiului, in scopul de a putea emite o opinie fara rezerve.
Unele circumstante particulare trebuie avute in vedere la determinarea pragului de semnificatie:
existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale;
evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi;
capitaluri proprii sau rezultate anormale.