Alexandru Lapusneanu

Costache Negruzzi
-Nuvela istoricaNuvela este o specie a genului epic, cu o actiune desfasurata in spatiu si in timp,
prin intermediul personajelor, prezente in numar relativ restrans. Desfasurarea actiunii este
structurata pe etapele actiunii. Mai restrans ca dimensiune fata de roman, ea sta sub semnul
concentrarii epice, al conflictului puternic si ireconciliabil, al compozitiei si structurii
laborioase.Nuvela are un singur fir epic, situarea temporala este verosimila, personajul este
construit minutios, cu date biografice, mediu ambiant si motivare a reactiilor psihologice, iar
narratiunea este obiectiva.
Specificul nuvelei istorice il constituie subiectul inspirat din istorie, atestat
documentar. Realitatea istorica este insa modelata in functie de scopurile narative, iar
autorul utilizeaza licente literare, abatandu-se uneori de la adevarul istoric.
Alexandru Lapusneanu de C. Negruzzi este prima nuvela istorica din literatura
romana, considerata de critica literera o reusita exemplara.
Aparuta in perioada pasoptista, in primul numar al revistei Dacia literara (1840),
nuvela ilustreaza o parte dintre principiile romantismului romanesc, enuntate de Mihai
Kogalniceanu in articolul Introductie din acelasi numar al revistei. Istoria nationala ca
subiect al unui discurs literar apare odata cu romantismul si aduce in prim-plan personaje
dramatice si puternic individualizate. De asemenea, prin forta sa epica si prin rigurozitatea
constructiei, prin noutatea viziunii, prin modul de reliefare a specifiucului epocii, prin modul
de realizare a personajelor, nuvela deschide calea aparitiei unei literaturi originale.
Autorul se inspira din Letopisetul Tarii Moldovei (hipotext) scris de Grigore
Ureche, dar modifica anumite episoade. Negruzzi retine de la Ureche unele trasaturi
coportamentale, teluri politice ale domnitorului si sugestia a doua replici cheie, plasate in
primul si ultimul capitol. Istoria atesta faptul ca la revenirea lui Alexandru Lapusneanul,
Motoc pleaca impreuna cu Tomsa in Polonia, insa Negruzzi il pastreaza ca personaj in tara,
alaturi de Lapusneanul, ca sa il poata caracteriza mai bine pe domnitor. Din cronica lui Miron
Costin, Negruzzi se inspira in realizarea scenei uciderii lui Motoc. Boierul Stroici nu a existat
in epoca, el este o creatie a autorului si, prin atutudinea ireventioasa pe care o are fata de
domnitor, el reprezinta idealurile democratice ale pasoptistilor,