DCIP

Drept constituional i instituii politice
Suport de curs
Dreptul constituional ca ramur de drept

Dreptul constituional face parte din categoria tinelor juridice de ramur al
cror obiect de studiu l constituie fenomenele juridice n totalitatea lor.
Fiecrei ramuri de drept i corespunde o anumit tiin juridic de ramur,
purtnd, de regul, denumirea acesteia.
Printre ramurile dreptului romn un loc aparte l ocup Dreptul constituional.
Pentru clarificarea principalelor probleme ale acestuia se impune, mai nti, definirea
unor categorii fundamentale cu care opereaz Teoria general a dreptului i, n acelai
timp, Dreptul constituional.
Noiunea de sistem juridic semnific totalitatea fenomenelor juridice privite prin
prisma legturilor relativ stabile i durabile dintre ele. Aceste fenomene au fost
structurate n literatura romn de specialitate pe mai multe nivele: norme juridice
(dreptul pozitiv), contiin juridic, raporturi juridice i instituii juridice.
Dreptul, element esenial al sistemului juridic, este o voin de stat exprimat n
totalitatea normelor susceptibile a fi realizate cu ajutorul coerciiei etatice, norme care
realizeaz funcii ale sistemului din care fac parte, orientate n direcia atingerii
finalitilor sistemului social dat.
Normele juridice au un caracter unitar, unitate determinat de comunitatea
principiilor care le guverneaz, de scopul unic urmrit de legiuitor prin reglementare. De
asemenea, unitatea normelor juridice este determinat i de interrelaiile dintre ele, relativ
stabile i de faptul c mpreun realizeaz aceleai funcii.
Normele juridice se realizeaz, n vederea atingerii scopului urmrit de legiuitor
prin reglementare, prin raporturi juridice care sunt raporturi sociale prevzute ntr-o
norm juridic, n care prile apar ca titulare de drepturi i obligaii reciproce, realizate,
la nevoie, cu ajutorul organelor de stat.
Totalitatea normelor juridice formeaz sistemul dreptului.
Principalele componente ale sistemului dreptului recunoscute unanim de literatura
de specialitate sunt ramura de drept i instituia juridic.
Ramura de drept reprezint un ansamblu distinct de norme juridice, legate
organic ntre ele, care reglementeaz relaiile sociale ce au acelai specific i care
folosesc aceeai metod sau acelai complex de metode.
Instituia juridic reprezint totalitatea normelor juridice care reglementeaz o
grup unitar de relaii sociale.
Normele dreptului constituional se deosebesc de toate celelalte norme de drept
n primul rnd prin obiectul de reglementare, deoarece prin intermediul acestora se
reglementeaz relaii din domeniul instituirii, exercitrii i limitrii puterii de stat.
Dreptul constituional ca ramur
Dreptul constituional romn este ramura fundamental a dreptului
constituit dintr-un ansamblu unitar de norme, cuprinse prioritar n Constituie,
prin care, reglementndu-se raporturile sociale din domeniul instituirii, transmiterii

i limitrii puterii de stat, se asigur nfptuirea puterii suverane a poporului.
Dac se admite mprirea dreptului n drept public i privat, atunci trebuie s
specificm faptul c dreptul constituional constituie o ramur de drept care aparine
dreptului public.
Dreptul public apr interesele generale ale statului, iar dreptul privat apr
interesele diferitelor persoane.
Diferenele ntre dreptul public i dreptul privat pot fi constatate pe mai multe
planuri.
1. n ceea ce privete subiectele raporturilor ce iau natere pe baza normelor de drept
public, se observ c cel mai frecvent sunt organe de stat, autoriti, pe cnd cele care iau
natere pe baza normelor de drept privat sunt, cel mai frecvent, indivizii, persoanele
fizice.
2. n ceea ce privete interesul reglementrilor juridice, se constat c prin normele de
drept public se apr prioritat interesul general, pe cnd prin normele de drept privat se
apr prioritar interesele individuale.
3. Se observ c sfera de generalitate a reglementrilor juridice este, n general, mai
mare n cazul normelor de drept public.
4. n privina ierarhiei regulilor juridice, se constat c, de cele mai multe ori, normele
de drept public sunt cuprinse n izvoare de drept ce se situeaz pe o treapt superioar a
ierarhiei actelor normative.
5. Fora obligatorie a normelor este, de asemenea, deosebit, multe norme de drept
privat fiind norme dispozitive.
6. n ceea ce privete mobilitatea normelor, se constat c normele dreptului privat se
modific mai greu, cele ale dreptului public fiind mai mobile.
7. O alt distincie se poate face pornind de la sanciune. Se remarc, astfel, caracterul
difuz al sanciunilor n cazul normelor aparinnd dreptului public i relativa lor precizie
n cazul normelor de drept privat.
8. Dup cum se apr dreptul invocat, n dreptul public dreptul invocat se apr ex
officio, iar n dreptul privat la intervenia prii.
9. Pe planul contenciosului, deosebirea const n faptul c dou categorii distincte de
organe jurisdicionale rezolv litigiile privind nclcarea normelor de drept privat sau a
normelor aparinnd dreptului public.
Potrivit profesorului Claude Leclercq, distincia ntre dreptul public i dreptul
privat distincia nu este fix. Ea depinde de contextul economic i social al unei epoci
date.
Dreptul constituional ca tiin
tiina are ca obiect de studiu organizarea societii n stat, raporturile din
domeniul instituirii i exercitrii puterii politice, raporturi reglementate de normele
dreptului constituional.
tiina dreptului constituional poart denumirea de Drept constituional n
cele mai multe state.
Iniial, n ara noastr s-au predat reunite elemente de drept constituional i de

drept administrativ n cadrul unui curs intitulat Drept public. Astfel, la Iai, imediat
dup nfiinarea Universitii, Simion Brnuiu i-a intitulat cursul Dreptul public al
romnilor. n 1864 A. Codrescu public un curs intitulat Drept constituional, iar n
1881, la Brila, apare volumul intitulat Elemente de drept constituional de Christ I.
Suliotis. Conceptul de drept constituional s-a ncetenit prin publicarea unor cursuri
de drept constituional la Facultatea de drept din Iai de ctre Constantin Stere (n 1910)
i la cea din Bucureti de ctre Constantin Dissescu (n 1915).
Statornicit n limbajul juridic nc de la sfritul secolului al XIX-lea, denumirea
de drept constituional s-a meninut n ara noastr pn dup al doilea rzboi mondial.
n momentul constituirii unei noi concepii asupra dreptului, s-a renunat pentru un timp
la denumirea de drept constituional, considerndu-se mai potrivit cea de drept de
stat.
Dup evenimentele din decembrie 1989 aceast disciplin tiinific este intitulat
Drept constituional i instituii politice, plecndu-se de la ideea c analiza instituiilor
este extins dincolo de normele care prevd organizarea i funcionarea lor, avndu-se n
vedere i aspectele practice ale funcionrii structurilor ce contribuie la realizarea puterii
de stat.
Dreptul constituional ca tiin (Obiectul dreptului constituional)
Definirea tiinei este strns legat de modul n care este definit ramura de drept.
Moduri n care ramura de drept constituional a fost conceput
Marcel Prelot i Jean Boulouis apreciau ramura dreptului constituional ca
tehnic a autoritii.
Ali autori1 au definit dreptul constituional ca tehnic a libertii.
Profesorul A. Hauriou concepea dreptul constituional ca o tehnic a
concilierii autoritii cu libertatea (dreptul constituional este esenialmente tehnic a
concilierii ntre autoritate i libertate n cadrul statului).
n funcie de viziunea asupra Dreptului constituional ca ramur s-au exprimat i
opiniile cu privire la obiectul tiinei acestei ramuri, insistndu-se, dup caz, asupra
analizei autoritilor statale, asupra drepturilor i libertilor ceteneti sau asupra ideii
de conciliere a raporturilor conflictuale dintre putere i libertate.
Obiectul tiinei dreptului constituional a variat i variaz de la o ar la alta, de la
o epoc la alta i de la un autor sau altul (aparinnd aceleai epoci).
La noi n ar aceast disciplin tiinific cuprinde analiza osaturii instituionaletatice, stabilindu-i, n mod logic, centrul de greutate pe detalierea problemenlor privind
parlamentul.
Ch. Debasch, J.Bourdon, J.M.Pontier, J.C.Ricci, Droit constitutionnel et institutions politiques, 3e edition,
Paris, 1990, p. 10
Apariia i dezvoltarea tiinei dreptului constituional

tiina dreptului constituional are ca obiect fenomene politico-juridice, raporturi
prin care se instituie, se exercit i se limiteaz puterea de stat i normele care le
reglementeaz.
Raporturile politico-statale constituie obiect de studiu i al altor tiine cu caracter
politic care au aprut la sfritul secolului al XVIII-lea.
Cunotine politice nchegate ntlnim nc din antichitate. Astfel, e necesar a face
referire la doctrinele unor mari gnditori, precum Platon, Aristotel, Cicero, Polibiu din
antichitate, Toma dAquino, Marsilio din Padova, William Ockam, Dante Alighieri n
Evul Mediu, Machiavelli i Jean Bodin n timpul Renaterii, Hobbes, Spinosa, J.Locke,
J.J.Rousseau, Montesquieu n perioada de afirmare a burgheziei. S-au fundamentat teorii
referitoare la stat, la tipurile acestuia (Platon, Aristotel etc), la formele de guvernmnt
(Platon, Aristotel, Toma dAquino, Jean Bodin, J.Locke, Montesquieu), la suveranitate
(Jean Bodin, J.J.Rousseau, J.Locke).
Dreptul constituional se instituie ca tiin n perioada primelor constituii
burgheze. La sfritul secolului al XVIII-lea a nceput s fie predat la unele universiti
din nordul Italiei. Astfel, la Ferrara a fost creat prima catedr de drept constituional n
1796, fiind urmat, la scurt timp, de altele dou, care au funcionat la Pavia i la Bologna.
Apoi, n 1834 a fost creat o astfel de catedr la Paris.
La sfritul secolului al XIX-lea i nceputul secolului al XX-lea se
fundamenteaz tiina dreptului constituional, activitatea din acest domeniu cunoscnd o
amploare fr precedent. Astfel, n aceast perioad s-au format colile naionale de drept
constituional. Printre cei mai de seam reprezentani ai acestora amintim: Carr de
Malberg, A. Esmein i Leon Duguit n Frana, G.J.Jellineck i Jhering n Germania,
A.V.Dicey n Anglia i V.Orlando n Italia.
tiina dreptului constituional romn
tiina dreptului constituional este fundamentat n ara noastr la sfritul
secolului al XIX-lea i nceputului secolului al XX-lea, un aport nsemnat avndu-l
Constantin Stere de la Universitatea din Iai i Constantin Dissescu de la Universitatea
din Bucureti. ntre cele dou rzboaie mondiale Dreptul constituional a fost prezent n
toate programele facultilor de drept din Romnia, fiind publicate cursuri ale mai multor
profesori, precum: R. Boil, P. Negulescu, G. Alexianu, I. Vntu, C.G. Rarincesu i I.
Gruia.
Dup cel de-al doilea rzboi mondial se ntrerupe tradiia studierii fenomenelor de
drept constituional n consens cu doctrinele occidentale i se trece la o analiz fondat
pe teoria marxist a luptei de clas. n condiii de vdit dictatur, nu s-au putut exprima
alte preri n legtur cu natura instituiilor existente i rolul lor dect cele ce conveneau
conducerii politice a societii. Sistemul constituional romn nu mai era comparat dect
cu cel al Uniunii Sovietice. Dup 1989 s-a trecut la analiza temeinic a instituiilor
dreptului constituional, folosindu-se metoda sistemic i cea funcional n cercetarea
fenomenelor politice.
Dreptul constituional romn i stabilete astzi ca sarcin dezvluirea
multiplelor conexiuni dintre acesta i celelalte fenomene sociale, scond n eviden
funciile fundamentale ale politicului, rolul su modelator, mecanismele concrete prin
care se realizeaz conducerea statal a societii.
tiina dreptului constituional va trebui s ndeplineasc att o funcie descriptivexplicativ a relaiilor din domeniul exercitrii puterii de stat i a normelor care le
reglementeaz, ct i o funcie prospectiv, de perfecionare, de nnoire permanent a
vieii constituionale romneti.
Locul dreptului constituional n sistemul dreptului i locul tiinei dreptului
constituional n sistemul tiinelor juridice
n funcie de locul pe care l ocup normele constituionale n ierarhia normelor
juridice, ramura de drept constituional se plaseaz pe o poziie superioar n cadrul
dreptului. Locul de vrf pe care l ocup este determinat de importana relaiilor sociale
pe care le reglementeaz, de faptul c toate celelalte relaii sociale reglementate prin
norme juridice aparinnd altor ramuri de drept sunt condiionate de acestea, de faptul c
normele dreptului constituional apar ca norme-principii ce formeaz fundamentul juridic
i determin orientarea aciunii tuturor celorlalte. De aceea, dreptul constituional are un
rol conductor fa de celelalte ramuri ale dreptului.
tiina care analizeaz normele de drept constituional are o poziie superioar
fa de toate celelalte tiine juridice de ramur datorit importanei relaiilor care
formeaz obiect de reglementare al normelor de drept constituional i ponderii specifice
a activitilor din acest domeniu.
Dreptul constituional i politologia
Politologia studiaz geneza, esena i legitatea fenomenelor politice privite prin
prisma interrelaiilor dintre ele. Obiectul su de studiu l constituie ansamblul laturilor
ideologice i social-psihologice, relaionale i instituionale ale structurii politice. De
asemenea, politologia cerceteaz formele i mijloacele aciunii politice, colective i
individuale.
Dreptul constituional studiaz i el anumite fenomene politice, i anume
relaiile sociale din domeniul instituirii, exercitrii i limitrii puterii de stat i normele
juridice care le reglementeaz.
Cu privire la raporturile dintre dreptul constituional i politologie s-au
manifestat, n principal, dou tendine:
1) o opoziie net ntre cele dou tiine;
2) o apropiere care merge pn la includerea uneia din ele n cealalt.
1) n acest sens, este semnificativ opinia celor care consider c obiectul de
studiu al tiinei politice l formeaz sistemul de guvernmnt, instituiile politice prin
prisma modului de organizare real i exercitare efectiv a puterii. Obiectul de studiu al
dreptului constituional este reprezentat doar de normele juridice care urmresc s dea
form, s fixeze i s reglementeze organizarea i funcionarea procesului politic.
2) n doctrina din Occident, precum i cea a statelor din Europa central i de est
se constat o tendin de apropiere a celor dou tiine, prin transformarea concepiei
privind obiectul dreptului constituional, acesta nemaifiind considerat doar o tiin a
normelor, ci i a funcionrii reale a mecanismelor politice i guvernamentale.
Evideniindu-se elementele comune celor dou tiine, se ajunge la contopirea lor. Astfel,
s-a considerat c obiectul tiinei politice nu se limiteaz la stat, ajungndu-se la
concluzia c dreptul constituional are un caracter particular n raport cu politologia. ntr-
o alt opinie s-a apreciat c dreptul constituional este o disciplin suveran, tiina
politic fiind considerat ca auxiliar.
3) Potrivit unei a treia orientri, fiecare din cele dou tiine i are obiectul su
de studiu i mai ales metoda sa, dar ntre ele exist nenumrate puncte de interferen.
Astfel, s-a artat c dreptul constituional, tiin normativ, se bazeaz pe un sisitem de
reguli obligatorii i sancionate... n schimb, tiina politic, tiin descriptiv, are ca
ambiie faptul de a da socoteal de viaa real a societii2.
Instituiile politice obiect al dreptului constituional
Instituiile sunt forme organizaionale create de oameni n vederea atingerii
unor scopuri.
Ele sunt modele de relaii sociale, relativ stabile i permanente.
Ele nu pot fi privite n afara scopului pentru care au fost create.
n literatura de specialitate din ara noastr instituiile sunt cosiderate ca un nivel
al structurilor organizaionale, alturi de organizaii (alt nivel). Structurile organizaionale
sunt create de oameni, de diferite clase i grupuri sociale pentru a le obiectiva eficient
interesele, pentru a le reglementa raporturile dintre ei potrivit normelor de convieuire
social3.
Formele organizaionale reprezint forme de organizare create de oameni (de
diferite categorii sociale sau grupuri umane), n conformitate cu normele de convieuire
social, pentru a le coordona, dirija i reglementa raporturile dintre ei sau dintre structura
astfel creat i ceilali membri ai societii (celelalte grupuri sociale) n vederea realizrii
unor interese i trebuine complexe.
Instituiile sociale sunt forme organizaionale cu caracter formal (adic
funcioneaz n temeiul unor sisteme de norme) instituite spontan sau elaborate deliberat,
fiind determinate de necesiti preponderent de natur obiectiv.
Instituiile politice sunt create n scopuri ce au legtur cu instituirea sau
exercitarea puterii de stat.
tiina dreptului constituional are ca obiect n primul rnd acele structuri politice
(parlament, guvern etc) ce sunt reglementate de norme de drept i sunt investite cu
autoritate ce ine de domeniul public. Dar, preocuprile ei se extind i asupra altor
instituii neetatice, cum sunt partidele politice.
n limbajul curent, noiunea de instituie este o form organizaional creat de
oameni potrivit unor reguli sociale pentru atingerea unor scopuri.
n limbaj juridic, instituia reprezint ansamblul de norme care reglementeaz
un grup unitar de relaii sociale.
Instituiile politice obiect al dreptului constituional
Dreptul constituional are ca obiect analiza principalelor categorii de organe prin
care se nfptuiete puterea n stat. Aceast materie i-a extins treptat i la alte laturi dect
cele politico-juridice, analiznd noi aspecte legate de funcionarea real a instituiilor
politice. De aceea, s-a procedat la schimbarea denumirii, aceast disciplin intitulndu-se
astzi Drept constituional i nistituii politice.
2
A. Hauriou, J. Giquel, op. cit., p. 28

Ion Tudosescu, Structura organizaional a societii, n Structurile organizaionale i eficiena aciunii,
Ed. Academiei, Bucureti, 1978, p. 11 i 15
3
Statul
Puterea de stat
Societate. Putere Politica. Stat
Ce este statul?
Elementele constitutive ale statului
Caracterele puterii de stat
Societate Putere politica - Stat
Puterea reprezinta o necesitate sociala determinata de:
Pe plan intern: imperativul mentinerii echilibrului, a coeziunii interne a oricarei
societati
Pe plan extern: apararea societatii si organizarea relatiilor cu alte state
Nu
se poate imagina absenta totala a oricarei forme de putere fara a presupune

dezagregarea structurilor sociale
Puterea, ca fenomen social reprezinta:
1.
Relatie de conducere-supunere bazata pe capacitatea de a lua decizii si de a
asigura indeplinirea lor
POTESTAS
(autoritate construita, magistratura)
POUVOIR
2.
Calitate a personalitatii umane de a putea face ceva (putinta, forta, tarie)
POTENTIA
(autoritate naturala, personala)
PUISSANCE
Puterea politica
Puterea organizata a unui grup care se exprima in capacitatea acestuia de a lua decizii
obligatorii si de a le asigura infaptuirea in societatile in care diferentierea intre guvernanti
si guvernati a atins un anume grad
Puterea politica este o forma de putere,
Puterea de stat reprezinta o forma de putere politica
Ce este statul?
Statul reprezinta un fenomen social complex
Notiunea de stat este utilizata in cel putin doua sensuri:
- Sens larg
- Sens tehnic, juridic
Ce este statul? (in sens larg)
Societate organizata avand un guvernamant autonom
Colectivitatea
organizata in natiune
Ce este statul?
(in sens restrans)
Aparatul care conduce
Sistemul organizational, reglementat juridiceste, care realizeaza in mod suveran
conducerea unei societati (a unui popor stabilizat pe un anume teritoriu) detinand in acest
scop atat monopolul crearii, cat si monopolul aplicarii dreptului.
Ce este statul?
Pentru I.Kant:
O multitudine de oameni care traiesc in conformitate cu dreptul si asociati printr-un
contract (I.Kant
Scopul statului este realizarea dreptului natural
Pentru L. Duguit:
Puterea politica este forta pusa in serviciul dreptului
Pentru Gramsci:
Societatea politica ce acopera societatea civila
Pentru C. de Malberg:
Acoperamantul juridic al unui fenomen sociologic
Pentru H. Kelsen:
Ordine juridica
Ce este statul?
Un fapt social
O ordine de drept
O imbinare a unor elemente de fapt - teritoriul si populatia - cu elemente de drept
puterea publica (J. F. Aubert)
Trecerea de la puterea neetatica la stat
G.Burdeau
Putere anonima
Putere individualizata
Putere institutionalizata
Ne reamintim:
Notiunea de stat poate fi inteleasa in doua sensuri:
In sens larg: statul reprezinta o societate organizata avand o conducere autonoma
In sens restrans: statul reprezinta un sistem organizational care realizeaza in mod
suveran conducerea politica a unei societati detinand in acest scop monopolul crearii si
aplicarii dreptului

Statul apare ca o imbinare a unor elemente de fapt populatia si teritoriul cu un
element politico-juridic adica puterea politica reglementata juridiceste, organizata, ce
poate exercita legal constrangerea, fiind suverana
Statul, inteles in sens larg, este constituit din trei elemente:
Teritoriul
Populatia
Puterea
publica/de stat
Unii autori considera teritoriul si populatia ca premise ale statului

Teritoriul
Teritoriul reprezinta spatiul geografic asupra caruia se exercita puterea de stat
Teritoriul fixeaza intinderea competentei etatice
Teritoriul este acea parte a globului pamantesc asupra caruia un stat isi exercita
dominatia sa publica
Teritoriul
Cuprinde:
Suprafete terestre (solul si subsolul)
Acvatice si maritime (rauri, lacuri, marea teritoriala)
Coloana de aer de deasupra lor (pana la limita spatiului cosmic)
Natura juridica a teritoriului
Teoriile feudale, patrimoniale: teritoriul reprezinta proprietatea exclusiva a monarhului
(dominium)
Confunda
suveranitatea teritoriala cu dreptul de proprietate asupra terenurilor

Teoria teritoriului-obiect (sfarsitul sec. XIX, inceputul sec. XX)
Teritoriul reprezinta obiectul dominatiei statului (imperium)
Dominatia statului asupra teritoriului nu se confunda cu dreptul de proprietate
Asupra teritoriului se exercita concomitent doua drepturi: dreptul de proprietate al
persoanei si dreptul statului ce-si exercita suveranitatea asupra lui.

Teoria teritoriului-limita (sec. XX)
Teritoriul
reprezinta limita competentelor statului, suprafata inlauntrul careia legile

statului se aplica persoanelor si bunurilor ce se gasesc aici
Caracterele juridice ale teritoriului

Inalienabilitatea
Indivizibilitatea

Inalienabilitatea implica
imposibilitatea modificarii frontierelor de stat si
imposibilitatea recunoasterii in folosul altui stat a unor atributii de putere pe o portiune a
teritoriului statului nostru
Indivizibilitatea
implica
imposibilitatea divizarii (federalizarii) statului
Populatia
Poporul, natiunea, populatia sunt notiuni distincte
Populatia reprezinta totalitatea persoanelor ce locuiesc pe teritoriul unui stat, fiind
supusi autoritatii acestuia.
Unele state inglobeaza mai multe popoare, unele popoare traiesc in mai multe state.
Populatia
Apartin populatiei unui stat:
Cetatenii
Strainii
Apartrizii
Cetatenii unui stat formeaza natiunea.
Puterea de stat
Puterea de stat reprezinta puterea organizata a unui grup care se exprima in capacitatea
acestuia de a traduce vointa poporului si de a asigura realizarea acesteia
Notiunea
de putere de stat este sinonima cu aceea de stat, in sensul sau restrans
Puterea de stat
Notiunea de putere de stat este utilizata in doua sensuri:
La singular, in sensul de stat si
La plural, in sensul fundamentat de teoria separatiei puterilor in stat, vorbindu-se de
trei puteri: legislativa, executiva si jurisdictionala.
Caracterele puterii de stat:
Puterea de stat este o putere politica
Puterea
de stat este investita cu forta materiala de constrangere

Puterea de stat are caracter organizat
Puterea de stat este unica
Puterea de stat este suverana
Caracterele puterii de stat in Constitutia Romaniei
(articolul1)
National
Unitar
Suveran
Social
Democratic
Puterea de stat este o putere politica

Desi caracterul politic al puterii de stat este enuntat de ganditori din diverse perioade
istorice si de ideologii distincte, argumentele utilizate de ei sunt diferite
C. Marx, A Hauriou, Max Weber, P.Pactet, Ch. Debbasch - toti recunosc puterii de stat
caracterul politic, dar il justifica in mod diferit
Puterea de stat este investita cu forta materiala de constrangere
Statul este singura entitate care poate utiliza forta de constrangere in mod legitim
Totusi,
forta de constrangere reprezinta ultima ratio, folosita atunci cand celelalte

mijloace de convingere au dat gres.
Puterea de stat are caracter organizat
Intre componentele puterii de stat exista, necesarmente, legaturi stabile si durabile
Puterea de stat isi poate indeplini functiile de adoptare a normelor juridice si de
aplicare a lor doar prin intermediul unor forme organizationale statale cu competente
distincte si explicite.
Puterea de stat este unica
Statul este o putere de superpozitie si centralizata
Montesquieu, fundamentand teoria separatiei puterilor in stat, subliniaza ca cele trei
puteri sont forcees daller de concert
Statul este perceput ca unic subiect de drept international
Alte caractere ale puterii de stat:
Caracter civil
Caracter temporar
Putere de superpozitie si centralizare
Vocatie globala
Democratic
Creator
Progresist
Suveranitatea caracter esential al puterii de stat?

Ce este suveranitatea?
Acea trasatura a puterii de stat de a fi suprema in raport cu oricare alta putere sociala
existanta in limitele sale teritoriale si independenta fata de puterea oricarui alt stat sau
organism international
Ce este suveranitatea?
Suveranitatea este o notiune unitara ce se manifesta pe doua planuri:
Intern sub forma suprematiei si
Extern sub aspectul independentei
Suprematia
Desemneaza insusirea puterii de stat de a fi superioara oricarei alte puteri sociale intr-o
anume tara la un moment dat
Suprematia puterii de stat se manifesta in anumite limite teritoriale
Suprematia puterii de stat trebuie privita in stransa legatura ca forta ei materiala de
constrangere
Independenta
Trasatura puterii de stat potrivit careia statul isi stabileste singur, liber si dupa propria
sa apreciere, fara amestecul altui stat sau organizatii internationale, politica sa interna si
externa
Independenta implica respectarea suveranitatii altor state si normele dreptului
international
Suveranitatea - concepte
Suveranitate populara
Suveranitate nationala
Suveranitate de stat
Suveranitate politica
Suveranitate juridica
Evolutia conceptului de suveranitate
Primele teorii privind suveranitatea
Teorii contemporane privind suveranitatea
Ideea de suveranitate la romni
Suveranitatea de stat in Constitutia Romaniei

In Evul Mediu superanus indica fie pozitia regelui care se afla in varful ierarhiei
feudale, fie a papei care reprezenta legea divina, dupa Toma dAquino
In perioada centralizarii statelor Jean Bodin fundamenteaza teoria suveranitatii statelor.
La Bodin suveranitatea rezida in monarh.
Adeptii teoriei contractului social, suveranitatea apartine poporului, tuturor cetatenilor.
( Jean-Jacques Rousseau)
Pentru Montesquieu si Siyes suveranitatea apartine natiunii, ca persoana morala
diferita de popor.
Lon Duguit nu admite fictiuneade suveranitate. In realitate, statul nu are dreptul de a
comanda. Un grup de persoane pune mana pe putere prin alegeri si comanda celorlalti.
Aceasta putere de comanda e legitima doar cand se exercita in conformitate cu dreptul.
De aceea, suveran nu este statul, ci dreptul.
Teorii contemporane privind suveranitatea
Intelegand suveranitatea ca putere absoluta, nelimitata ce se exercita exclusiv si
independent de catre stat, autori contemporani au argumentat
Caracterul perimat al suveranitatii,
Inutilitatea acestui concept
Demonetizarea ideii de suveranitate
Evolutia suveranitatii
Conceptul de suveranitate a suferit modificari esentiale in special dupa:
Acceptarea de catre unele state membre ale Consiliului Europei a jurisdictiei Curtii
Europene a Drepturilor Omului
Crearea, consolidarea si extinderea Uniunii Europene
Suveranitatea statelor membre ale UE
Integrarea europeana implica doua imperative aparent contradictorii:
Existenta statelor ca entitati distincte, suverane, in interiorul UE si
Existenta independenta a UE avand propria putere de decizie
Prevederi referitoare la suveranitate in constitutiile statelor UE
Legea fundamentala a Germaniei: transferul unor drepturi de suveranitate
Constitutia Danemarcei: delegarea unor atribute ce apartin organelor nationale
Constitutia Suediei: renuntarea la puterea de decizie
Constitutia Portugaliei: puterile necesare constructiei UE vor fi exercitate in
comun
Prevederi referitoare la suveranitate in constitutiile statelor UE
Constitutia Frantei:
-exercitiul in comun a competentelor lor (art. 88-1)

- transferul de competente necesare realizarii uniunii economice si
monetare europene (88-2)
Constitutia Luxembourg-ului: exercitiului unor atributii rezervate de Constitutie
puterilor legislativa, executiva si judiciara pot fi temporar incredintate unor institutii de
drept international
Constitutia Italiei: limitarea suveranitatii statului
Ideea de suveranitate la romni
Problema suveranitatii s-a pus mai mult sub aspectul independentei, determinata de
lupta poporului roman pentru stat.
Suveranitatea a fost privita, cel putin pana in ultimele decenii, in mod absolut.
Se face distinctie intre suveranitatea de stat, suveranitatea poporului si suveranitatea
nationala
Romania este stat suveran (art.1)

Suveranitatea nationala apartine poporului roman (art.2 al.1)
transferarea unor atributii catre institutiile comunitare si exercitarea in comun cu
celelalte state membre a competentelor prevazute in tratate (art.148, al.1)
Vezi si art. 11 al.3 in cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte
cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa
revizuirea Constitutiei
Art.16 al.4: In conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii Uniunii
care indeplinesc conditiile legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in
autoritatile administratiei publice locale
Alte dispozitii: art.19 al.2, art.20 al.2, art.44 al.2, art.112 al.5, art.119, art.135 al.2 lit.g,
art.137 al.2, art.148 al.1 si 2, art.149
STRUCTURA DE STAT
Notiuni fundamentale
Cele trei notiuni fundamentale pentru studiul statului sunt:
Structura de stat
Forma de guvernamant
Regimul politic
Structura de stat - notiune
Are in vedere numarul centrelor de impulsie politica existente in cadrul unui stat,
precum si partajul de competente intre acestea
Din punctul de vedere al structurii de stat, exista:

State unitare
State federale
Statele unitare - caracteristici
Formatiune statala unica
O singura constitutie
Statul unitar este subiect unic de drept international
Cetatenii statului au o singura cetatenie
Un singur rand de organe centrale (parlament, guvern, presedinte etc.)
Principalele acte normative provin de la centru si sunt in mod egal aplicabile pe intreg
teritoriul
Suveranitatea nu este partajata, desi, in cadrul statului unitar descentralizat se poate
realiza un partaj de competente intre autoritatile centrale si cele locale
Statul unitar - tipuri
In cadrul statului unitar, organele de la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale au o
pozitie egala fata de organele de varf, carora le sunt subordonate mai strict sau mai putin
strict, in cazul aplicarii principiului autonomiei locale
Din acest punct de vedere, statele unitare pot fi:
Centralizate - deconcentrate
Descentralizate functional
- teritorial
Problema autonomiei locale: in cazul aplicarii principiului autonomiei locale, partajul de
competente intre centru si regiuni se realizeaza prin lege, fiind la dispozitia
Parlamentului, iar nu prin constitutie. Dar sunt si exceptii: Italia, Spania
State unitare - exemple
Franta
Grecia
Romania
Spania
Italia
State federale caracteristici 1
Formatiunea statala este compusa din doua sau mai multe state membre
Doua constitutii
Exista doua randuri de organe centrale de stat, unul la nivelul federatiei, altul, la nivelul
statelor federate
Sistemul normativ cuprinde norme juridice adoptate la nivel central si norme juridice
adoptate la nivel federat
Cetatenii federatiei au dubla cetatenie
Federatia este, de regula, subiect unic de drept international. Exceptii: Germania,
Elvetia, Austria
State federale caracteristici 2

Parlamentul este bicameral
Intre statele federate, dar si intre acestea si federatie exista raporturi de drept intern.
Intre federatie si statele membre se realizeaza un partaj de competente, de regula, prin
constitutie
Conflictele de competenta intre statele federate, sau intre acestea si federatie se
solutioneaza de catre un organ jurisdictional central
Atributele suveranitatii sunt exercitate conform Constitutiei, de statul federal, dar si de
statele federate.
Statele federale
Se pot forma prin
Agregare unirea unor state:
-SUA
-Elvetia
Segregare separarea unor regiuni din cadrul unui stat unitar:
-Belgia
Asociatiile de stat
Asociatiile de state nu constituie o forma a structurii de stat, ci o forma a uniunilor
interstate, un fenomen al vietii internationale
Tipuri de asociatii de state :
Uniuni personale
Uniuni reale
Confederatii
Uniunea personala
Forma de asociatie a doua sau mai multe state care au in comun acelasi monarh, dar nu
au si alte organe comune
In plan international, statele membre apar ca subiecte distincte de drept
Uniunile personale apar, de cele mai multe ori, in urma jocului regulilor succesorale
Exemple: Olanda si Luxembourg (1815-1890), Anglia si Regatul Hanovrei (17141837), Belgia si Congo (1885-1908)
Uniunea reala
Statele membre au acelasi monarh, dar si alte organe comune
Poate reprezenta o forma a structurii de stat, mai ales daca uniunea apare ca subiect unic
de drept international
Exemple: Austro-Ungaria (1867-1918), Norvegia si Suedia (1815 1905), Principatele
Unite Romane ( 24 ian. 1859 24 ian 1862)
Confederatia
Statele membre isi constituie, pentru promovarea unor interese comune, un organ
alcatuit din delegati ai tuturor statelor: dieta, congres, consiliu
Deciziile
in cadrul organului comun se iau doar in unanimitate si trebuie ratificate de

parlamentele statelor membre pentru a fi aplicabile in plan intern
Statele membre isi pastreaza suveranitatea si sunt subiecte distincte de drept
international
Exemple: Confederatia helvetica (1803-1848), Confederatia Germaniei de Nord (18671871)
Uniunea Europeana federatie sau confederatie?
Institutiile Uniunii Europene:
Parlamentul European
Consiliul European/Consiliul Uniunii Europene
Comisia Europeana
Curtea de Justitie a Uniunii Europene
Alte instituii i organe comunitare
UE nu este o confederatie deoarece:
Deciziile in cadrul UE se pot lua, in unele domenii, si cu majoritate de voturi
Aceste decizii sunt obligatorii pentru toate statele membre
UE este subiect de drept international
Actele normative ale UE se bucura de aplicabilitate in interiorul statelor membre:
Imediata
Directa (nu trebuie supuse ratificarii)
Prioritara (fata de actele normative ale statelor membre)
DAR
DAR UE nu este o federatie deoarece:
In domenii precum politica externa si securitatea, deciziile comune se pot lua doar in
unanimitate
Statele membre sunt subiecte de drept international
Parlamentul European nu este principalul titular al puterii legislative
Statele membre isi pastreaza suveranitatea
Forma de guvernamant si
regimul politic
Analiza formelor de organizare a puterii de stat - limbaj
Analiza formelor de organizare a puterii de stat implica utilizarea notiunilor de
Structura de stat
Forma de guvernamant
Regim politic
Sistem politic (Olivier Duhamel)
Forma de stat, forma de guvernamant si regimul politic
Notiunile de forma de guvernamant, regim politic si structura de stat au fost analizate

in trecut ca elemente ale formei de stat
Forma de stat era definita ca mod de constituire si exercitare a puterii, de organizare si

conducere a societatii prin stat
Astazi, studierea formei de gevernamant nu mai prezinta aceeasi importanta ca in trecut,

fiind deseori inglobata in capitolul referitor la regimul politic
Forma de guvernamant - notiune
Problema formei de guveramant nu poate fi ocolita, daca avem in vedere importanta

acordata acestui aspect in multe din constitutiile statelor lumii, inclusiv occidentale:
Romania, Spania, Norvegia, Bulgaria, Franta etc.
Totusi, unii autori considera astazi ca deosebirile dintre republici si monarhii prezinta o
importanta practica doar doar prin prisma regimului politic existant in statul respectiv
Forma de guvernamant - notiune
Forma de guvernamant se referea la
cine realizeaza atributiile de sef de stat si la

modul cum acced la putere: pe cale ereditara sau prin sufragiu
Clasificarea formelor de guvernamant -1
Dupa numarul celor ce exercita puterea:
Monocratii (monos + kratos): monarhii de tip divin, autocratii, cezarismul democratic

Oligarhii (oligos + arche): aristocratii, gerontocratii, plutocratii
Democratii (demos + kratos): directa, indirecta (reprezentativa), semidirecta
Clasificarea formelor de guvernamant - 2
Dupa modul in care accede la putere seful statului
Potrivit principiului ereditatii : monarhii

Prin alegeri: republici
Dar, atentie:
Au existat regi alesi: Alexandru Ioan Cuza, regele Poloniei in 1572

Au existat presedinti ereditari: in Coreea de Nord sau Africa Centrala
In folosul cui se exercita puterea (in interes public sau pentru sine) Aristotel;
Forme pure
Monarhia
Arisocratia
Republica
Forme deviate
Tirania
Oligarhia
Demagogia
Pentru Platon, aristocratia, forma ideala de guvernamant, degenereaza in timocratie,

guvernamintul celor lacomi si ambitiosi, apoi in oligarhie, unde conducatorii sunt cei
bogati, si apoi in democratie guvernamantul multimii. Excesul de libertate face loc
tiraniei.
Cum se exercita puterea din punctul de vedere al respectarii legii
In conformitate cu legea: monarhie, republica

In afara legii: despotism (se confunda despotismul cu absolutismul)
Evolutia clasificarii formelor de guvernamant
MONARHIE
Limitate/absolutiste
Constitutionale/dualiste
REPUBLICA
De tip dictatorial/democratice
Parlamentare/prezidentiale/semi-prezidentiale (pentru republicile democratice)
Forma de guvernamant evolutia conceptului
Astazi, multi autori inglobeaza intr-o viziune unitara criteriile de clasificare a formelor
de guvernamant cu cele de clasificare a regimurilor politice, stabilind anumite tipuri de
state: democratii, monocratii, oligarhii, regimuri mixte si regimuri socialiste
Totusi,
problema formei de guveramant nu poate fi ocolita, daca avem in vedere

importanta acordata acestui aspect in multe din constitutiile statelor lumii, inclusiv
occidentale.
Alte clasificari ale statelor
Pentru Th. Fleiner, statele pot fi clasificate dupa:
Stabilitatea guvernarii
Varsta constitutiei
Capacitatea de adaptare
Gradul birocratiei
Dimensiuni
Etc.
Cum sunt privite astazi formele de guvernamant (B. Jeanneau)
Monarhia este mai mult simbolica

Republica are o cu totul alta semnificatie decat cea originara
Democratia imbraca forma sistemului reprezentativ
Despotismul se infatiseaza in forme mult mai subtile decat tirania elementara
Dictaturile sunt disimulate prin conducerea colectiva ()
Ce este democratia (R. Laun)
un stat unde domneste vointa poporului sau a majoritatii)

Democratia imbraca urmatoarele forme:
Directa
Indirecta (reprezentativa)
Semidirecta
Ne reamintim:
Studierea formei de guvernamant implica a sti cine exercita puterea de stat: o singura
persoana, un grup restrans sau poporul
Din punctul de vedere al numarului de persoane care stau la baza puterii politice, exista
trei forme de guvernamant: monocratia, oligarhia si democratia
Din punctul de vedere al modului de desemnare a organului conducator, exista doua

forme de guvernamant: monarhia si republica
REGIMURILE POLITICE
Principiul separatiei puterilor in stat
Ideea separatiei puterilor , competentelor in stat a fost sustinuta de-a lungul istoriei de
Aristotel, de John Locke si de alti ganditori, fiind fundamentata de Ch. Montesquieu in
1748 in LEsprit des lois (Despre spiritul legilor)
Principiul separatiei puterilor in stat la Aristotel

In orice stat sunt trei parti, de care legiuitorul se va ocupa, daca e intelept, sa le
randuiasca cat mai bine, avand in vedere, mai inainte de orice, interesele fiecaruia. Aceste
trei parti, o data bine organizate, statul intreg este, in mod necesar, bine organizat el
insusi (). Cea dintai dintre aceste parti este adunarea generala care delibereaza cu
privire la afacerile publice; a doua este corpul magistratilor (inaltilor functionari),
caruia trebuie sa I se hotarasca natura, atributiile si modul de numire; a treia este corpul
judecatoresc.
Principiul separatiei puterilor in stat la Jean Bodin si John Locke
J. Bodin atrage atentia asupra pericolului de a se intruni, in mainile aceluiasi titular,
puterea legiuitoare si cea judecatoreasca.
pentru fragilitatea umana, tendinta de a pune mana pe putere ar fi prea mare daca
aceleasi persoane care au puterea de a face legile ar avea, de asemenea, in mainile lor si
puterea de a le executa; () este, prin urmare, necesar ca totdeauna sa fie in activitate o
putere care sa vegheze la executarea legilor care au fost facute si care trebuie sa ramana
in vigoare. Si astfel, puterea legislativa si puterea executiva ajung adesea sa fie separate.
(J. Locke)
Conceptia lui Montesquieu - 1
Montesquieu considera ca libertatea politica a indivizilor poate fi protejata cel mai bine
in acel sistem in care puterile sunt separate si pot sa se limiteze reciproc.
In opinia ganditorului francez, pentru ca cetatenii sa se bucure de libertate politica
trebuie ca guvernamantul sa fie astfel organizat incat un cetatean sa nu se teama de alt
cetatean.
Montesquiei remarca: Experienta de totdeauna ne invata insa ca orice om care detine o
putere este inclinat sa abuzeze de ea si ca el merge pana acolo unde gaseste limite.
Conceptia lui Montesquieu -2
Exista in fiecare stat trei feluri de puteri:
puterea legislativa,
puterea executiva si
puterea judecatoresca
Totul ar fi pierdut daca acelasi om ar exercita aceste trei puteri, pe cea de a face legi, pe
cea de a aduce la indeplinire hotararile obstesti si pe cea de a judeca infractiunile sau
litigiile dintre particulari.
Totusi, cele trei puteri trebuie sa colaboreze, in interesul colectivitatii etatice: elles (les
pouvoirs) sont forcees daller de concert.
Exigentele principiului separatiei puterilor in stat
Existenta a trei organe separate care sa exercite, cu titlu principal, fiecare o anume
putere, competenta: legislativa, executiva sau jurisdictionala
Aceste trei organe trebuie sa se controleze reciproc
Cele trei puteri trebuie sa colaboreze in vederea bunei guvernari
Aplicarea principiului separatiei puterilor in stat

Initial, principiul separatiei puterilor in stat a fost folosit pentru reducerea autoritatii
monarhului.
Ulterior, principiul a fost utilizat in competitia dintre legislativ si executiv, fiecare
detinand o pozitie privilegiata intr-o epoca sau alta.
Puterea judecatoreasca a fost deseori ignorata in aceasta lupta motivat de caracterul
ei difuz.
Limitele principiului separatiei puterilor in stat
Teoria lui Montesquieu a fost criticata de-a lungul timpului cu argumente variate:
Intr-un stat exista mai mult de trei puteri, ca functiile statului sunt multiple si realizate
de un numar mai mare de organe care se controleaza si colaboreaza intre ele;
Acelasi organ (autoritate) exercita doua-teri functii. Spre exemplu, parlamentul are
functia legislativa, dar si atributii executive; guvernul este organ executiv, dar
indeplineste si o functie legislativa etc.;
Astazi lupta principala nu se mai poarta intre parlament si guvern, ci intre partidul de la
putere si cel din opozitie.
Regimurile politice
Regimul politic defineste forma de putere etatica anvizajata concomitent sub aspectul
scopurilor pe care si le propune si al modului in care ester exercitata.
Regimul politic defineste modul de organizare si exercitare a puterii politice apreciate
dintr-o dubla perspectiva:1) Realizarea principiului separatiei puterilor in stat si 2) natura
raporturilor dintre puterea etatica si cetateni, participarea acestora la luarea celor mai
importante decizii la nivel central si local.
Cateva precizari privind regimurile politice
Problema regimului politic este subsecventa celei privind separatia puterilor in stat,
Principiul separatiei puterilor in stat nu este nici unicul, nici cel mai important element
definitoriu al regimului politic.
Principiul separatiei puterilor in stat trebuie anvizajat din perspectiva principiului
suveranitatii poporului
Separatia puterilor in stat trebuie privita in stransa legatura cu principiul realizarii
puterii poporului prin reprezentanti.
Puterea de stat este o enitate ce are anumite competente care trebuie repartizate unor
autoritati astfel incat sa se realizeze cat mai deplin puterea poporului.
Interpretarea principiului separatiei puterilor in stat si clasificarea regimurilor
politice
In functie de modul in care a fost interpretat principiul (punandu-se accentul pe
controlul recipoc sau pe colaborarea dintre puteri), de modul in care s-au conturat
raporturile dintre cele trei categorii de organe si in functie de raporturile dintre stat si
cetatean s-au creat mai multe regimuri politice.
Regim politic / sistem politic

Olivier Duhamel distinge intre regim politic si sistem politic
numim regim politic ansamblul regulilor constitutionale relative la organizarea si
functionarea puterilor statului. Ex.: regim prezidential, regim parlamentar, regim
semiprezidential
numim sistem, exercitiul puterii asa cum rezulta acesta din practica institutionala
dominanta. Ex.:sistem guvernamentalist, sistem prezidentialist, sistem parlamentarist
Clasificarea regimurilor politice 1
Regimuri politice -democratice si
-nedemocratice (totalitare, autoritare)
Regimuri
politice
clasice (reprezentative):
regim parlamentar,
regim prezidential,
regim de adunare,
regim directorial,
regim mixt si
- alte regimuri
Clasificarea regimurilor politice 2

Clasificarea regimurilor politice dupa Ch. Debbasch:
- Regimuri politice in care se realizeaza o confuzie a puterilor in profitul legislativului
sau a executivului:
- regimul de adunare
- regimul socialist (marxist)
- Regimuri politice in care se realizeaza separatia puterilor in stat:
- regimul prezidential
- regimul parlamentar
- regimul mixt
Regimul prezidential. Trasaturi fundamentale
Executivul este monist (presedintele este si seful statului si seful guvernului)
Principiul separatiei puterilor a fost, initial, riguros aplicat.
Nu exista raspundere solidara a guvernului in fata parlamentului si nici dizolvarea
parlamentului
Instanta suprema constituie o adevarata putere in stat
Evolutia regimului prezidential
La inceput, separatia puterilor in stat s-a manifestat strict
Intr-o etapa ulterioara s-a pus accentul pe colaborarea puterilor realizata atat prin:
- mijloace juridice
- mijloace politice.
Regimul parlamentar. Trasaturi fundamentale

Caracteristici
Executivul este bicefal, condus de seful statului si primul ministru
Actele sefului de stat trebuie contrasemnate de un membru al guvernului
Guvernul raspunde politic in fata parlamentului
Seful de stat poate dizolva parlamentul
Guvernul colaboreaza cu parlamentul
Parlamentul este singurul organ ales de popor
Regimul parlamentar. Forme
Regim parlamentar - dualist
- monist
Regim parlamentar - monarhic
- republican
Regim parlamentar - bipartid (dominat de doua partide puternice, cu guvernamant
stabil)
- pluripartid (cu mai multe partide parlamentare, cu guvernamant
instabil, minoritar sau de coalitie)
Regim parlamentar - rationalizat
- nerationalizat
Regimul mixt. Trasaturi fundamentale
Este numit regim semi-parlamentar sau regim semi-prezidential
Trasaturile regimurilor parlamentare se impletesc cu cele ale regimurilor prezidentiale
Executivul este bicefal
Guvernul raspunde politic in fata parlamentului
Seful de stat poate dizolva parlamentul
Guvernul colaboreaza cu parlamentul
Parlamentul si presedintele sunt organe alese de popor
Regimul de adunare. Trasaturi fundamentale
Este un regim al confuziei puterilor in profitul legislativului
Puterea este exercitata de popor prin organele sale alese, in principal prin intermediul
parlamentului, executivul aparand ca un simplu organ de executie al deciziilor deliberate
si adoptate de adunari.
Membrii executivului, organ colectiv, sunt alesi si revocati de adunare
Legislativul poate anula deciziile executivului
Elveia constituie un model al regimului de adunare potrivit dispoziiilor Constituiei,
dar n practic este, de fapt, un regim directorial
Regimul politic marxist. Trasaturi fundamentale
Caracterul de clasa al statului
Subordonarea din treapta in treapta a organelor statului pana la organele de varf, ale
puterii de stat (M.A.N.)
Introduce o categorie aparte de organe Procuratura
Aparitia unor organe mixte, neprevazute de constitutie
Rolul
conducator al Partidului Comunist, ca partid unic (renuntarea la pluralismul
politic)
Discrepanta dintre normativitate si realitate
Nationalizarea mijloacelor de productie. Introducerea unui regim juridic pentru
proprietatea de stat fata de proprietatea particulara.
Lipsa unui adevarat control al constitutionalitatii
Ipocrizia normativa: suveranitatea poporului etc.
Aplicarea principiului separatiei puterilor in stat in tara noastra
Din momentul formarii statului nostru si pana in 1948 organizarea constitutionala
a Romaniei s-a realizat potrivit principiului lui Montesquieu.
Principiul separatiei puterilor in stat a fost reinstaurat dupa adoptarea Constitutiei
Romaniei din 1991, cand aplicarea sa reiesea din interpretarea textelor
constitutionale,
Principiul separatiei puterilor in stat a fost explicit prevazut odata cu revizuirea
Constitutiei din 2003.
TEORIA GENERALA A CONSTITUTIEI

Ce este constitutia?
Aparitia si difuzarea constitutiei
Forme de adoptare a constitutiei
Ce este constitutia
Act juridic fundamental alcatuit dintr-un sistem de norme cu forta juridica suprema,
norme care reglementeaza relatiile sociale din domeniul instituirii si exercitarii puterii de
stat, stabilind in acelasi timp limitele acestei puteri si drepturile si libertatile
fundamentale ale cetatenilor
Etimologia si sensul notiunii de constitutie
constitutio (lb. latina) insemna asezare cu temei, starea unui lucru
In dreptul roman, in perioada imperiului, termenul de constitutie avea semnificatia de
lege care emana de la imparat
Mai tarziu, legea fundamentala era legea de organizare a statului
Legile lui Licurg (Sparta, sec. X-IX i.H.) si Solon (Atena, sec. V i.H.) au fost denumite
constitutii
In feudalism, constitutia era, in limbaj ecleziastic, legea monahala.
Sensul actual al notiunii de constituie
Notiunea de constitutie este utilizata in sensul de lege fundamentala abia in secolul al
XVIII-lea:
In
S.U.A., in preambulul Constitutiei din 1787, termenul apare cu sensul de lege care
priveste organizarea politica a societatii
In Franta, in Declaratia franceza a drepturilor omului si cetateanului din 1789 orice
societate in care garantia drepturilor nu e asigurata, nici separatia puterilor stabilita,
nu are constitutie
Imbogatirea treptata a notiunii de constitutie cu alte trasaturi
Pentru ca un act normativ sa poarte numele de constitutie trebuie sa aiba si urmatoarele
caractere:
Buna sistematizare
Suprematie in raport cu alte izvoare de drept
Forma scrisa
Stabilitate, imposibilitatea modificarii ei de catre adunarea legiuitoare ordinara
Instituirea controlului constitutionalitatii legilor
Conceptii privind sensul notiunii de constitutie

Constitutia - lege scrisa, sistematizata, cu putere juridica superioara, prin care se
infaptuieste limitarea puterii guvernantilor si se asigura drepturile fundamentale ale
cetatenilor
Constitutia complex de norme scrise sau nescrise care stabilesc si reglemeteaza
principiile guvernarii, modul de organizare a puterii politice, precum si drepturile si
indatoririle fundamentale ale cetatenilor
Deosebirea dintre constitutie si alte legi

Obiectul reglementarii: Constitutia reglementeaza principiile, modul de organizare si
functionare a autoritatilor publice, drepturile si libertatile cetatenilor, iar legile
reglementeaza domenii mai restranse ale vietii sociale
Adoptarea: Constitutia se adopta de catre o adunare special constituita, cu majoritate
calificata, iar legea, de catre parlamentul ordinar, cu majoritate simpla sau absoluta
Modificarea: Constituia poate fi revizuita doar cu anumite limite si printr-o procedura
stricta.
Forta juridica: Constituta se bucura de suprematie in raport cu celelalte legi
Momentul intrarii in vigoare: Constitutia intra in vigoare dupa aprobarea ei prin
referendum, iar legea, dupa promulgarea si publicarea ei.
Procesul aparitiei constitutiei
Reguli referitoare la organizarea societatii in stat intalnim inca din antichitate
(Constitutiile lui Licurg sau Solon)
Totusi,
asezarea acestor reguli pe baza unor principii ce au drept scop ocrotirea

drepturilor cetatenilor si limitarea puterii statului s-a realizat abia in secolele XVIII si
XIX, in Marea Britanie
Opinii privind momentul aparitiei constitutiei in lume

Daca luam in consideratie doar constitutiile scrise, primele constitutii au aparut in
SUA, in 1787 si in Franta, in 1791
Daca avem in vedere si constitutiile nescrise, cutumiare sau semi-cutumiare, prima
constitutie este cea a Marii Britanii
Principalele izvoare scrise ale Constitutiei Marii Britanii
Magna Charta Libertatum 1215
Petitia drepturilor (Petition of Rights) 1628
Habeas Corpus 1679
Bill-ul drepturilor (Bill of Rights) 1689
Actul de stabilire a succesiunii la tron (Act of Settlement) 1701
Reform Act 1832
Parliament Acts 1911, 1949, 1958
Constitutia Marii Britanii cuprinde, pe langa aceste izvoare scrise si reguli nescrise,
uzante (simple practici) si common law (reguli sanctionate de instante).
Aparitia constitutiilor scrise

Primele Declaratii de drepturi: Declaratia de independenta a statelor nordamericane din 4 iulie 1776 si Declaratia franceza a drepturilor omului si cetateanului
din 27 august 1789
Primele constitutii scrise apar in America de Nord, sub influenta ideilor lui J.J.
Rousseau si Ch. Montesquieu in Virginia 1776, New Jersey 1777, urmate de
Constitutia SUA -1787, in vigoare si astazi, cu amendamente
Prma constitutie scrisa din Europa este cea a Frantei din 1791
Difuzarea constitutiei
Miscarea constitutionala moderna s-a realizat in valuri succesive ce au urmat unor
miscari revolutionare sau unor razboaie mondiale
Primul val, determinat de Razboiul de Independenta al SUA si de Revolutia
Franceza, a fost format din Constitutia SUA din 1787, de Constitutia Frantei din 1791,
precum si de alte constitutii in Suedia (1809), Norvegia (1815), Spania (1812), Olanda
(1815), Grecia (1822).
Al doilea val a urmat revolutiilor franceze din 1830 si 1848 si a constat in adoptarea
Constitutiei Belgiei din 1831, care a stat la baza altor constitutii europene din Romania
(1866), Bulgaria, Grecia, Serbia.
Al treilea val, determinat de Primul Razboi Mondial, de caderea Imperiilor AustroUngar si Rus, a determinat aparitia constitutiilor statelor nationale din Europa, precum
Constitutia Romaniei din 1923, dar si a primei constitutii socialiste a R.S.F.S.R. din 1918.
Al patrulea val a urmat celui de Al Doilea Razboi Mondial, de trecerea unor tari
precum Bulgaria, Romania, Ungaria etc. la socialism si de decolonializare in tari din
Africa si Asia
Al cincilea val, determinat de caderea comunismului, a dus la adoptarea de noi

constitutii in statele foste socialiste
Forme de adoptare a constitutiei - 1

Desi, din considerente didactice, vorbim despre constitutii scrise si constitutii cutumiare,
sau nescrise, M. Prelot remarca faptul ca nu exista nici constitutie in intregime cutumiara,
nici constitutie complet scrisa, ci
sisteme constitutinale largi cutumiare (cel englez),
sisteme semi-cutumiare (cel francez din 1875) sau
sisteme subsidiar cutumiare (cel american)
In continuare, constitutiile scrise sau preponderent scrise pot sa se constituie, la randul
lor,
dintr-un document unic, mai larg sau mai restrans, sau
din doua sau mai multe legi constitutionale
Forme de adoptare a constitutiei 2 Referindu-ne indeosebi la Constitutiile scrise si avand in vedere autoritatea de la care
provine si modul in care a fost adoptata sau a intrat in vigoare, putem enumera
urmatoarele forme de constitutii:
Constitutia acordata sau charta concedata constitutie adoptata de monarh in
virtutea puterii lui absolute ( Constitutia Japoniei din 1889)
Statutul o charta votata pe cale plebiscitara (Constitutia Italiei din 1848, Constitutia
Romaniei din 1938)
Pactul constitutie adoptata de monarh si adunarea reprezentantilor ca parti egale in
contract (Constitutia Frantei din 1830, Constitutia Romaniei din 1866 si 1923)
Constitutia conventie este opera unei adunari denumite conventie, adunare special
aleasa pentru a adopta constitutia (Constitutia SUA din 1787, a Frantei din 1791 etc.)
Constitutia referendara este adoptata de o adunare constituanta si supusa apoi
poporului spre ratificare (Constitutia Frantei din 1946, Constitutia Romaniei din 1991,
revizuita in 2003)
Teoria generala a constitutiei

Revizuirea constitutiei
Abrogarea constitutiei
Necesitatea revizuirii constitutiei
O constitutie reflecta
necesitati ale prezentului,
previziunile constituantului privind necesitatile viitoare ale natiunii.
Necesitatea revizuirii constitutiei poate proveni din:
Aparitia unor probleme noi

Texte invechite
Lacune ale constitutiei
Aderarea la pacte internationale sau integrarea n structuri supranaionale
Schimbarea regimului politic sau a formei de guvernmnt
Tipuri (forme) de revizuire a constitutiei
In functie de numarul de articole revizuite (criteriul formal) sau de importanta
prevederilor supuse revizuirii (criteriul material):
Revizuire totala, globala (in bloc)

Revizuire partiala
Constitutia austriaca din 1920 distingea intre
Revizuire ordinara data in competenta parlamentului
Revizuire de ansamblu care impunea organizarea unui referendum
Initiativa revizuirii
Poate apartine:
Puterii legiuitoare - Constitutia SUA (art. 5)

Puterilor legislativa sau executiva Constitutia
Romaniei din 1923 (art. 129),
Constitutia Frantei din 1958 (art. 89)
Autoritatilor publice sau unui numar de cetateni Constitutia Elvetiei din 1874 (art.120
si 191), Constitutia Romaniei din 1991 (art. 150)
Competenta de revizuire
Competenta de a revizui poate apartine:
Adunarii constituante
Adunarii constituante derivate sau
Parlamentului
Procedura de revizuire -1
Elaborarea textului de catre o conventie (adunare constitutiva)
Presupune
dizolvarea adnunarilor legiuitoare ordinare si convocarea altei adunari
constituante
Este un proces greoi, rar utilizat astazi

Exemple: Constitutia Frantei din 1793, Constitutia Romaniei din 1866
Procedura de revizuire -2
Sistemul elaborarii si adoptarii textului revizuirii de catre adunarile legislative, insa dupa
o procedura diferita de cea a adoptarii legilor ordinare, cu posibilitatea supunerii textului
revizuirii unui referendum
Exemple:
Constitutiile socialiste ale Romaniei,

Constitutiile Frantei incepand cu Cea de a II-a Republica,
Constitutia actuala a Romaniei
Limitele revizuirii - 1
Revizuirea poate avea orice continut?
Poate fi revizuit orice articol?
Se poate introduce orice dispozitie?
Revizuirea se poate realiza oricand?
Raspunsul la aceste intrebari determina LIMITELE revizuirii:
Limite superioare
Limite inferioare
Limite exprese (directe sau indirecte)

Limite tacite
Limitele heteronome
Limite autonome
Limite exprese (directe sau indirecte) prevazute expres in textul constitutional
(Constitutia Portugaliei din 1976, Constitutia Frantei din 1958, Constitutia Romaniei din
1991 stabilesc imposibilitatea revizuirii formei republicane de guvernamant)
Limite tacite neprevazute in textul constitutional, dar care trebuie deduse pe calea
interpretarii constitutiei (Constitutita Elvetiei nu permite abolirea structurii federale
(limita superioara) sau a principiului egalitatii tuturor elvetienilor in fata legii (limita
inferioara)
Limitele heteronome sunt cele impuse de dreptul international, daca sistemul de drept
respectiv admite ideea superioritatii acestuia sau a prioritatii sale in anumite domenii,
precum domeniul drepturilor omului pentru Constitutia Romaniei din 1991
Limite autonome sunt cele impuse de dreptul intern, precum cele din art. 152 din
Constitutia Romaniei
Cum trebuie interpretate textele privind revizuirea?
In lumina principiului suveranitatii poporului, trebuie sa admitem ca este posibila si

revizuirea textelor ce reglementeaza revizuirea.
Daca este posibila abrogarea constitutiei, cu atat mai mult este posibila revizuirea ei
totala (globala).
Tipuri de constitutii
In functie de modul in care constitutiile pot fi revizuite, exista:
Constitutii rigide, care se revizuiesc cu dificultate, si

Constitutii flexibile, care se revizuiesc cu usurinta
Constitutiile rigide -1
Constitutiile care, prin chiar normele constitutionale, stabilesc o procedura complicata de
modificare
Exemple:
Constitutiile Romaniei din 1866 si cea din 1923 prevedeau reguli extrem de greoaie
de revizuire care implicau pe langa o procedura dificila de stabilire a textelor ce urmau sa
fie revizuite, dizolvarea Adunarilor, realegerea unora noi care, in acord cu Regele, sa
realizeze revizuirea, cu votul majoritatii calificate sau absolute
Constitutiile rigide - 2
Constitutiile care, prin chiar normele constitutionale, stabilesc o perioada in care o parte
sau intreaga constitutie nu poate fi modificata.
Exemple:
Constitutia franceza de la 1791 prevedea ca nu se vor putea propune modificari ale
nici unui articol constitutional nici in legislatura viitoare, nici in cea care urmeaza.
Constitutia SUA din 1787 prevedea ca nici o modificare nu poate fi adusa anumitor
articole decat dupa 21 de ani
Constitutia Greciei din 1975 prevede ca nici o revizuire a Constitutiei nu este permisa
in mai putin de 5 ani de la precedenta revizuire
Constitutiile flexibile (suple)
Constitutiile care sunt modificate de legiuitorul ordinar, cu aceeasi procedura cu care

sunt modificate legile obisnuite
Exemple:
constitutiile cutumiare, deoarece acestea se modifica asa cum se creeaza; sunt intr-o
perpetua devenire
Constitutia franceza de la 1814
Constitutia italiana din 1848
Toate cele trei constitutii socialiste ale Romaniei (din 1948, 1952 si 1965)
Frauda la constitutie
Teoria
lui Liet-Vaux frauda la constitutie reprezinta acel procedeu prin care

autoritatea de revizuire utilizeaza puterile sale intr-un alt scop decat cel in vederea caruia
i-au fost conferite, adica in scopul de a stabili un regim politic total diferit.
Exemple:
Constitutia Italiei din 1932

Constitutia Germaniei din 1933
Constitutiile socialiste
Interpretarea constitutiei si revizuirea ei
In
cadrul aceluiasi regim politic, constitutiile sunt ameliorate prin intermediul

interpretarii sau al revizuirii partiale (vezi cazul Constitutiei SUA din 1787 in vigoare
si azi datorita reinterpretarii ei de catre CSJ a SUA si adaugarii de amendamente)
In
momente de rascruce, cand au loc rasturnari sociale (trecerea de la monarhie la

republica, de la un regim politic liberal la unul comunist etc.), se abroga constitutia
existenta si se adopta una noua.
Revizuiri ale constitutiei la romani
Revizuirea Constitutiei din 1866:
In 1879, dupa Tratatul de la Berlin, pentru recunoasterea egalitatii in drepturi indiferent

de credinta religioasa
In 1881, cnd Romnia devine regat

In 1884, cnd s-a realizat o lrgire important a electoratului prin reducerea numrului
colegiilor, s-au introdus garanii privind libertatea presei, Curtea de juri
In 1917, cnd s-au creat instrumente juridice in vederea improprietaririi taranilor i

introducerii sufragiului universal
Constituia din 1923 o noua constituie sau Constitutia din 1866 revizuita?
Revizuirea Constitutiei din 1991 in 2003
TITLUL VII Revizuirea Constituiei
ARTICOLUL 150 Iniiativa revizuirii
(1) Revizuirea Constituiei poate fi iniiat de Preedintele Romniei la propunerea
Guvernului, de cel puin o ptrime din numrul deputailor sau al senatorilor, precum i
de cel puin 500.000 de ceteni cu drept de vot.
(2) Cetenii care iniiaz revizuirea Constituiei trebuie s provin din cel puin
jumtate din judeele rii, iar n fiecare din aceste judee sau n municipiul Bucureti
trebuie s fie nregistrate cel puin 20.000 de semnturi n sprijinul acestei iniiative.
ARTICOLUL 151
Procedura de revizuire
(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptat de Camera Deputailor i de
Senat, cu o majoritate de cel puin dou treimi din numrul membrilor fiecrei Camere.
(2) Dac prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputailor i
Senatul, n edin comun, hotrsc cu votul a cel puin trei ptrimi din numrul
deputailor i senatorilor.
(3) Revizuirea este definitiv dup aprobarea ei prin referendum, organizat n cel mult
30 de zile de la data adoptrii proiectului sau a propunerii de revizuire.
ARTICOLUL152
Limitele revizuirii
(1) Dispoziiile prezentei Constituii privind caracterul naional, independent, unitar i
indivizibil al statului romn, forma republican de guvernmnt, integritatea teritoriului,
independena justiiei, pluralismul politic i limba oficial nu pot forma obiectul
revizuirii.
(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi fcut dac are ca rezultat suprimarea
drepturilor i a libertilor fundamentale ale cetenilor sau a garaniilor acestora.
(3) Constituia nu poate fi revizuit pe durata strii de asediu sau a strii de urgen i
nici n timp de rzboi.
Initiativa revizuirii - art. 150 din Constitutie

Procedura revizuirii art. 151 din Constitutie
Limitele revizuirii art 152 din Constitutie
Propuneri de revizuire a Constitutiei
Revizuirea Constitutiei Romaniei in 2003
Campania PNL de revizuire a art. 41(1) privind ocrotirea/garantarea proprietatii.
Forumul constitutional organizat in vara anului 2002
Etape:
25 iunie 2002 constituirea comisiei pentru elaborarea propunerii legislative
privind revizuirea Constitutiei (Hotararea Parlamentului nr. 23/25.06.2002 publ. in
M.O.nr. 453/27.06.02)
Comisia de experti a redactat o prima versiune (vezi si raportul Comisiei de la
Venetia)
In aprilie 2003 Curtea Constitutionala s-a sesizat din oficiu cu privire la propunerea
legislativa privind revizuirea Constitutiei (Avizul Curtii Constitutionale decizia
148/16.04.2003 publ. in M.O. nr. 317/12.05.2003)
Dezbaterile
parlamentare (din martie in septembrie 2003) incheiate cu adoptarea Legii
nr. 429/2003.
Sesizarea Curtii Constitutionale (Curtea decide, prin decizia nr. 356 publ. in M.O. nr.
686/30.09.03, ca nu este competenta sa se pronunte cu privire la aspecte de oportunitate a
revizuirii, ci doar cu privire la constitutionalitatea revizuirii)
Referendumul din 18-19 sept. 2003
Hotararea Curtii Constitutionale de confirmare a rezultatelor referendumului nr.
3/29.10.03
Publicarea Legii de revizuire nr. 429/2003 publ. in M.O. din 29.10.2003
Republicarea Constitutiei Romaniei in M.O. nr. 767/31 oct. 2003
Abrogarea Constitutiei
O constitutie poate fi abrogata de o alta constitutie printr-o prevedere expresa vezi

Constituia Romaniei din 1965 care a abrogat-o expres pe cea din 1952
Alteori
apare o noua constituie fara sa prevada nimic despre cea anterioara vezi
Constitutiile socialiste din 1948 si 1952 din Romania
Este
posibila abrogarea de facto a constituiei vechi in urma unei revolutii sau

miscari populare vezi cazul Revolutiei din decembrie 1989
Controlul constitutionalitatii legilor

Controlul constitutionalitatii legilor
Necesitatea instituirii controlului constitutionalitatii legilor
Varietatea modalitatilor de realizare a controlului constitutionalitatii legilor
Controlul constitutionalitatii legilor in Romania
Necesitatea instituirii controlului constitutionalitatii legilor

Afirmarea suprematiei constitutiei implica existenta unor mecanisme de control al
conformitatii legilor cu constitutia
Fara existenta unei sanctiuni a violarii regulilor constitutionale de catre una din
puterile constituite, distinctia de principiu dintre constitutie si celelalte legi cedeaza
locul unei confuzii de fapt
Inceputurile controlului constitutionalitatii legilor
Decizia Curtii Supreme de Justitie a SUA in cazul Marbury versus Madison din
1803
Pretextul l-a constituti refuzul lui Madison (Secretar de Stat la Justitie sub presedentia
lui Jefferson) de a-i inmana lui Marbury actul numirii in functia de judecator de pace,
act ce fusese emis de fostul presedinte Adams. Curtea Suprema, condusa de Chief
John Marshall, a constatat ca legea care obliga pe Secretarul de Stat la Justitie sa
inmaneze acest act era neconstitutionala, deoarece noul presedinte Jefferson avea
dreptul constitutional sa instaleze in functie un judecator pe care il considera ca este

conform vederilor sale (spoil system).
Judecatorul J. Marshall, inspiratorul deciziei Curtii Supreme, a fundamentat atunci
controlul constitutionalitatii pe un rationament ce a ramas clasic: ori constitutia este
superioara legii, care trebuie sa i se conformeze, or, daca are aceeasi putere ca o lege,
Constitutia este inutila, putand fi modificata oricand de legiuitorul ordinar, ca si
oricare lege.
Pricipalele probleme ale controlului constitutionalitatii legilor

Admitandu-se ideea necesitatii controlului constitutionalitatii legilor, inca de la inceputul
secolului trecut s-au manifestat constante eforturi in sensul rezolvarii unor probleme
legate de
stabilirea organelor competente a-l efectua,
a modului in care acestea pot actiona,
a momentului in care poate interveni controlul,
a efectelor pronuntarii neconstitutionalitatii si
a intinderii acestor efecte.
Efectul declaratii neconstitutionalitatii este identic cu cel al abrogarii: legea respectiva nu
se mai aplica.
Varietatea modalitatilor de realizare a controlului constitutionalitatii legilor
Controlul prin opinia publica
Controlul politic
Controlul parlamentar
Controlul jurisdictional
a). Controlul judecatoresc
b). Controlul efectuat de un organ jurisdictional specializat
Controlul prin opinia publica
Controlul elementar
Consta in reactia opiniei publice in momentul incalcarii unei prevederi constitutionale
cu ocazia adoptarii unor reguli juridice de catre puterile constituite
Este fundamentata pe teoria rezistentei la opresiune, pe dreptul la insurectie
Exemple: Constitutia franceza din 1793, art.35, Legea fundamentala a Germaniei,
art.20
Controlul politic
Reprezinta controlul realizat de o adunare politica diferita de corpul legiuitor
Exemple: Constitutiile Frantei din 1799 si din 1852 dau in competenta Senatului
sarcina de a aprecia constitutionalitatea legilor adoptate de adunarea legiuitoare in
perioada lui Napoleon al III-lea.
Sistemul s-a dovedit ineficient
Controlul parlamentar
Reprezinta tipul de control realizat chiar de catre organul legiuitor
Poate fi implicit (se realizeaza de catre toate parlamentele) sau explicit
Exemple: Constitutiile socialiste ale Romaniei, Constitutia URSS, Constitutia Albaniei
socialiste, Constitutiile Olandei, a Israelului si a Noii Zeelande
A avut un rol neinsemnat
A pus problema identitatii judecatorului cu partea (organul legiuitor era judecatorul
constitutionalitatii propriilor acte legislative)
Controlul jurisdictional
Controlul constitutionalitatii legilor realizat de una sau mai multe organe
jurisdictionale de drept comun sau specializate.
Controlul judecatoresc (de tip american) controlul incredintat
- instantelor de drept comun (control difuz) sau
- instantei supreme (control concentrat)
Controlul efectuat de un organ jurisdictional specializat (de tip european, kelsenian)
Forme ale controlului jurisdictional
Pe cale de actiune
Pe cale de exceptie
A priori, (anterior) (preventiv)

A posteriori (posterior) (sanctionator)
La sesizare
Din oficiu
Cu efecte erga omnes

Cu efecte inter partes
Controlul judecatoresc
- de tip american
Poate fi
- un control difuz, realizat de instantele de drept comun
- un control concentrat, realizat de instanta suprema
A aparut pe cale pretoriana (pe calea practicii judiciare) in 1803 in SUA
Se exercita pe cale de exceptie, a posteriori
Are efecte inter partes si ex tunc
Controlul
efectuat
- de tip european, kelsenian
de
un
organ
jurisdictional
specializat
Primele curti constitutionale au aparut in Austria si Cehia, in 1920, in urma ideilor lui
Hans Kelsen
S-a pus problema locului acestui organ in sistemul puterilor statului, in contextul
teoriei separatiei puterilor in stat
Forme de control realizate de curtile constitutionale

Control anterior si/sau posterior
Control la sesizare si/sau din oficiu
Control pe cale de actiune si/sau pe cale de exceptie
Control cu efecte erga omnes si/sau inter partes
Control concentrat (centralizat)
Trebuie prevazut expres in Constitutie
Curtile constitutionale au si alte atributii
Control asupra legilor si asupra altor acte normative
Controlul constitutionalitatii legilor in tara noastra
A aparut pe cale pretoriana, in 1912, in Speta tramvaielor in care Tribunalul Ilfov a
refuzat sa aplice Legea de interpretare din 18 decembrie 1911 pe motiv ca, in mod
neconstitutional, producea retroactiv efecte juridice.
Ca urmare, din 1912, sub imperiul Constitutiei din 1866, s-a realizat un control de
constitutionalitate judecatoresc, difuz.
Constitutia din 1923 a prevazut expres dreptul Inaltei Curti de Casatie si Justitie de a
realiza acest control (control judecatoresc concentrat)
Constitutiile comuniste instaurau in Romania un control parlamentar al
constitutionalitatii legilor.
Constititia din 1991 a instituit controlul de tip kelsenian, realizat de Curtea
Constitutionala si in prezent.
Controlul constitutionalitatii legilor in Constitutia actuala a Romaniei - 1

Din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei
La sesizare, asupra
- Legilor organice si ordinare
- Regulamentelor Parlamentului
- Tratatelor internationale
- Ordonantelor Guvernului
Cu efecte erga omnes in constatarea neconstitutionalitatii

Cu efecte inter partes in cazul declararii constitutionalitatii (exceptie, tratatele
internationale declarate constitutionale prin control anterior)
Controlul constitutionalitatii legilor in Constitutia actuala a Romaniei - 2

Anterior, pe cale de actiune asupra
- Regulamentelor Parlamentului
- Tratatelor internationale
Posterior, pe cale de exceptie asupra

- Tratatelor internationale nesupuse controlului anterior
- Ordonantelor Guvernului
Constituia Romniei n perspectiva dezvoltrii istorice

Originile constituionalismului n Romnia
Denumirea de constituie este dat pentru prima dat unui document politicojuridic din 1742 institulat Aezmntul pentru Muntenia , publicat n Frana cu titlul
Constituia lui Mavrocordat . Acest document este de fapt un act tipic feudal
referitor la condiia ranilor, act prin care se desfiineaz starea de iobgie.
Denumirea de constituie a fost folosit apoi i pentru Memorandumul
crvunarilor din 1822 al crui proiect a fost elaborat de boierul Iordachi Drghici. n
acest proiect de constituie se prevedea c grija lucrurilor rii se d n seama unei
adunri (divan) care s voteze legile i care avea i dreptul de a-i numi pe funcionari. Se
mai stipula c Domnul poate face observaii, dar nu poate respinge legea, el ocupndu-se
de comer, de moralitatea public, de finane, coli, biserici, sraci. Proiectul de
constituie includea i principii de libertate, de egalitate, de organizare a unui parlament.
ns, acest document a fost oprit de consulul Rusiei.
Regulamentele organice adoptate de o comisie de boieri, aprobate de Kisseleff, au
intrat n vigoare n 1831 n Muntenia i 1832 n Moldova. Ele au fost considerate de
unii istorici ca fiind prima constituie scris romneasc, iar de alii doar un act tipic
feudal.
Regulamentele organice reprezint primul act juridic (care s-a aplicat) ce
reglementeaz puterile, consacrnd alegerea domnului de ctre o adunare extraordinar
convocat ad-hoc, format din mari boieri, mitropolit, episcop etc. Domnul trebuia s aib
minimum 40 de ani i s aparin unei familii nobile. El dispunea de dreptul de veto
absolut. Se mai prevedea constituirea unei adunri obteti care avea n sarcina sa
elaborarea unor legi, luarea unor decizii cu privire la buget. Puterea legiuitoare este
deinut n comun de ctre Domn i adunarea obteasc. n Regumanetul organic se mai
prevedeau i alte organe, precum Consiliul administrativ - format din ministrul de
interne, de finane i secretarul de stat -, tribunalele de district, dou curi
judectoreti (la Bucureti i Craiova) i o nalt Curte de Apel.
Noiunea de constituie a fost folosit n istoria constituionalismului din ara
noastr i n legtur cu dou acte proclamatoare de drepturi - Proclamaia de la
Pade din 1821 i Proclamaia de la Islaz din 1848.
Proclamaia Revoluiei din ara Romneasc (Proclamaia de la Islaz din 1848)
constituie cu adevrat un act constituional de tipul Declaraiei omului i
ceteanului din Frana. Sunt prevzute, astfel, aceleai drepturi civile i politice
pentru tot romnul , desfiinarea tuturor rangurilor titulare , aceleai drepturi cu
romnii pentru celelalte minoriti naionale. Pentru prima dat se stipuleaz alegerea
unui domn care s fie din toate strile societii , artndu-se c puterea aparine
poporului i nu Domnului.Se fac referiri mpotriva ereditii tronului, Domnul fiind ales
pe o perioad de 5 ani. Acest document mai prevedea egalitatea drepturilor politice,
contribuie general, adunare general compus din reprezentani ai tuturor strilor

societii, responsabilitatea domnului i minitrilor, libertatea tiparului, dreptul fiecrui
jude de a-i alege dregtorii, instrucie egal pentru toi.
Proclamaia de la Islaz din 1848 constituie un document politic i juridic de o
deosebit importan care ocup un loc aparte n istoria constituionalismului din ara
noastr.
n urma evenimentelor din 1848, cnd s-a proclamat un guvern provizoriu i s-a
promulgat o declaraie de drepturi , Rusia i Turcia au ncheiat n 1849 un tratat la
Balta Liman prin care se viola din nou autonomia rilor Romne, noii domni fiind
numii de cele dou puteri. n acest tratat se prevedea desfiinarea adunrilor obteti i
nlocuirea lor cu divanuri. Dar aceast stare de fapt nu a durat mult datorit
evenimentelor care au condus la rzboiul Crimeei n urma cruia s-a ncheiat Tratatul de
la Paris (18-30 martie 1856). Acesta din urm prevedea libertatea navigaiei pe Dunre
i faptul c Rusia renun la protectoratul ce l exercita asupra rilor Romne, care trec
n garania colectiv a celor apte puteri semnatare. Din punct de vedere politic, s-a
stipulat convocarea divanurilor ad-hoc i consultarea poporului romn cu privire la unirea
celor dou principate. Divanurile au fost convocate n septembrie 1857 i ele au stabilit
patru puncte : respectarea autonomiei principatelor conform stipulaiilor ncheiate cu
Poarta n 1393, 1460, 1511 i 1634 ; unirea principatelor ntr-un singur stat cu numele de
Romnia ; alegerea unui principe strin ; organizarea unui regim constituional cu
guvernmnt reprezentativ. Hotrrile luate de divanurile ad-hoc au fost aduse la
cunotina marilor puteri care au redeschis la Paris conferina ambasadorilor lor,
finalizat cu ncheierea Conveniei de la Paris, la 7 august 1858.
Convenia de la Paris prevedea c principatele care se numeau Principatele
Unite Moldova i Valahia - rmn fiecare cu domnitorul su, cu parlamentul i
guvernul su, unirea realizndu-se doar prin crearea Comisiei Centrale de la Focani i
existena unei singure Curi de Casaie. Unirea a fost facilitat de alegerea succesiv a lui
Al. I.Cuza (la 5 i respectiv 24 ianuarie 1859) ca domnitor n ambele principate. De la
dubla alegere a lui Cuza i pn n 1862 cele dou principate romne au constituit din
punct de vedere al structurii de stat o uniune real, ele avnd nu numai un domnitor
comun, ci i alte organe ce aveau competen n ambele state. La 24 ianuarie 1862 s-a
stabilit ca Principatele-Unite s fie denumite Romnia, iar aceasta s aib o singur
adunare legislativ, un singur guvern i o singur capital.
Convenia de la Paris consacra organizarea celor dou Principate potrivit
principiului separaiei puterilor n stat. Astfel, puterea legiuitoare era ncredinat n
fiecare principat unui hospodar i unei adunri elective, cu concursul unei comisii
centrale comune ambelor principate Comisia central de la Focani. Dac legile erau de
interes specific fiecrui principat, ele erau pregtite de ctre hospodar, iar dac erau de
interes comun, de ctre Comisia central. Puterea executiv aparinea hospodarului, iar
puterea judectoreasc se exercita n numele hospodarului i aparinea magistrailor
numii de acesta. Hospodarul era ales pe via de Adunare, dar investitura trebuia fcut
de sultan. Printre atribuiile sale amintim: pregtirea legilor, promulgarea i sancionarea
lor, numirea funcionarilor publici. Hospodarul nu era responsabil, cid oar minitrii si,
care contrasemnau actele sale. Adunarea electiv era aleas pe 7 ani i lucra ntr-o
sesiune de 3 luni, fiind convocat de hospodar. Comisia central de la Focani era
format din 16 membri, 8 munteni i 8 moldoveni. n fiecare principat 4 membri erau

numii de hospodar i 4 de adunare. Aceast instituie avea activitate cu caracter
permanent, ntocmind proiecte de legi trimise apoi celor dou guverne care, la rndul lor,
le trimiteau spre dezbatere Adunrilor. Aceast comisie trebuia s se ocupe de toate
problemele de interes general care priveau cele dou principate, s ntocmeasc
regulamente ale vmilor, potei, telegrafului. Legile numeroase elaborate ne arat
importana deosebit pe care a avut-o.
n Convenia de la Paris se mai prevedea instituirea unei nalte Curi de
Casaie i Justiie - comun ambelor principate - ai crui membri erau inamovibili.
Aceasta exercita un control asupra tuturor curilor i tribunalelor din ar, fiind i instan
de judecat n materie politic, avnd competena de a soluiona pricinile referitoare la
faptele minitrilor.
Convenia de la Paris cuprindea i cteva reglementri din domeniul
drepturilor i libertilor ceteneti. Astfel, se prevedea egalitatea tuturor n faa legii,
libertatea individual, se ocrotea proprietatea ; se stipula, de asemenea, desfiinarea
tuturor privilegiilor i necesitatea revizuirii reglementrilor ce reglementau raporturile
dintre proprietarii pmntului i cultivatori.
Statutul dezvolttor al Conveniei de la Paris (Statutul lui Cuza)
Statutul propus de Cuza a fost considerat o oper naional avnd n vedere
modificrile aduse de acesta Conveniei de la Paris.
Statutul i legea electoral sunt aprobate prin plebiscit la 10/22 i 14/26 mai
1864.
Potrivit Statutului lui Cuza, parlamentul este bicameral, fiind format din
Adunarea ponderatrice (Senatul) i Adunarea electiv. Puterea legiuitoare aparine
domnului i celor dou adunri, iar puterea executiv revenea domnului. Acesta din urm
avea dreptul de iniiativ legislativ, membrii parlamentului neavnd o asemenea
competen. Bugetul statului se vota numai de Adunarea electiv. Corpul ponderator era
format din mitropolii, episcopi, naltul preedinte al Curii de Casaie, cel mai vechi
dintre generalii armatei n activitate i din 64 de membri, dinte care 32 erau numii de
ctre domn. O treime din membrii Senatului erau nnoii la fiecare trei ani. Mitropolitul
primar al Romniei era de drept preedintele acestuia. Pe lng sarcini legislative, Corpul
ponderator avea n competena sa i ocrotirea Constituiei (controlul constituionalitii
legilor). Legile adoptate de cele dou camere trebuiau s fie sancionate de domn. Fiecare
dintre cele dou Camere avea i sarcini specifice. Astfel, Corpul ponderator avea dreptul
de a primi petiii i controlul constituonalitii legilor, pe cnd Adunarea electiv era
singura competent a vota bugetul.
Statutul prevedea c pn la efectuarea noilor alegeri domnitorul urma s
guverneze prin decrete-legi. n aceste condiii, i Statutul a fost adoptat printr-un decret.
Comparnd Convenia de la Paris cu Statutul lui Cuza, se poate uor
constata faptul c aceasta din urm era instrumentul instaurrii unui regim
autoritar, necesar n condiiile n care Adunrile se opuneau reformelor. Astfel, existena
unei Camere n care majoritatea zdrobitoare era numit de domn fcea din Senat un organ
aservit acestuia. Prevederea referitoare la decretele ce puteau fi date de Domn pn la
convocarea noii Adunri - decrete care i-au permis lui Cuza s nfptuiasc fr
concursul Adunrilor toate reformele sale importante pun n eviden regimul politic
existent. n acelai sens, se prevedea competena guvernului de a adopta acte legislative
n cazul unor msuri de urgen pentru care Adunrile nu puteau fi consultate, pentru c
se aflau n vacan.
Sub imperiul Statutului lui Cuza au fost iniiate o serie de reforme legislative,
ntre care amintim adoptarea legii pentru organizarea judectoreasc (din iulie 1864), a
Codului civil romn (n decembrie 1865), a Codului de procedur civil, a Codului de
procedur penal.
Constituiile burgheze din Romnia

Constituia promulgat la 30 iunie 1866
Proiectul de constituie a fost elaborat de Consiliul de Stat, votat la 29 iunie n
Adunarea Deputailor (care forma Adunarea constituant) i promulgat pe 30 iunie.
Constituia din 1866, elaborat dup modelul Constituiei belgiene de la 1831,
reglementeaz organizarea puterilor n stat i drepturile fundamentale ale ceteanului.
Actul fundamental este sistematizat n opt titluri: I Despre teritoriul Romniei;
II Despre drepturile romnilor; III Despre puterile statului; IV Despre finane; VDespre puterea armat, VI Dispoziiuni generale; VII- Despre revizuirea constituiei;
VIII- Dispoziii tranzitorii i suplimentare.
Se consacr principiul suveranitii naionale, principiul monarhiei ereditare,
principiul inviolabilitii i neresponsabilitii monarhului, principiul guvernrii
reprezentative, principiul separaiei puterilor n stat, principiul responsabilitii
minitrilor. n cadrul titlului II sunt prevzute toate drepturile cuprinse n Declaraia
francez de la 1789.
Organizarea puterii de stat se realizeaz potrivit principiului separaiei puterilor n
stat. Astfel, puterea legislativ se exercit n mod colectiv de ctre domn i reprezentana
naional, format din Senat i Adunarea Deputailor. Puterea executiv este ncredinat
domnului, iar cea judectoreasc revine curilor i tribunalelor. Se reglementeaz, de
asemenea, modul de constituire a organelor constituionale, competenele i raporturile
dintre acestea.
Constituia consacr instituia monarhic. Se introduce principiul monarhiei
ereditare, stabilindu-se reguli detaliate referitoare la succesiunea la tron, vacana tronului,
regena. Persoana domnului este inviolabil; ea nu rspunde pentru actele sale, ci mintrii
care le-au contrasemnat.
Prin Constituie sunt stabilite mijloace de control al unei puteri asupra celeilalte.
ns, n mod teoretic, parlamentul se bucur de plenitudinea drepturilor, putnd adopta
legi n toate domeniile, dar care s nu fie n contradicie cu Constituia. n realitate,
domnul este acela care are largi prerogative n domeniul legislativ, executiv i chiar
judectoresc (are dreptul de amnistie n materie politic i dreptul de a ierta sau micora
pedepsele n materie criminal).
Instanele judectoreti sunt declarate putere de stat, Curtea de Casaie i

Justiie avnd i puterea de a caracteriza delictul i a determina pedeapsa cnd un
ministru este pus sub acuzare de ctre adunri sau domn.
Constituia de la 1866 admitea principiile stabilite de Revoluia francez de la
1789, consacrnd libertatea, egalitatea, fraternitatea, protejnd proprietatea individual.
ns, principiul egalitii este contrazis de faptul c drepturile politice (dreptul de vot i
dreptul de a fi ales) erau condiionate de un cens de avere.
Cu privire la reglementarea proprietii, Constituia admitea numai trei cazuri de
expropriere, strict prevzute de Constituie.
Constituia din 1866 a fost considerat o constituie rigid, deoarece erau
prevzute modaliti extrem de greoaie de revizuire.
Constituia din 1866 a fost pus n practic n condiiile n care s-au aplicat n
continuare i s-au dezvoltat regulile cutumiare din sfera politicului, precum regula
rspunderii ministerului (guvernului) n faa parlamentului.
Constituia din 1866 a suferit mai multe modificri. Prima a avut loc n 1879,
fiind determinat de cerinele impuse Romniei de reglementrile Tratatului de la Berlin
prin care s-a recunoscut independena rii. n acest sens, s-a modificat articolul 7 care
prevedea iniial c numai strinii de rituri cretine pot dobndi mpmntenirea . Dup
noua reviuire a acestui articol, se statua c diferena de credine religioase nu constituie
o piedic pentru a dobndi drepturi civile i politice i a le exercita.
Prin Legea 710 din 15 martie 1881, Romnia este declarat regat. Aceast lege a
fost adoptat prin procedura ordinar, dei obiectul ei viza o modificare constituional.
O revizuire important a Constituiei s-a realizat n 1884, cnd au fost revizuite 21
de articole i au fost introduse alte 4 article noi. n acest sens, s-a lrgit electoratul, prin
reducerea numrului colegiilor - care alegeau pe membrii Adunrii Deputailor de la
patru la trei. Alte revizuiri se refer la modalitatea de desfurare a lucrrilor
parlamentului, garaniile libertii presei, Curtea de juri.
Importante modificri ale Constituiei au loc n 1917, acestea crend instrumente
juridice care s fac posibil mproprietrirea ranilor i introducerea sufragiului
universal.
Constituia promulgat la 28 martie 1923

Premise istorice
Dup cel de-al doilea rzboi mondial au fost create condiiile unirii cu ara a
provinciilor romneti vitregite de soart. Astfel, pn n noiembrie, n Banat,
Transilvania, Maramure i Criana romnii organizeaz Consilii naionale regionale i
locale.
n octombrie 1918 se constituie Consiliul Naional Romn Central care hotrte
s-i asume deplina putere de guvernare a teritoriilor menionate mai sus i decreteaz
unirea acestor romni i a tuturor teritoriilor locuite de dnii cu Romnia. Aceast
unire a fost consfinit prin Decretul-lege nr. 3631 din 11 decembrie 1918.
Unirea cu Romnia a fost votat i de locuitorii Bucovinei, fiind consfinit prin
Decretul-lege nr. 3743 din 18 decembrie 1918.
De asemenea, a avut loc unirea vechiului regat cu Basarabia, proclamat de Sfatul

rii la 27 martie i consfinit prin Decretul-lege nr. 842 din aprilie 1918.
n urma unirii Ardealului, Bucovinei i Basarabiei cu ara, s-a simit nevoia
modificrii Constituiei de la 1866 pentru a reflecta noua stare de lucruri determinat de
formarea Romniei Mari i noile principii specifice secolului XX.
Provinciile care s-au unit cu ara s-au bucurat de autonomie timp de doi ani,
funcionnd aici organe regionale autonome care au fost suprimate prin decretele-legi din
aprilie 1920. n acest sens, n Ardeal i Banat, conducerea serviciilor publice era
ncredinat provizoriu unui Consiliu Diriginte, n Bucovina unor nou Secretariate, iar n
Basarabia unor organe locale numite Directoriate. Interesele acestor provincii erau
aprate i n organele centrale de minitri fr portofoliu. Din 1920 au fost suprimate
aceste organe regionale, puterea de stat fiind exercitat numai de organele centrale,
existnd o organizare unitar a statului.
n acest context, s-a simit nevoia modificrii Constituiei de la 1866.
Coninutul Constituiei din 1923
Constuia din 1923 este sistematizat i ea n opt titluri astfel: I Despre teritoriul
Romniei; II Despre drepturile romnilor; III Despre puterile statului; IV Despre
finane; V- Despre puterea armat, VI Dispoziiuni generale; VII- Despre revizuirea
constituiei; VIII- Dispoziii tranzitorii.
Noua Constituie consacr principiul separaiei puterilor n stat, al suveranitii
naionale, al exercitrii puterii poporului prin reprezentani, instituind drepturi i liberti
fundamentale pentru ceteni.
n Titlul I care reglementeaz teritoriul se prevede c Regatul Romniei este un
stat naional unitar, iar limba romneasc este limba oficial a statului romn.
n Titlul II sunt consacrate largi drepturi i liberti.
n ceea ce privete dreptul de proprietate, se lrgete expropierea, aceasta
nemaifiind limitat doar la trei situaii, conform Constituiei din 1866. De asemenea, se
consacr dreptul de proprietate al statului asupra zcmintelor miniere, precum i asupra
bogiilor de orice natur ale subsolului. Se prevede i dreptul statului de a folosi subsolul
oricrei proprieti pentru lucrri de interes obtesc. Constituia face diferena ntre
domeniul public i cel privat.
Titlul III reglementeaz puterile publice pe baza separaiei puterilor n stat. Astfel,
puterea legislativ aparine parlamentului i regelui, acesta din urm avnd drept de
sanciune a legilor, dreptul de a convoca i nchide sesiunile parlamentului. Se limiteaz
numrul senatorilor de drept, astfel nct n Senat s fie reprezentate cele mai importante
categorii sociale. Aceast Constituie completat cu Legea din 1926 consacr (cu
anumite limite) universalitatea votului.
Puterea executiv este exercitat de rege i minitrii si, fiind reglementat
rspunderea politic a minitrilor n faa parlamentului. Regelui i este atribuit o larg
competen att n domeniul executiv, legislativ, ct i judectoresc.
Este reglementat Guvernul ca structur aparte, spre deosebire de dispoziiile
Constituiei din 1866 care fceau referire doar la minitri.
Autoritatea judectoreasc constituia o adevrat putere, avnd n competena sa
att controlul constituionalitii legilor, ct i controlul actelor administrative, putnd
anula actele ilegale i dispune repararea pagubei.
Din modul n care a fost reglementat revizuirea actului fundamental, se deduce

c acesta a fost o constituie rigid.
Importana Constituiei
Constituia din 1923 a fost un act fundamental bine sistemantizat, ncheiat sub
forma unui pact, care cuprindea norme referiotare la organizarea autoritilor publice i la
drepturile i libertile fundamentale ale cetenilor. Din acest punct de vedere, aceast
constituie a fost apreciat ca fiind cea mai democratic constituie a Romniei.
Cuprinznd o reglementare mai larg a drepturilor i libertilor democratice,
aceast constituie prevede universalitatea votului, garantarea dreptului de proprietate
privat i ntrirea proprietii statului.
n legtur cu organizarea puterii n stat, Constituia din 1923 prevede o mai bun
echilibrare a competenelor ntre cele trei puteri, dar nu neaprat o adevrat separaie a
puterilor, regele concentrnd deplintatea puterilor i fiind declarat inviolabil,
nerevocabil i neresponsabil. n mod cert, executivul avea o poziie superioar celei
deinute de parlament.
n aceast constituie se insereaz pentru prima dat funcia de Preedinte al
Consiliului de Minitri, se reglementeaz Guvernul ca structur distinct, se instituie
Consiliul Legislativ ca organ consultativ al Parlamentului.
Caracterul democratic al acestei constituii ce reiese din prevederea i
garantarea de drepturi i liberti, precum i din amenajarea puterilor n stat rezult i
din interzicerea suspendrii Constituiei, prevzut n articolul 128.
Aceast constituie a constituit un produs naional autohton, contribuind n mod
real la democratizarea societii romneti.
Constituia promulgat la 27 februarie 1938

Constituia din 1938 cunoscut i sub denumirea de Constituia lui Carol al IIlea a fost considerat o constituie plebiscitar, dei ea nu a urmri nici mcar formal
aprobarea acestui act.
ntruct nu au fost respectate prevederile Constituiei din 1923 referiotare la
revizuire, s-a constatat c actul de la 1938 nu poate fi apreciat ca o constituie.
Din reglementrile sale i din compararea ei cu constituia precedent se poate
deduce c aceast constituie reprezint un important pas napoi att cu privire la
drepturile i libertile acordate cetenilor, ct i la organizarea autoritilor publice,
respectarea unor principii democratice referitoare la guvernare. n acest sens, apar
modificri semnificative: capitolul referitor la drepturi este intitulat Despre datoriile i
drepturile romnilor, punndu-se accent pe obligaiile cetenilor; n capitolul referitor la
puterile publice sunt cuprinse mai nti normele privind instituia regal, acordndu-se o
importan sporit regelui n defavoarea parlamentului. Astfel, regele este declarat cap al
statului, deinnd puterea legislativ, exercitat prin Reprezentana Naional, exercitnd
puterea executiv prin guvernul su i putnd sanciona pe judectori prin decret regal. n
domeniul legislativ, regele putea elabora decrete-legi, avea drept de iniiativ legislativ,
inclusiv iniiativa revizuirii Constituiei, precum i dreptul de a sanciona legile.
Pe lng dreptul de a convoca parlamentul i de a pronuna nchiderea sesiunii
acestuia, regele mai avea i prerogativa de a dizolva ambele adunri sau numai una din
ele. n ceea ce privete constituirea parlamentului, s-a urmrit prin sistemul de vot
practicat ca organul legislativ s exprime doar interesele unor categorii sociale. n acest
sens, aveau drept de vot numai cei care au mplinit 30 de ani i care practicau una din
urmtoarele ndeletniciri: agricultura i munca manual; comer i industrie; ocupaii
intelectuale.
Competene largi i-au fost recunoscute regelui i n domeniul executiv, guvernul
i minitrii devenind funcionarii si. Regele era declarat inviolabil i neresponsabil,
ntreaga rspundere pentru actele sale revenind minitrilor care contrasemnau actele. De
asemenea, minitrii aveau o rspundere politic numai faa de rege, contrar constituiei
anterioare care consacra principiul rspunderii politice a guvernului n faa parlamentului.
n domeniul judectoresc, principiul inamovibilitii esenial n vederea
respectrii separaiei puterilor n stat a fost relativizat, fiind stabilit ca inamovibilitatea
s fie statornicit printr-o lege special, dat pn la care se puteau aplica sanciuni
disciplinare prin decret regal.
Spre deosebire de constituia anterioar, Constituia din 1938 nu mai prevedea n
titlul I c teritoriul se mparte n judee, iar acestea n comune, Organizarea teritorial
fiind reglementat n titlul VI, intitulat Despre instituiile judeene i comunale. Acest
fapt a fcut posibil adoptarea unui decret n care se prevedeau inuturile, conducerea
acestora revenind unor rezideni regali, numii de rege.
n privina drepturilor i libertilor fundamentale, din prevederile acestei
constituii se deducea c libertatea de opinie era total ngrdit i nu se garanta libertatea
individual, ceea ce a permis comiterea unor numeroase abuzuri.
Prin Constituia din 1938 au fost stabilite reguli de organizare a autoritilor
publice care reflect centralismul birocratic i autoritar n administraia de stat i au fost
introduse reguli mprumutate din concepia corporatist italian, fapt care a viciat
reprezentarea tuturor categoriilor de ceteni n organele alese.
Regimul politic instaurat prin aceast Constituie a fost un regim autoritar, n care
regele nu numai c domnea, dar i guverna, deinnd cele mai importante prghii ale
conducerii politice.
Constituiile socialiste din Romnia

Constituia din 13 aprilie 1948
Reprezint prima constituie de tip socialist din Romnia.
Aceast constituie a cuprins reglementri referitoare la etatizarea principalelor
mijloace de producie, existena unor multiple forme de proprietate i a poziiei
superioare a proprietii socialiste de stat, planificarea economiei naionale, subordonarea
tuturor organelor de stat fa de unul ce exercit o activitate supraordonat (Marea
Adunare Naional).
Constituia din 1948 a cuprins, de asemenea, o serie de principii generoase care

niciodat nu au fost respectate suveranitatea poporului, principiul responsabilitii
reprezentanilor acestuia, garantarea de ctre stat a drepturilor i libertilor
fundamentale.
n urma adoptrii acestei constituii au avut loc multiple abuzuri: arestri a
numeroase persoane fr vin i fr a exista un mandat de arestare emis potrivit legii,
condamnri pe nedrept, deportri, interzicerea partidelor, a asociaiilor, altele dect cele
de tip socialist, imposibilitatea ntrunirilor i exprimrii libere a opiniilor.
Constituia din 1948 a constituit baza juridic a unor msuri de natur economic
precum cele privind naionalizarea ce au dus la rsturnarea principiilor etice i
juridice referitoare la respectarea i garantarea proprietii.
Pentru prima dat prin aceast constituie se consacr forma republican de
guvernmnt.
Exercitarea puterii de stat se face pe baza principiului potrivit cruia se
nfptuiesc patru mari categorii de activiti de exercitare a puterii, executiv,
judectoreasc i de supraveghere a respectrii legii aparinnd unor categorii distincte
de organe, care nu se mai controleaz reciproc, ci sunt organizate potrivit principiului
centralismului democratic.
Regulile de modificare a acestei constituii sunt simple, ceea ce ne duce la
concluzia existenei unei constituii suple sau flexibile.
Consecinele adoptrii Constituiei din 1948 au determinat luarea unor msuri cu
efecte negative pe multiple planuri: naionalizarea fabricilor i uzinelor realizat prin
Legea din 11 iunie 1948, iniierea colectivizrii forate, reorganizarea administrativ a
teritoriului dup modelul sovietiv (cu introducerea, pe lng orae i comune, a dou
uniti intermediare raionul i regiunea), desfiinarea vechilor structuri judectoreti i
crearea unora noi, precum procuratura.
Constituia din 24 septembrie 1952

Constituia din 1952 este o constituie tipic socialist, cu toate caracteristicile
cunoscute ale acesteia: afirmarea unor principii fr acoperire n realitate (precum
democraia popular, ocrotirea proprietii), statuarea unui regim juridic bazat pe
inegalitatea unor forme de proprietate, consacrarea rolului conductor al Partidului
Muncitoresc Romn, organizarea puterii de stat pe baza subordonrii din treapt n
treapt pn la un organ de vrf (Marea Adunare Naonal), organizarea unui sistem
electoral pe baza unor principii marxiste.
n aceast constituie au fost reglementate patru mari categorii de organe ale
puterii (Marea Adunare Naional i Prezidiul MAN pe plan central, precum i sfaturile
populare pe plan local), ale administraiei (Consiliul de Minitri i toate celelalte organe
ale administraiei de stat pe plan central i local), judectoreti (toate instanele
judectoreti) i organele care asigurau legalitatea (Procuratura).
Specific acestei Constituii a fost crearea Regiunii Autonome Maghiare, care avea
o conducerea administrativ autonom.
Sunt consfinite trei formaiuni social-economice socialist, mica producie i
particular-capitalist.
E necesar a meniona c potrivit acestei Constituii, alturi de instanele

judectoreti (unde participau la judecat i asesorii populari), desfurau o activitate de
soluionare de litigii i organele Arbitrajului de Stat create n 1954. Acestea din urm
judecau pricinile privind nenelegerile dintre unitile socialiste.
Drepturile i libertile fundamentale ale cetenilor erau incluse la sfritul
Constituiei i acestea nu puteau fi exercitate dect n conformitate cu interesele celor ce
muncesc i n vederea ntririi regimului de democraie popular. Prin urmare, aceste
drepturi erau foarte mult ngrdite sau suprimate.
Constituia din 21 august 1965

n aceast Constituie sunt stabilite din nou n Titlul II drepturile i libertile
fundamentale ale cetenilor, fiind introduse doar cu rol propagandistic dreptul de
petiionare i dreptul celui vtmat ntr-un drept al su de ctre un organ de stat de a cere
anularea actului i repararea pagubei.
nfptuirea puterii de stat se realizeaz tot prin patru categorii mari de organe
ale puterii, administraiei, judectoreti i procuratura din care primele desfoar o
activitate supraordonat. Se impune a aminiti i faptul c M.A.N. a cptat i competena
de a realiza controlul constituionalitii legilor, cu ajutorul Comisiei Constituionale i
Juridice, aceasta din urm fiind format din membri parlamentari, dar i specialiti.
Aceast Constituie a schimbat i denumirea statului, din Republica Popular
Romn n Republica Socialist Romnia.
Dup adoptarea acestei Constituii i pn la evenimentele din 1989 s-au ncercat
noi forme n materie de organizare a procesului de nfptuire a puterii, adoptndu-se o
nou lege de organizare administrativ a teritoriului (Legea nr. 2/1968), noi legi privind
organizarea i funcionarea organelor locale ale puterii (Legea nr. 57/1968), organizarea
instanelor judectoreti (Legea nr. 58/1968), organizarea procuraturii (Legea nr. 60
/1968), organizarea i funcionarea unor structuri cu competene n domeniul soluionrii
de litigii, cum au fost comisiile de judecat (Legea nr. 59/1968), instituirea n 1974 a unui
nou organ al puterii de stat (Preedintele Republicii ). Au fost elaborate i multe alte legi
referitoare la nfiinarea unor organe care au fost apreciate ca avnd o dubl natur de
partid i de stat.
Procesul de conducere a societii se realiza prin trei categorii de structuri: de
partid; de stat; de partid i de stat. n acest fel, s-a ajuns la nclcarea dispoziiilor
constituiei care nu prevederea astfel de structuri.
Constituia din 1991 modificat n 2003

1. Acte cu valoare constituional adoptate n perioada cuprins ntre
decembrie 1989 i decembrie 1991
Dup nlturarea regimului comunist au fost create n mod spontan consiliile
F.S.N. att cel naional, ct i cele locale - , acestea fiind reglementate din punct de
vedere juridic prin Decretul Lege nr. 2/1989. Prin acest act normativ se abrog implicit
multe dispoziii ale Constituiei din 1965 (titlurile i capitolele referitoare la organizarea
i funcionarea organelor puterii i administraiei de stat, o serie de principii considerate a

fi nedemocratice, precum centralismul democratic, conducerea statului de ctre partidul
unic).
Sunt adoptate o serie de acte juridice cu valoare constituional care vizeaz
instituirea i organizarea puterii de stat: Decretul-lege nr. 2/1989, Decretul-lege nr.
8/1990 referitor la organizarea primriilor, Decretul-lege nr. 81/1990 privind organizarea
Consiliului Naional de Aprare Naional, Decretul-lege nr. 104/1990 privind activitile
pentru care guvernul adopt hotrri. Dintre toate aceste acte juridice, o semnificaie
deosebit o are i Decretul-lege nr. 2/1989, prin care s-a constituit Frontul Salvrii
Naionale, ca organ suprem al puterii de stat. Printre atribuiile acestuia, amintim:
elaborarea legilor, numirea i revocarea primului-ministru, aprobarea componenei
Guvernului, numirea i revocarea Preedintelui Curii Supreme de Justiie i a
Procurorului General, reglementarea sistemului electoral, aprobarea bugetului de stat,
ratificarea i denunarea tratatelor internaionale. Se prefigureaz, de asemenea, o serie de
principii fundamentale, precum: statornicirea unui sistem pluralist de guvernmnt,
organizarea de alegeri libere, separaia puterilor n stat.
De o mare importan a fost i Decretul-lege nr. 92/1990 pentru alegerea
Parlamentului i a Preedintelui Romniei, considerat a fi o miniconstituie, avndu-se
n vedere mai multe argumente. Astfel, actul acesta nu cuprindea doar reguli privind
alegerile, ci i reguli de organizare a noilor structuri. De asemenea, actul normativ
menionat nu cuprindea doar noi reguli electorale, ci i principii constituionale, precum
instituirea sistemului democratic pluralist i a bicameralismului, separaia puterilor n
stat.
2. Elaborarea i adoptarea Constituiei din 1991
Sarcina de a elabora un nou act fundamental revenea Adunrii Constituante alese
la 20 mai, care avea caracte i de adunare obinuit pn la noile alegeri. n vederea
atingerii misiunii pentru care a fost creat, Adunarea Constituant a ales o comisie de
redactare a proiectului de constituie, format din deputai, senatori i specialiti, care a
ntocmit mai nti tezele pentru elaborarea proiectului de constituie (teze dezbtute i
adoptate de constituant), iar apoi a trecut la elaborarea propriu-zis a proiectului. Acesta
din urm a fost supus dezbaterii i adoptat, potrivit regulilor stabilite n Regulamentul
Adunrii Constituante, cu votul nominal al membrilor acesteia, fiind prevzut un cvorum
de dou treimi. Au votat pentru 414 membri i contra 95. La 21 noiembrie 1991 s-a
declarat adoptat Constituia Romniei, aceasta fiind supus apoi aprobrii poporului prin
referendum, la 8 decembrie 1991, la aceast dat intrnd n vigoare i abrognd
Constituia din 1965.
3. Noua Constituie a Romniei. Coninutul ei normativ
Noua Constituie reglementeaz ansamblul relaiilor din domeniul organizrii
puterii de stat, cuprinznd att norme referitoare la autoritile publice, raporturile dintre
ele, ct i norme care consacr drepturile i ndatoririle cetenilor.
Constituia din 1991 este structurat n apte titluri, la care s-a mai adaugat nc
un titlul prin revizuirea actului fundamental n 2003 (Titlul VI Integrarea
euroatlantic)4: 1) Principii generale; 2) Drepturile, libertle i ndatoririle fundamentale;

3) Autoritile publice; 4) Economia i finanele publice; 5) Curtea Constituional; 6)
Integrarea euroatlantic; 7) Revizuirea Constituiei; 8) Dispoziii finale i tranzitorii.
Titlurile cu o substan normativ bogat sunt structurate, la rndul lor, pe
capitole, precum titlul II sau titlul III. Acesta din urm (prin care se reglementeaz
autoritile publice) reflect concepia constituantei cu privire la distribuirea
competenelor puterii de stat ntre principalele categorii de organe ale acesteia i
raporturile dintre ele. Astfel, Capitolul I cuprinde norme referitoare la organizarea,
funcionarea i sarcinile Parlamentului. n Capitolul II se reglementeaz instituia
Preedintelui Romniei. Capitolul III cuprinde dispoziii care au n vedere componena,
modul de lucru i sarcinile Guvernului. Capitolul IV vizeaz raporturile dintre Parlament
i Guvern. Capitolul V reglementeaz administraia public central de specialitate i
administraia public local, iar Capitolul VI cuprinde norme referitoare la autoritatea
judectoreasc, regmenentnd: 1) instanele judectoreti; 2) Ministerul Public; 3)
Consiliul Suprem al Magistraturii.
Constituia din 1991 revizuit n 2003 reglementeaz elementele statului,
teritoriul, populaia i autoritile publice, stabilind principiile fundamentale ale
organizrii societii, ale raporturilor dintre stat i cetean. Astfel, n primul tilu se
consacr caracteristicile statului (stat naional, suveran, independent, unitar i indivizibil),
forma de guvernmnt, principiile organizrii de stat (dup revizuirea Constituiei din
2003 s-a statuat n mod expres principiul separaiei puterilor n stat), caracterele
teritoriului, principiile fundamentale care guverneaz cetenia, raporturile dintre romni
i minoritile naionale, atitudinea statului fa de romnii din strintate, raportul dintre
dreptul naional i dreptul internaional, limba oficial i simbolurile naionale.
O reglementare de amnunt care reflect att grija consacrrii drepturirilor
omului, ct i grija instituirii unor garanii juridice este cuprins n titlul II.
n al III-lea titlu sunt consacrate autoritile publice potrivit principiului separaiei
puterilor n stat, astfel nct nicio categorie de organe constituionale s nu fie complet
subordonat celorlalte. n acest sens, Parlamentul poate determina demisia Guvernului,
Preedintele Romniei poate cere dizolvarea organului legiuitor n condiii precis
determinate, Parlamentul poate lua msura suspendrii din funcie sau cea a punerii sub
acuzare pentru nalt trdare fa de eful statului, Curtea Constituional poate controla
constituionalitatea legilor.
n Constituie sunt consfinite principiile economice de baz prin care se
urmrete transformarea Romniei ntr-un stat liberal democratic i prosper, precum
principiul economiei de pia, principiul libertii comerului, principiul protejrii
intereselor naionale n activitatea economic, financiar i valutar, principiul exploatrii
resurselor naionale n concordan cu interesul naional, principiul egalitii regimului
juridic al proprietii publice cu regimul juridic al proprietii private.
Se remarc, comparnd aceast Constituie cu cele anterioare, i instituirea unor
noi organe, reflectare a nevoii de democratizare, precum Avocatul Poporului, Curtea
Constituional, Consiliul legislativ, Curtea de Conturi.
Introducerea unui nou titlu n Constituie se impunea datorit aderrii Romniei la Uniunea European i
la N.A.T.O.
4. Caracterizare general a Constituiei din 1991 revizuit n 2003

Prin ntregul ei coninut normativ, Constituia din 1991 poate fi apreciat ca o
constituie democratic.Astfel, aceasta realizeaz un echilibru al puterilor, nesubordonnd
total o autoritate public fa de celelalte. Fiecare dintre cele trei organe de stat
legislativ, executiv, jurisdicional dispune de prerogative care fac posibil
exercitarea unui control asupra celorlalte. De asemenea, prevzndu-se dreptul poporului
de a se exprima prin referendum asupra problemelor de interes naional, se creaz
condiiile realizrii unui echilibru ntre autoritile publice i ceteni.
Libertatea de exprimnare este reglementat n detaliu, prevzndu-se multiple
forme de manifestare i stabilindu-seo serie de garanii juridice, precum interzicerea
cenzurii de orice fel, interzicerea suprimrii publicaiilor i consacrarea rspunderii civile.
i n privina garantrii proprietii, noua Constituie corespunde exigenelor
internaionale. Astfel, s-a prevzut obligaia statului de a ocroti proprietatea, fr a mai
stabili un regim juridic preferenial uneia din formele ei. ns, doar dup revizuirea
actului fundamental din 2003 se statua c proprietatea public este i garantat, nu numai
ocrotit prin lege.
Cu privire la criteriul privind exercitarea puterii n teritoriu, Constituia prevede
c administraia public din unitile administrativ-teritoriale se ntemeiaz pe principiul
autonomiei locale i pe cel al descentralizrii serviciilor publice (art. 120).
Referitor la Curtea Constituional, aceasta este un organism complex, care prin
multiplele sale atribuii, este capabil s contribuie la echilibrarea puterilor n stat. Aceast
autoritate public a cptat o importan din ce n ce mai mare n practic o dat cu
conferirea unei noi atribuii soluionarea conflictelor juridice de natur constituional
dintre autoritile publice (art. 146 litera e).
Titlul II din Constituie stabilete n detaliu drepturile (i garanii juridice ale
acestora) i libertile fa de care nu se poate asigura nici dezvoltarea personalitii
umane, nici dezvoltarea societii n ansamblul ei. n mod corelativ, n actul fundamental
sunt consacrate i ndatoririle cetenilor fa de stat.
Cu privire la pluralismul politic, acesta constituie valoare suprem, este
garantat i reprezint n societatea romneasc o condiie i o garanie a democraiei
constituionale. Se determin, de asemenea, i rolul partidelor politice i limitele aciunii
acestora (art. 8 alin. 2).
Raportul dintre dreptul intern i cel internaional este guvernat de principiul pacta
sunt servanda (statul romn se oblig s ndeplineasc ntocmai i cu bun credin
oblligaiile ce-i revin din tratatele la care este parte art. 11) i de acordarea prioritii
reglementrilor internaionale n domeniul drepturilor omului atunci cnd exist
neconcordane ntre acestea i dreptul intern (art. 20 alin.2).
Constituia din 1991 revizuit n 2003 apare ca un act fundamental
democratic i modern ce constituie fundamentul juridic al remodelrii vieii socialeconomice i politice a poporului romn.
Aceast Constituie este expresia voinei suverane a poporului romn, fiind
adoptat de o adunare special constituit n acest scop, numit Adunare Constituant,
creat n urma desfurrii de alegeri.
Constituia recepteaz i pune n valoare tradiiile democratice ale statului
romn.
Constituia din 1991 integreaz normele internaionale privind drepturile

omului n sistemul dreptului romnesc.
Noul act fundamental reflect condiiile deosebite n care a fost adoptat,
specificul acesta fiind determinat de faptul c prin reglementare juridic trebuiau
gsite soluii noi unor situaii absolut noi.
Constituia din 1991 revizuit n 2003 este o lege fundamental complet,
reglementnd armonios relaiile care n mod tradiional in de domeniul dreptului
constituional. ns, exist actualmente i alte necesiti care reclam o anumit
reglementare, ceea ce implic o nou revizuire.
Noua lege fundamental este o constituie semirigid, stabilind eguli relativ
greoaie cu privire la revizuire.
Ca volum normativ, se poate afirma c soluia la care s-a ajuns se situeaz uneva
la mijloc ntre constituiile care cuprind un numr foarte mic de articole (precum cea a
S.U.A.) i cele care au numr foarte mare de prevederi (precum Constituia Indiei din
1952).

DCIP

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DCIP

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept constituional i instituii politice

Dreptul constituional ca ramur de drept

prin care, reglementndu-se raporturile sociale din domeniul instituirii, transmiterii

Iniial, n ara noastr s-au predat reunite elemente de drept constituional i de

Apariia i dezvoltarea tiinei dreptului constituional

A. Hauriou, J. Giquel, op. cit., p. 28

se poate imagina absenta totala a oricarei forme de putere fara a presupune

Elementele constitutive ale statului

Unii autori considera teritoriul si populatia ca premise ale statului

suveranitatea teritoriala cu dreptul de proprietate asupra terenurilor

Natura juridica a teritoriului

Natura juridica a teritoriului

reprezinta limita competentelor statului, suprafata inlauntrul careia legile

Caracterele juridice ale teritoriului

Caracterele juridice ale teritoriului

imposibilitatea divizarii (federalizarii) statului

de putere de stat este sinonima cu aceea de stat, in sensul sau restrans

de stat este investita cu forta materiala de constrangere

Puterea de stat este o putere politica

forta de constrangere reprezinta ultima ratio, folosita atunci cand celelalte

Suveranitatea caracter esential al puterii de stat?

Primele teorii privind suveranitatea

-exercitiul in comun a competentelor lor (art. 88-1)

Romania este stat suveran (art.1)

Din punctul de vedere al structurii de stat, exista:

State federale caracteristici 2

in cadrul organului comun se iau doar in unanimitate si trebuie ratificate de

Notiunile de forma de guvernamant, regim politic si structura de stat au fost analizate

Forma de stat era definita ca mod de constituire si exercitare a puterii, de organizare si

Astazi, studierea formei de gevernamant nu mai prezinta aceeasi importanta ca in trecut,

Problema formei de guveramant nu poate fi ocolita, daca avem in vedere importanta

cine realizeaza atributiile de sef de stat si la

Monocratii (monos + kratos): monarhii de tip divin, autocratii, cezarismul democratic

Potrivit principiului ereditatii : monarhii

Au existat regi alesi: Alexandru Ioan Cuza, regele Poloniei in 1572

Clasificarea formelor de guvernamant - 4

Pentru Platon, aristocratia, forma ideala de guvernamant, degenereaza in timocratie,

In conformitate cu legea: monarhie, republica

problema formei de guveramant nu poate fi ocolita, daca avem in vedere

Monarhia este mai mult simbolica

un stat unde domneste vointa poporului sau a majoritatii)

Din punctul de vedere al modului de desemnare a organului conducator, exista doua

Principiul separatiei puterilor in stat la Aristotel

Aplicarea principiului separatiei puterilor in stat

Regim politic / sistem politic

Clasificarea regimurilor politice 2

Regimul parlamentar. Trasaturi fundamentale

conducator al Partidului Comunist, ca partid unic (renuntarea la pluralismul

TEORIA GENERALA A CONSTITUTIEI

Conceptii privind sensul notiunii de constitutie

Deosebirea dintre constitutie si alte legi

asezarea acestor reguli pe baza unor principii ce au drept scop ocrotirea

Opinii privind momentul aparitiei constitutiei in lume

Aparitia constitutiilor scrise

Al cincilea val, determinat de caderea comunismului, a dus la adoptarea de noi

Forme de adoptare a constitutiei - 1

Teoria generala a constitutiei

Aparitia unor probleme noi

Revizuire totala, globala (in bloc)

Puterii legiuitoare - Constitutia SUA (art. 5)

Romaniei din 1923 (art. 129),

Constitutia Frantei din 1958 (art. 89)

dizolvarea adnunarilor legiuitoare ordinare si convocarea altei adunari

Este un proces greoi, rar utilizat astazi