Investitii

1. Lucrarile de constructii-montaj
2. Utilajele
3. Alte lucrari si cheltuieli
4. Structura si clasificarea investitiilor
5. Investitii surse de finantare
5.1 Resurse interne de finantare a investitiilor
5.2 Credite externe angajate pentru finantarea investitiilor
Investitiile cuprind cheltuielile efectuate pentru lucrari de constructii, de instalatii si de
montaj, pentru achizitionarea de utilaje, mijloace de transport, alte cheltuieli destinate crearii de noi
mijloace fixe pentru dezvoltarea, modernizarea, reconstructia celor existente.
Investitiile se impart astfel:
a. pe elemente de structura tehnologica:
- lucrari de constructii-montaj;
- masini si utilaje;
- mijloace de transport;
- alte lucrari si cheltuieli
b. pe tipuri ale mijloacelor fixe:
- case de locuit;
- cladiri (cu exceptia de locuit) si edificii;
- masini, utilaje;
- mijloace de transport;
- procurarea terenului;
- reparatii capitale;
- altele.
1. Lucrarile de constructii-montaj
- reprezinta ansamblul lucrarilor prin care se realizeaza lucrarile de constructii noi,
reconstruirea, dezvoltarea, modernizarea cladirilor cu destinatie industriala, agricola, de locuit,
precum si spatii pentru vanzare si depozitare, hoteluri, spitale, institutii prescolare, etc. Ele includ si
instalatiile functionale interioare: electrice pentru iluminat si forta, sanitare, de incalzit, de
climatizare si ventilatie; amenajarea si pregatirea terenurilor pentru constructii, forajele pentru
alimentari cu apa; constructiile metalice inclusiv montarea lor; fundatiile si postamentele pentru
montajul utilajelor. In valoarea lucrarilor de constructii se cuprinde si valoarea lucrarilor de montaj
a utilajelor tehnologice si functionale cu intregul complex de operatii prin care se realizeaza
asamblarea si fixarea pe fundatii; sunt incluse aici si lucrarile de instalare a conductelor industriale,
a lucrarilor de izolare, probele si rodajele mecanice.
2. Utilajele
- cu si fara montaj reprezinta masinile, echipamentele, liniile si instalatiile tehnologice,
aparatele de masura si control care pot functiona numai dupa asigurarea lucrarilor de montaj precum
si cele care pot functiona fara montaj.
Mijloacele de transport sunt acele mijloace folosite pentru deplasarea in exteriorul si
interiorul unitatii, cum ar fi: mijloace de transport rutier, naval (inclusiv platforme de foraj sau de
exploatare), feroviar, aerian, etc.
3. Alte lucrari si cheltuieli
cuprind: lucrarile de proiectare-cercetare (inclusiv lucrarile pentru constructiile
ulterioare) si cheltuielile pentru elaborarea argumentelor tehnico-economice; cheltuielile de
coordonare si autorizare; plata pentru eliberarea autorizatiilor de constructie; plata pentru eliberarea
si prelungirea certificatului de constructie, expertiza proiectelor; comisionul bancilor pentru
operatiuni efectuate in legatura cu investitiile, taxe notariale, vamale, etc.

Nu se includ in valoarea investitiilor cheltuielile ce tin de procurarea mijloacelor fixe, care

au mai fost folosite (inclusiv cele din import care au mai fost inregistrate ca mijloace fixe la unitati
din tara), cumpararile de obiective in curs de executie, respectiv lucrarile geologice (se vor include
in volumul de investitii doar sumele cheltuite cu obiectivele in curs de executie dupa cumpararea lor
pentru continuarea procesului de investitii), precum si valoarea aporturilor si sumele acordate in
avans tertilor.
4. Structura si clasificarea investitiilor
Din punctul de vedere al naturii lor, investitiile au urmatoarea structura:
- cheltuieli pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate si a celor de fezabilitate. Nivelul
acestora se stabileste intre 1-3% din valoarea de deviz a proiectului;
- cheltuieli pentru proiectarea constructiva si tehnologica, reprezentand o cota de cca. 5%
din valoarea de deviz a proiectului;
- cheltuieli pentru procurarea resurselor materiale necesare edificarii obiectivului;
- cheltuieli pentru materiale si obiecte de investitii;
- cheltuieli pentru achizitionarea de mijloace de transport;
- cheltuieli pentru procurarea de licente;
5. Investitii surse de finantare
5.1 Resurse interne de finantare a investitiilor
In majoritatea cazurilor acoperirea nevoilor de finantare a investitiilor se sprijina pe surse
interne, care provin din activitatile productive ale intreprinderilor.
Sursele care asigura autofinantarea investitiilor in societatile comerciale, se constituie din
partea de profit net repartizata pentru investitii, amortizarea capitalului fix, venituri obtinute din
lichidarea (scoaterea din functiune) activelor fixe uzate. Pentru a incuraja agentii economici sa aloce
parti cat mai mari din profit pentru dezvoltare, legislatia prevede reduceri de impozit pe profitul
investit.
Amortizarea, ca sursa de constituire a resurselor pentru dezvoltare, este destinata innoirii
capitalului fix uzat, precum si dezvoltarii si modernizarii utilajelor si instalatiilor de productie aflate
in functiune. Rolul amortizarii pentru alimentarea fondurilor de investitii creste atunci cand se
aplica metoda de amortizare accelerata, care reduce timpul de recuperare avalorilor imobilizate,
intreprinderea asigurandu-si mai repede surselenecesare dezvoltarii.
Incasarile din valorificarea utilajelor, scoase din functiune constituie, deasemenea, o sursa
pentru investitii. In cazurile cand elemente de active fixe existente in intreprindere se folosesc
pentru dotarea altor obiective de investitii, aceste reprezinta tot o sursa de investitii.
Emiterea si vanzarea de actiuni este o alta cale de finantare pentru intreprinderi, in special
pentru cele mici si mijlocii care s-au privatizat prin metoda MEBO. In marile intreprinderi supuse
privatizarii, concomitent cu transferul gratuit al unei parti din patrimoniu catre populatie au loc
vanzari de actiuni contra numerar asigurand astfel sursele necesare finantarii investitiilor.
Constituirea surselor de investitii pe calea emiterii de actiuni are avantajul ca investitia nu trebuie
restituita decat la lichidarea societatii, iar dividendele plata creditului oferit de cumparatorul
actiuniinu se acorda decat atunci cand intreprinderea obtine profit. Alaturi de actiuni, firmele obtin
fonduri pentru investitii si din emiterea obligatiunilor cu dobanda. Deoarece detinatorilor de
obligatiuni le sunt platite drepturile cu prioritate in raport cu dividendele actionarilor, acestea sunt
foarte cautate de cumparatori. In plus societatile comerciale care emit obligatiuni pot oferi
cumparatorilor si alte avantaje: transformarea obligatiunilor in actiuni la momentul scadentei;
vanzarea actiunilor la emisiune cu un pret sub valoarea nominala, dar cu plata la valoarea integrala
in momentul scadentei; rascumpararea inainte de scadenta la cererea cumparatorului etc.
Infiintarea fondurilor mutuale a facut posibil ca prin emiterea si vanzarea de actiuni sa se
mobilizeze economiile populatiei, constituindu-se astfel o noua sursa de finantare. Fondurile
mutuale colecteaza economiile banesti de la populatie prin emiterea si vanzarea de actiuni.

Economiile sunt fructificate apoi pe piata financiara. Aceeasi misiune o au acum si SIF-urile care
opereaza pe piata de capital.
Bursa de valori mobiliare poate fi o alta sursa de finantare a proiectelor de investitii. Exista
preocupari pentru tranzactionarea titlurilor de stat si pe piata bursiera, la care sa aiba acces nu doar
bancile comerciale, cum este in prezent, ci si fondurile mutuale sau alte categorii de investitori.
Titlurile de stat sunt cautate de investitori deoarece au asigurata garantia statului.
Creditele oferite de banci pe termen mediu si lung ar trebui sa constituie sursa utilizata cel
mai des de agentii economici pentru a obtine fondurile necesare lansarii unor investitii. Daca in
perioada dinaintea anului 2001 bancile acordau credite cu dobanzi foarte mari, ceea ce a facut ca
intreprinderile sa manifeste prudenta, apeland la credite numai in cazuri extreme, in prezent
dobanzile s-au redus considerabil, revitalizand creditul bancar, care isi recapata treptat statutul de
cea mai importanta sursa definantare a investitiilor. Intreprinderile apeleaza la imprumuturi pe
termen mediu si lung in special atunci cand se asigura ca pot influenta favorabil rentabilitatea
propriei activitati, care trebuie sa fie superioara dobanzii la sumele imprumutate. In functie de
garantii, creditele pentru investitii imbraca urmatoarele forme:
a) Imprumuturi bancare acordate pe baza de garantii materiale. Garantiile au in vedere
capitalul sau patrimonial intreprinderii, in special cel din activul imobilizat ce s-ar putea valorifica
pentru recuperarea datoriei.
b) Credite ipotecate printr-o valoare cum ar fi cladiri, terenuri, mijloace circulante etc., ce
pot fi convertite usor in lichiditati. Acest tip de creditare este redus, fiind caracteristic in special
intreprinderilor mici.
c) Credite de cash-flow, nu sunt garantate material, se acorda pe baza fundamentarii
solvabilitatii proiectului in cadrul studiului de fezabilitate, garantia restituirii creditului constituindo insusi obiectivul de investitii pentrucare se face imprumutul. Desi aceasta categorie de credit
prezinta riscul cel mai mare, ea este foarte frecventa, orice intreprindere putand sa primeasca un
imprumut daca dovedeste ca-l poate restitui, impreuna cu dobanda, la termenul stabilit.
Fondul APAPS, care reprezinta statul ca proprietar al partii din capitalul intreprinderilor de
stat acorda, de asemenea, imprumuturi in conditii benefice pentru intreprinderi, impunand o
dobanda foarte mica. Numeroase intreprinderi au primit asemenea credite pentru retehnologizare,
restructurare etc.
Bugetul de stat este sursa principala pentru finantarea investitiilor indomeniile de care
depinde dezvoltarea generala a tarii: imbunatatiri funciare, protectia mediului, obiective energetice,
industria mineritului, a petrolului, infrastructura pentru transporturi, obiective social culturale etc.
Posibilitatilede finantare a investitiilor de la buget sunt insa reduse.
5.2 Credite externe angajate pentru finantarea investitiilor
Restructurarea si adaptarea economiei la cerintele actuale ale pietei interne si conjuncturii
economice internationale, retehnologizarea agentilor economici viabili pentru cresterea
competitivitatii, necesita fonduri imense care nu se pot asigura din resurse interne.
Creditele externe sunt de mai multe feluri:
- credite guvernamentale care, desi sunt acordate de banci, au garantie guvernamentala in baza unei
conventii incheiate intre guvernul tarii care crediteaza si guvernul tarii beneficiare;
- credite bancare care se acorda de banci pe propriul risc;
- credite acordate de institutiile financiare internationale cum sunt: FMI, BERD, BIRD, BEI etc.
Creditele acordate de bancile din strainatate sunt, in general, garantii la importul utilajelor si
instalatiilor de productie, pe care le achizitioneaza agentii economici ce solicita creditul. Garantia
restituirii creditelor este prezentata in studiile de fezabilitate in care se demonstreaza solvabilitatea
proiectului. Creditele acordate de organismele financiare internationale pe termen mediu si lung nu
sunt garantate material, dar se afla sub incidenta unor masuri si restrictii de politica economica. In
acest context se incadreaza toate imprumuturile oferite tarii noastre de Banca Europeana pentru
Investitii, Fondul Monetar International, Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare etc.
Banca Europeana pentru Investitii

Actionarii bancii sunt statele membre, ale caror ministere de finante au constituit Consiliul
de Guvernatori ai BEI. Banca are misiunea de a favoriza realizarea obiectivelor Uniunii Europene
atat prin acordarea de resurse financiare pe termen lung pentru efectuarea unor investitii viabile, cat
si prin serviciile pe care le ofera pe linia evaluarii proiectelor. Pentru a-si atinge scopul, proiectele si
programele trebuie sa fie viabile in patru domenii esentiale: economic, tehnic, ecologic si financiar.
Fiecare proiect de investitii este evaluat si urmarit pana la atingerea scopului stabilit. Prin operatiile
de imprumut si capacitatea de a atrage si alti colaboratori financiari, BEI permite largirea sferei
posibilitatilor de finantare. Imprumuturile sale favorizeaza dezvoltarea pietelor financiare din
Uniunea Europeana. Imprumutul nu depaseste, in linii generale, 50% din costurile de investitii si
poate fi utilizat alaturi de subventiile nationale. BEI finanteaza investitii de mari dimensiuni
(pornind de la 25 milioane euro) prin imprumuturi individuale in colaborare cu initiatorul
proiectului. Proiectele de dimensiune medie si mica sunt sustinute indirect sau prin imprumutarea
bancilor care opereaza la nivel national sau regional.
Criteriile de aprobare a creditelor se refera la:
- investitiile se incadreaza in politicile Uniunii Europene;
- viabilitatea tehnica si financiara a proiectului de investitii;
- respectarea regulilor de protectie a mediului inconjurator;
- situatia financiara a initiatorului, perspectivele de cash-flow si garantiile oferite.
Durata imprumutului poate ajunge pana la 20 de ani si chiar mai mult in functie de tipul si
durata de viata tehnologica a proiectului. Scaderea rolului statului in dezvoltarea economica, odata
cu demararea procesului de privatizare, precum si deficitele bugetare ale multor tari, constituie
motivul pentru care bancile comerciale, institutiile financiare multilaterale (Banca Mondiala,
BERD), precum si agentiile de creditare se bazeaza din ce in ce mai putin pe garantiile date de stat
in sprijinul unor proiecte, fiind interesate mai mult de viabilitatea proiectului in cauza din punct de
vedere comercial si de structura sa solida din punct de vedere financiar.
Fondul Monetar International
Fondul Monetar International a fost creat in 1947, cu scopul de a ajuta la dezvoltarea
relatiilor economice internationale, prin facilitarea schimburilor valutare, echilibrarea si
armonizarea balantelor de plati externe si stabilireacursurilor valutare. Pe baza respectarii anumitor
reguli stabilite, FMI poate acorda credite membrilor sai pentru ca acestia sa depaseasca dificultatile
temporare ale balantei de plati, sa nu fie nevoiti sa apeleze la masuri restrictive sau discriminatorii
care sa aduca prejudicii altor tari. Acest program international se prezinta ca o institutie de asigurare
unde fiecare cotizeaza, dupa posibilitatile sale, pentru a beneficia de ajutoare substantiale. FMI
intervine, la solicitarea guvernului unei tari pentru ajustarea balantelor de plati si asigurarea
dezvoltarii prin mecanismele specifice de credit. Creditul acordat de FMI este guvernamental sau cu
garantie guvernamentala, chiar daca se acorda prin banci. Creditul este pe termen lung, conditionat
de angajarea tarilor imprumutate la indeplinirea anumitor obiective.