Industria alimentara s-a aflat la inceputul acestui an sub o avalansa de incidente neprevazute care au

determinat o scadere a consumului pe anumite categorii de produse. Carne etichetata incorect, lapte de
consum cu aflatoxina, peste congelat infestat, pericolul potential al unui nou val de gripa aviara, acestea
sunt doar o parte dintre problemele industriei alimentare romanesti din ultimele trei luni. Din cauza unei
mediatizari necorespunzatoare, informatiile au creat panica in randul consumatorilor si au produs
pagube substantiale producatorilor.

Dupa cateva saptamani de panica, in care fiecare producator era atent exclusiv la trasabilitatea
produselor ce purtau marca fabricii respective, asociatiile patronale si cele profesionale au demarat
adevarate campanii de informare pentru a convinge consumatorii ca alimentele ce ajung in rafturi sunt
sigure pentru consum.

Toti reprezentantii asociatiilor patronale sustin ca reglementarile aplicate in prezent pentru siguranta
alimentara pe lantul de productie asigura controlul si trasabilitatea produsului, de la producatorul de
furaje pana la produsul aflat pe raftul magazinelor.

Cu toate acestea, sistemul european de alerte pentru siguranta alimentara - RASFF (Rapid Alert System
for Food and Feed) - contine in medie 300- 350 de alerte lunare pentru produse care au ajuns sau
urmeaza sa ajunga pe rafturi. Optimistii ar spune ca asta demonstreaza ca sistemul functioneaza corect,
in timp ce pesimistii, impresionati de numarul destul de mare de alerte, ar spune ca exista un permanent
pericol ce planeaza asupra consumatorilor de produse alimentare, folosind numarul alertelor ca
argument.

Revista Piata si-a propus sa pastreze o atitudine echilibrata in aceasta privinta si sa analizeze punctele
critice de pe lantul alimentar, asa cum este el reglementat pe plan european si pe plan national in
prezent.

HACCP- Hazard analysis and critical control points este documentul care sta la baza reglementarilor
privind siguranta in industria alimentara europeana. HACCP este o formula de verificare succesiva a
punctelor critice pe lantul de productie cu scopul de a preveni interferenta cu factori externi ce pot

introduce in procesul de fabricatie factori chimici sau biologici cu efect negativ asupra sigurantei
alimentare. Acest document stabiliste necesarul minim de verificari pe lantul alimentar. In completarea
HACCP au fost emise la nivel European doua regulamente 852/2004 si 853/2004.

Regulamentul 852/2004 stabileste norme generale de igiena a produselor alimentare, precum si

proceduri de verificare a conformitatii cu aceste norme. In plus fata de aceste norme comune generale,
pentru anumite produse alimentare sunt necesare norme speciale de igiena. De exemplu, pentru
produsele de origine animala aceste norme sunt stabilite prin Regulamentul 853/2004.

Obiectivul principal al acestor norme generale si speciale de igiena este asigurarea unui nivel ridicat de
protectie a consumatorului, din punct de vedere al sigurantei alimentare. Totusi, normele generale si
speciale de igiena prevazute de HACCP si regulamentele 852/2004 si 853/2004 nu sunt suficiente si de
aceea acestea sunt completate cu norme specifice fiecarui tip de problema potentiala.

Prioritatea tuturor verigilor lantului de productie este pe de o parte biosecuritatea pentru prevenirea
contaminarii cu germeni patogeni (salmonella, gripa aviara sau boli care afecteaza starea de sanatate a
pasarilor), iar pe de alta parte prevenirea contaminarii produselor cu diferiti contaminanti chimici
(medicamente, micotoxine etc.) sau contaminanti fizici. Pentru supravegherea, prevenirea, controlul si
eradicarea bolilor la pasari, a celor transmisibile de la pasari la om, bunastarea pasarilor si protectia
mediului, sunt o serie de proceduri tehnice de prevenire si combatere prevazute intr-un set de acte
normative care completeaza normele generale si speciale.

De exemplu, pentru prevenirea salmonelozelor la pasari, opereaza Regulamentul 2160/2003 care

stabileste procedurile tehnice si specifice pentru prevenirea contaminarii pasarilor cu salmonella, dar si
masurile care se impun in cazul contaminarii accidentale a unui lot de pasari cu salmonella. Trebuie
mentionat aici ca in natura exista peste 2.500 serotipuri de salmonella, dar dintre acestea doar doua (S.
Enteritidis, S. Tphymurium) au o frecventa mai mare de transmitere si la om, adica produc toxiinfectii
alimentare.

Vaccinurile la pasari sunt obligatorii pentru anumite boli, cum sunt cele produse de anumite virusuri
(pseudopesta aviara, bronsita infectioasa, bursita infectioasa) si optionale pentru anumite boli produse
de anumite bacterii. Aplicarea optionala a vaccinurilor la pasari, de exemplu contra salmonelozelor, nu

scuteste operatorul economic si autoritatile de programul de autocontrol si controale oficiale pentru

boala respectiva, chiar daca efectivele au fost vaccinate. Vaccinarea in acest caz este o masura
suplimentara de prevenire a imbolnavirii pasarilor.

Planul de supraveghere pentru diferitele probleme care pot aparea are o componenta de autocontrol si
una de control oficial, care se efectueaza in functie de tipul de probleme si in functie de numarul de
pasari. Stabilirea numarului de probe pentru control se aproba de catre Comisia UE, in functie de
numarul de pasari din tara.

De exemplu, in anul 2012 s-a aprobat sa se analizeze peste 5.000 de probe pentru pesticide, metale
grele micotoxine si hormoni.

Metodele de analiza si control utilizate in laboratoarele de stat sunt recomandate si verificate anual de
catre Comisia Europeana. In luna februarie 2013, ANSVSA a fost auditata de catre Comisia Europeana si
rezultatele din anul 2012 au fost validate, nu s-au gasit limite de reziduuri depasite. Recoltarea probelor
pentru analize se face periodic, inopinat de catre reprezentantii ANSVSA.

Producatorii din lantul de productie integrata, pentru oua si carne, dispun de programe de calitate si
managementul calitatii in baza procedurilor HACCP si sunt autorizati pentru comert intracomunitar.

SIGURANTA ALIMENTARA ARE COSTURI DE 3-5% DIN COSTURILE PRODUSULUI

Supravegherea lantului de productie de la ferma la farfurie se face in baza Programului anual de

supraveghere, prevenire, control si eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la
om, protectia animalelor si protectia mediului si Programul de supraveghere si control in domeniul
sigurantei alimentelor. Ambele programe sunt cuprinse in Programul Strategic ANSVSA care este
aprobat anual prin HG. Tot pentru supravegherea lantului de productie ANSVSA a emis o serie de ordine
si regulamente ce trebuie respectate de toti operatorii economici: p Pentru depistarea reziduurilor de
antibiotice, dar si a altor reziduuri in carne opereaza Ordinul ANSVSA 95/2007. p Pentru depistarea
substantelor farmacologic active opereaza Regulamentul 37/2010. p Pentru depistarea pesticidelor in
carne opereaza Regulamentul 396/2007.

p Pentru depistarea diferitilor contaminanti si micotoxinelor in carne opereaza Regulamentul

1881/2006. Costurile implementarii Programelor sunt suportate de bugetul ANSVSA, operatorii
economici si partial din fonduri UE. Tarifele pentru toate operatiunile sunt stabilite tot prin HG-ul care
aproba programul strategic anual. Costurile implementarii programelor de siguranta alimentara ajung la
aproximativ 3 5% din costul produsului final expus in rafturile magazinelor.

Prin aplicarea acestor reglementari, autoritatile reusesc sa depisteze majoritatea problemelor ce apar pe
lantul alimentar si pot pune in pericol consumatorii. Exista insa un numar mic de incidente care scapa
supravegherii, iar punctele critice in care aceste incidente apar sunt trecute in infograficul acestui
articol. Le vom analiza pe fiecare, cu precizarea ca nu vor fi analizate in ordinea mentionata in infografic.
Iata de ce:

1. FURAJELE PENTRU ANIMALE

Problemele ridicate de calitatea furajelor pentru animale, accentuate in ultimul timp de scandalul
aflatoxinei M1, incep inca de la calitatea semintelor pentru cultivarea cerealelor si se regasesc pe tot
lantul, pana la depozitarea in silozuri. Tratarea semintelor pentru cerealele destinate furajelor este o
solutie, daca cel care depoziteaza aceste furaje recolteaza furaje provenind din acelasi tip de seminte. In
caz contrar, tratamentele aplicate semintelor cultivate pot genera reactii chimice ale furajelor provenind
dintr-un amestec diferit de seminte. Aceste reactii chimice secundare pot fi controlate si prevenite prin
prelevarea periodica a probelor din silozuri, dar aceste verificari sunt efectuate in anumite cazuri
sporadic, deoarece costurile in anumite cazuri nu mai sunt acoperite de pretul obtinut pe furaje. Un alt
element important sesizat de specialistii agronomi la silozurile din Statele Unite ale Amercii ar fi faptul
ca anumite bacterii se dezvolta pe arii restranse in cadrul silozului si nu pot fi identificate pe parcursul
depozitarii, ele devenind expansive intr-un interval de timp in care ar putea ajunge in interiorul fermelor
de animale, pentru a le asigura hrana.

2. FERMELE DE ANIMALE

Supuse de obicei unor controale riguroase pentru bunastarea si cresterea in conditii optime a
animalelor, fermele au inputuri care pot reprezenta pericole in lantul alimentar. Pe langa furaje, a caror
problematica am prezentat-o la punctul critic anterior, vaccinurile pot avea in anumite cazuri efecte
contra-re destinatiei lor si pot produce fisuri in lantul alimentar. Astfel, reglementarile prevad o serie de
vaccinuri obligatorii, dar si o lista de vaccinuri optionale pe care fiecare fermier le poate utiliza in caz de
nevoie pentru animalele din ferma. In 2003, in Franta si Belgia, un vaccin cu rol antiinflamator destinat

bovinelor a generat o tulpina ce a anulat efectul unor vaccinuri obligatorii, fapt ce a condus la
distrugerea a 11 ferme, cu un numar total de peste 28.000 de capete de bovine. Ca urmare a acestui
incident, au aparut cerinte suplimentare ale medicilor veterinari pentru explicitarea efectelor adverse
ale vaccinurilor destinate animalelor.

3. COLECTAREA PRODUSELOR DE LA PRODUCATORI INDIVIDUALI SAU FERME

Acest punct critic este considerat unul dintre cele mai periculoase pentru trasabilitatea lantului
alimentar. Deoarece numarul companiilor care fac colectarea este destul de mare, iar numarul
producatorilor individuali este si mai mare, riscurile privind infiltrarea factorilor biologici si chimici
externi sunt contracarate cu verificari ale fiecarui lot de produse ce ajunge la poarta procesatorilor. In
acest punct critic, riscurile apar atat la producatorul individual, cat si riscuri interne ale colectorului.
Aceste riscuri interne pot aparea ca urmare a intretinerii precare a vaselor de transport (in cazul laptelui)
sau ca urmare a transportului in conditii neconforme (absenta temporara a temperaturii controlate, ca
urmare a neglijentei).

4. ABATOARELE

Reprezinta zona cu risc de contaminare ridicat ca urmare a interferentei dintre producatorii industriali,
producatorii individuali si piata neagra (deghizata in producator individual). Riscurile pe aceasta zona au
ca numitor comun provenienta animalelor (sursa materiei prime) si certificatele sanitare care insotesc
animalul abatorizat.

5. PROCESATORII DE CARNE SI LAPTE

Considerate pana recent ca fiind cele mai sigure puncte de pe lantul alimentar, in care normele HACCP
sunt respectate cu strictete, companiile de procesare si-au dovedit vulnerabilitatile in recentele
scandaluri. Cheia acestor vulnerabilitati este factorul uman, cel care poate decide eronat si poate
influenta negativ tot lantul alimentar. Romania beneficiaza, in mare masura, de capacitati de productie
noi, cu tehnologii moderne ce usureaza verificarile si aplicarea standardelor privind siguranta
alimentara. Atunci cand, accidental, apar astfel de cazuri, ele sunt cauzate in proportie covarsitoare de
factorul uman.

6. RAFTURILE MAGAZINELOR

Cu exceptia hipermarketurilor, care dispun de generatoare proprii, orice magazin s-a confruntat cel
putin o data cu o intrerupere de curent pe durata mai multor ore. Ce se intampla insa in magazinele fara
personal pe timpul noptii, cand curentul se intrerupe 2-3 ore, produsele congelate se dezgheata, dar
pana dimineata la ora deschiderii sunt din nou congelate? Numai in 2012 inspectorii ANSVSA au retras
de pe piata peste 25 de tone de produse supuse deteriorarii prin recongelari succesive. In acest caz,
normele privind verificarea zilnica a produselor expuse in rafturi ar putea fi mai riguroase, deoarece
acum lipsesc cu desavarsire, iar intreruprea curentului este o scuza ce poate disculpa si un comerciant
rau intentionat, care cu buna stiinta comercializeaza produse refrigerate succesiv.

7. FACTORUL UMAN

Este cel care poate permite voluntar (si atunci se numeste frauda) sau involuntar (din greseala sau
omisiune) interferenta in lantul alimentar a unui factor extern ce poate ridica probleme de siguranta
alimentara. Am ales sa analizam mai intai punctele critice 7 (Factorul uman) si 8 (Piata neagra) deoarece
ambele se regasesc implicit si in alte puncte critice ale lantului de productie, de la ferma la farfurie.

Orice decizie sau actiune eronata a factorului uman implicat in lantul alimentar poate conduce la
gestionarea defectuoasa a riscurilor biologice, chimice si fizice. Factorul uman a fost cel care a stat la
baza scandalului legat de carnea de curcan in care au fost gasite urme de antibiotic. Specialistii ANSVSA
spun ca decizia de verificare trebuia sa vina inainte de sacrificarea animalelor si nu dupa ce carnea
acestora a intrat in procesare. Acesta ar fi fost, se pare, un caz de greseala prin omisiune, involuntara,
deoarece analizele ar fi fost comandate de aceeasi persoana care ar fi trebuit sa faca asta, dar ceva mai
devreme pe fluxul tehnologic, si nu dupa ce carnea de curcan ajunsese in depozitele frigorifice din
Germania. Un alt caz tipic de greseala prin omisiune a fost in cazul produselor lactate cu aflatoxina
ajunse pe rafturile magazinelor. In acest caz, aflatoxina a scapat neobservata prin toate filtrele de
control, de la producatorul de furaje, la ferma, la compania care a colectat laptele si apoi la procesator.

De cealalta parte, implicarea factorului uman in erori voluntare (fraude) a fost intalnita, conform
sistemului de alerte rapide RASFF si a presei germane, la producatorii de ambalaje din sticla, fiind de
notorietate scandalul legat de schimbarea duritatii ambalajului de la un lot la altul. Producatorul german

de ambalaje a realizat borcanele de sticla dintr-o compozitie ce nu asigura o duritate suficienta, iar la
ambalarea automata a produsului si aplicarea capacului robotul distrugea marginea borcanului de sticla,
fiind gasite astfel urme de cioburi in hrana destinata bebelusilor. Tot un caz de frauda, dar fara a ridica
problema sigurantei alimentare, a fost cel al etichetarii carnii de cal drept carne de vita, pentru a obtine
beneficii materiale suplimentare. In acest caz, siguranta alimentara nu a fost periclitata deoarece carnea
de cal nu prezinta pericol suplimentar si este destinata consumului uman, dar dupa acelasi model ar
putea interveni in lantul alimentar, cu scopul de a fi procesate, si produse necomestibile.

8. PIATA NEAGRA

Piata neagra a produselor alimentare este considerata principalul factor extern ce intervine in
trasabilitatea lantului alimentar si principalul pericol la adresa sigurantei alimentare. Ilie Van,
presedintele Uniunii Nationale a Crescatorilor de Pasari din Romania (UNCPR) spune ca ...in conditiile in
care o mare parte din efectivele de pasari sunt in ferme de dimensiuni mici (gospodarii taranesti)
raspandite pe toata suprafata tarii in mediul rural, cu sistem de productie extensiva, toate masurile de
prevenire si supraveghere a sanatatii pasarilor din fermele de pasari profesionale se fac cu cheltuieli mai
mari. Datorita acestei situatii, masurile de biosecuritate in fermele profesionale, masurile in favoarea
bunastarii animalelor si controalele veterinare sunt mai exigente si mai costisitoare decat in alte state
membre UE, unde gospodaria taraneasca nu mai exista si toata aprovizionarea populatiei se face din
ferme profesionale. In Romania, productia din gospodariile taranesti reprezinta 17% din totalul carnii
consumate si este destinata autoconsumului. De altfel, cele mai sigure produse avicole sunt cele care
provin din lantul de productie industriala profesionala si nu cele care provin din ferme mici, arhaice,
greu de controlat si supravegheat. O situatie similara a reclamat si Dorin Cojocaru, presedintele
Asociatiei Patronale Romane din Industria Laptelui (APRIL), care afirma ca scandalul aflatoxinei a
indepartat consumatorii de rafturile magazinelor si i-a directionat catre piata neagra, deoarece nimeni
nu a explicat de la bun inceput ca aflatoxina provine din furaje, iar acele furaje pot fi consumate de
vacile din gospodariile taranesti. Verificarile inspectorilor ANSVSA si informarea precipitata asupra
pericolului reprezentat de aflatoxina M1 au determinat o scadere fara precedent a consumului de
produse lactate, pentru o scurta perioada de timp. Pai aerul din Bucuresti este mai toxic decat aflatoxina
prezenta in lapte! Dar lucrurile au fost in asa fel prezentate incat consumatorul a dat buzna sa cumpere
lapte de pe marginea drumului, fara sa stie daca laptele acela provine de la animale care au fost hranite
cu furaje fara aflatoxina. La randul lui, Sorin Minea, presedintele Federatiei Patronale Romane din
Industria Alimentara, spune ca reglementarile permisive in domeniul produselor traditionale sunt o
adevarata bomba pentru siguranta alimentara. Se permite comercializarea unor produse realizate in
conditii improprii pentru industria alimentara, in conditii precare de igiena in productie si depozitare.
Asta in timp ce producatorii industriali sunt asaltati de controale pentru siguranta alimentara. Nu spun si
ca o buna parte a acestor produse asazis traditionale respecta identic retete industriale, dar sunt
comercializate ca produs traditional. Probleme legate de insecuritatea alimentara generata de
produsele comercializate pe piata neagra, similare cu cele intalnite in industria produselor lactate,

industria carnii sau a preparatelor din carne, mai apar si in industria bauturilor alcoolice si in industria
tutunului.

Regulamentele europene sunt mult mai permisive decat ale noastre, dar mult mai stricte

In UE responsabilitatea este a producatorului, acolo nu se sta la discutii, producatorul stie ca daca

greseste dispare, i se inchide business-ul. Sistemele noastre funcioneaza destul de bine, ca ultima tara
intrata in UE, am fost o tara obedienta si ne-am supus regulilor. Dar la noi nu politica la nivel de
controale lasa de dorit, ci se pune problema unei politici de schimbare a mentalitaii, e o chestiune de
atitudine. Ar trebui sa se practice si la noi, ca in UE, inchiderea business-ului, fara interventii de salvare
din partea politicienilor sau a oficialitailor care au atribuii de control.

Sistemul de alerte rapide arata clar ca la nivelul Uniunii Europene problemele de securitate alimentara
sunt preponderent legate de produsele extracomunitare. Pe produse intracomunitare numarul alertelor
este mai mic, iar gravitatea lor minimala, ceea ce arata ca sistemul funcioneaza corect.

Pentru producatorii din Romania exista un plan de control analize fizico - chimice, iar daca producatorul
nu are laborator propriu atunci costurile se ridica la 3-4.000 de euro lunar.

Am lansat un proiect legislativ, este in dezbatere. Am propus Ministerului Agriculturii sa stabilim

standarde minimale de calitate pentru fiecare produs. Trebuie sa ridicam standardele de calitate pe
fiecare categorie de produs, si odata cu acesta va creste si gradul de securitate alimentara. In luna
aprilie, membrii APAR au avut posibilitatea sa propuna conditiile minimale pentru fiecare categorie de
produs.