EXCITABILITATEA

Prin excitabilitate se intelege capacitatea unei celule de a raspunde la un stimul cu intensitatea mai mare sau egala cu valoarea prag. Neuronii
comunica intre ei prin sinapse. Generarea unui potential de actiunea determina eliberearea de la nivelul butonilor terminali in fanta sinaptica a
neurotransmitatorului. Avesta se cupleaza la nivelul segmentului post-sinaptic, reprezentat mai ales de dendrite cu receptori specifici, determinand
deschiderea anumitor canale. In functie de tipul ionilor si de directia lor de deplasare la nivelul segmentului posti-sinaptic, poate fi generat un
potential post-sinaptic excitator sau inhibitor.

Pot. post-sinaptic excitator presupune in general deschiderea canalelor de Na. Potentialele sunt conduse la nivelul somei neuronului, dar
voltajul lor scade de-a lungul dendritelor. La niveului somei neuronului, potentialele post-sinaptic exctitatorii transmise de la mai multe
dendrite se pot suma, fenomen denumit SUMARE SPATIALA, acest fenomen generarea cresterea voltajului (potentialului) membranar.
Daca la nivelul unei dendrite sunt generate rapid potentiale post-sinaptice excitatorii acestea se pot suma, fenomen denumit SUMATIE
TEMPORALA, generand un potential post-sinaptic excitator mai mare.
Pot. post-sinaptic inhibior presupune fie deschiderea canalelor de K, fie deschiderea celor de Cl

Potentialul membranar de repaus variatia intre -60mV si -80 mV in functie de tipul neuronului.
Depasirea pragului, determina declansarea pot de actiune, se deschid canale de Na voltaj-dependente, se produce un influx de sarcini pozitive,
potentialul membranar atingand valori intre +10 si +40 mV. Se inchid canalele de Na. Aceasta este faza de depolarizare.
Faza de repolarizare presupune scaderea potentialului membranar in urma deschiderii canalelor de K (canale de K voltaj-dependente, canale de K
cu rectificare intarziata spre exterior). Uneori, in etapa de repolarizare, apare si un curent rapid de Ca care poate creste durata potentialului de
actiune.
In continuare PA, este transmis de-a lungul axonului. Conducerea este saltatorie daca axonul este mielinizat. In periferie, teaca de mielina este
produsa de cel Schwan, care minimizeaza un sg segment de la un sg axon. Mielina este o substanta izolanta, iar segm nemielinizate in periferie au
lungimi cuprinse intre 0.2-2 mm. Intre aceste segmente,e exista zone nemielinizate denumite noduri Ranveir, a caror lungime e de aprox in 1 nm.
La nivelul nodurilor, exista un numar mare de canale de Na. Conducerea poate fi si din aproape in aproape in cadrul axonilor nemielinizati.
Un PA este format din: faza de depolarizare, faza de repolarizare, faza de posthiperpolaritate.
Faza de depolarizare+cea de repolarizare=1-2 ms.
Clasificarea axonilor:
1.
2.
3.
4.
5.
6.

Axonii Aalfa, reprezentat de axonii de la proprioceptorii din muschii scheletici, dar si axonii motori catre m.scheletici. Diametrul 10-20 qm,
iar viteza de conducere este de 80-120 m/s.
Axonii Abeta, de la mecanoreceptorii din piele, viteza de conducere 35-75 m/s diam 6-12qm
Axonii Agama, catre fibrele intrafusale, diam 3-6 qm, viteza 12-30 m/s
Axonii Adelta, de la receptorii de durere si temperatura, diam 1-5 qm, viteza 5-30 m/s
Axonii B=axon pregg din SNV, diam < 3 qm, viteza<3-15 m/s
Axonii C=receptori pt temperatura si durere, diam=0.2-1.5 qm, viteza=0.5-2.05 m/s

SISTEMUL MUSCULAR
Celula musculara reprezinta cea mai mica unitate celulara contractila a m.scheletic.
Caract: sarcolema si sarcoplasma (cu numeroase mitocondrii si miofibrile)
Miofibrilele sunt elemente cilindrice, dispuse paralel, fiecare dintre ele fiind formate din unitati contractile, dispuse longitudinal, numite sarcomere.
Sarcomerul este cea mai mica unitate contractila structurala, cuprinsa intre doua linii Z. Sarcomerul este format din miofilamente contractile. Exista
doua tipuri de miofilamente: de miozina si de actina.
1.

2.

Filamentele de miozinta sunt formate din aproximativ 200 de molecule de miozina II, fiecare molecula de miozina II e formata din 2
trimeri. Fiecare trimer e format dintr-un lant greu (alc din cap, regiune balama, coada) si doua lanturi usoare. La nivelul capului se gasesc
doua situsuri: 1 pt ATP si unul pt actina. Lanturile usoare sunt: ALKALI (rol stabilizator pentru capul de miozina) si REGLATOR (are actiune
reglatoare asupra activitatii APT-azice a capului de miozina)
Filamentele de actina, format din: polimerul de actina G (format din molecule de actina F, care sunt dispuse in alfa-helix. La nivelul
fiecarei molecula de actina G se afla cate un situs pt legarea miozinei), tropomiozina (format din 2 molecule de tropomiozina, dispuse in

alfa-helix, acest filament acopera situsurile pt miozina de la nivelul actinei), sistemul troponimelor (T-legata de tropomiozina, I-legata de
actina, rol inhibator asupra contractiei, C-la nivelul ei se leaga Ca2+)
Sarcomerul este format din:
-

Doua jumatati de benzi clare (izotrope)-formate numai din actina

Central, o banda intunecata (anizotropa)=aceasta e formata la periferie dintr-o regiune mai intunecata, la nivelul careia se suprapun
filamente de actina si miozina, si central, dintr-o regiune mai deschisa, numita banda H. In centrul benzii H se afla banda M, care cont
liniile M.

Jonctiunea neuro-musculara
Celulele musculare scheletice sunt inervate de axonii motoneuronilor care provin din coarnele anter MS. Jonctiunea NM are 3 segmente:
presinaptic, fanta sinaptica, postsinaptic.
Segmentul presinaptic=propagarea PA la nivelul axonilor determina
deschiderea canalelor de Ca si cresterea concentratiei de Ca2+ in citoplasma. Acest lucru determina fuzionarea veziculelor neurotrans. cu
membrana presinaptica si eliberarea neurotransm in fanta sinaptica. In acest caz, NT este acetilcolina.
Fanta sinaptica=la acest nivel, acetilcolina poate urma doua cai: prima cale traverseaza spatiul sinaptic si se cupleaza cu receptori specifici atasati
canalelor cationice la nivelul membranei postsinaptice. A doua cale pe care o poate urma acetilcolina este degradarea ei de catre
acetilcolinesteraza la ionul acetat si coline.
Segmentul postsinaptic=legarea acetilcolinei la receptorii specifici, determina deschiderea canalelor cationici si un influx in principal de Na.
Patrunderea sarcinilor pozitive, determina cresterea voltajului membranar in acea regiune si aparitia unui potential local de placa.
Prin sumarea pot locale de placa se poate declansa un PA care se propaga de-a lungul sarcolemei si determina activarea canalelor de
calciu=dihidropiridinice (DHP). Canalele DHP sunt cuplate mecanic cu canalele de Ca ryanodirice, care se gasesc la nivelul RS. Activarea canalelor de
Ca DHP, determina modificari conformationale la nivelul canalelor ryanodinice, determina deschiderea acestora si eliberarea unei cantit mari de Ca
in citoplasma. Calciul se cupleaza cu troponima C, care sufera o serie de modificari conformatonale si care determina desprinderea troponinei I si
de la nivelul actinei si o modificare conformationala la nivelul troponinei T, care detaseaza tropomiozina de pe situsurile pt miozina de la nivelul
actinei. Miozina este deplasata in santul alfa-helixului.
Etapele contractiei
1.Fixarea ATP-ului= ATP-ul este fixat la nivelul capului de miozina si acest lucru determina desfacerea legaturilor dintre actina si miozina si relaxarea
musculara.
2.Hidroliza ATP=la nivelul capului de miozina, ATP-ul este desfacut in ADP si fosfat, acestia ramanand atasati la capul de miozina. Tot acum se
schimba orientarea capului de miozina fata de filamentele de actina la 90 de grade. Capul de miozina se aseaza in fata unui nou monomer de
actina.
3.Formarea legaturii intre actina-miozina=acum se formeaza o legatura intre miozina si noul monomer de actina
4.Desprinderea fosfatului=desprinderea P de la nivelul capului de miozina, determina modificarea unghiului dintre capul de miozina si actina la 45
de grade, tractionarea catre interiorul sarcomerului a filamentului de actina generarea fortei si a miscarii.
5.Detasarea ADP-ului=detasarea de la nivelul capului de miozina, determina rigidizarea leg dintre actina si miozina in aceasta pozitie
Relaxarea
Se produce cand scade concentratia de Ca la nivelul citoplasmei prin doua mecanisme: 1.activarea ATP-azei de Ca de la nivelul RS si introducerea Ca
in reticul. La acest nivel, Ca este legat de calsechestrina si calreticulina. 2.Ca este scos in exteriorul celulei prin activarea ATP-azei de Ca si a
transportorului Na Ca.
Unitatea motorie=totalitatea fibrelor musculare scheletice, inervate de un motoneuron. Ea poate fi: mare, mica, intermediara.
Unitatile motorii mici contin 3-5 f.m.s. si sunt implicate/se gasesc in musculatura care executa miscari fine, precise (m. laringelui). Unit motorii mari
contin cateva sute f.m. si se gasesc in m. care executa miscari grosiere (m. posturali). Nr mediu de fms/unitate motorie =100.
Forta musculara poate fi crescuta prin doua mecanisme principale: 1. Sumare de UM 2. Sumare de frecv.

Sumarea de UM -> motoneuronii mici inerveaza UM mici si sunt cei mai excitabili. Motoneuronii mari, inerv UM mari si sunt mai putin excitabili.
Pentru cresterea fortei muscularea sunt activare UM din ce in ce mai mari, iar acest principiu se numesc principiul marimii.
Sumarea de frecventa -> contractie unica a musculaturii scheletale se num. secusa. Prin cresterea frecventei de contractie se obtin forte de
contractie din ce in ce mai mari. Daca se creste in continuare frecventa se atinge un platou, la nivelul caruia se mai disting inca secusele, fenomen
denumit tentanizare incompleta. Daca se creste in continuare frecventa se ajunge la un platou la nivelul caruia nu se mai deosebesc secusele,
fenomen denumit tetanizare completa.
Frecv de stimulare pt obt secuselor= 5Hz. Frecv de obt sumatiei de frecv= 10Hz. Frecv pt obtinerea tetanusului incomplet=25Hz. Frecv pt obtinerea
tetanusului complet=50Hz.
In functie de caracteristicile prezente, exista mai multe tipuri de f.m.s:
-f.m.lente (fibre de tip 1)=prezenta unei cantit mari de mioglobina, da culoarea rosie acestor fibre; prezenta unei cantit mici de glicogen, prezenta
unei cantit mici de enzime glicolitice; prezenta unei vascularizatii bogate; prezenta a numeroase mitocondrii, fibre rezistente la oboseala, iar
metabolismul se bazeaza pe reactii oxidative
-f.m.rapide (fibre de tip 2a)=rezistente la oboseala, prezinta o cantit mare de mioglobina=>aspect rosu, cantitat mare de glicogen, prezinta
numeroase enzime glicolitice, prezinta numeroase mitocondrii, numeroase enzime implicate in procese oxidative, rezistente la oboseala,
metabolismul se bazeaza pe procese oxidative.
-f.m.rapide (fibre de tip 2b)=nerezistente la obosela, prezinta o cantitate scazuta de mioglobina=>aspect deschis; denumite si fibre albe,
cantitate>de glicogen, <mitocondrii, > enz glicolitice, < enz implicate in provese oxidative, metabolismul lor se bazeaza pe reac de tip glicolitic.
Oboseala musculara
Prin oboseala musculara se intelege incapacitatea de a mentine F dezvolatata initial, precum si viteza de formare si de desfacere a puntilro
actinomiozinice. In timpul oboselii musculare scade viteza de eliberare si de recaptare a Ca in RS. In functie de nivelul la care se instaleaza
mecanismele implicate, oboseala musculara poate fi centrala si periferica. Cea centrala se refera la scaderea sensibilitatii receptorilor periferici si a
motoneuronilor alfa si beta. De asemenea, un alt mecanism este demotivarea (ex. Atletii cu experienta fac o serie de sarcini repetitive fara de
motivare, la atletii tineri, efectuarea unor sarcini repetitive fara aparitia motivarii=>demotivare=>renuntare).
Oboseala periferica
Poate aparea in situatiile:
i.

Stimularea s-a facut cu frecventa mare, rezulta ca scade initierea si transmiterea PA la nivel membranar. In aceasta situatie, creste
influxul de Na la nivel celular rezulta cresterea potentialului membranar de repaus => PA sunt generate si transmise mai greu. Pentru
acest tip de stimulare sunt afectate mai ales fibrele albe, iar refacerea resurselor se realizeaza in aprox 30 min.
Stimularea la frecevente moderate=in aceasta situatie este afectata eliberarea si recaptarea Ca in RS. Pt acest tip de stimulare sunt
afecate fibre rosii, iar refacerea se realizeaza in timp de cateva ore. A) scaderea resurselor energetice=scade concentratia de Atp => scade
activitatea pompelor ATP-azice si scaderea usoara a canalelor ryanodinice de la nivelul RS. Glicogenul este imporatant pentru generarea
unui efort maximal dar pe termen scurt, dar poate fi important si pentru atletii care efectueaza curse de durata mai mare. Acestia au
inaite de cursa, o dieta bogata in glucide=>asigura cantitatea optima de glicogen si efectueaza o serie de ecercitii care stimuleaza
exprimarea enzimelor implicate in procesele de aerobioza. In timpul cursei, depozitele de glicogen sunt folosite pentru sprinturi. B)
Acumularea de metaboliti=ac lactic, cedeaza un proton si creste astfel concentratia de protoni. Protonii determina inhibarea activ ATPazice, scaderea legarii Ca 2+ de tropamina C si scaderea formarii puntilor actomiozinice.

ii.

Reflexul osteo-tendinos
La baza actului reflex, se afla arcul reflex, format din R-cale aferenta-CN-cale eferenta-E. Reflexele sunt testate cu ajutorul ciocanului de reflexe si
intotdeauna, tendonul trebuie sa fie in extensie, m. relaxat, iar rezultatul este contractia muschiului.
1.
2.
3.

Reflexul patelar=centrul nervos e localizat la nivelul L2-L4, pozitia este picior peste picior sau pozitie sezanda pe masa, cu gamba si
piciorul in aer. Se percuta tendonul patelar, rezultat extensia gambei pe coapsa.
Reflexul bicipital=CN e localizat la nivelul C5-C6, pozitia de examinare este cu antebratul usor flectat pe brat, se percuta tendonul si
rezulta flexia antebr pe brat
Reflexul tricipital=CN locali la nivelul C7-C8, pozitia de exam este cu antebr in unghi de 90 grade fata de br, se percuta tendonul deasupra
olecranului si rezulta extensia antebr pe br

4.

Reflexul ahilean=CN localiz in S1-S2, pozitia de examinare este in genunchi, pe scaun, se percuta tendonul si se obtine flexia plantara a
piciorului.

ELECTROENCEFALOGRAFIA
EEG reprezinta tehnica de inregistrare a diferentelor de potential electric care apar la nivelul SC. In acest caz, electrozii sunt plasati la nivelul
scalpului. Aceste diferente de potential, apar datorita potentialului postisinaptic mai ales de la nivelul denditelor nuronilor piramidali. Daca
electrozii sunt plasati la supraf SC, tehnica se num electrocorticograma.
Traseul inregistrat cu aspect sinusoidal, in functie de frecventa cu care sunt generate undele, acestea se impart in: unde delta (0-4 Hz), unde tetha
(4-8 Hz), unde alfa (8-13 Hz), unde beta (>13 Hz). Undele alfa: inregistrate mai ales in reg posterioara, au aspect sinusoid, se inregistreaza in
perioada de veghe, relaxare, stadiul 1 somn, intrerupte de deschiderea ochilor, de calcule mentale, frecventa de 8-13 Hz, sunt concentrate intr-un
fus. Unde beta: caracterizeaza starea de veghe activa. Unde theta: caracterizeaza stadiul de somn 3. Unde delta: se inregistreaza in stadiile de somn
3 si 4, amplitudine mare, frecventa scazuta.
Inregistrarea se face cu ajutorul unui aparat, numit EEG (alc din electrozi cu mediu conductor, amplificator cu filtru, dispozitiv de inregistrare,
convertor-analog-digital). Inregistrarile pot prezenta o serie de artefacte care pot fi din vina pacientului: puls, miscarea ochilor, transpiratie.
Aplicatii: identificarea descarcarilor epileptice, supravegherea activitatii cerebrale, localizarea tumorilor cerebrale, traumatisme cerebrale.
Somnul-categorii: REM, non-REM (1, 2, 3, 4)
Stadiul 1=frecv mixte, apar unde alfa<50%, dar si unde ascutite de vortex, a caror amplitudine poate ajunge la 200 qV; pot fi prezente miscari lente
ale globilor ocular; nivel scazut al electromiogramei
Stadiul 2=prezenta fusurilor de somn si a complexelor K si absenta undelor lente; complexele K sunt reprezentate de o unda negativa ascutita si una
pozitiva mai lenta; fusurile de somn au frecventa cuprina intre 12-14 Hz, fusurile de somn si complexele K dureaza minim 0.5 sec. Daca intervalul
dintre 2 fusuri de somn sau complexe K este mai mic de 3 minute si nu apar miscari musculare atunci se considera stadiul 2
Stadiul 3=20-50 unde cu frecva< 2Hz si amplitudini >75 qV; pot fi prezente fusurile de somn si compl k
Stadiul 4=se caracterizeaza prin >50% a undelor cu frecv < 2Hz si amplitudini >75 qV; pot fi prezente fusurile de somn si complex K
Somnul REM=prezinta unde cu frecvente mixte si voltaj scazut, asem stadiului 1. EMG e la un nivel scazut si rezulta miscari rapide ale globilor
oculari
APARATUL CARDIOVASCULAR
Centrii de automatism la nivelul inimi umanii sunt nodulul sino-atrial, nodulul atrio-ventricular si sistem H-P. Nodulul sino-atrial localizat in Ad pe
peretele posterior, in apropierea orificiului de deschidere al VCS. Nod SA e alc din cel de tip P (celule dotate cu automatism), cel intermediare,
miocite atrale. Nodulul SA este centrul care conduce cordul, descarcand cu frecventa cea mai mare. In c.n 75b/min. Nodulul AV localizat in septul
interatrial, in partea inferioara a acestuia, in apropierea orificiului de deschidere a sinusului coronar, la nivelul Ad. Nodulul AV e alc din celule de tip
P, celule intermediare miocite atriale si celule de tip Purkinje. Nodulul AV functioneaza in mod normal ca si cale de conducere si-si pastreaza
proprietatea de automatism in stare latenta, isi exercita aveasta proprietate cand NSA descarca cu frecv<40 b/min. Frecventa cu care descarca NAV
este de 35-40 b/min (ritm nodal, jonctional). NAV induce o intarziere in propagarea impulsului ce permite succesiunea sistolei ventriculare dupa
cea atriala. Intarzierea e de 0,1 s. Intre NSA si NAV au fost descrise cai de conducere denumite fascicul anterior, mijlociu si posterior. De la nivelul
fasc posterior se desprinde bandeleta Bachman, care merge catre As. Sistemul His-Purkinje=fasciculul His se impare in ram dr si ram stg, iar ramul
stg la randul lui se imparte in ram poster si ram anter. In mod normal FS si RP, functioneaza ca si cale de conducere. Daca este intrerupta,
conducerea intre A si V, SHP isi poate exercita functia de automatism. Frecventa cu care descarca este de 25-35 b/min (ritm ilio-ventricular).
Fiziologul german Stanius a efectuat o serie de experimente, care pun in evidenta centrii de automatism la nivelul cordului de braoasca. Ligatura nr
1=se plaseaza o ligatura intre sinusul venos si cele doua atrii. Rezultatele: sinusul venos se contracta sub infl gg Remack, iar atriile si ventriculele se
opresc, aflandu-se sub influentea inhibitaore a gg Ludwik. Ligatura nr2=in cond mentinerii primei ligaturi, se plaseaza o a doua ligatura intre A si V.
Rezultat: sinusul venos se contracta sub infl gg Remack, atriile se opresc, iar ventriculii incep sa se contracte sub actiunea gg Bidder. Ligatura nr 3=in
cond mentinerii celei de a doua legaturi, se desface prima legatura. Rezultat: sinusul venos si cele doua A se contracta sub influenta gg Remack, iar
ventriculii se contracta sub influenta gg Bidder. Experimentul pune in evidenta centrii de automatism la nivelul cordului de braoasca. Experiment
posibil datorita lipsei circulatiei coronariene a cordului de broasca.
Potentialul de actiune de la nivelul celulelor P din NSA

Potentialul membranar al acestor celule variaza de la -60 la -40 mV, datorita modului de functionare ale acanalelor din membrana acestor celule.
Aceasta etapa se numeste faza 4, sau depolarizarea lenta diastolica. Canalele implicate in aceasta etapa sunt:
1.
2.

Canale cationice neselctive, activate de hiperpolarizare cu potri care sunt controlate de nucetidele ciclice. Prin aceste canale trece o
cantitate mare de Na, care determ cresterea potentialului membranar.
Canale de Ca2+ de tip T. Aceste canale se deschid in ultima 1/3 a de polarizarii lente diastolice. Se realizeaza un influx de Ca+2 care creste
viteza de depolarizare. Faza 0 (depolarizarea) se realizeaza prin deschiderea canalelor de Ca2+ de tip L. Se realizeaza un influx de ioni de
Ca2+, iar pot membranar creste, depasind valoarea de 0mV. Urmatoarea etapa e faza 3 (repolarizarea)=potentialul membranar scade la 60mV prin deschderea canalelor de K (cel mai important canal de K raman cele controlate de acetilcolina)

PA la nivelul celulei musculare ventriculare

Prima faza este faza 4 (de repaus) in care functioneaza ATP-aza de NaK si un tip special de canale de K, denumite inward rectifier. IN aceasta etapa
pot membr are val de -85 mV. Urmeaza apoi faza 0 (depolarizarea)=in aceasta etapa potentialul creste rapid de la -85 la +20 mV. Propagarea unui
PA determina deschdiderea canalelor de Na, voltraj dependente si un influx mare de Na care determina cresterea potentialelor membranare.
Urmeaza Faza 1, acum are loc scaderea pot membr de la 20 la 0 mV. Acest lucru se produce datorita deschiderii unui tip special de canale de K,
denumite canale tranzitorii si a unor canale de Cl, prin care are loc influxul de Cl. Urmatoarea faza e Faza 2, in care PA ramane in apropierea valorii
de 0, aceasta etapa numindu-se si platou. Acum se deschid canale de Ca2+ de tip L, dar si canale de K. Exista 2 tipuri orincipale de canale de K care
functioneaza acum: canale de K rapide si canalae de K lente. Urmatoarea este faza 3 (repolarizarea)=acum pot membranar scade de la 0 la -85 mV.
Acest lucru este posibil datorita: 1. Deschiderii canalelor de K 2. Functionarii ATP-azei Na/K 3. Functionarii ATP-azei de Ca 2+ 4. Functionarii
transportorului de Na/Ca2+.
Inexcitabilitatea periodica a cordului
Cordul este total inexcitabil in sistola, dar poate fi excitat in diastola. Daca un PA se propaga in sistola, nu se obtine un raspuns contractil. Daca se
propaga in diastola rezulta raspuns contractil. Daca se propaga in diastola rezulta extrasistola. Fiecare extrasistola e urmata de o pauza mai
lunga=pauza compensatorie. Prin perioada refractara absoluta se intelege, perioada in care miocardul e inexcitabil, indiferent de intensitatea
stimulului. Perioada refractara absoluta corespunde fazei 0, fazei 1, fazei 2 si o treime din faza 3 a PA de la nivelul cel musc cardiace. In prima
jumatate a celei de a doua treimi corespunzatoare unei perioada in care daca se aplica un stimul supraliminar se obtine o contractie miocardica
localizata. In perioada refractara relativa, cea de a doua jumatate a celei de a doua treimi, daca se aplica un stimul supralimiar, se obtine un
raspuns contractil propagat. In ultima treime, daca se aplica un stimul suprliminar se obtine un raspuns muscular propagat. Aceasta perioada se
numeste de hiperexcitabilitate. Aparitia avestor perioade se datoreaza modului de functionare al canalelor existente in membrana celulelor
musculare cardiace.
Ciclul cardiac
Prin ciclu cardiac se intelege totalitatea evenimentelor contractile si de relaxare, care apar dupa generarea si propagarea unui PA. Pentru etajul
atrial, exista o sistola si o diastola, la fel ca pentru etajul ventricular
Celula musculara cardiaca=striata, cu un singur nucleu, aspect striat dat de modaliltatea de aranjare a miofilamentelor, sarcomerul reprezinta
unitatea contractila si structurala a miofibrilei, unite prin desmozomi=>asigura functionarea musculaturii ca un sincitiu
Miofilamente=groase (reprezentate de cele de miozina, formate din molecule de miozina, fiecare fiind formata din doi heterotrimeri) si subtiri
(formate din molecule de actina F (fibrilar)-ce sunt formate din molecule de actina G)
Moleculele de tropomiozina, sistemul troponinelor (T, C, I)
Contractia la nivelul celulei musculare cardiace
Celula musculara cardiaca depinde pentru contractie de calciul care intra din exteriorul celulei. Spre deosebire de cel musc scheletica care nu
depinde pentru contractie de calciul din afara celulei. Forta musculara dezvoltata depinde de nr puntilor acto-miozinice. Aceasta forta se dezvolta
treptata. Propagarea unui PA determina deschiderea canalelor de Ca2+DHP si patrunderea in celula a unei cantitati mari de Ca. In continuare, sunt
activate canale de Ca, de tip ryanodinic, de la nivelul RS si e eliberata o cantitate si mai mare de Ca. Acest fenomen se numeste calciu cheama
calciu. Spre deosebire de cel msc striata, la nivelul celulei musculare cardiace, se gaseste un sistem de tuburi T, foarte bine dezvoltat, acest lucru
permite un contact mai bun cu mediul extracelular. Spre deosebire de cel musc scheletice, la nivelul cel musc cardaiace, exista o organizare in
traida a RS si a tubilor T, spre deosbire de cel musc striata, unde dispozitia este in driade. La nivelul celulei musculare cardiace, etapele contractiei
sunt asemanatoare cu cele de la nivelul cel musc scheletice. Durata medie a unui ciclu cardiac este de 0.8 secunde, insa, durata unui ciclu cardiac
depinde de frecventa de descarcare a stimulilor de la nivelul nodulului SA.

Sistola atriala=0.1 s. In timpul acesteia se introduce aprox 25% din cantitatea de sange in ventricul. SA este importanta pt repaus, dar si mai
importanta pentru perioada de activitate. Persoanele care prez fibrilatie atriala (o patologie in care se descarca stimuli multipli de la nivelul
focarelor ectopice si in care peretele atrial tremura dar nu se contracta) nu se pot adapta la efort. Stimulul generat la nivelul NSA este transmis la
NAV, iar de acolo la FH si retelei P si apoi la nivelul miocardului ventricular.
Diastola atriala=perioada in care atriile se umplu cu sange de la nivelul marilor trunchiuri venoase. Dureaza aprox 0.7s
Sistola ventriculara=are urmatoarele etape:
1.
2.

Faza de contractie izovolumetrica (=0.5s) nu presupune o contractie izometrica la nivelul fibrelor musculaturii cardiace. Contractia Vs are
un aspect de torsiune, in timp ce contractia Vd are aspect in feoale de fierarie, cand bombeaza regiunea mediana
Perioada de ejectie-cuprinde ejectia rapida si ejectia lenta

Diasola ventriculara
1.
2.

3.

Prima etapa dureaza 0.04 s. In aceasta etapa, o parte din sange se reintoarce vatre ventriculi, inchizand valvele aortica si pulmonara.
Etapa de relaxare izovolumetrica (0.06 s) aceasta perioada se caracterizeaza prin scaderea presiunii intraventriculare prin 2 mecanisme:
relaxarea musculaturii ventriculare-proces activ-consuma ATP si revenirea structurilor a caror forma au fost modificare, catre
dimensiunile initiale
Perioada de umplere, cu etapele de umplere pasiva (rapida si lenta) si activa.

ZGOMOTELE CARDIACE
Sunt fiziologice si patologice.
In cursul activitatii cardiace sunt generate o serie de zgomote, a caror succesiune in timp constituie revolutia cardiaca stetacustica. ZC sunt
principale 1 si 2 si secundare 3 si 5. Fiecare ZC se caracterizeaza prin durata, frecventa, intensitate, timbru. La generarea ZC, iau parte patru
componente: valvulara, musculara, sanguina, vasculara.
ZC 1
Sistolic, 0,12-01.15 secunde, frecv 30-40 Hz, tonalitate joasa
Componente 1. Vibratia peretelui ventricular in timpul contractiei izovolumetrice 2. Inchiderea valvelor mitrala si tricuspida si deschiderea valvelor
sigmoide 3. Accelerarea brusca a coloanei de sange in timpul ejectiei rapide 4. Vibratia peretilor arterelor mari.
Deoarece intre inchiderea mitralei si tricuspidei exista un interval minim de 0.01-0.02 secunde, cele doua compomenente nu se percep separate, se
spune ca ZC 1 nu e dedublat fiziologic. In conditii patologice, poate creste intervalul dintre cele doua componente si atunci ele se percep separat. O
astfel de situatie este blocul de ramura dreapta, in care conducerea este intrerupta la nivelul ramului drept al fasculului His iar depolarizarea ventr
dr se face pe alte cai=>tricuspida se inchide mai tarziu
Cresterea intensitatii ZC 1: cauze extracard (dimensiunea peretelui toracic, hipoponderali), cauze intracard (tahicardie, stenoza mitrala). Scaderea
intensitatii ZC 1: cauze extracard (obezitate, emfizem pulmonar, pericardita), cauze intracard (bradicardia, miopatia, infarct miocardic acut).
Intensitatea ZC1, depinde de distanta la care cuspele valvelor AV se afla fata de inelul valcular. Daca ele sunt departate, atunci zgomotul produs
este puternic, iar daca sunt apropiate, zgomotul produs e surd. In tahicardie, se produc zgomote puternice, iar in bradicardie se produc zgomote
surde.
ZC 2
Diastolic, 0.08-0.10 s, frecv 50-70 Hz, tonalitate inalta
Componente: 1. Vibratia de relaxare a m ventricular 2. Inchiderea valvelor aortice si pulm 3.deschiderea valvelor tricuspida si mitrala 4.decelerarea
vitezei de scurgere a col de sange din a aorta si a pulmonara
ZC 2 este un zgomot dedublat fiziologic in inspir, pt ca intre inchiderea valvei aortice si a celei pulm, exista un interval >0.12 s
Inspir 1. (pe inima dreapta): scade presiunea intratoracica=>scade pres Ad=>creste intoarcerea venoasa in Ad=>creste volumul de sange in Ad=>se
prelungeste sistola Vd=>valva pulmonara se inchide mai tarziu 2. (pe inima stanga): scade presiunea intratoracica=>destinderea vaselor
pulmonare=>sangele e retinut in patul vascular pulmonar=>scade intaorcerea in As prin venele pulmonare=>scade volumul de sange din As=>se
scurteaza sistola Vs iar valva aortica se inchide mai repede

Expir, fenomenele se petrec invers

ZC 3
Prodiastolic, 0.02-0.04 sec, tonalitate joasa, in prima 1/3 a diastolei, mecanism: inducerea de vibr in cordajele tendinoase si peretii ventr de catre
patrunderea sangelui cu viteza in ventricul in timpul umplerii ventriculare rapide. Adesea e inregistrat pe fonocardiograma. Semnificatia auscultarii,
diferita in functie de contextul clinic: fiziologic la copil, tineri, sportivi, si semnifica un jet de sange rapid; patologic apare dupa 35 ani si indica o
scadere a compliantei ventr. Genereaza un ritm in 3 timpi, denumit Galop Protodiastolic
ZC 4
0.04-0.10 secunde, tonalitate joasa, localizat in presistola=>telediastola, mecanism: producerea de vibratii de catre sangele introdus in ventricul in
timpul sistolei atriale. Se considera fiziologic la varstnici, la care apare scaderea compliantei ventriculare si la persoanele care au perete toracic
subtire.
Focare de auscultatie=zone in care sunt percepute mai bine ZC. Exista 4 focare de auscultatie: 1. Mitral (sp 5 i.c. stg linie medioclaviculara) 2.
Tricuspidian (sp 4 ic dr, parasternal) 3. Aortic (sp 2,ic dr parasternal) 4. Pulmonar (sp 2 ic stg parasternal)
MECANOGRAMA
Inregistrarile evenimentelor care apar datorita activ mecanice a cordului.
Jugulograma=inregistrarea variatilor de pres dar si de volum venos la nivelul v. Jugulare interne. Elementele jugulogramei: 1. Unda a=coresp sistolei
atriale. In timpul sist atr., scaderea dimensiunii cavit atriale determina stagnarea unui anumit volum de sange la nivelul venelor=>presiunea si
distensia acestora. Distensia in Ad in timpul sistolei e de 4-5 mmHg. Este unda cea mai mare, iar pacientii cu fibrilatii atrile nu prezinta unda a. 2.
Panta x (a.v.)=apare datorita relaxarii musc Ad=>cresterea vol cavit, favorizand acomodarea sangelui si scaderea presiunii la nivelul v. Jug. Int. 3.
Unda c=coresp perioadei de contractie izovol a Vd cand planseul atrio-ventr bombeaza in cavitatea atriala, scazand dimensiunea ei. O anumita
cantitate de sange ramane la nivelul venelor=>creste presiunea si distensia acesteia. 4.Panta x=reprez per de ejectie a Vd cand plansel atrio-ventr
este coborat spre vf ventr iar dimensiunea Ad cresc. Este favorizata intoarcerea sangelui=>scade presiunea de la nivelul v.jug.int 5. Unda V=apare
datorita umplerii Ad, cand valva tricuspida e inchisa 6. Panta y=coresp unei scaderi de presiune la nivelul Ad in timpul umplerii pasive a Vd.
Carotidograma = inregistrarea modif de pres la nivelul a carotide. Prezinta 2 portiuni: sistolica si diastolica. Portiunea sistolica, elemente: 1. Campul
e=coresp inchiderii sigmoidelor aortice 2. Panta eP=coresp per de ejectie rapida a Vs, cand, la nivel arterial creste presiunea 3. Punctul P=coresp vf
presional 4. Panta Pi=in aceasta panta se prod o scadere de presiune la nivelul a carotide, ea corespunzand per de ejectie lenta. Portiunea
diastolica, elem: 1. Punct i=incizura dicrota=coresp inchiderii sigmoidelor aortice 2. Unda D (unda dicrota)=corespunde cresterii de presiune
datorata intoarcerii volumului de sange care a inchis sigmoidele aortice catre periferie 3. Panta descendenta a undei D=scade presiunea la nivel
arterial prin curgerea sangelui spre periferie
Apexograma-soc apexiam=expansiunea toracica ritmica, pe care corpul o determina asupra peretelui. Soc apex se prod pe o supraf de 2-3 cm2,
localizata la nivelul spatiului 5 ic stg, pe linia medioclaviculara. SA se studiaza fie prin inspectie la persoane slabe, sau palpare, in rest. Elementele
SA: 1. Unda A=aceasta coresp sistolei atriale 2. Punctul c=coresp inceputului contractiei izovol la nivelul Vs 3. Punctul E=coresp deschiderii
sigmoidelor aortice 4. Punctul H=coresp inceputului relaxarii ventriculare 5. Punctul O=coresp deschiderii mitralei 6. Unda F=coresp umplerii rapide
7. Unda UL=coresp umplerii lente.
Efectul ionilor asupra cordului
1.

Ionul de Ca2+

In conditiile cresterii conc de Ca la nivelul fibrei musculare cardiace, creste influxul de Ca2+ prin canalele DHP ceea ce determina eliberarea unei
cantit mai crescute de Ca2+ de la nivelul RS si o forta mai mare de contractie. Daca se creste foarte mult conc de Ca2+, cordul se opreste in
sistola=>rigiditate calcica. Ionl de calciu are un efect inotrop pozitiv. Functia contractila a cordului si mai numeste functie inotropa. Pt celulele de tip
P de la nivelul NSA, crestere conc de Ca determina influx mai mare de calciu prin calanalele de calciu de tip P care functioneaza in timpul
depolarizarii lente diastolice. Si prin canalele de tip L care funct in timpul depol. Se scurteaza perioada de depolarizare si sunt fenerate mai multe
impulsuri intr-un anumit interval de timp. Hipercalcemia are un efect coronotrop pozitiv.
2.

Ionul de K+

Cresterea conc de K la nivelul functiei cardiace etermina activarea ATP-azei NaK=>activarea transp NaK=>scoate cantit mari de Ca din celula=>scade
forta de contractie Daca conc de K creste f mult, cordul se opreste in diastola. La nivelul celuleor P din NSA, cresterea conc de K determina scaderea

efluxului de K prin canale de K in timpul fazei 3 a PA. Are efect cronotrop negativ. Scaderea conc de de K are efect inotorop pozitiv si cronotrop
pozitiv
3.

Ionul de Na

Cresterea conc de Na la niv f.m.c.=>activarea transp NaCa si scaoterea Ca din cel=>scade forta de contractie. Efect ionotrop La niveluul cel P din
NSA, cresterea conc de Na determ cresterea influxului de Na in timpul depolarizarii lente diastolice, producerea mai multor potentiale intr-un
interval de timp. Efect cronotrop +. Scaderea conc de Na are ef ionotrop+ cronotropActiunea SNPS asupra cordului
SNVPS are efect inotrop- si cirinitrio-. Prin stimularea PS scade frecv si forta de contractie cardiace. Daca stimularea e foarte puternica, atunci
cordul se opreste in diastola, contractiile se reiau intr-un interval de 4-10 s cu un ritm mai lent (ritm idioventricular). Acest fenoment se numeste
scapare de sub influenta vagului. La nivelul f.m.c., PS act prin Ach care act pe receptorii muscarinici de tip M1. Acest lucru determina scaderea conc
de AMPc. Efecte: scade deschderea canalelor rapide de Na voltak dep, scade deschiderea cand DHP de Ca2+, scade activitatea ATP-azica de la
nivelul capetelor de miozina, scade deschiderea can ryanodirice de la nivelul RS. La nivelul celulelor P din NSA , Ach actioneazape receptorii
muscarinici de tip M5. Are efecte: scaderea deschiderii can cationice neselective din timpul fazei de depolarizare lenta diastolica.
SNS actioneaza la nivelul cel musc cardiace prin noradr, care se cupleaza la receptorii de tip beta1. Acest lucru determina cresterea conc de AMPc.
Efecte: creste deschiderea canalelor de Na voltaj-dep din timpul fazei 0, creste deschiderea can DHP din faza 2, stimuleaza activitatea ATP-azice la
nivelul capetelor de miozina, deschiderea can ryanodirice de la nivelul RS. La nivelul celulelor P din NSA, noradrenalina actioneaza prin receptorii de
tip beta2, care da efectele: deschiderea mai buna a canalelor cationice neselective din timpul depolarizarii lente diastolice, o deschidere mai buna a
can de Ca de tip L.
Exista o serie de reflexe prin care scade frecventa si forta de contractie a cordului. Primul reflex este reflexul oculo-cardiac depresor. Daca se aplica
o presiune moderata asupra globilor oculari maxim 15 secunde, se obtine o scadere a frecventei si fortei de contractie. Acest reflex este utilizat
pentru diminuarea acceselor de tahicardie paroxistica supraventriculara. Reflexul sino-carotidian: prin masajul usor al sinusului carotic, se obine
scaderea frecv si fortei de contractie la nivel cardiac. Masajul trebuie sa dureze maxim 10 secude. Acest reflex este deosebit de periculos, duptand
determina oprirea cordului in diastola. NU se face niciodata masaj bilateral. Si acest reflex e utilizat pentru scaderea acceselor de tahicardie
paroxistica supraventriculara.
EKG
Intregistrarea activ electrice la nivel cardiac. Cordul se manifesta in orice moment ca un dipol deoarece exista zone depolarizate si zone
repolarizate. Prin dipol se intelege un camp electric cu doi poli Se reprezinta printr-un vector care are: punct de aplicatie, o dirictie, un sens si o
marime. Inregistrarea activitatii cardiace se face utilizand sistem de electrozi care constituie derivatiile. In functie de nr electrozilor, deriv pot fi
bipolare si unipolare.
Derivatiile bipolare:
-presupune 2 electrozi ( + si - ). Au fost introduse de Einthown, in nr de 3, se noteaza cu DI, DII si DIII. Electrozii sunt plasati: pt DI (+la nivelul
membru super stg, -la nivelul membr super dr), pt DII (+ la nivelul membrului infer stg si- la nivelul membrului super dr), pt DIII(+la nivelul
membrului infer stg si la nivelul membrului super stg). Amplasarea electrozilor a fost facuta a.i.vectorul de depolarizare ventriculara sa determine
inregistrarea unei unde +in toate cele 3 derivatii. S-au facut o serie de conventii: triunghiul D1D2D3 este echilateral, inima se afla in centrul
triunghiului, conductibilitatea tuturor structurilor din organism este aceeasi.
Derivatiile unipolare:
-Sunt de doua tipuri (derivatii unipolare ale membrelor, deriv up toracale)
-Derv Membrelor, au amplasat cate un electroc + la nivelul membr super dr, membru super stg si a membr infer stg. Initial acestia au fost conectati
cu un electrod central al carui potential era mentinut in apropierea val de 0. Aceste derivate sunt aVR, aVL si a VF.
-Deriv Toracale au plasat cate un electrod + la nivelul unor regiuni dee la torace. Se noteaza cu V(1....6).
Derivatiile unipolare ale membrelor si bipolare inregistreaza fenomentele electrice in flan frontal in timp ce deriv toracale inregistraza fenomenele
electrice in plan antero-poster.
Interpretarea EKG

1.diagnostic de ritm sinusal

2.determinarea frecv cardiaca
3.determinarea axului electric al cordului
4.analiza undelor si segmentelor
1. diagnostic de ritm sinusal=ritm generat de NSA, pt a stabili pe EKG ca ritmul e sinusal, trebuie indeplinite criteriile: a. Unda P sa fie prezenta
(pozitiva din D1-D2 si negativa in aVR) b. Undele P sa aiba aceeasi forma intr-o derivatie. Fecare unda P sa fie urmata de un complex de
depolarizare venrticulara c. Intervalul p-q ct d. Intervalul p-p si R-R ct. Daca aceste criterii nu sunt indeplinite, ritmul se considera extrasinusal.
2. calculul frecventei cardiace=frecv cardiaca poate fi calculata prin 2 metode: clasica si rapida. Clasic frecv=60/R-R(se numara cati mm sunt intre
doua vf-uri RR)*V1. Rapid, se cauta o unda R care se afla plasata pe o linie ingrosata. Frecv cardiaca este data de poz urmatoare a undei R fata de
liniile ingrosate calculate sau stabilite frecv asociate liniilor ingrosatei. Primei linii ii coresp o frecv de 300, a doua 150, a treia 100, a patra 75, a
cincea 60..
3.calculul axului electric al cordului=exista mai multe metode de a determina axul electric al cordului: A. Clasica B. Metoda sistemului hexaaxial C.
Metoda rapida
A. Utilizarea triunghiului Einhoven. Are mai multe etape: 1.se aleg doua derivatii din triE si se reprezinta vectorii coresp ai complexului de
depolarizare ventriculara pe cele 2 derivatii 2. Se calculeaza amplitudinea vectorului complexului prin sumarea undelor + si -. 3. Se reprez vectorii
pe cele doua derivatii: pct de aplicatie este in centrul derivatiei, sensul e spre electrodul+ sau in functie de valoarea obtinuta, marimea vectorului
este proportionala cu valoarea obtinuta. 4.Se ridica perpendiculara din punctul de aplicatie ale celor 2 vectori si din vf-urile celor doi vectori 5.
Perpendiculara din punctul de aplicatie se intersecteaza in centrul triE. 6. Perpendicularele ridicate din vf celor 2 vectori se intersec intr-un punct
care reprez vf vectorului global 7. Prin axul electric al cordului se intelege orientarea vectorului global de depolarizare cadiaca 8. Axul se exprima
printr-un unghi, pe care acest vector il formeaza cu D1. Intervalul normal este intre 0-90 grade.
B. Cuprinde aceleasi etape ca A dar reprezentarea se face pe sist hexaaxial
C.Utilizeaza notiuni de geometrice: proiectia unui vector pe o dreapta este maxima, daca directia dr si directia sunt paralele. Proiectia unui vector
pe o dreapta este minima daca directia dreptei si directia vectorului sunt perpendiculare. Se cauta in derivatiile frontale complexul qRS care are
amplitutdinea maxima. Se verifica in deviatia perpendiculara daca amplit complexului este minima. Directia vectorului de depolarizare ventriculara
este paralela cu directia derivatiei, in care complexul este maxim.
4. Analize de unde si segmente
1. Unda P=reprez unda de depolarizare atriala, dureaza 0.08-0.12 sec. Amplit maxima este de 0.25 mV. Unda rotunjita. Obligatoriu pozitiva in D1 si
D2, negativa in aVR. Poate avea si multe aspecte: bifid (in derivatiile stangi, doua varfuri, unul coresp vectorului de depol al Ad si al doilea coresp
vectorului de depol al As. Acest aspect se inregistreaza daca intre cei doi vectori exista un interval de 0.02 s), bifazic (se caract printr-o unda +
urmata de una -; intalnit in D1 si D2; acest lucru se produce deoarece depol Ad are loc dinspre poster spre anterior, iar depol a As are loc dinspre
anter spre poster; intre cele doua vf exista un interval de min 0.02 s).
2. Segmentul Pq=este linia de traseu izoelectric, cuprinsa intre finalul undei p si inceputul lui q; d=0.06 s; coresp intarzierii produse la nivelul NAV
3. Intervalul pq=format din unda p si segm pg; d=0.12-0.2 sec; coresp timpului de conducere A-V. Durata este scz in tahicardii si sindroame de
prexcitatie. Durata este crescuta in bradicardii si in blocurile atrio-ventriculare.
4. Complexul de depol ventriculara QRS=se inregistreaza cu mai multe unde, datorita depolarizarii secv si partial asincrome a miocardului
ventricular. Exista cateva conventii privind notarea undelor: prima unda (-) se not cu q, prima unda + se not cu R, a doua unda se not cu S. Daca au
amplit peste 3 mm se not cu litere mari, si invers cu litere mici. Durata complexului 0.08-0.10 sec. Daca d=0.10-0.12 sec hipertrofie ventr, iar daca
d>0.12 sec este vorba de extrasistola ventr. Unda q=ascutita, d=0.04 sec, A=1/4 din R. Unda R=pozitiva, d=0.04 sec. Unda S=negativa, d=0.02 s.
5. Segmentul ST=portiune de traseu izoelectric, cuprins intre unda S si unda T, coresp perioadei de repolarizare lenta cand vectorul de repolarizare
si depolarizare sunt egale si sunt de sens contrar. D=0.05-0.15 s. Se considera patologice denivelarile>0.1 mV care apar in a doua jumatate a
segmentului.
6. Unda T=coresp repol ventriculare rapide. d=0.13-0.30 s. A=1/3 din R care o precede. Aspect rotunjit cu panta descendenta mai abrupta. Unda T
este obligatoriu pozitiva in D1, D2, D3. O unda T simetrica si ascutita=>ischemie. O unda T negativa=>ischemie avansata.