Religie termenul provine de la cuvntul latin religio, care, n traducere literal, nseamn legtur.

-religia reprezint un sistem de credine (dogme) i de practici (rituri) privind sentimentul divinitii (credina
ntr.o lume supranatural, inexistent, populat de zei, spirite, ngeri..); unete, n aceeai comunitate spiritual
i moral pe toi cei care ader la acest sistem;
-ansamblu de idei, sentimente i aciuni mprtite de un grup; ofer membrilor si un obiect de venerare, un
cod de comportament, un cadru de referin pentru a intra n relaie cu grupul i universul

Filozoful german Kant considera ca religia este intelegerea de catre oameni a indatoririlor lor
morale. Filozoful idealist german Hegel a substituit notiunii de dumnezeu notiunea de idee
absoluta, atribuind o importanta hotaratoare in religie elementului intelecual ; pornind de la
sensul etimologic al termenului religie, filozoful materialist german Ludwing Feuerbach a
definit acest fenomen drept o legatura intre oameni.

Geto-dacii au locuit nc din paleolitic pe un teritoriu asemntor Romniei de astzi, n epoca

neolitic, nflorind formarea poporului romn, caracterizat printr.o intens via religioas.
Spre sfritul neoliticului i nceputul epocii bronzului (c. 2500-2000 .Hr.) s.a produs migraia
triburilor indo-europene, ce s.au rspndit n toat Europa.
Din amestecul indo-europenilor cu populaiile neolitice, n Europa de sud-est, s.au nscut grecii, ilirii,
tracii, respective geto-dacii.
Izvoarele greceti i denumesc pe geto-daci gei, respectiv daci de romani.

Mrturiile literare antice