MINISTERUL EDUCAIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA PEDAGOGIC DE STAT ION CREANG

FACULTATEA DE ISTORIE I GEOGRAFIE

Portofoli
u

Istoriografia, istoria gndirii i

scrisului istoric

Student: Cojocaru Natalia

Chiinu 2014

Gndirea i scrisul istoric n Orientul antic

Obiectul de studiu

analiza,concep.
filo
idei socialpolitice

metode de
cercetare, stil
de exprimare

istoriografie(ob.de
studiu)
Funciile

magistra vitae

legimitizare

exemple=mod
ele

educativ

de identificare

Seminar 1

Orientul Antic se asociaz =

Timp

a)apariia celei mai vechi civilizaii;

b) istorie divin
II jum. mil. V sec. IV .e.n
sec.V e.n

Lista de izvoare ale Orientului Antic

Imagine

Denumire
.Inscripiile
lui Darius

Descriere
Inscripia de la Behistun (sau
Behistoun sau Bisistun) este o
inscripie monumental care descrie
cuceririle lui Darius I n trei limbi:
vechea persan, elamit, i
akkadian. Textul este gravat ntr-o
falez din muntele Behistun, n
provincia Kermanshah din actualul
Iran. Inscripia a fost descifrat de
Henry Rawlinson ncepnd din 1835.
Este pentru scrierea cuneiform ceea
ce este Piatra din Rosetta pentru
hieroglifele egiptene: documentul
crucial n descifrarea acestui sistem
de scriere.
Textul este o declaraie a lui Darius al
Persiei, scris de trei ori, n trei
sisteme de scriere i limbi diferite:
dou limbi alturate, vechea persan
i elamita, iar akkadiana, dedesubt.
Darius a domnit n Persia ntre anii
521 .Hr. i 486 .Hr. Inscripia, de
aproximativ 15 metri nlime i 25
de metri lime, se gsete la 100 de
metri deasupra drumului antic care
lega capitalele Babilon din Babilonia
i Ecbatana din Imperiul Medic. Ea
este extrem de greu accesibil,
muntele fiind defriat pentru a face
inscripia mai evident dup gravare.
Textul n persana veche conine 414
linii n cinci coloane; textul elamit

Codul lui
Hamurabbi

cuprinde 593 de linii n opt coloane,

iar textul akkadian are 112. Inscripia
a fost ilustrat de un bazorelief care i
reprezint pe Darius, doi servitori, n
mrime natural i zece personaje
nalte de un metru, legate cu minile
la spate, care reprezint popoarele
cucerite.
Dar dincolo de realizarile militare,
politice si administrative Hammurabi
a ramas in istorie pentru renumitul
sau cod de legi, scris in jurul anului
1760 i.Hr. si care contine nu mai
putin de 280 de articole de lege.
Anterior mai fusesera realizate doua
astfel de culegeri de legi, de catre
regele sumerian Ur-Nammu (aprox
2050 i.Hr.) si regele Isinului LipitIshtar (aprox 1860 i.Hr.) dar acestea
erau mai putin cuprinzatoare si nu sau pastrat de-a lungul timpului decat
fragmente din ele.
Iata o parte din legile lui Hammurabi,
inscriptionate pe o bucata de diorit
(roca magmatica foarte dura) inalta
de 2,25 metri. Blocul de piatra a fost
descoperit in 1902 la Susa, pe
teritoriul actual al Iranului.
Actualmente este expus la Muzeul
Luvru din Paris (vezi poze din Paris),
replici ale lui aflandu-se la Muzeul
Pergamon din Berlin si Muzeul de
istorie naturala din New York. Daca
cineva acuza pe altcineva fara sa
poata aduce vreo dovada acuzatiilor
sale, atunci acuzatorul va fi omorat.
Daca cineva acuza pe altcineva si
poate dovedi vina acestuia, el va fi
rasplatit.
Daca un judecator ia o decizie intr-un
caz dar apoi se dovedeste ca a gresit,

Piatra de la
Palermo

judecatorul va plati de douasprezece

ori cat a impus el acuzatului si nu va
mai avea dreptul sa judece alte
cazuri.
Daca cineva fura sclavul cuiva, va fi
omorat. Daca cineva gaseste un sclav
evadat si il inapoiaza stapanului sau,
acesta va plati celui care ii aduce
sclavul doi sekeli.
Daca un hot este descoperit in timp
ce fura, va primi pedeapsa cu
moartea.
Daca cineva nu are grija de stavilarul
sau barajul pe care il are in grija iar
stavilarul sau barajul cedeaza, atunci
el va fi vandut iar banii astfel obtinuti
vor acoperi pierderea recoltei din
pricina inundarii culturilor. Daca
cineva inunda culturile unui vecin, ii
va plati acestuia pierderea.
cu o succesiune a dinastiilor care
ofera consemnari parcimonioase
pentru trecut si o amploare narativa
pentru epocile mai recente. Suntem
evident in situatia de a constata o
anume ambivalenta, consemnari a
faptelor traite si timide reconstituiri a
succesiunilor dinastiilor. Remarcam
insa ca fixarea in durata istorica a
dinastiilor, relatarea unor fapte
inregistrate de istoricul participant
sunt dovezi ca un anume spirit istoric
isi face loc. Chiar formula adoptata,
prezent-viitor a contribuit la
elaborarea unei viziuni istorice care
are in vedere durata. Oricum istoria
isi face loc, intr-un amestec de mituri
si legende, impregnat de
providentialism. Este clar ca istoricii
greci au putut gasi in Egipt informatii
pentru scrierea istoriei, iar Solon a

putut constata un anume sentiment al

istoricitatii.
Vechiul
Vechiul Testament este prima parte a
Testament
Bibliei cretine. Conine crile
Bibliei ebraice, dei ntr-o ordine
diferit, la care anumite Biserici
adaug i alte cri, cunoscute ca
apocrife sau cri deuterocanonice. n
bibliile protestante, crile apocrife
nefiind canonice pot fi adugate ntro seciune separat ntre Vechiul i
Noul Testament, n timp ce n alte
biblii (de exemplu, n cele catolice
ori ortodoxe), exist apocrife plasate
ntre crile protocanonice. n funcie
de coninutul canonic al Vechiului
Testament, protestanii au 39 de cri,
pe cnd ortodocii au 44 de cri
biblice
Biblioteca din Biblioteca din Alexandria a fost cea
Alexandria
mai renumit bibliotec a antichitii.
Situat n Alexandria, adevrat
metropol a civilizaiei greco-romane
din Egiptul antic, coninea peste
900.000 de pergamente. ntemeiat n
jurul lui 332 .Hr. de Alexandru cel
Mare, oraul Alexandria s-a dezvoltat
n continuare i n vremea lui
Ptolemeu I. Acesta din urm a
construit, n 288 .Hr., un muzeu
(palat al muzelor), care gzduia o
universitate, o academie i o
bibliotec. La nceput mrimea
bibliotecii se ridica la 400.000 de
volume (papirusuri), ca pe timpul lui
Cezar s ajung la 700.000. Sunt
patru variante care ncearc s
explice dispariia celei mai mari
biblioteci a antichitii: a.
rzboiul civil dintre Cezar i
Pompei (48 .Hr.)

Piatra de la
Rosetta

b.
conflictele pentru putere dintre
pgni i cretini (250 - 350)
c.
decretul lui Teofilus din 391
d.
cucerirea arab din jurul anului
650
Actualmente doar doua dintre ele au
ns susinerea cercettorilor.
Distrugerea parial a bibliotecii este
atribuit perioadei din timpul
rzboiului civil de la sfritul sec. III
AD, iar o arip a bibliotecii a fost
distrus de cretini n anul 391 AD,
n urma edictului dat n acel an de
ctre mpratul Theodosius prin care
religiile pgne erau scoase n afara
legii.
Piatra descoperit era de culoare
nchis, fiind confecionat din granit
negru. Pe ea era gravat un text n trei
scrieri: hieroglific, demotic i
greac. Piatra are form rectangular,
din partea superioar, cea care
conine inscripia hieroglific, lipsind
o parte. Atunci cnd nvaii
europeni au primit copii ale textelor,
l-au tradus imediat pe cel grec. El
conine decizia unei adunri a
preoilor din anul 196 .Hr. n finalul
su, se precizeaz c hotrrea a fost
consemnat n trei scrieri. Era vorba
deci de acelai text: piatra de la
Rosetta era cheia pentru descifrarea
hieroglifelor. nc din momentul n
care a fost descoperit de ctre
soldaii francezi, acetia i-au dat
seama c piatra trebuie s aib o
importan foarte mare deoarece
textul grecesc specifica faptul c este
vorba despre acelai text, n toate
cele 3 versiuni ntre 1799 si 1801 a
fost pstrat i studiat la Cairo,

atunci realizndu-se primele sale

copii. n 1801, la retragerea armatei
franceze, a fost reinut de ctre
trupele engleze i n 1802 a fost
adus n Anglia, apoi expus la
British Museum.
In anul 1822, Champollion a
prezentat rezultatele cercetrilor sale.
Ele erau corecte, fr ndoial, dar
muli dintre colegii si n-au vrut s-i
recunoasc descoperirea. n cele din
urm, nvatul german Richard
Lepsius a cercetat rezultatele lui
Champollion i le-a declarat n esen
corecte. Lepsius a mai dezlegat unele
probleme ale sistemului de scriere, pe
care Champollion nu reuise s le
clarifice. Astfel s-a reuit descifrarea
hieroglifelor.
Seminar 2

Istoriografia antic greac

Periodizare:
Nr.
Perioada
1
Perioada Homeric
2
Perioada Arhaic
3
Perioada Antic Clasic
4
Perioda sec.IV .e.n.
5
Perioda Elenistic

Personaliti

Ho
mer
Stra
bon
Arist
obul

Strabon
Numele autorului Strabon
Datele biografice
(n varianta greac Strabon, nsemnnd n latin Saiul) a fost un geograf grec, nscut n 63a
n Amaseia Pontica i mort dup 21p. A studiat n Asia Minor, Grecia, Roma i Alexandria i
a cltorit n Europa, Africa i Asia Mic. La nceput istoric, a scris un grup de schie istorice
(47 cri) citate de autorii de mai trziu dar pierdute aproape n ntregime. Geografia, scris
dup aceea, a fost creat pe baza propriilor observaii i a operelor predecesorilor si, inclusiv
Homer, Eratosthenes, Polybius i Poseidonius. Ea conine att material istoric ct i descrieri
de locuri i neamuri i constituie un bogat izvor de tiin antic asupra lumii. Valoarea ei este
inegal, n mare parte fiindc Strabo atribuia lui Homer o cunoatere exact a locurilor i
neamurilor despre care vorbete n epopeile sale, i pentru c nu d deloc atenie informaiei
din Istoriile lui Herodot, mai toat de prim mn.
Geografia, pstrat toat, cu excepia unei pri a c.7, din care ns avem numeroase
fragmente, este mprit n 17 cri.:-2 introductive (discuie despre definiia i cadrul
geografiei)-8 despre Europa-6 despre Asia-1 despre Africa, mai ales Egipt.
Ediia cea
mai folosit a Geografiei este: The Geography of Strabo (ed. by H. L. Jones, 8 vol., 1917
32), n Loeb Classical Library, cu o introducere despre viaa i opera lui Strabon.
Homer
Numele autorului- Homer
Date biografice
Secolul al IX-lea i. Hr. (dupa alte suse al VIII-lea) pare sa fie cu aproximatie perioada in care
s-a nascut cel mai mare poet epic grec, parintele literaturii europene, Homer. Traditia inclina
sa ne transmita, prin milenii, ca numele sau real era Melesigenes. Timpul si locul nasterii
marelui aed (rapsod ambulant, cantaret) orb au fost mult discutate de catre carturari.
Biografiile lui Homer indica vreo sapte orase ca loc de bastina.

"Cantectul pentru Apollo" delian se incheie cu o adresare a poetului catre auditoriul sau:
"orice strain ce intreaba cine este cel mai dulce cantaret, o singura voce aduce raspunsul:
orbul care locuieste in muntii de pe Chios; melodiile sale merita premiul pentru toate
timpurile. Tucidides, care citeaza pasajul sau pentru a arata caracterul festivalului delian,
pare a fi convins de autenticitatea homerica a cantecului. Astfel, putem considera ca Homer
era un chian (locuitor al insulei Chios). "Margites", un poem umoristic atestat lui Homer
incepea cu: "Astfel a sosit la Colofon un om batran, un cantaret divin, servitor al muzelor si
lui Apollo." Astfel, afirmatia vine impotriva crederilor poetului si gramaticianului colofonian
Antimachus, care il considera pe Homer un nativ din Colofon. Poemul "Cipria", se spune c-ar
fi fost primit de catre Homer din partea lui Stasinus din Cipru, drept zestrea unei fiice a sa.
Legatura cu Cipru apare din nou prin preponderenta acordata in poem Afroditei.
Conform "Vieii lui Herodot", mica "Iliada" si "Phocais" au fost compuse de catre Homer in
timpul sederii sale la Phocaea, alaturi de un anume Thestorides, care le-a transportat la Chios
si a castigat faima pretinzand ca-i apartin. O poveste similara este relatata in poemul "Luarea
Oechaliei", al carui subiect este una dintre faptele de seama ale lui Heracle. Poemul s-a
raspandit drept opera lui Creophylus, un prieten sau (dupa cum afirm unii) un ginere al lui
Homer; se considera insa a fi opera marelui poet. In final, "Tebaida" a fost dintotdeauna
considerata opera lui Homer. In privinta operei "Epigonii", care ducea firul epic catre
povestea tebana, exista dubii in privinta identitatii autorului sau.
Aceste indicatii arata drept plauzibila ipoteza ca povestile care-l leaga pe Homer cu diferite
orase si insule s-a dezvoltat dupa ce poemele sale devenisera celebre, in special in
infloritoarele noi colonii Aeolis si Ionia. Pe scurt, controversa lui Homer a inceput intr-o
vreme cand adevarata sa istorie s-a pierdut, atunci cand el a devenit o figura mitica, un erou
eponim sau o personificare a unei mari scoli de poezie. Unii cercetatori au afirmat ca Homer
nici nu ar fi existat. Altii i-au mai atribuit si epopeea eroi-comica "Batrahomiomahia"
(razboiul broastelor cu soarecii), ba si alte opere ale antichitatii.
Cele doua mari epopei, "Iliada" si "Odiseea" sunt inspirate din vechile cantece si balade
eroice. Ele povestesc fermecator faptele savarsite de luptatorii care au luat parte la razboiul
Troiei. Cartile masive au fost traduse in toate limbile pamantului. In romaneste, versurile au
fost talmacite cu maiestrie de George Murnu. Homer povesteste in "Iliada" doar un episod
din razboiul Troiei, care a avut loc probabil in secolul al XII-lea i. Hr.
Hecateu din Milet
Autor Hecateu din Milet
Date bibliografice:
Primele informaii scrise despre acetia le gsim n lucrarea intitulat
"nconjurul pmntului" a lui Hecateu din Milet, nscut pe la jumtatea secolului al VI-lea .
Hr., ns din care au rmas doar fragmente. ntr-unul din aceste fragmente sunt consemnate de
ctre autor dou triburi, crabyzii i trizii, ce locuiau n sudul Dobrogei. Aceste triburi vor mai
fi pomenite i n scrierile altor scriitori greci ca fcnd parte din neamul geilor. n acest nod
geii i fac apariia n istoria scris.
a) gindire individualist (grecii)

b) gindirea colectivist

Kadm
din Milet
Plutarh
Xenofan

Seminarul 3
Evoluia scrisului istoric n Roma antic
Caracteristic a gindirii istorice antice

Istoriografia de expresie latin ocup un loc distinct n cultura antichitatii.

Prin vechimea i amploarea ei, istoriografia latin ncorporeaz una din
marile experiene ale istoriografiei universale
Ea reprezint nsa o linie diferit din punctul de vedere al concepiei
profesate i al finalitii politice si sociale. istoriografia latina trebuia sa
serveasca omului de stat, s ofere exemple pentru dezbaterile publice,
discursurilor din senat sau for.
Deci, Historia magistra vitae, opus oratorium maxime. Cicero n dialogul
de oratore, examinnd virtuile istoriei, declarndu-se de acord ca sarcina
istoricului este cutarea cauzelor, socoate c istoria poate s-i ating
elurile prin retorica. El distinge intre analisti, naratores rerum i cei care

realizeaz o proza cu calitatea de ex-ornatores rerum deci, istoria ca arta

i care poate sa fie comparat cu oratoria.
istoriografia latina a oferit modele i genuri istorice care au determinat
evolutia istoriografiei medievale si a primelor timpuri moderne. Mai mult
chiar, aseriunile lui Cicero n De oratore privitoare la istorie pot s
constituie un ndemn spre o evaluare nuanat. In acest sens lucrarile lui
Eugen Cizek, cu deosebire Istoria in Roma antica (Teoria si poetica
genului) sunt stimulative pentru o real nelegere a valorii istoriografiei
latine.
Cele dinti scrieri de continut istoric au aparinut genului analistic.
Acestea i au originea n cronica pontifical in care erau notate fapte
diverse care priveau timpul, oamenii, lucrurile, cele intmplate fiind
notate pe o plans inalbita, tabula dealbata i fcute publice de pontifex
maximus la sfarsitul anului. In aceste insemnari se notau - dupa numele
consulilor i a altor magistrai - evenimente politice, fapte interesnd
viata cotidian.
Intr-o alta etapa istoriografia este ilustrata de Marcus Porcius Cato (234149 i.Ch), Lucius Caelius Antipater, Sempronius Asellio. Cato este
autorul unei scrieri n limba latina intitulat Origines, iar Lucius Caelius
Antipater, autor al unei monografii dedicate celui de al doilea rzboi
punic, Bellum Punicum, n care s-a dorit un istoric impartial care reproba
modalitatea analistica staruind la originea cetatilor. Sempronius Asellio,
influentat de Polybus si Cato, se diferentiaza de analistica afirmand ca:
"Aceasta (analistica) nseamna a spune povesti copiilor, iar nu a scrie
istorie".
Concepia despre istorie apare evident tributar filosofiei profesate,
istoricul fiind in cutarea unor semnificaii profunde, universale. Tacitus

In ceea ce priveste conceptia lui ea era patrunsa de ideea istoricitatii faptelor,

dovada ca el nu concepe liniar fenomenele, ci mai curand in cerc, ciclic, cum
am vazut: "poate ca sensul lucrurilor se desfasoara ca un cerc, incat moravurile
sa se schimbe intocmai ca anotimpurile".Tacitus a fost, am vazut, un istoric
cauzalist, indrumat de filosofia sa care se raporta la ideea pluralitatii factorilor
care sa motiveze aparitia si dezvoltarea fenomenelor. De altminteri, el si-a
intitulat una din operele sale reprezentative Historiae, inovatie care presupune,
prin excelenta, investigarea cauzelor. Cauzalitatea la el este evenimentiala,
psihologica, separat sau imbinat; poate ca el tine seama de lectia lui Polybios,
cauza, inceput, pretext - (Cizek, p. 183-184) ca atunci cand prezinta miscarea
lui Vitelius: "acum vom trata despre inceputurile si cauzele miscarii lui
Vitelius".

Seminarul 4
Constituirea istoriografiei patristice
Analiza a 2 izvoare istorice
Fericitul Augustin- FERICITUL AUGUSTIN: Marturisirea si ruga filosofului pocait:
Nelinistit este sufletul nostru pana ce se va odihni intru Tine.
i ce altceva ma desfata, fara numai a iubi si a fi iubit? Dar nu am pastrat masura
dragostei, de la cuget la cuget, cat este hotarul luminos al prieteniei: ci din intinata pofta a
carnii si din clocotul tineretii se ridica o pacla ce-mi incetosa si intuneca inima, incat nu mai
puteam deosebi senina stralucire a dragostei de incetosarea poftei. Amandoua fierbeau
amestecate in mine si imi zoreau nestatornica tinerete spre prapastia dorintelor celor
necuvioase. () Fierbeam intru desfranarile mele, iar Tu taceai, o, tarzie bucurie a mea!
Unde eram, si cat de departe de desfatarile casei Tale eram surghiunit in acel al saisprezecelea
an al varstei trupului meu, cand nebunia poftei destrabalate (careia nerusinarea omeneasca ii
da toata ingaduinta, desi legile Tale nu o ingaduie) a pus stapanire pe mine, si m-am dat cu
totul in mana ei?
Cui povestesc acestea? Nu Tie, Dumnezeul meu; ci, stand inaintea Ta, le povestesc celor de
un fel cu mine, neamului omenesc, oricat de mica ar fi partea din omenire ce ar putea da peste
aceste insemnari. Si pentru ce? Pentru ca si eu, si oricine le citeste sa cugetam din ce adanc
trebuie sa strigam catre Tine. Caci ce este mai aproape de urechile Tale decat o inima ce se
marturiseste si o vietuire intru credinta?

Epistola catre efesienii a Sfintului Apostol Pavel

Epistola catre Efeseni apartine Sfantului Apostol Pavel caci autorul se numeste, chiar de la
inceputul ei, cu numele si calitatea sa: "Pavel, Apostol al lui Iisus Hristos, prin vointa lui
Dumnezeu" (1, 1). Autenticitatea epistolei este confirmata de o serie de marturii interne si
externe. Astfel din analiza cuprinsului observam ca atat limbajul cat si ideile sunt pauline.
Stilul cu caracteristicile sale apartine Sfantului Pavel, desi aici este mai calm, mai lipsit de
spirit polemic. Doctrina Epistolei se aseamana in liniile sale generale cu aceea din epistolele
pauline, recunoscute ca autentice, cu toate ca ea are doctrina sa specifica.
Marturia Traditiei este unanim favorabila autenticitatii Epistolei catre Efeseni. Parintii
Apostolici: Clement Romanul, Sf. Ignatiu de Antiohia si Policarp al Smirnei, au folosit
Epistola considerand-o autentica. De asemenea, citeaza din ea Sf. Iustin Martirul, Sfantul
Irineu, Clement Alexandrinul si Origen. Fragmentul Muratori o citeaza printre cartile
canonice. Cele mai vechi traduceri ale Sfintei Scripturi (siriaca si latina), ca si codicii biblici
de indiscutabila valoare documentara, o enumera intre scrierile pauline.
Locul scrierii este Roma, pe la sfarsitul primei sale captivitati, adica anul 63.
Destinatarii - Cu privire la destinatarii Epistolei s-au emis trei ipoteze:
a) Epistola catre Efeseni a fost destinata numai Bisericii din Efes;
b)Epistola catre Efeseni a fost adresata tuturor Bisericilor crestine din Asia Minor (circulara);
c) este identifica cu Epistola catre Laodiceni, amintita in Col. 4,16.

Cei mai multi dintre exegeti considera ca Epistola a fost adresata la inceput Bisericii din
Laodiceea, despre care se aminteste in Epistola catre Coloseni (4, 16), insa aceasta Biserica a
cazut in grave pacate, precum se arata in Apocalipsa (3, 14-16), pentru care motive Biserica
din Asia, drept pedeapsa, i-a sters numele, atribuind-o celei mai mari Biserici, adica Efesul.
Motivele si scopul - Alcatuirea ei se datoreaza aceleiasi imprejurari care a dus la intocmirea
Epistolei catre Coloseni. Epafras, intai statatorul Bisericii din Colose, sosit in preajma
Sfantului Pavel (cf. Col. 4,12), l-a informat despre starile din Asia Mica. Astfel scopul
Epistolei pleaca din dorinta de a combate influentele pagubitoare atat din partea mediului
corupt pagan si a infiltratiilor gnostice (pe care le combate in Epistola catre Coloseni), cat si
din partea iudaizantilor. Ca sa reinvioreze constiinta apartenentei lor la Biserica lui Hristos si
sa le aprinda ravna de a se purta cu vrednicia corespunzatoare inaltei chemari de care s-au
facut partasi, Sfantul Apostol Pavel scrie aceasta epistola si i-o inmaneaza lui Tihic, care si
asa avea drum intr-acolo.
Cuprinsul - Epistola cuprinde sase capitole si se imparte in doua parti.
Partea I (cap. 1-3) doctrinara, precedata de un prolog (1; 1-14), este o scurta expunere a
invataturii crestine despre marile binefaceri ale mantuirii aduse lumii de Domnul Hristos, prin
care El a infiintat Biserica, devenind cap al ei, iar crestinii, membrii trupului Sau. Din
Biserica fac parte acum si paganii si iudeii, caci Mantuitorul a desfiintat peretele dintre ei,
facand din amandoi un singur trup (2, 16). Partea a II-a (cap 4-6) morala cuprinde o serie de
sfaturi aratand crestinilor cum trebuie sa vietuiasca in lume ca membri ai Bisericii, pentru a fi
la inaltimea Capului Bisericii, Domnul Hristos. Importanta EpistoleiFiind scrisa aproape de
sfarsitul activitatii Sfantului Pavel, Epistola catre Efeseni constituie o sinteza doctrinara si
incununare a intregii sale invataturi.
Probleme dogmatice intalnite: existenta cetelor ingeresti (1,21); Domnul Hristos cap
al Bisericii al Carei trup este iar crestinii madularele ei (1, 22-23); cele trei conditii ale
mantuirii: har, credinta si fapte bune, iar credinta vine tot prin harul lui Dumnezeu (2, 8-10);
Sfintii sunt prietenii si casnicii lui Dumnezeu (2,19). Domnul Hristos, piatra unghiulara a
Bisericii, Apostolii, temelia iar crestinii membrii ei (2, 20-22); taina nuntii (5, 32), ca o
antologie a unitatii tainice a lui Hristos cu Biserica.
Ca norme morale amintim : desavarsirea crestina avand ca model pe Domnul Hristos (4, 13);
datoriile sotilor intre ei (5, 22-31); datoriile copiilor fata de parinti (6, 1-3), ale parintilor fata
de copii (6, 4) a slujitorilor fata de stapani (6, 5-8) si a stapanilor fata de slujitori (6, 9);se
recomanda o lupta neincetata impotriva influeatei lui Satan prin insusirea virtutilor crestine
(6, 13-16).
Seminarul 5
Istoriografia medieval. Caracteristica general. Istoriografia medieval occidental.
Tabel comparativ al gndirii istorice i celei medievale.

Gndirea istoric antic

Istoriografia nu constituia la Roma o
stiinta exacta, ci era literatura, istorie
evenimentiala, dar si comedie umana,
care descifra mesajele trecutului, in
esenta, cum s-a aratat, istoriografia
romana reprezenta discurs asupra

Gndirea istoric medieval

nceputul perioadei medievale a
coincis cu apusul culturii antice, iar
sfritul cu renaterea valorilor
antichitiin Epoca nou (sec.V XIV).
- feudalismului.

trecutului.
Scrierea istoriei a emers tarziu, ia
sfarsitul secolului al lll-lea i.e.n., cand
poezia dispunea de anumite state de
serviciu si cand comedia plautina
incepuse sa-si realizeze stralucitele ei
performante. Acelasi pragmatism,
care ii determinase pe romani sa nu
abordeze istoriografia, sa faptuiasca
acte glorioase si nu sa scrie despre
ele, i-a impins in cele din urma s-o
asume, sa scrie opere istorice.
Mai multe motive concrete i-au decis
pe romani sa-si nareze istoria. in
primul rand Roma tindea sa se
deschida unor moravuri si discursuri
mentale noi, cum am aratat in
capitolele anterioare. insa romanii
considerau ca trebuie conservata
esenta vechilor moravuri sau macar o
parte din ea si ca trebuiau elogiati cei
ce le ilustrasera. in al doilea rand, unii
aliati italici ai Romei ezitasera sa
sprijine Roma, in cursul celui de al
doilea razboi punic, sau chiar
tradasera in vremea invaziei lui
Hannibal.
Era asadar necesara cimentarea
patriotismului italic si trebuia
afirmata suprematia Romei in
interiorul peninsulei, ca dat mai vechi
decat timpurile propriu zis istorice, in
al treilea rand, trebuia combatuta
propaganda cartagineza si antiromana
in lumea elenistica, in fata publicului
mediteraneean.
Mai multi istorici greci din Sicilia
imbratisasera cauza punica si o
sustinusera activ in operele lor. in al
patrulea rand, romanii insisi erau
surprinsi de reusita lor istorica, de
masiva expansiune a cetatii lor si isi
puneau intrebari asupra obarsiei ce o
aveau, cautau oglinda virtutilor
italic.trasaturi, care se mentin multa
vreme. Le vom enumera si chiar
numerota:

- o perioad ntunecat i obscur, dominat

de violen icruzimeprecum era gndirea
oamenilor.
- Evul Mediu era asociat cu slbticia i
napoierea, cu stagnarea istoric i lipsa
total a elementelor luminoase i
mbucurtoare.
La crearea obscurantismului
medieval au contribuit n mare
msur nii reprezentanii acestei
epoci. Scriitorii, istoricii, teologii,
oamenii de stat din aceast perioad
au reflectat n operele lor o imagine
sumbr a perioadei, ai crei
contemporani au fost. n descrierile
lor lipsesc optimismul i bucuria de a
tri, nu exist dorina dembuntire
a lumii existente.Dimpotriv, persist
un pesimism profund, predomin
teama i oboseala, senzaia sfritului
lumii, care estea proape. -- De aici o
atenie mrit pentru tema morii, care
apare ca un mijloc de izbvire de
greutile vieii.
- Fericireai linitea pot fi gsite doar pe
cealalt lume.
- La crearea imaginii unui Ev Mediu
sumbru au contribuit n mare msur
reprezentanii Renaterii. Ei au proclamat
Evul mediu drept perioada ntunecat a
istoriei omenirii, iar Renaterea care a urmat
- rsritul,trezirea la via dup un somn de
o mie de ani.
Perioada medieval era considerat de
acetia drept secole pierdute,
caracterizate doar prin distrugeri i
care nu au pstrat nimic din realizrile
culturii antice.O astfel de atitudine
fa de Evul mediu nu este
ndreptit n totalitate. Cercetrile
de ultim or alespe cialitilor
demonstreaz c Evul mediu a fost o
perioad original i interesant n
istoria dezvoltrii
civilizaieieuropene. Anume n
aceast perioad au aprut premisele
i unele elemente ale civilizaiei

1) vocatia educa-tiv-patriotica si
moralizatoare. inca inainte de
reflectiile lui Cicero asupra istoriei,
de fapt istoriografia era o "calauza"
sau o "educatoare" a vietii, o magistra
uitae, iar scriitorii stabileau un
diagnostic asupra trecutului;
2) romanocentrismul, ca sa-l numim
astfel, adica ideea fundamentala,
promovata de aproape toti istoricii
Cetatii, ca romanii constituiau un
popor ales, centrul universului, "cel
dintai popor, princeps populus, cum
va spune Titus Livius. Operete
istoriografice vor cuprinde mai ales
istoria Romei si a Italiei, sortite insa a
fi dominate de catre romani;
3) spiritul partizan, nu numai in
favoarea Romei, ci si a anumitor
factiuni si familii - precum Fabia,
Claudia, cea a Scipionilor - de care
erau legati primii istorici;
4) tendinta nu spre adevarul absolut,
ci catre verosimilitate si integritate in
prezentarea faptelor, care tinea seama
de concordantele intre feluritele
marturii, utilizate de istoriografi;
5) antropocentrismul, conceptia ca
omul isi faureste istoria. Chiar
impactul destinului si al zeilor se
exercita prin intermediul modelator si
modificator al omului;
6) coloratura puternic literara,
necesara convingerii si educarii,
coloratura datorata retoricii si poeziei;
7) autonomia stilistica, deoarece, in
pofida retorizarii, istoricii privilegiau
un stil specific in majoritatea
speciilor, practicate de ei, indiferent
de optiunile stilistice ale oratorilor si
poetilor. Multa vreme istoricii au
operat cu un limbaj arhaizant, greoi,
pe care Cicero il va critica; dar
Salustiu il va transforma si il va folosi
cu o arta stralucit.

moderne. n Evul mediu ncepe

ntemeierea naiunilor europene. Tot
atunci se formeaz primele state
moderne i limbile n care, cu unele
modificri, se vorbete pn
astzi.Sigur, liderul istoriei i culturii
universale din acea epoc nu a fost
Occidentul, ci Bizanul i China, dar
i n lumea occidental s-au petrecut
evenimente importante. n materie de
dezvoltare a tiinelor, filosofiei, artei,
epocaantic a depit Evul mediu.
Totui, per ansamblu perioada
medieval nu poate fi caracterizat
drept una de stagnare,reprezentnd
mai curnd una de progres.La baza
culturii medievale se afl tradiiile
Imperiului Roman de Asfinit, care
reprezint baza roman.
nmotenirea cultural a Romei o
importan major au avut-o dreptul,
nalta cultur juridic, tiina, arta,
filosofia,cretinismul.Aceste tradiii sau nrdcinat n timpul luptelor
romanilor cu barbarii triburile din
Europa Occidental(francii, bretonii,
saxonii, goii, .a.). n rezultatul
interaciunii elementelor barbare i
romane a aprut dialogulcultural,
care a reprezentat un impuls pentru
nfiinarea i dezvoltarea culturii
medievale occidentale.
2. Cretinismul.
Elementul de baz al culturii medievale a fost
cretinismul
, care a proclamat egalitatea tuturor
oamenilor n faalui Dumnezeu, ceea ce a
contribuit n mare msur la abolirea sclaviei.

Seminarul 6
Istoriografia medieval n rile Romne.
Eseu Scrisul i gndirea istoric medieval romneasc
Seminarul 7
Instituirea istoriografiei moderne.Istoriografia umanist, reformat i contrareformat
Dicionar de noiuni
Seminar 8
Istoriografia renescent umanist romn
Referine asupra personalitii umaniste romneti
Miron Costin (1633 - 1691)

Mare
reprezentant al culturii romneti din
secolul XVII. Miron Costin a fost fiul
hatmanului Iancu Costin i al Saftei din
cunoscuta familie de boieri a Moviletilor
din Moldova, s-a nscut n 1633. Deja n
1634 Iancu Costin cu ntreaga sa familie a
fost nevoit s se refugieze n Polonia,
salvndu-i viaa de mnia turcilor. Aici ei
au obinut cetenia (indigenatul) polonez
i includerea n leahta polonez. n timpul
aflrii n Polonia, viitorul cronicar, i face
studiile la colegiul iezuit din oraul Bar.
Ajuns la maturitate, Miron Costin devine
un om de o aleas cultur, un adevrat
politolog, posednd n aceeai msur
limbile romn, polon, ucrainean, slav
veche i latin. Se ntoarce n patrie abia la
nceputul anilor '50, unde n scurt vreme
urc virtiginos pe scara unor nalte
dregtorii boiereti pn la cea de logoft,
pe care a ocupat-o din 1675 pn la sfritul

anului 1683, cnd se retrage din activitatea

de stat.

ndeplinind multe funcii pe lng domnii

moldoveni, M. Costin a fost martor i n
acelai timp participant la multe
evenimente din istoria rii Moldovei, pe
care n mare parte le-a reflectat n cronica
sa. n 1683, dup nfrngerea oastei
otomane, M. Costin, ca participant la
asediul Vienei (n tabra otoman) a fost
fcut prizonier de ctre regele Poloniei Ian
Sobieki, care ns l-a miluit, punndu-i la
dispoziie unul din castelele sale de lng
oraul Stryi, unde cronicarul a desfurat o
activitate crturreasc timp de aproape
doi ani. Dup ce i s-a permis repatrierea,
M. Costin nu a mai reuit s capete
ncrederea domnului Constantin Cantemir,
tatl lui Dimitrie Cantemir, care printr-o
nvinuire nentemeiat l-a condamnat la
moarte n 1691.

M. Costin a lsat posteritii o bogat

motenire spiritual crturreasc.
Principala sa oper este "Letopiseul rii
Moldovei de la Aron-Vod ncoace de
unde este prsit de Ureche , vornicul de
ara de Jos, scos de Miron Costin,
vornicul de ara de Jos, n ora Ia, n anul
de la zidirea lumii 7183, iar de la naterea
mntuitorului lumii Iisus Hristos, 1675

mese ...dni". Letopiseul este mprit n

22 de capitole neintitulate, iar acestea n
paragrafe, numite "zaciale", i cuprinde o
descriere desfurat a istoriei rii ntre
anii 1595-1661, ncheindu-se cu relatarea
morii lui tefni vod Lupu i
nmormntarea sa. nzestrat cu o nalt
miestrie de povestitor, Miron Costin a
rmas n primul rnd istoric, cutnd s-i
ntemeieze opera sa istoric pe o larg
baz documentar. La elaborarea cronicii
sale crturarul a apelat pe larg la un ir de
lucrri ale istoricilor transilvneni i
polonezi: L. Topeltin, "Despre originea i
cderea transilvnenilor", P. Piaseki
"Cronica celor mai mai nsemnate
evenimente din Europa (1568-1638)", A.
Guagnini, "Descrierea Sarmaiei europene"
etc. ncepnd cu evenimentele din 1633,
M. Costin apeleaz frecvent la amintirile i
impresiile proprii, letopiseul cptnd ntro msur oarecare un aspect de memorii,
mai cu seam cnd este vorba de domniile
lui Vasile Lupu i Gheorghe tefan.
O alt oper costinian este "Cronica
Moldovei i a Munteniei", scris n 1677.
n cteva mici capitole autorul descrie
cuceririle romane n Dacia, precum i un
ir de vestigii ale culturii materiale ce
atest dominaia roman n Bazinul
carpato-dunrean; prezint date
convingtoare cu privire la originea latinoromanic a limbii materne, se oprete
succint la legenda despre Drago, la
credinele i superstiiile moldovenilor,
niruie inuturile, rurile i oraele rii
Moldovei. n timpul prizonieratului n
Polonia, M. Costin scrie "Poiema polon"
n versuri (limba polonez), n care
proslvete originea roman a poporului
su, deplnge soarta grea a
contemporanilor si sub dominaie turcilor,
exprimndu-i ncrederea c vor fi n stare
s izbndeasc n lupta pentru libertate cu
ajutorul regelui polon.n ultimii ani de
via, Miron Costin a lucrat asupra unei
alte opere de larg rezonan i nalt

inut tiinific, intitulat "De neamul

moldovenilor, din ce ar au ieit strmoii
lor". Opera contst din 17 capitole, n care
autorul vorbete despre Imperiul Roman,
despre Dacia i cucerirea acesteia de ctre
Traian, despre strmutarea populaiei
romneti din Maramure n Moldova,
despre cetile moldovene, despre
mbrcmintea, obiceiurile i datinile
moldovenilor etc. Scopul urmrit de autor
const n a artta originea nobil roman a
poporului su, precum i originea comun
latin a tuturor romnilor, comunitatea
limbii lor numit limba romn, care de
asemenea este de origine latin. Drept
argumente, Miron Costin aduce nu numai
izvoare scrise, ci i mostre arheologice,
epigrafice, numismatice i etnografice.
Miron Costin a continuat cronologic nu
numai letopiseul lui Grigore Ureche, ci i
unele dintre ideile de baz ale
precursorului su. Dintre acestea face parte
i ideea originii romano-latine a
comunitii i unitii de neam a poporului
su. Miron Costin a dezvoltat aceast
concepie n primul rnd n cunoscuta sa
oper "De neamul moldovenilor, din ce
ar au ieit strmoii lor", scris prin anii
70-80 ai secolului XVII, precum i dou
lucrri mai mici de limb polonez:
"Cronica rii Moldovei i a Munteniei" i
"Istoria n versuri polone despre Moldova
i ara Romneasc". Subiectul acestor
din urm dou luri este acelai ca i n
lucrarea "De neamul moldovenilor, din ce
ar au ieit strmoii lor". Autorul
ncearc s-i edifice pe vecinii notri din
partea de nord, polonezii, asupra originii
moldovenilor i a tuturor romnilor,
indiferent de ara n care locuiesc. Scopul
principal pe care l-a urmrit Miron Costin
n aceste lucrri, dar mai cu seam n
lucrarea monografic "De neamul
moldovenilor, din ce ar au ieit strmoii
lor", era acela de a combate basna
interpolatorului Cronicii lui Grigore
Ureche, Simion Dasclul, i de a arta

originea moldovenilor i tuturor romnilor

din colonitii adui de mpratul Traian n
strvechea Dacie. Dup cum demonstreaz
cu diverse argumente tiinifice Miron
Costin, chiar numele arat pe descendenii
romnilor de astzi, adic contemporani cu
el; ei "nu i-au schimbat numele su, ce tot
Romanus, apoi cu vremea i dup
ndelungate veacuri, romni pn azi i
zic". Acest scop este foarte clar formulat
chiar n Predislovie: "nceputul rilor
acestora i a neamului moldovenescu i
muntenescu, i ci sunt i n rile
ungureti cu acest nume i romni i pn
astzi, de unde unti de ce seminie, de
cnd i cum au desclecat aceste pri de
pmntu..." Pentru a ilustra cu ct mai
mult convingere concepia i viziunea lui
Miron Costin referitor la aceat problem,
aducem cteva dintre cele mai
reprezentative fragmente din lucrarea "De
neamul moldovenilor, din ce ar au ieit
strmoii lor" - "i aa neamul acesta de
carele scriem, al rilor acestora
(enumrate i caracterizate de Miron
Constin mai sus: "Moldovei i rii
Munteneti i romnilor din Ardeal" A.E.), numele vechiu i mai direptu iaste
rumn, adic rmlean, de la Roma.. tot
acest nume au inut i in pn astdzi..".

"Mcar dar c i la istorii i la graiul i

streinilor i nde sine cu vreme, cu vacuri,
cu primenele au i dobnditescu i alte
numere, iar acela carile iaste vechiu nume

Grigore Ureche (1590 - 1647)

st ntemeiat i nrdcinat: rumn. Cum

vedem c, mcar c ne rspundem acum
moldoveni, rar nu ntrebm: "tii
moldovenete?", ce "tii romnete?" pre
limba latineasc... i aa iaste acestor ri
i ri noastre, Moldovei i rii
Munteneti numile cel direptu de moie,
iaste rumn, cum s rspundu i acum toi
aceia din rile ungureti lcuitori i
muntenii ara lor i scriu i rspundu n
graiul: ara Romneasc"
"De neamul moldovenilor, din ce ar au
ieit strmoii lor" reprezint un adevrat
simbol al contiinei latine i al mndriei
originii romane de neam a poporului
nostru. Spiritul i ideile din aceast oper
au fost dezvoltate, cptnd dimensiuni cu
adevrat monumentale n operele lui
Dimitrie Cantemir i prin intemediul
acestuia, n lucrrile crturarilor colii
Ardelene de la hotarul secolelor XVIIIXIX. Miron Costin este considerat n
acelai timp drept unul din ntemeietorii
poeziei romneti din Moldova. Lui i
aparin asemenea opere poetice ca "Viaa
lumii", "Stihuri de desclecatul rii
Moldovei", etc. Miron Costin prin ntreaga
sa oper a adus o mare contribuie la
dezvoltarea culturii, istoriografiei, limbii,
i literaturii romneti. Majoritatea
operelor sale au vzut lumina tiparului i la
Chiinu. Dintre acestea fac parte :
"Letopiseul rii Moldovei", "De neamul
moldovenilor, din ce ar au ieit strmoii
lor", "Viaa lumii", etc,

Unul dintre cei mai mari crturari romni

din prima jumtate a secolului XVII este
cronicarul Grigore Ureche. Istoricul i
scriitorul Grigore Ureche ne-a lsat
motenire cronica original n limba
romn "Letopiseul rii Moldovei".
Aceast cronic se deosebete n mai multe
privine de cele scrise n secolele XV-XVI.
n primul rnd "Letopiseul rii
Moldovei" este scris nu n limba slavon,
ci n limba romn, pentru prima dat n
istoria cronografiei rii. n al doilea rnd,
spre deosebire de letopiseele slavomoldoveneti din secolele XV-XVI,
cronica lui Grigore Ureche nu a fost scris
la comand, ci din proprie iniiativ. n al
treilea rnd, "Letopiseul rii Moldovei"
nu mai era scris de un prelat bisericesc,
cum se fcuse de attea ori pn atunci, ci
de o persoan laic, reprezentant a marii
boierimi, cu nalt funcie n aparatul de
stat al Moldovei.
Grigore Ureche se trgea dintr-o veche
familie boiereasc. Nu ntmpltor unii
istorici ncearc, nu fr temeiuri
documentare, s-i urmreac arborele
genealogic pn la un "Ureache"
contemporan cu tefan cel Mare i Sfnt.
Tatl crturarului, Nestor Ureche, era un
mare boier moldovean, care pe parcursul
vieii sale a ocupat n repetate rnduri
nalte dregtorii n sfatul domnesc al rii
Moldovei, acumulnd de-a lungul anilor

moii ntinse. La nceputul anilor 90 ai

secolului XVI, n anumite mprejurri
politice nefavorabile, Nestor Ureche,
mpreun cu familia sa a fost nevoit s se
refugieze n ara Leeasc, cum era
numit pe atunci Polonia, unde s-a aflat cu
treruperi mai mult vreme. n aceast ar
cu bogate tradiii culturale i crturreti
i-a fcut studiile la coala Friei
ortodoxe din Lvov, al crei membru
devenise ceva mai trziu (1612) tatl su,
iar dup ali cercettori, poate chiar la unul
din colegiile iezuite din Polonia, cum a
procedat mai trziu Miron Costin, urmaul
su direct n ale scrierii istoriei naionale.
Ajuns la maturitate, Grigore Ureche a
devenit o personalitate cu o rar cultur
umanitar, cu un vast orizont crturresc
pentru timpul su, cunoscnd n afar de
limba matern, limbile latin, polonez,
slav veche. Dup mai muli ani de studii
i edere n Polonia, tnrul Grigore
Ureche se ntoarce n patrie ctre 1617,
unde se afl mai muli ani n umbr. Abia
n 1627 Grigore Ureche devine al treilea
logoft, pomenindu-se astfel n anturajul
apropiat al domnilor Moldovei. Ajunge
apoi n cele mai nalte dregtorii de stat,
ntre care i n cea de mare vornic al rii
de Jos pe timpul domniei lui Vasile Lupu
(cu ncepere din 1643), funcie pe care o
deine pn la sfritul vieii.

Grigore Ureche a lsat posteritii o

singur dar deosebit de valoroas oper
istoriografic: "Letopiseul rii
Moldovei, ce cnd s-au desclicat ara i
cursul anilor i de viaa domnilor care scrie
de la Drago vod pn la Aron vod ",
numit mai frecvent "Letopiseul rii
Moldovei". Cronica cuprinde perioade de
la ntemeierea Statului Moldovenesc n
1359 pn la domnia lui Aron vod (1594),
cnd se ntrerupe brusc, probabil din cauza
morii crturarului, dei acesta avea

intenia de a ajunge cu descrierea

evenimentelor pn n timpul domniei
contemporanului su Vasile Lupu. Din
nefericire, letopiseul lui Grigore Ureche
nu s-a pstrat n original, ajungnd pn la
noi prin cteva copii mai trzii, care au fost
destul de mult refcute prin diferite
adaosuri, numite interpolaii ale copitilor
de mai trziu - Simion Dasclul, Misail
Clugrul i Axinte Uricarul. Se mai cere
artat totui c unii cercettori l exclud pe
Misail Clugrul din numrul
interpolatorilor. Pierderea manuscrisului
autograf al autorului a fcut ca
"Letopiseul rii Moldovei " s devin
cunoscut posteritii datorit mai ales unei
copii-redacii a cronicii efectuate prin anii
60 ai secolului XVII de ctre Simion
Dasclul. Aceast mprejurare a fcut ca
problema paternitii scrierii n cauz s fie
pus sub semnul ntrebrii n litereatura de
specialitate. Astfel diveri cercettori l-au
considerat drept autor al acestui letopise
pe Grigore Ureche, Nestor Ureche, tatl
cronicarului, Simion Dasclul n aceeai
msur drept coautori pe Grigore Ureche i
Simion Dasclul. Discuia tiinific n
privina paternitii acestei opere nu a
ncetat pn n prezent. Dintre istoricii care
au venit cu interesante investigaii n
aceast controversat problem fac parte
P.P. Panaitescu, E. Russev, D. Velciu, M.
Scarlat, I.D. Ludat, L. Onu etc. care l
consider drept unic autor pe Grigore
Ureche, precum i C. Giurescu, C.C.
Giurescu, N.A. Ursu, care l consider
autor al aceleeai cronici pe Simion
Dasclul sau n aceeai msur pe Grigore
Ureche i Simion Dasclul.

au fost n mod critic folosite mai ales

operele istoricilor M. Bielski i ale fiului
su I. Bielski, ale lui M. Kromer i M.
Miehovski, diverse lucrri cu caracter
informativ i enciclopedic, care aveau
circulaie pe acele timpuri n aria de
cultur polonez, n care ptrunser masiv
i cartea vest-european. De rnd cu
izvoarele scrise, Grigore Ureche a folosit
pe larg i tradiia popular oral, amintirile
tatlui su, ale boierilor btrni din
anturajul familiei sale. Autorul a utilizat
toate aceste informaii n mod critic,
cerndu-le i trecndu-le prin raiunea i
inima sa. Crturarul a tiut s aleag cu
grij adevrul istoric i s-l atearn pe
hrtie ntr-o limb frumoas i neleas.

Pentru a scrie letopiseul su, Grigore

Ureche a folosit pe larg nu numai izvoare
interne moldoveneti, ci i strine, n
special cele ale istoricilor polonezi i
transilvneni. Dintre izvoarele interne, cel
mai important dup cum reiese din cronic
este "Letopiseul Moldovenesc", o surs
narativ complex. Dintre autorii polonezi

Locul central n cronic l ocup vr dubii

epoca glorioas a lui tefan cel Mare, lupta
eroic a poporului mpotriva cotropitorilor
strini i mai ales mpotriva celor otomani.
Un numr destul de mare de
compartimente ale cronicii sunt dedicate
perioadelor de domnie a voievozilor care

n Letopiseul rii Moldovei sunt descrise

evenimentele mai principale din istoria
Moldovei, pe parcursul a circa dou secole
i jumtate. Autorul i ncepe cronica cu o
"Predislovie...", n care arat importana
cunotinelor despre trecut, a istoriei ca
domeniu de cunoatere (tiin), despre
originea romanic (latin) a poporului
romn i a limbii sale, despre unitatea i
rdcinile comune ale tuturor romnilor.
Referitor la perioada de nceput a istoriei
rii Moldovei i la evenimentele de la
mijlocul i a doua jumtate a secolului
XIV, autorul cronicii nu dispune dect de
date cu totul i cu totul sumare, cunoscnd
destul de aproximativ chiar i numele
primilor voievozi moldoveni n ordinea
care au urcat la tron. Doar cu ncepere din
timpul domniei lui Alexandru cel Bun
tirile incluse n Letopise devin mai
ample.

au urmat dup tefan cel Mare. Pagini

interesante i pline de nvminte sunt
dedicate fiilor lui tefan cel Mare Bogdan III-lea cel Grozav i Orbu (15041517), Petru Rare (1527-1538; 15411547), precum i altor domni cum ar fi
Alexandru Lpuneanul (1522-1561;
1564-1568), Ioan Vod cel Viteaz
(Cumplit) (1572-1574), Petru chiopul
(1574-1577; 1578-1579; 1582-1591) etc.
Ca reprezentant al marii boierimi
moldovene, Grigore Ureche descrie
evenimentele, faptele i aciunile
diferitelor personaliti din istoria rii sale
prin prisma reprezentrilor sale, a clasei
sociale din care fcea parte, aa nct
uneori ntlnim aprecieri de-a dreptul
tendenioase. n acelai timp, trebuie de
menionat faptul c acelai cronicar tinde
s-i scrie opera de pe poziii obiective, ale
intereselor patriei, ale luptei mpotriva
cotropitorilor stini i ale luptei de
eliberare naional - scop nobil, care se
impune cu deosebit acuitate n timpul
vieii celebrului cronicar. Letopiseul rii
Moldovei este scris ntr-un limbaj fluent,
deosebit de plastic i neles, fiind un
apreciat monument de limb i literatur
medieval romneasc. n epocile
urmtoare (a doua jumtate a secolului
XVII - nceputul secolului XIX) cronica
lui Grigore Ureche a avut o rspndire
destul de mare n manuscris, contribuind la
formarea multor generaii de crturari i de
lupttori pentru neatrnarea patriei.
Paralel cu asemenea importante aspecte
cum sunt glorificarea trecutului rii
Moldovei, lupta contra invadatorilor
strini, perioada de domnie a lui tefan cel
Mare, etc., n cronica sa Grigore Ureche
acord atenie i unui subiect cum ar fi
obria poporului romn i a limbii sale.
Datorit studiilor fcute, mai cu seam n
mediul cultural polonez, cronicarul
moldovean a cunoscut n de aproape
cultura umanist european a epocii, iar

cunoaterea limbii i a culturii latine l-a

ajutat, dup cum observ P.P. Panaitescu,
neobositul cercettor al operei lui Grigore
Ureche, pe celebrul nostru crturar -i
dea seama de apropierea dintre limba
latin i limba romn, ceea ce l-a condus
la nelegerea unitii de origine i de
limb a poporului romn. Aceasta l-a i
fcut s afirme n capitolul despre limba
moldoveneasc cu deplin convingere, c
"de la Rm ne tragem", aducnd drept
exemplu cuvintele: carne, gin, muiare,
printe, al nostru; cu echivalentul lor latin,
"... i altile multe din limba latin, c de
ne-am socoti pre amnuntu, toate cuvintele
le-am nelege". Ideea este continuat n
capitolul "Pentru ara Ungureasc de Jos
i Ardealul de Sus", n care se constat c
n Transilvania locuiesc "i romni peste
tot locul, de mai multu-i ara lait de
romni de ctu de unguri". Iar ca un fel de
concluzie la cele artate mai sus, Grigore
Ureche conchide c "rumnii, ci se afl
lcuitori la ata Ungureasc i la Ardeal i
la Maramureu, de la un loc sntu cu
moldovenii i toi de la Rm se trag".
Analznd aceste extrem de importante
pasaje din cronic pentru viziunea
cronicarului nostru, acelai P.P. Panaitescu
arat c aceast din urm tez este cea mai
important n concepia lui Grigore Ureche
despre originea romnilor, i c avem n
faa noastr cea mai veche afirmaie din
Moldova despre unitatea neamului i n
acelai timp despre originea sa comun,
reprezentnd o idee de mare valoare nu
numai pentru epoca n care a trit i a
activat crturarul.
Din anul 1845, cnd Mihail Koglniceanu
editeaz pentru prima dat opera
cronicreasc a lui Grigore Ureche i pn
n prezent, au aprut zeci de ediii, inclusiv
la Chiinu, ale acestei monumentale
lucrri. Pe aceast cale "Letopiseul rii
Moldovei" a cptat o larg rspndire,
intrnd masiv i pentru totdeauna n

patrimoniul de valori culturale ale

poporului romn.

Seminar 9
Istoriografia iluminist european
Analiza manifestrilor istoriografice
Seminar 10
Istoriografia preiluminist i iluminist romn
Agenda personalitilor istoriografice
Seminar 11
Istoriografia romantic european i american
Poster Gndirea istoriografic romantic

Seminar 12
Istoriografia preromantic i paoptist
Agenda personalitilor istoriografice
Seminar 13
Pozitivismul istoric. Constituirea istoriografiei ca disciplin istoric
Caracteristica curentului istoriografic

Seminar 14

Istoriografia postpaoptist/ Istoriografia pozitivist-critic romn

Tabel comparativ Iluminismul vis a-vis de pozitivism
Curentul
Iluminism

Caracteristici
Iluminismul este un curent ideologic si cultural,aparut un Franta in
secolul al XVIII lea(numit secolulluminilor) si care se extinde in
intreaga Europa.Iluminismul se caracterizeaza prin cultul ratiunii si al
stiintei.Iluminismul european a marcat secolul XVIII, secolul revolutiei
stiintifice. In sec. XVIII, datorita lui Newton, intregul univers pare a fi
reductibil la un set de ecuatii matematice.Filozofii sustin ca "daca legile
universului pot fi exprimate prin ecuatii matematice, rezulta ca fiintele
umane pot intelege lumea si pe ele insusi numai prin intermediul propriei
lor ratiuni, critica, cercetatoare, corecta.Astfel se naste iluminismul, a
carui incredere in ratiunea umana intareste rolul stiintei si filozofiei in
daunareligiei,eliberand-o de superstitii si legende. Dar, facand si pasul
urmator, ei considera ca o minte umanacapabila sa patrunda in mod
stiintific tainele universului, este in aceeasi masura in stare sa se autoguverneze,sa rezolve problemele sociale si de stat in mod rational, fara a
apela la biserica.Intelegand efectul cumplit al razboaielor religioase,
iluministii propun o toleranta religioasa bazata pe ratiune- respectiv o
"religie naturala", conform careia pot fi acceptati in societate toti cei care
aspira la o moralitateuniversala, constand din trei concepte, respectiv :existenta lui Dumnezeu- nemurirea sufletului- credinta in lumea de
apoi.Din punct de vedere istoric, aparitia iluminismului a coincis cu
extinderea statelor si aparitia absolutismuluistatal. Conducatorii acestor
state aveau destul de clar in minte urmarile catastrofale ale razboiului de
100 deani asupra economiei si societatii. Cu atat mai viu aparea
contrastul cu prosperitatea pe care o poate aduce pacea, prosperitate care
contribuie la intarirea statului nu numai prin dezvoltare economiei, dar si
prin prelevarea unor taxe si biruri corespunzatoare. Astfel a aparut
"despotismul iluminat", ca o convergenta adezvoltarii intelectuale si a
intereselor politice.Iluminismul este o miscare stiintifica, estetica, socialpolitica si filozofica a burgheziei n ascensiune. Deaceea a aparut mai
devreme n tarile n care burghezia a evoluat mai repede (Anglia , Franta)
si s-a manifestatmai trziu acolo unde fortele feudale erau mai
puternice.Trasaturile fundamentale ale iluminismului european care se
pot modifica de la o tara la alta n functie desituatia creata sunt:*
atitudinea antifeudala, antimonarhica (se duce o lupta
mpotrivamonarhiei absolute);* toleranta religioasa;* pledoaria pentru
egalitatea dintre popoare;* emanciparea individului prin cultura;*
nazuinta de a realiza o literatura capabila sa instruiasca si saeduce omul;*
conceptul de drept national; etc.
1.dreptul natural ( oamenii sunt egali in natura ) 2.iluminarea maselor
-ridicarea maselor prin cultura3.rationalismul4.iluminarea razboaielor
5.crearea unor institutii si opera monumentale de ridicare a
poporului6.atitudinea andidespotica si antidogmatica.

Pozitivism

Are caracter antifeudal si antidespotic : Se cerea anularea privilegiilor

feudale , drepturile socialesi politice egale pentru intregul popor ,
deoarece toti oamenii sunt egali in dreptruri prin nastere.Are spirit
rationalist si materialist : Ratiunea constituie pentru iluministi calitatea
cu care natura l-ainzestrat pe om.Propune accesul poporului la educatie si
emanciparea lui prin culturaIluminsmul este un curent ideologic si
cultural, nu un curent literar,deoarece nu are o esteteica propriesau
principii literare.Reprezentanti ai iluminismului european:Voltaire,Jean
Jacques Rousseau,Montesquien,Immanuel Kant,Denis Diderot,
Este un curent filozofic care are la baza cunoasterea experimentutlui
stiintific.
1. In sens restrans, termenul de pozitivism se aplica lucrarilor celor care
s-au intitulat pozitivisti sau au acceptat o astfel de etichetare. Din aceasta
perspectiva se disting doua stadii distincte. Un prim stadiu a fost instituit
in domeniul filosofiei sociale de catre Auguste Comte, care a lansat
termenul de filosofie pozitiva odata cu cel de sociologie in prima
jumatate a secolului a al XIX-lea.
Cel de al doilea stadiu corespunde dezvoltarii pozitivismului logic sau
a neo-pozitivismului in deceniul al treilea din secolul XX de catre
reprezentantii Cercului de la Viena: M. Schlick, R. Carnap, O. Neurath,
Ph. Frank, H. Reichenbach. Dintre membrii ercului de la iena cel care s-a
preocupat mai mult de aplicarea logicii pozitiviste in domeniul
sociologiei a fost O. Neurath. Influenta sa directa asupra dezvoltarii
sociologiei ca atare a fost insa foarte redusa. Mai degraba se poate spune
ca psihologia logica a impulsionat dezvoltarea metodologica in domeniul
sociologiei prin lucrari ale unor filosofi ai stiintei si mai ales prin
fundamentarea unor noi practici de cercetare.
2. In sens larg, termenul de pozitivism este aplicat in mod difuz pentru a
caracteriza acele lucrari care intrun fel sau altul adopta presupozitiile si
principiile de abordare consacrate de pozitivismul filosofic. In general
sunt admise ca presupozitii filosofice de baza:
A. asertarea fundamentului experiential al oricarei cunoasteri, ceea ce
corespunde regulei fenomenalismului din filosofia neopozitivista;
B. considerarea judecatilor de valoare si normative ca lipsite de continut
sau consistenta empirica si deci incapabile de a fi validate prin testarea
experientiala, ceea ce solicita eliminarea lor din discursul stiintific si
optiunea pentru o constructie teoretica neutrala valoric.
Ca principii ale abordarii pozitiviste au fost consacrate urmatoarele:
A. metodologia cercetarii din stiintele naturii poate fi adaptata si utilizata
in sociologie. Fenomenele sociale sau cele incluse in aria subiectivitatii
umane sunt considerate ca obiecte ce pot fi analizate in mod similar cu
investigarea obiectelor naturale. Sociologul adopta pozitia de observator
al realitatii sociale
B. produsul sau rezultatul final al investigatiei sociologice poate fi
formulat in termeni similari celor din stiintele naturii, adica sub forma de
legi sau de generalizari legice, iar cercetatorul social se considera a fi un
analist obiectiv, detasat, neimplicat in realitatea investigata

C. sociologia este o disciplina tehnica, incluzand acea cunoastere care are

o forma eminamente sau predominant instrumentala si nu implica logic
nicio valoare.
Rareori si poate nicicand presupozitiile filosofice, principiile abordarii si
orientarile atitudinale nu sunt in mod integral identificabile in una si
aceeasi lucrare sociologica. Mai frecvent in sociologie sunt atitudinile
pozitiviste, care se caracterizeaza prin aderarea la un principiu sau altul si
ignorarea sau contestarea celorlalte. De exemplu, un sociolog poate opta
pentru sustinerea caracterului instrumental al cunoasterii sociale, fara ca
aceasta sa implice in mod necesar aderarea la principiul neutralitatii
axiologice. Doua consecinte importante rezulta de aici.
Prima este ca teorii sau practici metodologice care se prezinta ca diferite
dintr-un punct de vedere ajung sa fie convergente sau identice din altul.
Mai mult, in acelasi demers de cercetare pot fi adoptate si practicate
principii pozitiviste si nepozitiviste. A doua consecinta este ca termenul
de pozitivism social a ajuns sa aiba un grad inalt de ambiguitate
semantica, astfel ca aplicarea sa in caracterizarea unei analize sociale nu
poate fi altfel decat eluziva. Asa se face ca in perioada ultimelor doua
decenii atributul de pozitivist a fost invocat in sociologie aproape
exclusiv in contexte critice cu scopul de a blama o abordare sau a blama
o abordare sau contesta rezultatele unei analize.