Somnul

Cnd numai luna singur din noapte

Vegheaz din ntinderea albastr,
i cnd o raz alb, vistoare,
S-a strecurat sfioas prin fereastr
i-a adormit pe pern, lng tine, Atunci din cer, cu aripi nevzute,
Copilul morii - somnul - tainic vine,
Pe ochii-nchii, uor s te srute...
Tu, dragul meu, dac te simi prea singur
i n-ai pe nime-n camera srac
Dect un nou duman i oaspe: foamea...
nchide ochii! Foamea o s-i treac,
i fr veste somnul i aduce
O mas cu mprteti bucate, Belugul unei lumi mai fericite,
Cu soare cald i parcuri, i palate...
i nu te miri, aa firesc i pare,
Cnd vin din trista lor singurtate
Icoane scumpe de odinioar,
Fiine dragi, de mult nmormntate.
. . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . .
O, nger blnd, alintor durerii!
De pe cernita sufletului-zare,
Ridic-mi vlu-n fiecare noapte
S vd splendoarea lumii viitoare!...
Mi-aduc aminte...-n serile de iarn,
La gura sobei, - fr s-mi dau seama,
M cuprindeai n brae moi de visuri,
Cnd mi spunea poveti frumoase mama...
i-acuma simt singurtatea rece
i tot pustiul nopilor trzii.
Te chem s-mi vindeci sufletul, o clip, Dar n zadar te chem, - c nu mai vii!
O, vino iar... i s-mi aduci cu tine
Iubitul chip de care sunt departe!
Atta am, n lumea asta mare,
i rutatea lumii ne desparte...
Srut-mi ochii! - Dintre ea i mine,

Pieri-va ca prin farmec deprtarea:

Zmbind frumoas mi ntinde gura
i-n vis e-att de dulce srutarea...