1.

Conceptul de integrare economic. Esena i avantajele integrri economice internaionale

Integrare economic o form complex de colaborare dintre state, manifestat n diverse sfere de
activitate, pentru care sunt caracteristice interferene economice ale statelor partenere i care sunt
marcate pe termen lung de interdependene de ordin tehnic, tehnologic i economic.
Integrare economic proces de unificare a statelor pe baz dezvoltrii interdependenelor i
diviziunii muncii ntre economiile naionale, interaciunea lor la diferite niveluri i sub diferite forme.
Integrare economic cuprinde msuri destinate eliminrii discriminatorii ntre unitile
Economice ce aparin unor state naionale diferite, sau absena diferitelor forme de discriminare ntre
economiile naionale.
Avantajele integrrii:

permite membrilor si s participe mai activ la schimburile economice internaionale,

valorificarea mai eficient a piee comune i proprii;

rezolvarea mai leger a problemelor de politic comercial;

ofer folosirea avantajelor economiei la scal;

integrarea accelereaz reformele economice i procesele de macrostabilizare;

integrarea ofer accesibilitate mai mare a agenilor economici la resursele economice

care sunt repartizate neuniform;

gruprile regionale sunt atractive pentru investiiile strine dect economiile luate
individual. ISD-urile sunt nsoite de transferul de tehnologie i de tehnici de management moderne;

depirea subdezvoltrii;

intensificarea concurenei;

crearea unor medii favorabile de politic extern, asigurarea securitii comune;

consolidarea democraiilor.

2.
Factorii determinani ai integrrii economice.
Factorii determinani ai integrrii.
1.
Nivelul apropiat al dezvoltrii economice i al gradului de maturitate a economiei de pia a
rilor integrate;
2.
Prezena hotarelor comune, prohimitatea geografic, legturile economice, tradiiile istorice ale
relaiilor economice;
3.
Existena unor probleme comune n faa statelor membre (comerciale, financiare, ecologice,
militare, politice etc.);
4.
Voina politic a populaiei;
5.
Compatibilitatea valorilor de baz;
6.
Promovarea intereselor STN (societi transnaionale);
7.
Efectul demonstrativ;

8.

Efectul domino.

3.
Tipuri i forme de integrare economic
Forme ale integrrii economice:
Acorduri comerciale prefereniale
Zona liberului schimb;
Uniunea vamal;
Piaa comun;
Uniunea Economic i Monetar;
Nivele ierarhice de integrare:
Corporativ;
Ramural;
Naional/statal
4.
5.

Teorii ale integrrii economice internaionale

Teoria neoliberal (neoliberalismul) /1950 - 1960/
Reprezentani: Vilhelm Repke, Morris Al
Ideea de baz: fenomenul integraionist este i trebuie s fie rezultatul crerii i funcionrii libere a
pieei i a concurenei libere;
6.
Teoria corporatist (mijlocul anilor '60, sec. XX)
Adepi: Iu. Rostoy, S. Rolf
Ideea de baz: la baza proceselor integraioniste stau companiile transnaionale
7.
Teoria structural
Promotori: Alfred Marchal, F. Perrou, G. Miurdal
Ideea de baz: n rezultatul integrrii apare o structur calitativ nou;
8.
Teoria neokeynesist (dirijismul) /anii '70 sec. XX/
Adepi: R. Kuper, Ia. Timbergen
Ideile de baz: neokeynesitii considerau c problema principal a colaborrii economice
internaionale const n evitarea limitrilor n calea REI. Ei pledau pentru pstrarea libertilor
maximale pentru fiecare ar integrat. Integrarea economic, dup ei, trebuie s fie nsoit de crearea
unor structuri instituionale care s dirijeze noile structuri create.
Dintre alte teorii, modele, curente, coli: modelul integrrii graduale, integrarea particular,
Europa cercurilor concentrice, Integrarea difereniat
9.
Teorii ale integrrii europene
Teorii ale integrrii europene:
A. Zona economic a liberului schimb (asociaia liberului schimb);
B. Uniunea vamal;
- uniunea vamal perfect;
- uniunea vamal imperfect;
- uniunea vamal cu tarife prefereniale;

C. Pia comun;
D. Uniunea economic i monetar.
E. Tabelul 1. Etapele integrrii economice
Caracteristici de baz
Suprimarea Fixarea Libera
circulaie
Niveluri treptat a unui
taxelor
tarif
a
de
integrare vamale n exterior factorilor
comerul
comun de
exterior
producie
1. ZLS
*
2. UV
*
*
3. PC
*
*
*
4. UE
*
*
*
5. UE i *
*
*
M

Aplicarea
unei
politici
economice
unice

*
*

Introducerea
unei
monede
unice

10.
Integrarea Economica in America de Nord. NAFTA: prevederi, principii, obiective,
structura instituional
Structura instituional a NAFTA:

Comisia pentru Liber Schimb;

Secretariatul;

Comitetele NAFTA i grupurile de lucru;

Comisia de cooperare n domeniul forei de munc;

Comisia pentru cooperare n domeniul mediului;

Banca Nord-American pentru dezvoltare;

Comisia de cooperare cu statele vecine.

Acordul nord-american de liber schimb, semnat in decembrie 1992 si ratificat in 1993 de catre SUA,
Canada si Mexic, a intrat in vigoare la 1 ianuarie1994.
Prin NAFTA se realizeaza cea mai mare zona de liber schimb din lume, cu o piata ce se poate extinde
de la 390 de mil. de consumatori, cat numara in prezent, la peste 700 de mil., in conditiile in care mai
multe tari latino-americane si-au manifestat interesul de a intra in aceasta organizatie.
NAFTA este primul acord ce implica fluxuri comerciale libere, la un ansamblu regional, reprezentat de
doua tari puternic industrializate (SUA si Canada) si o tara in curs de dezvoltare (Mexic).
NAFTA reprezinta un bun exemplu de cooperare - cu reflexe la scara mondiala - intre Nordul
industrializat si Sudul in curs de dezvoltare, intre care exista un puternic decalaj economic evidentiat
de urmatoarele coordonate:
- SUA detine 90% din PIB-ul acestui organism economic (peste 7500 de miliarde dolari), in timp ce
Canada are o pondere de numai 6%, iar Mexic de 4%

- din cei aproximativ 390 de mil. de consumatori cat are aceasta piata, 265 de mil apartin SUA
- Canada si Maexic sunt dependente de piata americana in proportie de 75% pentru comertul lor
exterior
- agricultura (sector primar) detine o pondere de numai 1,7% in produsul intern brut al SUA, fata de
7% in Mexic
- nivelul salariului mediu in Mexic reprezinta circa 10% din cel din SUA
Principii:
- clauza natiunii celei mai favorizate: Principiul clauzei naiunii celei mai favorizate prevede c
orice facilitate acordat de un stat membru al Organizaiei Mondiale a Comerului n favoarea altui stat
membru, se extinde obligatoriu tuturor statelor membre - acesta fiind principiul nediscriminrii n
comerul internaional.
- tratamentul national: presupune o atitudine egala fata de bunurile de import si cele autohtone, cel
puin dup momentul ptrunderii bunurilor de import pe pia.
- asigurarea transparentei.
Obiective:
1. eliminarea progresiva a taxelor vamale si a barierelor comerciale;
2. stimularea concurentei loiale in cadrul zonei de liber schimb;
3. cresterea oportunitatilor de investitii pe teritoriile statelor participante, inclusiv prin acordarea unei
protectii sporite investitorilor, fata de practicile discriminatorii din tarile participante;
4. asigurarea unei protectii adecvate si efective pentru drepturile de proprietate intelectuala pe teritoriul
partilor;
5. stabilirea unor proceduri eficiente de reglementare a diferendelor privind comertul si investitiile;
6. recunoasterea dreptului fiecarei tari de a adopta standarde proprii in domeniile sanatatii, securitatii
sociale si mediului inconjurator, chiar in fluxurile de bunuri, servicii sau investitii;
7. crearea unui cadru propice cooperarii trilaterale, regionale si multilaterale, in scopul extinderii ariei
avantajelor ce decurg din acest acord.
Structura institutionala:
COMISIA DE LIBER SCHIMB:
- institutia centrala a NAFTA
- cuprinde reprezentantiai celor trei tari membre la nivel ministerial (ministri comertului);
- rol: supravegheaza aplicarea acordului si activitatea celor 30 de comitete si grupuri de lucru ce
functioneaza in cadrul NAFTA, precum si de a contribui la reglementarea divergentelor legate de
modalitatile de interpretare a prevederilor acordului.
SECRETARIATUL DE COORDRONARE A NAFTA:
- sprijina Comisia in activitatile ei;
- depozitarul oficial al dosarelor de lucru.
COMITETE SI GRUPURI DE LUCRU:
- au fost infiintate in scopul facilitarii comertului si investitiilor si pt a asigura implementarea efectiva a
prevederilor acordului;
- isi propun dezbaterea problemelor specifice, cum sunt:
- armonizarea regulilor de origine si formalitatilor vamale;

- comertul cu produse agricole si subventiile acordate agriculturii;

- norme tehnice si stanadarde industriale;
- achizitii guvernamentale;
- circulatia transfrontaliera a oamenilor de afaceri.
- intocmesc rapoarte anuale pe care le prezinta Comisiei de Liber Schimb;
- au rolul de a facilita procedurile de implementare a acordului;
- analizeaza posibilitatile de liberalizare sporita a fluxurilor comerciale intre statele membre;
- pot favoriza dialogul asupra unor probleme aflate in litigiu, pt a evita, pe cat posibil, recurgerea la
procedurile standard de solutionare a diferendelor comerciale si a unor aspecte financiare
11.
II.

Integrarea Economica in America de Sud i central, Asia, Africa.

Integrarea economic n America de Sud i Caraibe

Fenomenul integraionist de pe continentul latino-american nu este unul recent, dar a cunoscut o

amploare remarcabil n ceea ce privete ncheierea acordurilor de asociere.
Din 1990 au fost ncheiate peste 10 noi acorduri, viznd crearea ZLS, UV, PC.
Interesul pentru regionalizare este puternic manifestat n prezent.
LAFTA Asociaia Latino-American a Comerului Liber a evoluat n ALADI. (Asociaia de integrare
L-America).
Grupul Andin
MERCOSUR
Statele vorbitoare de limb englez au evoluat n CARICOM Piaa comun din zona Caraibelor.
Apoi n anul 90 s-a declanat un nou val al integrrii bazat pe afinitatea statelor care constituie aceast
regiune i aveau legturi istorice, culturale i lingvistice, dar dorind s sporeasc interaciunea uman,
comercial i politic.
Noul regionalism latino-american s-a bazat pe:
A. Largi reforme structurale; - liberalizarea schimburilor
B. Deschiderea economiilor ctre exterior
C. Promovarea sectorului privat
D. Diminuarea rolului statului n economie
A. media taxelor vamale a fost redus foarte mult de la 40 % - < 12 %
Limita maxim a taxelor s-a redus de la 80 % la 40 %.
Accentul se pune pe:
Atragerea investiiilor de capital;
Apreciindu-se contribuia acestora la creterea competitivitii internaional i al accesului la piee.
Comer intraregional (prin crearea unor piee regionale)
n plan geopolitic: orientarea politicilor Americii Latine spre exterior a solicitat o mai activ i
strategic participare a rilor n emisfera W i la nivel mondial. Integrarea le-a permis statelor din AL
s intensifice cooperarea i s devin juctori mai eficieni la nivel global.
Pe calea integrrii i a comerului s-a reuit consolidarea democraiilor la nivelul unor state care s-au
confruntat timp ndelungat cu regimuri militare.

MERCOSUR- Piaa comun a Sudului (a Conului de Sud)

Brazilia, Argentina, Paraguay, Uruguay 1991.
rile asociate i-au propus amplificarea dimensiunii pieelor naionale, element necesar n condiiile
accelerrii creterii economice.
Obiectiv principal: libera circulaie a factorilor de producie i a bunurilor, serviciilor, elaborarea unui
tarif comun i a unei politici comerciale comune. Se bazeaz pe doi piloni de baz: Argentina i
Brazilia.
MERCOSUR i Pactul Andin sunt cele mai active i importante n America Latin.
Alte organizaii integraioniste n America Latin:
3) Grupul Andin
Bolivia, Columbia, Ecuador, Peru, Venezuela acestea au elaborat formula proprie de integrare, bazat
pe proximitatea geografic i prin simplificarea numrului de participani.
Se depun eforturi pentru a uni Grupul Andin cu MERCOSUR.
4) SELA Sistemul economic Latino-American.
ZLS a Americilor (FTAA) 34 state
OSA- organizaia statelor americane.

Concluzii:
Integrarea se impune ca un imperativ regional, ca singura soluie pentru participarea cu succes la
viaa economic i pentru a face fa provocrilor fr precedent ale fenomenului mult mai amplu, mai
complex i att de controversat Globalizarea.
Analiznd evoluia istoric a relaiilor economice i politice dintre SUA i America Latin se
detaeaz foarte clar interesul particular al SUA n valorificarea oportunitilor pe care le ofer
economiile Americii Latine (materie prim ieftin i diversificat, for de munc la costuri reduse,
piee de desfacere, piee emergente).
Pentru statele din America Latin este foarte important realizarea unitii nu numai prin limb i
cultur, dar i economic i politic. Totui divergenele interne de dezvoltare, divergenele dintre ele i
SUA au zdrnicit proiecte de unificare.
Dialogul N-S deocamdat funcioneaz la nivel de iniiative. FTAA este un proiect de viitor.
ASEAN 10 state din Asia de S-E.
Indonezia, Malaysia, singapore, Filipine, Thailanda, Brunei, Vietnam, Laos, Myanmar, Cambodgia.
Creat n 1967 cu scopul de a promova cooperarea economic i politic ntre rile membre.
- Caracterul neomogen: state foarte mari Indonezia -215 mln.loc
- Foarte mici Brunei 350 mii loc.
- Brunei 25000 $ per capita
- Vietnam < 500 $ per capita

Obiective: - reducerea nivelului proteciei tarifare la produsele manufacturate iniial, apoi la celelalte
categorii de produse.
Crearea Zonei de Liber Schimb din cadrul NAFTA a fost spriginit de 2 factori:
1. necesitatea de a rspunde fenomenului de apariie i dezvoltare a altor blocuri comerciale.
2. liberalizarea i reglementarea economiilor rilor membre care au nsemnat reducerea interveniei
statului n economie, dezvoltarea sectorului privat i creterea volumului intrrilor de investiii strine
directe.

12.

Ideea European i concretizarea ei n timp

[edit] Treaties timeline

Signe 1948 1951 1954
195
d
1948 1952 1955
7
In for Bruss Paris Paris A 195
ce
els
gr.
8
Treat
Ro
y
me

1965 1986
1967 1987
Merg Single Act
er

1992
1997
2001
1993
1999
2003
Maastric Amsterd Nice
ht
am

2007
2009
Lisbon

European Communit Three pillars of the European U

ies
nion
European
Atomic
Energy Community
(EURATOM)
European Coal and
Treaty expired
Steel
Community

in 2002
(ECSC)
European Economic
European
Community (EEC)
Community (EC)
Justic
e and Police
and Europe
Home Judicial
Co- an

Affair operation
in Union
s
Criminal Matters (EU)
(JHA) (PJCC)
European
Political
Common Foreign and

Cooperation (
Security Policy (CFSP)
EPC)
Unconsolid Western European Union (WEU)
ated bodies

Etapa interbelic:
prbuirea a trei imperii;
crearea a noi state naionale;
proiecte, propuneri, idei cu privire la federalizarea Europei: savantul Rihard
Couderhove-Kalergi a lansat Manifestul paneuropean 1922;
1926, Viena constituirea Uniunii Paneuropene
1926 a fost format Liga naiunilor, Aristi de Briant, ministrul de externe al Franei a fost ales
preedinte;
criza economic din 1929-1932 precum i venirea nazitilor la putere a spulberat pentru
un timp ideea unitii europene.

Etapa postbelic
-

ideea unitii europene revine n prim plan dup al II-lea rzboi mondial.
promotorii acestei idei: Robert Schuman, Jean Monnet
W. Churchill, K. Adenauer
1948, 9 mai Consiliul Europei;
1957 CEE;
1995 - UE

13.

Etapele Integrrii Europene

i.
Etapa 1945 1957:
b.
demersurile lui J. Monnet cu privire la crearea unei structuri de administrare unic n producia
de crbune i oel;
c.
1950 R. Schuman a anunat un program de constituire a Comunitii Europene a Crbunelui i
Oelului (CECO);
d.
ratificarea Tratatului de la Paris de 6 state (1951) fiind creat prima organizaie supranaional i
n aa fel s-a trecut de la o Europ a cooperrii la o Europ integrat.
2. Etapa 1957 1965:
e.
rile membre CECO au semnat Tratatul de la Roma care a pus bazele CEE (6 state);
f.
crearea EUROATOM 1957.
3. Etapa 1965 anii 70, sec XX:
g.
fuzionarea celor 3 comuniti CEE, CECO, EUROATOM = CEE;
h.
1968 - UV;
i.
formarea pieii comune (PC).
4. Etapa extinderii i consolidrii procesului UE:
j.
1973 Danemarca, Irlanda, Marea Britanie;
k.
1981 Grecia;
l.
1986 Portugalia i Spania;

m.
1990 - RDG;
n.
1995 Austria, Finlanda, Suedia;
o.
1979 crearea SME i lansarea monedei de cont ECU;
p.
1991 Tratatul de la Maastricht (Olanda);
q.
1995 CEE UE
r.
2004 - aderarea a nc 10 state;
s.
aderarea Romniei i Bulgariei (2007)
- 01.01.1999 lansarea oficial a EURO
14.
Piaa comun: asigurarea celor patru liberti de circulaie
Piaa comun european: asigurarea celor 4 liberti
Ceea ce i-a propus iniial CEE a fost realizarea unei piee comune care reprezint punctul esenial al
unificrilor europene. Barierele vamale i comerciale au fost suprimate. La baza pieei comune se afl
4 liberti fundamentale:
A)
libera circulaie a mrfurilor;
B)
libera circulaie a serviciilor;
C)
libera circulaie a persoanelor;
D)
libera circulaie a capitalurilor.
A cele 6 ri fondatoare au reuit s creeze fundamentele pieei unice interne, constituind uniunea
vamal (UV) i punnd bazele unei politici comune n domeniul circulaiei produselor agricole.
Liberalizarea circulaiei bunurilor a nceput cu formarea UV. Acest obiectiv a fost realizat la
01.07.1968. UV presupune desfiinarea obstacolelor n calea schimburilor ntre rile membre i
realizarea unei politici comerciale comune. Iniial se prevedea nlturarea barierelor tarifare, apoi a
celor netarifare. Printre barierele netarifare se nscriu: barierele tehnice, fiscale i administrative.
Barierele tehnice se refer n principal la standarde de calitate i norme tehnice. n UE aceste
standarde sunt elaborate i monitorizate de CEN (Comitetul European de Normalizare) i comitetele
naionale ale standardelor. Din punct de vedere legal standardele nu sunt obligatorii, dar adoptarea i
respectarea lor face exportul mai uor. Deci ele devin obligatorii din punct de vedere comercial. Cele
mai cunoscute standarde sunt : ISO 9000 i subseciunile acestuia, etc.
Barierele fiscale reprezint diferenele ntre ri privind sistemele de impozitare, tipul i mrimea lor.
Impozite sunt directe, indirecte, precum i diferite accise. Gradul de fiscalitate diferit, apreciat ca
ponderea veniturilor fiscale n PIB, difer de la o ar la alta. UE 15 (cca 40%), i UE 10 (circa 36%).
Intensitatea fiscalitii este n funcie de obligaiunile pe care statele i le asum prin politica
cheltuielilor publice. n UE sunt impozitate prin accize 3 grupe de produse: alcoolul i buturile
alcoolice, produsele din tutun, produsele energetice i electricitatea.
Mrfurile trec frontierele liber i doar dup trecerea lor sunt supuse unor interdicii sau obstacole de , n
ceea ce privete sntatea , securitatea consumatorilor, determinnd n detaliu calitatea i
caracteristicile mrfurilor, nenumrate reglementri, norme tehnice i de securitate.
B. sectorul serviciilor ocup cea mai mare parte a forei de munc n UE (peste 60%). Serviciile au
fost liberalizate mult mai dificil dect mrfurile. Aceasta se datoreaz:
- varietii mare de servicii oferite pieei internaionale;

- prestarea unor servicii are legtur direct cu investiiile directe de capital sau/i cu regimul
mobilitii persoanelor;
- unele servicii au constituit monopolul statului i erau oferite de ctre un singur furnizor (ex.
ntreprinderile din sectorul public: electricitate, ap, telecomunicaii, transporturi feroviare etc.);
- liberalizarea serviciilor n cadril OMC etc.
Serviciile bancare au fost liberalizate n UE n anul 1993, serviciile de asigurri 1994, cele privind
investiiile 1996.
Un domeniu dificil s-a dovedit a fi cel al recunoaterii reciproce a diplomelor, ceea ce presupunea o
armonizare a sistemelor de nvmnt.
C. - Dintre cele 4 liberti de circulaie prevzute n Tratatul de la Roma, libera circulaie a persoanelor
nu i-a gsit aplicare deplin unitar. Prevederile de baz:

excluderea discriminrilor fondate pe naionalitate ntre lucrtorii din rile membre, n

ceea ce privete locul de munc, remunerarea , alte condiii de munc;

lucrtorii dintr-un stat membru au aceleiai drepturi de a obine un loc de munc ca i un

lucrtor autohton;

preferine se acord muncitorilor comunitari n faa celor extracomunitari.

n 1968 a fost semnat acordul Schengen, dar deocamdat nu toate statele membre au semnat acest
acord.
D. Libera circulaie a capitalurilor a fost de asemenea o prevedere a tratatului de la Roma 1957.
Dintre prevederile ulterioare cu referire la circulaia capitalurilor menionm:
- nondiscriminarea plilor n interiorul Comunitii;
- excluderea restriciilor valutare de natur s afecteze aceste micri;
- asigurarea treptat a liberalizrii complete a micrii de capital.

15.

Principalele componente ale sistemului instituional

Parlamentul
Parlamentul European (PE) este ales de cetenii Uniunii Europene pentru a le reprezenta interesele.
Alegerile au loc o dat la cinci ani i fiecare cetean UE are dreptul de a vota i de a candida,
indiferent unde locuiete n UE. Cele mai recente alegeri au avut loc n iunie 2009. Astfel, Parlamentul
exprim voina democratic a celor aproximativ 500 de milioane de ceteni ai Uniunii i le reprezint
interesele n discuiile cu alte instituii UE. Parlamentul are 736 de membri din toate cele 27 de state
membre UE.
Membrii Parlamentului European (MPE) nu sunt grupai n funcie de rile de origine, ci de afinitile
politice la nivelul UE. La nivelul grupurilor politice de care aparin, ei reprezint toate punctele de
vedere cu privire la aspectele politice i integrarea european, de la adepii convini ai federalismului
pn la euroscepticii ferveni.

Parlamentul European i desfoar activitatea n trei sedii: Bruxelles (Belgia), Luxemburg i

Strasbourg (Frana).
La Luxemburg se afl sediul administrativ (Secretariatul General). Reuniunile ntregului Parlament,
cunoscute sub denumirea de sesiuni plenare, au loc la Strasbourg i uneori la Bruxelles. Reuniunile
comisiilor parlamentare au loc tot la Bruxelles.
Parlamentul ndeplinete trei funcii principale:
1. Adopt legile europene n colaborare cu Consiliul, n multe domenii de politici publice.
Faptul c PE este ales prin vot direct de ctre cetenii UE reprezint o garanie a legitimitii
democratice a legislaiei europene.
2. Parlamentul exercit controlul democratic asupra celorlalte instituii UE, n special asupra
Comisiei. Parlamentul deine puterea de a aproba sau de a respinge comisarii nominalizai i are
dreptul de a cere ntregii Comisii s demisioneze.
3. Controlul finanelor publice. mpreun cu Consiliul, Parlamentul deine autoritatea asupra
bugetului UE i poate influena cheltuielile UE. Parlamentul adopt sau respinge ntregul
proiect de buget
Consiliul UE
Consiliul este principalul organ de decizie al UE. Consiliul reprezint statele membre, iar la
reuniuni particip un ministru din fiecare guvern al statelor UE. Consiliul reprezint statele membre,
iar la reuniuni particip un ministru din fiecare guvern al statelor UE.
Relaiile UE cu restul lumii sunt administrate de Consiliul pentru Afaceri Generale i Relaii
Externe. ns aceast configuraie a Consiliului este responsabil pentru o gam variat de probleme
de politic general i, n consecin, la reuniunile sale particip oricare ministru sau secretar de stat pe
care l numete guvernul rii respective.
Consiliului i revin ase responsabiliti eseniale.
1.
S adopte legi europene n colaborare cu Parlamentul European, n multe domenii de politici
publice.
2.
S coordoneze politicile economice i sociale generale ale statelor membre.
3.
S ncheie acorduri internaionale ntre UE i alte ri sau organizaii internaionale.
4.
S aprobe bugetul UE, n colaborare cu Parlamentul European.
5.
S defineasc i s pun n aplicare politica extern i de securitate comun a UE (PESC) pe
baza orientrilor prevzute de Consiliul European.
6.
S coordoneze cooperarea ntre instanele naionale i autoritile poliieneti n materie penal
(a se vedea: Libertate, securitate i justiie).
Consiliu European:

Preedinii i/sau prim-minitrii rilor UE, mpreun cu Preedintele Comisiei Europene, se reunesc
sub denumirea de Consiliu European de pn la patru ori pe an. Aceste reuniuni la nivel nalt
stabilesc orientrile de politic general ale UE i soluioneaz probleme care nu au gsit rezolvare la
nivelurile inferioare (adic la nivel de minitri n cadrul reuniunilor obinuite ale formaiunilor
Consiliului). Dat fiind importana lor, discuiile Consiliului European se pot prelungi pn trziu n
noapte i atrag mult atenie din partea mass-media.
Preedinia
Preedinia Consiliului este asigurat prin rotaie, la fiecare ase luni. Cu alte cuvinte, fiecare stat
membru UE preia controlul agendei Consiliului i prezideaz toate reuniunile pentru o perioad de ase
luni, promovnd deciziile legislative i politice i negociind pentru realizarea unui compromis ntre
statele membre.

Comisia European
Comisia este independent de guvernele naionale. Misiunea ei este s reprezinte i s susin interesele
UE ca tot unitar. Comisia elaboreaz propuneri de legi europene noi, pe care le prezint Parlamentului
European (PE) i Consiliului.
De asemenea, Comisia este organul executiv al UE cu alte cuvinte, este responsabil pentru aplicarea
deciziilor Parlamentului i Consiliului. Prin aceasta se nelege administrarea cotidian a afacerilor
Uniunii Europene: aplicarea politicilor, derularea programelor i alocarea fondurilor.
Mandatul Comisiei actuale dureaz pn la 31 octombrie 2009. Preedintele Comisiei este Jos Manuel
Barroso
Comisia rspunde politic n faa Parlamentului, care deine puterea de a demite ntreaga Comisie prin
adoptarea unei moiuni de cenzur. Membrii individuali ai Comisiei au obligaia de a demisiona la
solicitarea Preedintelui, susinut de ceilali comisari.
Comisia este reprezentat n toate sesiunile Parlamentului, unde are obligaia de a clarifica i justifica
politicile pe care le deruleaz. De asemenea, Comisia rspunde periodic la ntrebrile scrise i verbale
adresate de MPE.
Activitatea cotidian a Comisiei este desfurat de funcionari administrativi, experi, traductori,
interprei i personal cu atribuii de secretariat. Numrul acestor funcionari publici europeni este de
circa 23 000. Numrul poate prea impresionant, dar este mai mic dect numrul personalului angajat
ntr-un consiliu municipal de talie medie din Europa.

Sediul Comisiei se afl la Bruxelles (Belgia), dar Comisia mai are birouri la Luxemburg, birouri de
reprezentare n toate statele membre UE i delegaii n multe capitale ale lumii.

Comisiei Europene i revin patru funcii principale:

1.
2.
3.
4.

s propun proiecte legislative Parlamentului i Consiliului;

s administreze i s aplice politicile UE i bugetul;
s asigure respectarea legislaiei UE (mpreun cu Curtea de Justiie);
s reprezinte Uniunea European la nivel internaional, spre exemplu prin negocierea
acordurilor ntre UE i alte ri.

Curtea de Justiie
Misiunea Curii este s se asigure c legislaia UE este interpretat i aplicat n mod uniform n toate
statele membre, astfel nct legile s se aplice n mod egal tuturor cetenilor. Spre exemplu, Curtea se
asigur c instanele naionale nu pronun decizii diferite n acelai caz. Sediul se afl la Luxemburg
Curtea se asigur i c statele membre i instituiile UE aplic prevederile legislative. Curtea are
puterea de a soluiona litigiile care apar ntre state membre UE, instituii UE, operatori economici i
persoane fizice.
Curtea are n alctuire un judector din fiecare stat membru, astfel nct toate sistemele juridice
naionale din cadrul UE sunt reprezentate. Cu toate acestea, din motive de eficien, Curtea
funcioneaz rar n structur complet. De obicei, Curtea se ntrunete n Marea Camer cu numai 13
judectori sau n camere de cinci sau trei judectori.
Curtea este asistat de opt avocai generali. Rolul acestora este s i susin punctele de vedere n
cazurile naintate Curii spre soluionare. Pledoariile trebuie susinute public i trebuie s fie impariale.
Judectorii i avocaii generali sunt persoane a cror imparialitate nu poate fi pus la ndoial. Ei dein
calificrile sau competenele necesare pentru a fi numii n cele mai nalte funcii juridice din rile lor
de origine. Acetia sunt numii la Curtea de Justiie prin acordul comun al guvernelor statelor membre
UE. Fiecare este numit pentru un mandat de ase ani, care poate fi rennoit.
Curtea pronun sentine n cazurile care i sunt naintate spre soluionare. Cele cinci tipuri de cazuri
ntlnite frecvent sunt:
1.
2.
3.
4.
5.

aciuni pentru pronunarea unei hotrri preliminare;

aciuni intentate pentru nendeplinirea obligaiilor;
aciuni n anulare;
aciuni n constatarea abinerii de a aciona;
aciuni n despgubiri.

Curtea de Conturi
Responsabilitatea Curii este de a verifica dac resursele financiare ale Uniunii provenind de la
contribuabili sunt corect percepute i dac cheltuielile sunt efectuate n mod legal, economic i n
vederea atingerii obiectivelor crora le sunt destinate. Rolul su este de a se asigura c aceti

contribuabili primesc valoare maxim pentru banii pe care i pltesc i are competena de a verifica
orice persoan sau organizaie care utilizeaz fonduri ale Uniunii Europene.
Curtea are un membru din fiecare stat membru UE, numit de Consiliu pentru un mandat de ase ani
care poate fi rennoit. Membrii l aleg pe unul dintre ei ca preedinte pentru un mandat de trei ani care
poate fi rennoit. Vtor Manuel da Silva Caldeira (Portugalia) a fost ales preedinte n ianuarie 2008.
Rolul principal al Curii este de a verifica dac bugetul UE este aplicat corect cu alte cuvinte, dac
veniturile i cheltuielile UE sunt obinute, cheltuite i nregistrate legal i de a asigura un management
financiar sntos. Prin urmare, activitatea curii reprezint o garanie a faptului c sistemul UE
funcioneaz n mod economic, eficient, efectiv i transparent.
Pentru a-i ndeplini atribuiile, Curtea poate investiga documentele aparinnd oricrei persoane sau
organizaii care lucreaz cu veniturile sau cheltuielile UE. Curtea efectueaz frecvent controale la faa
locului. Constatrile sale sunt consemnate n rapoarte, care aduc orice problem existent n atenia
Comisiei i a guvernelor statelor membre UE.
Pentru a-i ndeplini activitatea n mod eficient, Curtea de Conturi trebuie s rmn complet
independent de celelalte instituii, pstrnd, n acelai timp, legtura cu acestea.
Una dintre funciile eseniale ale Curii de Conturi este de a susine activitatea Parlamentului
European i a Consiliului prin prezentarea anual a unui raport de audit pentru anul financiar
anterior. Parlamentul examineaz acest raport n detaliu nainte de a hotr dac aprob sau nu modul
n care Comisia a gestionat bugetul. n caz afirmativ, Curtea de Conturi trimite Consiliului i
Parlamentului i o declaraie prin care confirm c banii contribuabililor europeni au fost utilizai n
mod adecvat.
n sfrit, Curtea informeaz cetenii cu privire la rezultatele activitii sale prin rapoarte care trateaz
subiecte de interes deosebit.
16.
Perfecionarea sistemului instituional UE i mecanismul su de funcionare.
Modificrile n sistemului Instituional comunitar sunt determinate de:
Schimbri de conjunctur (aderarea noilor ri)
Schimbarea accceselor la obiectivele econiomice, obiective politice
Democratizarea sistemului instituional
Divizarea funciilor
Evitarea blocajelor
ntrilrea rolului i a importanei parlamentului European
Optimizarea sistemului de procedur n adoptarea deciziilor, trecerea de la principiul unanim la
cel majoritar.
17.

Apariia PAC (politica agricol comunitar)

PAC a fost politica comuna cea mai importanta si unul din elementele esentiale ale sistemului
institutional al Uniunii Europene. Obiectivele sale sunt stabilite in articolul 39 al Tratatului de la

Roma: cresterea productivitatii, garantarea unui nivel de viata echitabil populatiei din agricultura,
stabilizarea pietelor, garantarea securitatii aprovizionarilor, asigurarea consumatorului cu provizii la
preturi rationale. Acest articol recunoaste necesitatea de a tine cont de structura sociala a agriculturii si
de inegalitatile structurale si naturale dintre diferite regiuni agrare, la fel ca si interesul in a efectua in
mod gradual adaptarile oportune.
Politica agricola comuna s-a creat in anii '70, in momentul in care Europa era deficitara in majoritatea
produselor alimentare. Mecanismele sale s-au modelat pentru a rezolva aceasta situatie, functia sa
principala fiind cea de a sprijini preturile si veniturile interne prin intermediul operatiilor de interventie
si sistemelor de protectie frontaliere.
Aceasta politica a contribuit pozitiv la cresterea economica si a reusit sa garanteze aprovizionarea
consumatorului european cu o gama ampla de produse alimentare calitative la preturi rationale. Pana la
jumatatea decadei anilor '90, PAC a fost, la mare distanta, politica comunitara cea mai importanta, in
special din punctul de vedere al bugetului. Uniunea Europeana s-a convertit in primul importator si al
doilea exportator de produse agricole la nivel mondial.
Totusi, sistemul, care raspundea cert la o situatie de deficit, a manifestat o serie de deficiente cand
Comunitatea a inceput sa produca mari excedente la majoritatea produselor sale agricole. Munti de unt,
lacuri de lapte si vin care trebuiau sa fie distruse pentru a nu intalni cererea interna sau externa. Au
aparut tensiuni in relatiile cu terte tari, in special SUA, nelinisti pentru efectele pe care le aveau
exporturile subventionate ale UE in pretul mondial si in prezenta proprie pe piata internationala.
Costurile acestei politici au ajuns sa fie inacceptabile.
Astfel, la sfarsitul anilor '80 exista deja un acord generalizat din nevoia unei reforme.
Principiile PAC sunt :
- o pia unic a bunurilor: n interiorul Uniunii Europene, produsele agricole circul fr
restricii;
- preferina comunitar: este favorizat consumul produselor originare din Uniunea European;
- solidaritate financiar ntre statele membre: msurile comune sunt finanate dintr-un buget
comun.
18.

Mecanismul de sprijinire a PAC .Instrumente si pirgii

Principalele instrumente ale PAC sunt fondurile structurale, pe de o parte, i pieele
reglementate, pe de alt parte. n cadrul pieelor reglementate, sunt utilizate sistemele de prelevri
variabile, plile compensatorii i ajutorul financiar direct. Ajutorul financiar direct este forma de
politic a venitului cu cele mai puine costuri sociale; reforma PAC din 2003 pune accentul pe acest
instrument de intervenie. Acest suport financiar se va acorda n viitor mai puin n funcie de
producie, ci mai ales n funcie de ndeplinirea unor norme sanitare i de mediu.
Fondurile Structurale si Fondul de coeziune sunt instrumentele financiare ale politicii de
coeziune economica si sociala comunitare, prin care se sprijina reducerea decalajului dintre nivelurile

de dezvoltare ale diferitelor regiuni din statele membre ale Uniunii Europene si promovarea, in acest
mod, a coeziunii economice si sociale.
Prelevrile variabile la import: sunt un fel de taxe vamale suplimentare care se percep peste taxele
vamale obisnuite, stabilite pentru produsele respective, taxe vamale ce fac obiectul tarifului vamal
comun fata de terti si care se calculeaza ca diferenta intre pretul de import (de ecluza) si pretul
comunitar (indicativ sau orientativ), la care se comercializeaza produsele respective si din care se scad
cheltuielile de transport pe parcursul intern, care sunt egale cu pretul prag (de cele mai multe ori este
mai mare pretul international al produsului respectiv);

Mecanisme:

Organizatiile Comune de Piata (OCP) care garanteaza stabilitatea pietelor.

Sprijin direct catre agricultori : subventiile directe au fost introduse prin reforma din 1992
(80% din bugetul PAC). Urmeaza garantarea unui venit minim pentru producatorii, in mod
independant de cantitatea produsa, pentru evitarea orice supraproductie precum si pentru eliminarea
distortiunilor ale comertului. Subventiile directe compenseaza scaderea preturilor garantate ale
produsele agricole.

Incitatiile financiare pentru a incuraja agricultorul sa adopteze metode de productie mai

respectuoase pentru mediul inconjurator.

Instrumente pentru echilibrarea ofertei agricole: pentru evitarea supraproductiei. Au fost

introduse in anii 80 (quota de productie, parloaga, inghetarea solelor, etc.). Aceste instrumente sunt
finantate de FEAGA.

Politica de dezvoltare rurala : constituie al doilea pilon al PAC-ului. Aceasta politica

este finantata de FEADR.

FEADR : Fond European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala

imbunatatirea competitivitatii in agricultura si sivicultura prin sustinerea restructurarii si

dezvoltarii acestori sectoare
imbunatatirea mediului inconjurator si spatiului rural prin sustinerea gestiunii spatiului rural
imbunatatirea calitatii vietii in zonele rurale si incurajarea diversificarii activitatilor economice
Programe locale "LEADER" : dispozitivul LEADER permite teritorilor arganizate sa conduca
proiecte pilot folosind toate massurile din celelalte trei axe.

FEGA : Fond European de Garantare Agricola

restituirile fixate pentru exportul produselor agricole catre tari terte;

interventiile destinate reglementarii pietelor agricole;

platile directe catre agricultori prevazute in cadrul politicii agricole comune;
anumite actiuni de informare si promovare a produselor agricole pe piata interna a Comunitatii
si in tarile terte, realizate de Statele membre.
In maniera centralizata, FEGA finanteaza:

contributia financiara a Comunitatii la actiuni veterinare punctuale, la actiuni de control in

domeniul veterinar, in cel al marfurilor alimentare si al alimentelor pentru animale, a programelor de
eradicare si de supraveghere a bolilor animale precum si a actiunilor fitosanitare;
promovarea produselor agricole;
masurile, adoptate conform legislatiei comunitare, destinate asigurarii conservarii, determinarii,
colectarii si utilizarii resurselor genetice in agricultura;
punerea in aplicare si mentinerea sistemelor de informatii contabile agricole;
sistemele de cercetare agricola.

FEP : Fond European pentru Pescuit

Sustinerea exploatarii durabile a resurselor piscicole si mentinerea unui echilibru stabil intre
aceste resurse si capacitatea flotei comunitare de pescuit;
Intarirea competitivitatii si a viabilitatii operatorilor economici din sector;
Promovarea metodelor de pescuit si productie prietenoase fata de mediul inconjurator;
Asigurarea de sprijin adecvat pentru oamenii care activeaza in sector;
Sprijinirea dezvoltarii durabile a zonelor piscicole
Principalele prioritati de interventie a Fondul European pentru Pescuit sunt:

Adaptarea flotei de pescuit comunitare la resursele disponibile;

Acvacultura, pescuit in apele interioare, procesare si marketing a produselor din pescarii si
acvacultura;
Masuri de interes colectiv;
Dezvoltarea sustenabila a zonelor de pescuit;
Asistenta tehnica necesara facilitarii implementarii ajutorului financiar din Fondul European
pentru Pescuit
Aceste prioritati au rolul de a asigura securitatea economica, sociala si de mediu in sectorul piscicol.
19.

Reforma PAC: necessitate si orientari 1992

Aceast reform a devenit necesar din cauza cheltuielilor foarte mari efectuate pentru depozitarea
surplusurilor, a presiunii internaionale pentru includerea agriculturii n Acordul General pentru Tarife
Uruguay - Round, care a debutat n 1986, i a problemelor de mediu care au devenit din ce n ce mai
evidente. Scopul consta n promovarea unei agriculturi mai puin intensive, reducerea surplusului de
producie i contribuia la protecia mediului.
Reforma PAC din 1992 s-a limitat la culturile de plante (cereale, plante oleaginoase i plante
proteice) i carnea de vit. Sistemul de subvenionare a preurilor folosit pn atunci a fost completat
cu pli directe (compensatorii) pentru fermieri. Astfel, reducerea preurilor minime garantate i a
pierderilor de venituri astfel rezultate au fost n mare parte echilibrate prin intermediul plilor directe
raportate la suprafaa exploatat sau la numrul de vite.
Civa ani mai trziu, o evaluare riguroas a PAC a demonstrat c fuseser realizate progrese
considerabile pe pieele de produse care fuseser supuse reformei. Surplusurile de grne, lapte i carne
de vit au fost eliminate aproape total. Importul de alimente a sczut, competivitatea n sectorul
produselor din carne de porc i pasre a crescut, iar cerealele, cea mai important materie prim n
industria alimentar, a devenit disponibil la preuri mai mici.
n special n cazul cerealelor, desfiinarea stocurilor a fost numai parial cauzat de reform.
Deficienele actuale i efectele mbolnvirii bovinelor (encefalopatia spongiform bovin) a avut
urmri negative pe piaa produselor din carne de vit i a dus din nou la apariia surplusurilor.
Cum sistemul de subvenionare a preurilor a fost suplimentat de sistemul plilor directe, o mai
mare parte a fondurilor bneti a ajuns direct la fermieri i nu indirect, prin intermediul altor sectoare.
In iunie 1992 Consiliul de Ministrii de Agricultura ai Uniunii Europene a adoptat formal reforma
PAC, cea mai radicala din istoria sa. Aceasta reforma presupune o profunda reorientare a politicii
agricole comunitare:
1. Preturile culturilor erbacee si a carnii de vita s-au redus la sfarsitul aproximarii lor cu cele ale pietei
mondiale.
2. Pentru a evita disparitia agricultorilor, li se acorda, in functie de activitate plati compensatorii pentru
reducerea preturilor de sprijin ale UE.
3. In cazul cerealelor si altor culturi erbacee, plata compensatiilor depinde in general de retragerea de
pamanturi din productie ("prima set-aside"). Acest sistem a demonstrat ca este un instrument eficace de
control al productiei. In sectorul carnii de vita, in ceea ce o priveste, platile primelor compensatorii sunt
subiectul unor limite individuale sau regionale si se determina incepand cu o densitate de pastorit
maxima pe hectar. In plus, se platesc prime suplimentare cand aceasta densitate este inferioara lui 1,4
unitati de vite pe hectar. Acest lucru scoate in evidenta puternicul impuls care se da extensificarii
metodelor de productie.

4. In sfarsit, o importanta inovatie a noii PAC sunt mijloacele insotitoare, ce includ masuri
agroambientale, forestiere si de pensionare anticipata. Aceste regimuri au deschis noi oportunitati
agricultorilor, raspunzand in acelasi timp problemelor medioambientale si structurale ale UE.
Reformele radicale au permis UE sa raspunda obligatiilor in virtutea acordurilor Rundei Uruguay a
GATT. Acordul, cu caracter reciproc, cerea o reducere de 20% (pe termen de 6 ani) din ajutorul intern
acordat agriculturii, o reducere de 36% din cheltuielile bugetare destinata subventiei exporturilor si alte
diminuari de 21% din volumul exporturilor subventionate.

20.

Tipuri si arajamente monetare.Abordari conceptuale.

Ecu (European Currency Unit) a fost introdus n anul 1975 ca unitate oficial de cont a Comunitii
Europene nlocuind Unitatea European de Cont. Din punct de vedere al structurii, ECU a reprezentat o
moned nominal, de fapt un co monetar constituit n funcie de puterea economic a statelor membre
participante la constituirea acestuia.
Introducerea SME care s-a facut in 1979 prin:
a. stabilirea unui mecanism al ratei de schimb a valutelor tarilor membre, care nu permitea o fluctuatie
mai mare de 2,25%;
b. introducerea unitatii monetare europene (ECU European Currency Unit), ca moneda de cont, ECU
se formeaza ca un cos al valutelor tarilor membre, cu ponderi diferite ale acestora in functie de forta
economica a statelor membre, pe baza unor criterii convenite intre parti.
In anii 1992-1993 au aparut unele tulburente monetare, provocate de dificultatile unor monede
francul francez, lira sterlina, peseta, escuador ceea ce a determinat modificarea in vara anului 1993 a
marjei fluctuatiei a monedelor in cadrul SME de la 2,25% la 15%, cu exceptia marcii germane si
guldenului olandez, pentru care s-au mentinut vechile limite. O adevarata furtuna monetara a fost
provocata prin iesirea lirei sterline si lirei italiene din SME in 1992 si care au fost lasate sa fluctueze
liber. Lira italiana a revenit in SME in decembrie 1996.
Consiliul European de la Madrid, din decembrie 1995 a decis ca numele dat monedei europene s fi
e acela de euro, nume care simbolizeaz Europa i care s fie acelai n toate limbile oficiale ale
Uniunii Europene.
Fondul European de Cooperare Monetar, creat n aprilie 1973, reprezint un fond comun
format din depunerile n aur i dolari (fiecare n proporie de 20%) din rezervele rilor ale cror
monede erau cuprinse n ECU, chiar dac nu fceau parte din mecanismul ratei de schimb. Fondul
funciona pe principiul acordrii de credite pe termen foarte scurt pe care i le acordau bncile
centrale ntre ele, credite pe termen scurt i mediu pentru echilibrarea balanei de pli i mecanismul
mobilizrii de ECU.4 Pentru gestionarea facilitilor acordate prin FECOM, a fost abilitat Banca
Reglementelor Internaionale.

n conformitate cu prevederile legate de etapa a doua a Uniunii Economice i Monetare,

Fondul European de Cooperare Monetar s-a dizolvat i atribuiile acestuia au fost preluate de ctre
Institutul Monetar European. Institutul Monetar European a fost nfiinat n 1994 avnd sediul la
Frankfurt, n Germania.
Institutul Monetar European avea rolul de a ntri cooperarea ntre Bncile Centrale Naionale
ale rilor comunitare, de a superviza funcionarea Sistemului Monetar European i de a ntri
coordonarea politicilor monetare ale statelor membre n scopul asigurrii stabilitii preurilor.
Resursele s-au constituit din contribuia bncilor centrale, calculate 50% n funcie de populaie i
50% n funcie de PIB.
Mecanismul ratei de schimb, introdus n 1979 pentru a reduce fluctuaiile n valoarea nominal
a monedelor statelor membre, pe baza susinerii reciproce i a aciunilor colective ale bncilor
centrale din statele membre. Bncile centrale au intervenit pe pieele valutare, prin cumprarea sau
vnzarea de monede, pentru a le influena valoarea. Intervenia s-a realizat pe baza principiului
cererii i al ofertei: atunci cnd valoarea unei valute scdea sub un anumit prag, stabilit de comun
acord i numit marj sau culoar de fluctuaie, bncile centrale au intervenit, restabilind valoarea de
pia a respectivei monede.
Avantajele care au decurs din funcionarea mecanismului ratei de schimb sunt:
- creterea stabilitii mediului financiar prin utilizarea unui sistem de cursuri semi fixe care au
permis reducerea riscurilor investiionale i de afaceri;
- aciuni colective care le-au permis statelor membre s se bazeze nu doar pe eforturile proprii de
meninere a valorii monedelor lor;
- impunerea disciplinei financiare n lupta mpotriva inflaiei prin stabilirea unei marje permise de
depreciere a unei monede;
- mai bun alocare a resurselor, ca efect al eliminrii incertitudinilor legate de fixarea cursului de
schimb i, prin aceasta, a utilizrii mecanismului preurilor ca instrument de alocare a resurselor;
- stimularea sectoarelor manufacturiere prin stabilitatea cursului de schimb; n absena acestei
stabiliti, resursele se orientau spre sectoarele economice care nu aveau legtura cu exportul.
- stimularea firmelor mici i mijlocii mai puin expuse riscului legat de cursul de schimb;
- creterea schimburilor comerciale la nivel intraunional;
Dezavantajele care au fcut ca acest mecanism s nu poat evita o criz de proporii cum a
fost cea din 1992, au fost:
- faptul c s-a pornit de la presupunerea c valoarea monedelor ar fi putut fi meninut prin
intervenie guvernamental, ceea ce nseamn capacitatea limitat a guvernelor de a acoperi piaa;
- faptul c a plecat de la presupunerea, care s-a dovedit a fi eronat, c guvernele ar fi fost dispuse
s intervin atunci cnd monedele altor state membre s-au depreciat, contribuind prin intervenia lor
la stabilitatea acestora;
- mecanismul a funcionat bine n condiiile unor rate ale inflaiei sczute i constante, dar a
reacionat violent i negativ n momentul n care pe pia au aprut perturbrile generate de
reunificarea Germaniei sau de rezultatul respingerii, prin referendum, a ideii de uniune monetar sau
moned unic n unele din statele membre.

- a contribuit la pierderea, de ctre guvernele statelor membre, a suveranitii monetare asupra

economiilor naionale cu toate implicaiile care deriv din acest aspect.

21.

Crearea Sistemului Monetar European

Introducerea SME care s-a facut in 1979 prin:

a. stabilirea unui mecanism al ratei de schimb a valutelor tarilor membre, care nu permitea o fluctuatie
mai mare de 2,25%;
b. introducerea unitatii monetare europene (ECU European Currency Unit), ca moneda de cont, ECU
se formeaza ca un cos al valutelor tarilor membre, cu ponderi diferite ale acestora in functie de forta
economica a statelor membre, pe baza unor criterii convenite intre parti.
In anii 1992-1993 au aparut unele tulburente monetare, provocate de dificultatile unor monede
francul francez, lira sterlina, peseta, escuador ceea ce a determinat modificarea in vara anului 1993 a
marjei fluctuatiei a monedelor in cadrul SME de la 2,25% la 15%, cu exceptia marcii germane si
guldenului olandez, pentru care s-au mentinut vechile limite. O adevarata furtuna monetara a fost
provocata prin iesirea lirei sterline si lirei italiene din SME in 1992 si care au fost lasate sa fluctueze
liber. Lira italiana a revenit in SME in decembrie 1996.
3.2. Trecerea de la SME la UEM. Moneda Unica Euro
Infiintarea Institutului Monetar European (IME), care a inceput sa functioneze de la 1 ianuarie 1994.
Daca prima etapa a reprezentat inceputurile uniunii monetare europene, aceasta etapa inseamna
consolidarea ei.
Obiectivele IME sunt: intarirea cooperarii intre bancile centrale europene nationale; o mai buna
coordonare a politicilor monetare ale membrilor UE in vederea stabilitatii preturilor; supravegherea
functionarii SME; facilitarea utilizarii ECU; pregatirea conditiilor pentru trecerea la faza a treia prin
crearea instrumentelor si procedurilor necesare aplicarii politicii monetare unice.
In etapa finala se va crea Banca Centrala Europeana (BCE), care va inlocui IME. BCE va emite o
moneda unica. S-a convenit ca moneda unica sa se numeasca EURO, fiind folosita de la 1 ianuarie
1999.
Prin infiintarea BCE se va ajunge la o singura politica monetara, vor fi blocate ratele de schimb se
va introduce moneda unica cu circulatie mai intii intre bancile centrale si comerciale, pentru ca apoi,
dupa unele aprecieri, sa circule pe piata ca bacnote si monede in 2002.
Dupa formarea BCE, bancile centrale ale statelor membre vor continua sa existe si impreuna cu
BCE vor constitui Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC). Pentru judecarea gradului de
convergenta economica atins de statele membre si retinute pentru a decide trecerea la cea de-a treia
etapa trebuie sa indeplineasca cele 5 criterii de convergenta prevazute in Tratatul de la Maastricht. In
plan economic convergenta politicilor economice nationale spre obiectivele fixate in comun va fi mai
puternica decat in cursul celei de-a doua etape si urmarirea multilaterala a evolutiilor economice a

statelor membre va putea, daca este cazul, sa aplice sanctiuni pentru statele care, ducand o proasta
politica ar risca sa puna in pericol stabilitatea monedei unice.
Prin Tratatul de la Maashtricht se stabilesc masurile ce urmeaza a fi luate pentru realizarea UEM,
esalonata pe trei etape distincte.
In prima etapa, care a inceput in iulie 1990 prin liberalizarea miscarii capitalurilor intre statele membre
ale comunitatii Europene si care a expirat in decembrie 1993 prin realizarea convergentei economice a
statelor; fiecare stat stabileste, in caz de necesitate programe pluri anuale menite sa asigure convergenta
durabila, indispensabila realizarii UEM, in special in ceea ce priveste stabilitatea preturilor si starea
sanatoasa a finantelor publice.
Deci, aceasta etapa vizeaza crearea Uniunii Monetare, obiectivul stabilit fiind cresterea performantelor
economice, intarirea coordonarii politicilor economice si monetare in cadrul institutional existent si
renuntarea in totalitate de catre tarile SME la controlul asupra capitalurilor.
A doua etapa a inceput la 1 ianuarie 1994 si s-a incheiat la finele anului 1996. Este considerata faza de
tranzitie catre etapa finala si vizeaza realizarea Uniunii Monetare. Dificultatea acestei tranzactii reiese
din organizarea transferului puterii de decizie a autoritatilor nationale in mana unei institutii europene.
In cadrul acestei etape statele membre sunt chemate sa actioneze pentru evitarea inregistrarii de deficite
publice excesive si sa realizeze independenta fata de bancile lor centrale. In 1990, se creeaza Banca
Centrala Europeana (EUROFED); aceasta este precedata de crearea Institutului Monetar European
(IME), care este embrionul viitoarei Banci Centrale Europene (BCE), si care a inceput sa functioneze
de al 1 ianuarie 1994, avand sediul la Frankfurt.
A treia etapa a fost prevazuta sa inceapa la 1 ianuarie 1997 dar s-a amanat pentru 1 ianuarie 1999
si se incheie in anul 1999. In aceasta etapa intra in functiune sistemul european al bancilor Centrale
(SEBC) format din banca Centrala Europeana (BCE) si bancile centrale nationale (BCN) ale statelor
membre, si sa fie adoptata o moneda unica ECU, apoi EURO care va inlocui monedele nationale ale
statelor membre.
Aceasta etapa va debuta cu trecerea la paritati fixe si atribuirea competentelor economice si
monetare institutiilor comunitare. In domeniul monetar fixarea irevocabila a paritatilor va deveni
efectiva, iar tranzitia catre o politica monetara unica va fi asigurata de IME. Deciziile privind
interventiile pe pietele de schimb intr-o terta moneda vor fi luate sub singura raspundere a IME pana la
constituirea BCE. Anglia a manifestat rezerve prevazandu-se pentru ea o clauza de optiune care ii va
permite sa se alature atunci cand va dori celorlalte state membre, fara a fi legata de un anumit termen.
Cea de-a treia faza a formarii Uniunii Europene, conform Tratatului de la Maastricht, este constituirea
uniunii monetare. Conceptia privind crearea Uniunii Monetare Europene in trepte urmareste ca pana la
finele secolului sa apara pe piata euro - bacnotele si euro - monedele, ceea ce s-a si intamplat.
Procesul formarii uniunii monetare nu trebuie inteles ca incepand doar dupa infaptuirea celei de-a
doua faze uniunea economica; acesta a aparut mult mai devreme, de aceea se vorbeste de trei etape
ale constituirii uniunii monetare:

22.

Politica UE de dezvoltare coeziune regional

Politicile comune ale statelor membre Uniunii Europene (UE), elaborate si adoptate de catre institutiile
comunitare, cu aplicabilitate pe intreg teritoriul Uniunii, raspund unui principiu fundamental al
constructiei europene, acela al solidaritatii si coeziunii.
Conceputa ca o politica a solidaritatii la nivel european, politica de coeziune se bazeaza in principal pe
solidaritate financiara, adica pe redistribuirea unei parti din bugetul comunitar realizat prin contributia
statelor membre catre regiunile si grupurile sociale mai putin prospere.
Obiective:

Convergenta statelor membre si a regiunilor: 251,16 miliarde euro

Sprijin pentru dezvoltare si crearea de noi locuri de munca in statele membre si regiunile mai putin
dezvoltate, pentru a se crea o reala convergenta in interiorul Uniunii. Sunt eligibile acele regiuni al
caror PIB/locuitor este sub 75% din media UE, in principal regiuni din noile state membre. Pana in
2013, suportul comunitar va fi acordat regiunilor al caror PIB/locuitor este sub 75% din media UE-15.
Competitivitate si dezvoltarea resurselor umane: 49,13 miliarde euro
Sprijinirea statele membre si regiunile care nu sunt eligibile pentru obiectivul "convergenta" sa se
adapteze schimbarilor economice si sociale, globalizarii si tranzitiei catre o societate bazata pe
cunostinte.
Cooperare teritoriala: 7,75 miliarde euro
Stimularea cooperarii transfrontaliere pentru identificarea unor solutii comune pentru probleme
referitoare la dezvoltarea rurala, urbana si costaliera, dezvoltarea relatiilor economice intre IMM-uri,
ca o continuare a experientei acumulate prin derularea initiativei de cooperare interregionala Interreg.
Prin politica sa regional, UE transfer resurse din zonele prospere n cele mai srace. Scopul const
n modernizarea regiunilor mai puin dezvoltate pentru a le da posibilitatea s ajung la nivelul
celorlalte regiuni din UE.
De ce este necesar politica de coeziune economic i social?
1. Pentru a reduce disparitile de dezvoltare economic i social ntre statele membre / regiunile
UE;
2. Pentru a mbunti funcionarea Pieei unice;
3. Pentru promovarea dezvoltrii durabile a UE.
Solidaritate i coeziune
Politica regional este un instrument de solidaritate financiar i, n acelai timp, un puternic
motor al coeziunii i al integrrii economice. Prin solidaritate se ncearc a se aduce un ajutor
concret cetenilor mai defavorizai i regiunilor mai puin dezvoltate. Coeziunea se sprijin pe
principiul c avem de ctigat, cu toii, din reducerea decalajelor dintre regiuni n ceea ce privete
venitul i gradul de bogie.
Exist mari diferene n ceea ce privete nivelul de prosperitate existent ntre statele membre ale
UE i n interiorul acestora. Din punctul de vedere al PIB-ului pe cap de locuitor (unitatea de

msur standard a gradului de bunstare) cele mai prospere regiuni se situeaz n mediul urban
Londra, Bruxelles i Hamburg. Luxemburgul, cea mai prosper ar din UE, este de peste apte ori
mai bogat dect Romnia i Bulgaria, cele mai srace state membre i ultimele care au aderat la
Uniune.
Efectele dinamice ale apartenenei la UE, la care se adaug o politic regional solid i bine
orientat, pot genera rezultate pozitive. n acest sens, cazul Irlandei este ncurajator. n timp ce n
1973, anul aderrii la UE, PIB-ul Irlandei reprezenta 64% din media nregistrat la nivelul UE, n
prezent este unul dintre cele mai ridicate din rile Uniunii. Una dintre prioritile politicii regionale
este de a face ca standardele de via din rile care au aderat la UE ncepnd cu anul 2004 s
ajung la nivelul mediu nregistrat n UE, ct mai rapid posibil.
Odat cu aderarea acestor ri, UE a reorganizat i restructurat cheltuielile pentru dezvoltarea regional.
n perioada 2007-2013, acestea vor reprezenta 36% din bugetul UE, adic aproximativ 350 de miliarde
de euro. Vor fi avute n vedere trei obiective: convergena, competitivitatea i cooperarea, grupate sub
denumirea de politic de coeziune.
Atenia se concentreaz n special pe statele membre din Europa Central i de Est, la care se adaug
regiunile cu nevoi speciale din alte state ale UE. Cele 12 ri care au aderat ncepnd cu anul 2004 vor
primi 51% din bugetul total alocat politicii de dezvoltare regional pentru perioada 2007-2013, dei
acestea reprezint mai puin de un sfert din populaia total a UE.
Finanarea provine din trei surse diferite, n funcie de tipul de asisten i de beneficiar.
Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDER) finaneaz programele axate pe
infrastructur general, inovaie i investiii. Banii provenii din FEDER sunt destinai celor mai
srace regiuni din UE.

Fondul Social European (FSE) finaneaz proiecte de formare profesional i alte tipuri de
programe de asisten n domeniul ocuprii i crerii de locuri de munc. Ca i n cazul FEDER,
toate rile din UE pot beneficia de asisten prin intermediul FSE.

Fondul de Coeziune finaneaz proiectele care au ca obiect protecia mediului, infrastructura de

transport i dezvoltarea n domeniul surselor de energie regenerabile. De acest tip de finanare pot
beneficia doar rile n care standardul de via se situeaz sub 90% din media nregistrat la
nivelul UE, adic cele 12 state membre care au aderat cel mai recent la UE, la care se adaug
Portugalia i Grecia. Spania, care a beneficiat pn acum de asisten prin intermediul Fondului de
Coeziune devine, treptat, ineligibil pentru acest tip de finanare.

Repartizarea cheltuielilor
Cea mai mare parte din cheltuieli este consacrat regiunilor n care PIB-ul se situeaz sub 75% din
media comunitar, pentru a le ajuta s i mbunteasc infrastructurile i s i dezvolte potenialul
economic i uman. Din aceast categorie fac parte 17 din cele 27 de state membre ale UE. Pe de alt
parte, toate cele 27 de ri din Uniune pot beneficia de finanare pentru sprijinirea inovaiei i
cercetrii, a dezvoltrii durabile i a formrii profesionale n regiunile mai puin dezvoltate. O mic
parte din fonduri sunt destinate proiectelor de cooperare transfrontalier i interregional.
Favorizarea creterii economice i a ocuprii forei de munc

Politica regional trebuie s se nscrie pe drumul trasat de Agenda de la Lisabona i s contribuie la

promovarea creterii economice i a ocuprii forei de munc prin

trezirea interesului investitorilor fa de statele membre i regiunile acestora, prin mbuntirea

accesibilitii, furnizarea de servicii de calitate i protejarea mediului;
ncurajarea inovaiei, a spiritului antreprenorial i a economiei bazate pe cunoatere, prin
dezvoltarea tehnologiilor informaiei i comunicrii;
crearea de noi locuri de munc, mai numeroase i oferind condiii mai bune, prin atragerea unui numr
mai mare de persoane pe piaa muncii, mbuntirea capacitii de adaptare a lucrtorilor i creterea
investiiilor n capitalul uman
23.

Politica comunitara in domeniul concurentei

Unul dintre principiile din Tratatul privind Uniunea Europeana este cel conform caruia Statele Membre
trebuie sa adopte o politica economica in concordanta cu principiile economiei de piata deschisa,
bazata pe concurenta loiala. Politica Uniunii in domeniul concurentei are rolul de a apara si promova
concurenta reala in cadrul Pietei comune.
Politica in domeniul concurentei se concentreaza pe patru domenii principale de activitate:
- eliminarea acordurilor intre firme, care au ca efect diminuarea concurentei, si a abuzurilor de pozitie
dominanta (de exemplu, acorduri de stabilire a preturilor intre firme concurente);
- controlul fuziunilor intre firme (de exemplu, fuziunea a doua mari grupuri, care are ca rezultat
dominatia acestora asupra pietei; orice concentrare, incepand de la un anumit nivel, trebuie supusa
aprobarii Comisiei); Aspectele mentionate mai sus sunt cunoscute si sub denumirea comuna de
reglementari antitrust .
- liberalizarea sectoarelor economice monopoliste (de exemplu, telecomunicatiile, gazele si
electricitatea, transportul feroviar). In toate aceste domenii se urmareste o politica de liberalizare
treptata.
- monitorizarea ajutoarelor de stat (de exemplu, interzicerea acordarii de catre stat a unor subventii
pentru mentinerea in activitate a unei firme in cazul in care nu exista perspective de redresare a situatiei
acesteia. Totusi, unele tipuri de asistenta pot fi considerate compatibile cu obiectivele Pietei unice, daca
sunt satisfacute anumite criterii, fapt analizat de Comisie de la caz la caz intreprinderi mici si mijlocii
sau sprijin regional etc).
24.
Pozitia UE in cadrul economiei mondiale
Noua dintre cei mai mari editori de software din lume sunt americani. Uniunea Europeana afiseaza, de
asemenea, un deficit comercial semnificativ in domeniul produselor de inalta tehnologie. Acest deficit
s-a ridicat la 23 de miliarde de euro in 2000, in timp ce Japonia a inregistrat un excedent de 39 de
miliar de de euro in acest domeniu
Studiile specialistilor arata ca o crestere economica de 1% genereaza crearea a unui procent de 0,2% de
locuri de munca suplimentare, atat in zona euro, cat si in Statele Unite..
Tot mai multi politicieni si analisti europeni cred ca puterea si influenta UE pe plan international scade
rapid, din cauza unei combinatii dintre divizarile politice si o previziunile pentru dezvoltare economica
proasta pe termen lung.

Un exemplu de prestatie proasta a UE la nivel mondial este summit-ul pe probleme de mediu de la

Copenhaga, de luna trecuta. Tarile UE s-au vazut in pozitia de lideri in discutiile pe aceasta problema,
dar niciuna nu a fost invitata la discutiile finale, cand SUA si China au parafat modestul acord. Liderii
Braziliei, Indiei si Africii de Sud au fost invitati la discutii de catre China.
Discutiile despre cotele de emisii de gaze cu efect de sera a continuat intre statele UE si dupa summit,
dar acestea nu au putut ajunge inca la un acord.
Slabiciunile UE au fost speculate in repetate randuri de catre Rusia, un exemplu concret fiind criza
gazului la inceputul anului trecut.
Totusi,Europa ramane un jucator global important. Cele 16 trilioane de dolari (11.35 trilioane de euro)
din economia UE inseamna 28% din produsul mondial brut. Piata UE este cea mai mare pentru
exporturile Chinei, Germania ramane a patra economie mondiala si exporta aproape cat China.
Marea Britanie si Franta au o putere militara considerabila si locuri permanente in Consiliul de
Securitate al ONU. Multi membrii ai institutiilor globale sunt europeni, institutii de decizie si influenta
economica si financiara precum FMI-ul.
Totusi, multi analisti cred ca Europa si-a atins varful in aceste domenii de influenta.
UE a suferit o contractie economica mai dura decat SUA - tara epicentru a crizei economice. Revenirea
economica va fi mai greoaie, din cauza masurilor economice neunitare luate de tarile ce compun
Uniunea si a datoriei publice mari inregistrata in multe tari.
Economistii de la Goldman Sachs cred ca tarile BRIC - Brazilia, Rusia, India si China, vor intrece ca
forta economica tarile vest-europene in cateva decenii si ca pana la mijlocul secolului SUA, China si
India vor fi cu mult peste celelate tari din lume.
Ministrul de Externe al Marii Britanii, David Miliband, a spus toamna trecuta ca tarile UE trebuie sa-si
coaguleze eforturile si sa faca din Uniune un lider pe scena mondiala sau 'sa devina spectatoare la o
lume G-2, dominata de SUA si China.'
Sunt multe voci care spun ca o extindere a Uniunii Europene spre Asia ar aduce un impuls demografic
si o diversitatea culturala ce ar putea propulsa influenta sa externa.
Asta inseamna aderarea Turciei, masura contestata de mai multe tari, dar negocierile de aderare sunt in
acest moment intr-un impas.
Industria metalurgic: Din aceast cantitate, China a produs 38,9 mmt, UE - 16 mmt, Japonia - 9,8
mmt, SUA - 8 mmt, India - 4,6 mmt, Brazilia - 2,7 mmt, Turcia - 2,2 mmt.
Contient de importana sa mondial din punct de vedere economic i comercial,
Uniunea European i folosete influena att n interes propriu, ct i n interesul
celorlali. Uniunea promoveaz prosperitatea i sprijin valorile democratice n lumea
ntreag; n acelai timp, aceasta sprijin consolidarea stabilitii i bunstrii pentru
cetenii din interiorul frontierelor sale. Integrarea de noi state membre n UE

consolideaz rolul acesteia pe scena internaional. UE este cel mai mare partener
comercial mondial, dar, n acelai timp, este cel mai mare furnizor de ajutor pentru rile
n curs de dezvoltare. Uniunea a creat o politic extern i de securitate proactiv, cu
posibilitatea de a efectua misiuni de gestionare a crizelor i de meninere a pcii n
Europa i n ntreaga lume. n contextul internaional complex de astzi, UE a adugat noi
instrumente la instrumentele tradiionale ale politicii externe. A preluat, de exemplu,
iniiativa pentru a rezolva aspecte precum nclzirea planetar i schimbrile climatice.
Problemele globale necesit soluii globale.
n numr de aproximativ cinci sute de milioane, populaia Uniunii Europene este a treia
ca mrime din lume, dup China i India. ntinderea sa i impactul su din punct de
vedere comercial, economic i financiar fac din Uniunea European o putere important
pe plan mondial. Aceasta realizeaz cea mai mare parte a comerului mondial i
genereaz o ptrime din bunstarea mondial.
Mrimea i puterea economic genereaz responsabiliti. Uniunea este cel mai mare
furnizor de asisten financiar i de consultan pentru rile mai srace. Confruntat n
prezent cu o ordine mondial complex i fragil, Uniunea se implic din ce n ce mai
mult n prevenirea conflictelor, n meninerea pcii i n activitile de combatere a
terorismului, sprijinind eforturile de reconstrucie a Irakului i Afganistanului. Uniunea a
preluat iniiativa n abordarea problemei nclzirii planetei i a emisiilor de gaze cu efect
de ser.
Reunificnd continentul, Uniunea European ncearc s construiasc o legtur strns
cu vecinii si, astfel nct vechile diviziuni s nu fie nlocuite cu o nou divizare artificial.
Astzi, Uniunea European ofer cetenilor si stabilitate i prosperitate i lucreaz
mpreun cu partenerii si, ntr-o lume interdependent, la diseminarea avantajelor
oferite de deschiderea pieelor, de creterea economic i de un sistem politic bazat pe
responsabilitate social i democraie.
Uniunea European nu ncearc s impun sistemul su celorlali, dar este mndr de
valorile sale. Orice ar european democratic poate s-i depun candidatura pentru a
deveni membr a Uniunii; cteva ri au ales s nu devin membre. n 50 de ani, Uniunea
a reunit 27 de ri care i-au pus n comun, cu succes, resursele economice i politice n
slujba interesului comun. Astfel, Uniunea a devenit un model de cooperare i integrare
pentru alte ri, din alte regiuni ale lumii.
Uniunea European acioneaz pentru propriul su interes dar bineneles i pentru
solidaritatea internaional. ntr-o lume caracterizat din ce n ce mai de
interdependen, sprijinirea dezvoltrii economice i stabilitii politice n lumea ntreag
reprezint o investiie pentru propriul su viitor. Ajutndu-i pe alii, Uniunea acioneaz
pentru crearea unui mediu de siguran n interiorul frontierelor sale, pentru proprii si
ceteni. n timp ce lumea multipolarizarea planetei devine o realitate, statele membre
ale Uniunii trebuie s adopte o poziie comun, dac doresc ca opinia lor s fie luat n
considerare.
Cteva date comparative
Suprafa Populaie Bunstare
Suprafa (milioane km) Milioane (2006) Standardul puterii de cumprare (SPC) n euro
per capita (2006)

UE 4,2
492
23
600
SUA 9,6
300
36
400
Federaia Rus 16,9
142
9
500
China 9,6
1 341
6
200
India 3,0
1 117
2
900
Japonia 0,4
128
26
750
SURS: EUROSTAT, BANCA MONDIAL
Acordurile ncheiate de UE cu partenerii si din ntreaga lume merg mai departe dect
simplele schimburi comerciale i asistena tradiional pentru dezvoltare. Acestea se
refer la sprijinul n favoarea reformelor economice, la sntate i educaie, la
programele pentru dezvoltarea infrastructurii i n anumite cazuri la cooperarea n
domenii precum cercetarea i dezvoltarea i politica de mediu. De asemenea, acordurile
furnizeaz un cadru pentru discutarea aspectelor politice precum democraia i drepturile
omului. Acordurile mai recente prevd, de asemenea, ca partenerii Uniunii s se angajeze
n favoarea neproliferrii armelor de distrugere n mas.
n conformitate cu Tratatul de la Maastricht, semnat n 1992, Uniunea European a
dezvoltat o politic extern i de securitate comun (PESC), astfel nct aceasta poate s
adopte aciuni comune atunci cnd interesele globale ale Uniunii sunt n joc. Deoarece UE
acioneaz pentru promovarea i meninerea stabilitii n ntreaga lume, aprarea
devine un aspect din ce n ce mai important al PESC. Uniunea acioneaz n strns
colaborare cu celelalte ri i organisme internaionale atunci cnd este vorba de
terorism, de criminalitatea internaional, de traficul de droguri, de imigraia ilegal i de
abordarea unor aspecte planetare, cum ar fi protecia mediului.
Gestionarea relaiilor externe ale Uniunii este un proces dinamic: deoarece UE definete
propria sa politic extern, aceasta trebuie, de asemenea, s ia n considerare factorii
externi. Aceti factori se refer la interdependena economic din ce n ce mai mare
produs de efectele combinate ale unui val de liberalizare a pieelor n ntreaga lume, ale
revoluiei mondiale a comunicaiilor i ale accelerrii progresului tehnologic. Uniunea a
trebuit s-i actualizeze prioritile n contextul unei concurene internaionale din ce n
ce mai puternice, ale unor fluxuri de investiii transfrontaliere din ce n ce mai mari i a
creterii cererii mondiale de materii prime, n special de petrol i de gaz.

25. Aspecte Contemporane ale Economiei statelor UE

Industria vinului
Frana este principala ar consumatoare de vin din lume (32,8 milioane de
hectolitri), cu aproximativ 55 de litri pe cap de locuitor, naintea Italiei (27,3
milioane de hectolitri), a SUA (25,9 milioane de hectolitri), care ar putea s urce

pe locul al doilea n lume, a Germaniei (19,4 milioane de hectolitri) i a Spaniei

(13,7 milioane de hectolitri)[9].

Industria european a cosmeticelor are o valoare ce depete 35 miliarde Euro pe an, este foarte
inovativ i, n medie, companiile de cosmetice nlocuiesc sau aduc mbuntiri pentru peste 25%
dintre produse n fiecare an[1].
Agricultura
Pentru anul 2008 este preconizat o producie de 57,6 milioane de tone de porumb, cu aproape 10
milioane de tone peste producia din 2007, cretere datorat extinderii suprafeei cultivate i
randamentelor superioare[2].
Sectorul energetic
Rusia furnizeaz 40% din gazul importat de UE, iar 80% din acesta tranziteaz Ucraina
Milioane de est-europeni au emigrat n ultimii ani spre Occident, iar aceast situaie a condus la
limitarea dezvoltrii economice a rilor lor. Aproximativ 1,5 milioane de persoane au prsit Polonia
dup aderarea la UE n 2004, iar Lituania a pierdut 350.000 de persoane, zece la sut din populaie[4].
Rata omajului n Uniunea European a fost de 7,1% n anul 2007[5].
26.
Economia statelor mici din cadrul UE
27.
Economia statelor mari din cadrul UE
28.
Crizele in UE
Uniunea Europeana traverseaza mai multe crize simultane:
Criza constitutionala. Constitutia Europeana s-a negociat cativa ani si a fost elaborata de o
Conventie speciala condusa de fostul presedinte al Frantei Valerie Giscard d'Estaign. Procesul de
ratificare a intrat in impas datorita respingerii prin referendumurile din Franta si Olanda. 13 state au
ratificat deja Tratatul Constitutional, dar mai este o cale lunga pana la ratificarea de catre toate cele 25
de state. Se pune problema repetarii referendumurilor in tarile in care a fost respins Tratatul.
2. Criza economica. In 2000, Consiliul European la care participa sefii de stat si de guverne ale
tarilor membre au adoptat Agenda Lisabona. Aceasta propunea ca pana in 2010 UE sa ajunga din
urma Statele Unite si alte tari mai dezvoltate. Anul trecut, la jumatatea intervalului, s-a constatat ca
decalajele nu s-au redus, chiar au crescut. UE isi propune sa-si schimbe structura economica, sa aiba o
economie bazata pe cunoastere, sa creeze locuri de munca. Datele statistice publicate in martie 2006,
arata ca in 2005, cresterea economica pe total UE a fost de doar 1,8%, fata de 3,2% in Statele Unite si
de 4,5% in Japonia. Iar China are o crestere mult mai mare, de peste 9% pe an. In zona Euro,
cresterea este chiar mai mica, de 1,7%. Cresteri mai mari au Lituania 8,3%, Ungaria 4,3%, Slovacia
7,5%, Spania 3,5%, Grecia 3,7%, Letonia 11,4% (doar pe 3 trimestre), Estonia 10,4% (3
trim.), Danemarca 4,7%( 3 trim). Irlanda a crescut cu 5,2% in primele 3 trim. Irlanda este singura tara

fosta saraca/de coeziune in urma cu 20 de ani care a avut o crestere semnificativa, azi fiind a doua
in UE ca si PIB/locuitor (dupa Luxembourg).
Iata ca noile tari membre cunosc beneficiile integrarii, in timp ce Germania creste cu doar 1,6%, Franta
cu doar 1,2%, Italia cu 0,1%.
Romania a avut in 2005 o crestere de 4,1%, in conditiile in care inundatiile au avut efecte negative.
Daca azi Romania are un PIB/locuitor la nivelul a doar 30-35% din media UE25, presupunand ca
UE25 va creste cu 2% pe an, pentru a ajunge la nivelul mediu al UE in 25 de ani, trebuie ca economia
noastra sa creasca intr-un ritm anual de 7%. Aceasta este marea provocare a Romaniei.
3. Criza Bugetului UE. De peste un an, organismele de decizie ale UE negociaza mai mult sau mai
putin elegant bugetul pe 2007-2013. Capitalismul nu inseamna lipsa planificarii. Nu mai avem
cincinale, dar avem septenate. Bineinteles ca trebuie o viziune pe termen lung, mai ales in ceea
ce priveste proiectele mari de dezvoltare. Divergentele se duc pe doua axe:
tari cu agricultura semnificativa versus tari unde agricultura are pondere mica. Peste 42% din
bugetul total al Uniunii este destinat agriculturii;
tari bogate versus tari sarace . Peste 30% din Buget este destinat finantarii proiectelor din regiuni
mai sarace regiuni cu PIB/locuitor mai mic decat 75% din media UE, regiuni aflate in restructurare
industriala, cu somaj ridicat.
Pentru 2005, cei mai mari contributori la bugetul UE au fost Germania (21,21% din buget ), Franta
(17,39%), Italia (14,16%) si Marea Britanie (12,47%). Ca si solduri bugetare (platesc mai mult decat
primesc prin finantari si subventii), cele mai mari solduri negative le au in 2004 Germania 7,14
milarde Euro, Franta 3,05 miliarde, Italia 2,29 miliarde. Marea Britanie inca beneficiaza de
rabatul negociat de Margaret Tacher.
Dupa ce in decembrie 2005 sefii de stat au negociat o forma a Bugetului, in ianuarie Parlamentul
European a respins intelegerea. Parlamentul considera ca bugetul este prea mic pentru a realiza
obiectivele legate de crestere, locuri de munca si competitivitatea pe plan mondial. Este prea putin
alocat pentru cercetare si inovare. Parlamentul solicita un Buget mai mare, care inseamna cotizatii
mai mari pentru tarile bogate. Si in luna martie vor avea loc negocieri intre Comisia Europeana,
Parlamentul European si reprezentantii statelor.
4. Criza locurilor de munca. in statisticile publicate in martie, somajul in UE25 este de 8,5%. Cu mari
diferente intre tari: Irlanda are doar 4,4%, Danemarca 4,4%, Olanda 4,6%, Marea Britanie 5%, Austria
5,2%. in timp ce Franta are un somaj de 9,2%, Germania 9,1%, Polonia 17,2%, Slovacia 15,8%, Grecia
10,1%, Romania are oficial in ianuarie 2006 un somaj de 6,2%. In aceasta cifra sunt inclusi doar cei
inregistrati, mult mai putini decat numarul total care include si somerii iesiti din plata.
Daca analizam ratele somajului din Franta sau Germania, putem intelege manifestatiile din suburbiile
franceze si protestele studentilor din aceste zile. Totodata, in februarie la Strasbourg am asistat la o
manifestatie de 30.000 de sindicalisti europeni in fata Parlamentului UE impotriva Directivei
Bolkenstein privind libera circulatiei a serviciilor. Instalatorul polonez este o sintagma utilizata
zilnic in presa occidentala si intrata in limbajul comun. Cu toate acestea, un studiu recent arata ca doar
1,5% din forta de munca angajata in UE o reprezinta rezidenti cu alta cetatenie decat a tarii in care
lucreaza.
In concluzie, Romania va intra intr-o Uniune aflata in dificultate. Dar pentru romani se deschid noi

oportunitati libera circulatie, finantari masive din fondurile structurale si pentru agricultura. Trebuie
insa sa fim pregatiti pentru a folosi aceste oportunitati.
5.Criza financiara
6.Criza Institutionala
7. Criza valorilor EU
29.
Realizari si perspective ale relatiilor economice ale RM cu UE
1994 semnat Acordul de Parteneriat i Cooperare (intr n vigoare n 1998);
22 februarie 2005 semnat Planul de Aciuni UE-RM;
Acordul de Parteneriat i Cooperare
Elaborarea cadrului normativ i instituional necesar pentru armonizarea standardelor;
Cooperarea pe plan social, legislativ, politic i economic;
Crearea unui spaiu de comer liber.
Planul de Aciuni UE-RM (PAUEM)
Planul individual de Aciuni UE-RM reprezint un document politic ncheiat ntre UE i
Republica Moldova i care stabilete programul, obiectivele strategice i prioritile relaiilor
dintre UE i RM pentru 2005 2007. PAUEM a fost semnat la 22 februarie 2005.
PAUEM prevede intensificarea relaiilor politice, de securitate, economice i culturale i
mprtirea responsabilitii pentru prevenirea conflictelor i reglementarea acestora, unul
din obiectivele principale ale PA fiind sprijinirea de ctre UE a eforturilor de soluionare a
conflictului transnistrean.
Domeniile prioritare de aciune ale Planului de Aciuni
PAUEM prevede o serie de msuri pe termen scurt i lung n apte domenii generice de
cooperare:
1. Dialogul i reforma politic;
2. Cooperarea pentru soluionarea conflictului transnistrean;
3. Reformele i dezvoltarea economic i social;
4. Relaii comerciale, reforma de pia i cea regulatorie;
5. Cooperarea n domeniul justiiei i afacerilor interne;
6. Transport, energie, telecomunicaii, mediu nconjurtor, cercetare,dezvoltare i inovaie;
7. Contacte umane.
Relaiile comerciale RM UE
1999 Sistemul Generalizat de Preferine (SGP);
2006 SGP+;
2008, 21 ianuarie adoptarea Regulamentului privind introducerea Preferinelor Comerciale
Autonome pentru RM (31 ianuarie intr n vigoare).
Sistemul Generalizat de Preuri
Exporturile n UE se bucur de scutiri pariale sau totale de tarife vamale (respect principiul
provenienei);
Se aplic pentru 7000 produse prelucrate, pentru majoritatea produselor industriale i pentru o
bun parte din cele agricole i piscicole;
~1/2 din toate produsele (cele nesensibile) sunt admise la cota 0, iar pentru cealalt jumatate
(produsele sensibile) se ofer o reducere limitat de 3,5 puncte procentuale.
Sistemul Generalizat de Preuri +

 Include preferine adiionale pentru perioada 2006-2015 acordate rilor n curs de dezvoltare i
celor n tranziie;
Sistemul extinde lista preferinelor prin includerea mai multor mrfuri sensibile n grupul celor
nesensibile;
300 de produse adiionale preponderent agricole i piscicole;
Noul sistem este mai stabil, mai predictibil, obiectiv i simplu de gestionat.
Preferinele Comerciale Autonome pentru RM
Aplicarea de facto a documentul din martie 2008;
Un nou regim care ofer accesul liber de taxe i fr cote a tuturor produselor originare din RM
pe piaa UE;
Excepie fac un numr limitat de produse agricole extrem de sensibile pentru piaa UE;
Comisia European a acceptat includerea produselor de origine animalier n lista PAC.

30.
Premise si oportunitati de integrare regional a RM(in baza diagnosticii swot)
Puncte tari
1. Consolidarea prestigiului de tara.
2. Libera circulatie a factorilor de productie
3. Acces la salarii mai mari.
4. Imbunatatirea balantei de plati.
5. Legislatia si constitutia comuna.
6. Eliminarea tuturor barierilor.
7. Redobindirea cetateniei europene.
8. Alinierea la standarte inalte.
9. Participarea la luarea deciziilor
10. Cresterea competitiei si a competitivitatii mediului de afaceri si a serviciilor.
11. Crearea noilor locuri de munca.
Oportunitati
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Acces la ajutoare si asistenta financiara.

Cresterea securitatii pe multiple planuri.
Scutire de taxe vamale.
Cresterea atractivitatii pentru investitiile straine.
Schimburi intercultural.
Diminuarea tensiunilor.
Producerea marfurilor sub egida UE.
Primirea turistilor din UE.
Facilitarea studiilor in tarile UE.

31.
Riscuri si consecinte a aderarii de viitor a RM in UE ( in baza diagnosticii swot)
Puncte slabe
1. Integrarea presupune eforturi financiare.
2. Cresterea impozetelor si a taxelor.
3. Emigrarea populatiei spre west.

4. Implicarea in conflicte pe teritoriul altor state.

5. Desfiintarea punctelor vamale.
6. Alinierea preturilor la nivelul UE.
7. Cresterea impozitelor si a taxelor.
8. Exploatarea excesiva a resurselor natural.
9. Slabirea caracterului national.
10. Pierderea unor traditii,obiceiuri.
Pericole
1. Concurenta dura (inlocuirea produselor in Est cu cele din West).
2. Impunerea anumitor politice,practice ,legi.
3. Alinierea la standartele europene este costisitoare.
4. Fortarea garantiei estice de catre imigranti.
5. Racordarea preturilor la cele din UE nu si veniturile.
6. Pierderea potentialului intellectual.
7. Amenintari teroriste.
8. Falimentarea unor firme de catre investitorii straini.
9. Miscarile capitalului speculative poate duce la dezechilibru economic.
10. Preluarea unor modele de comportament periculoase.
32.
Criterii economice de integrare in UE ( criteria de convergenta, criteria de aderare de la
Compenhaga)
1. Rata inflaiei s nu depeasc cu mai mult de 1,5% p.p. rata medie a inflaiei n cele mai bine
situate 3 ri la acest indicator;
2. Deficitul bugetar public s fie mai mic de 3% din PIB;
3. Ratele dobnzilor pe termen lung s nu depeasc cu mai mult de 2% media celor 3 ri
menionate;
4. Datoria public (intern i extern) s nu depeasc 60% din PIB;
5. Ratele de schimb ale monedei naionale s rmn inferioare marjelor de fluctuaii autorizate de
BCE timp de 2 ani nainte de aderare.
33.

Europa unita- o noua realitate geoeconomica si geopolitica;

Care este rolul Uniunii Europene pe scena mondial?

Influena Uniunii Europene pe scena mondial crete ori de cate ori vorbete la unison in
problematica internaional. Negocierile comerciale sunt un bun exemplu in acest sens.
In domeniul aprrii, fiecare stat rmane suveran, fie c este membru NATO sau neutru. Cu
toate acestea, statele membre ale Uniunii Europene dezvolt cooperarea militar in vederea
misiunilor de meninere a pcii.
Din motive istorice i de apropiere geografic, sudul Mediteranei i Africa sunt regiuni
crora Uniunea European le acord o atenie sporit (politici privind ajutorul pentru
dezvoltare, preferine comerciale, ajutor alimentar i drepturile omului).
Pe plan economic, comercial i monetar, Uniunea European a devenit o mare putere mondial.
Acest gigant economic rmane totui, pentru unii, un pitic politic. Aceasta este, bineineles, o
exagerare. Uniunea European are o influen considerabil in cadrul organizaiilor internaionale cum
ar fi Organizaia Mondial a Comerului (OMC), organismele specializate ale Organizaiei Naiunilor

Unite (ONU), i in cadrul summit-urilor mondiale pentru mediul inconjurtor i dezvoltare.

Nu este mai puin adevrat c statele membre ale Uniunii Europene mai au multe progrese de fcut
pe plan diplomatic i politic, inainte de a se putea exprima la unison in problemele mondiale majore
cum ar fi: pacea i stabilitatea, relaiile cu Statele Unite ale Americii, terorismul, Orientul Mijlociu i
rolul Consiliului de Securitate al Naiunilor Unite. Mai mult, sistemele militare de aprare, piatra de
temelie a suveranitii naionale, rman sub autoritatea guvernelor naionale, ale cror legturi s-au
sudat in interiorul unor aliane precum NATO.
I.

O politic de aprare comun embrionar

Politica extern i de securitate comun (PESC) i politica european de securitate i aprare

(PESA), introduse de Tratatele de la Maastricht (1992), Amsterdam (1997) i Nisa (2001), definesc
principalele obiective ale Uniunii in domeniul aprrii. Pe aceste premise, Uniunea European i-a
dezvoltat cel de-al doilea pilon, reunind ansamblul sectoarelor politice in care se aplic metodele
interguvernamentale i in care Comisia European i Parlamentul European joac un rol marginal.
Deciziile in acest domeniu sunt luate prin consens, cu toate c fiecare stat are dreptul de veto.
(a) Peisajul politic i strategic in 2006
Adeziunea aproape simultan la NATO i UE a fostelor ri comuniste i orientarea pacifist
adoptat de Rusia au pus capt la mai bine de o jumtate de secol de rzboi rece. Continentul european
conlucreaz la meninerea pcii, iar rile europene coopereaz pentru a lupta impotriva criminalitii
internaionale, traficului de fiine umane, imigraiei ilegale i splrii de bani.
Uniunea European extins a incheiat acorduri de parteneriat cu vecinii si, dintre care unii, pe
termen mediu, au perspectiva de a adera la UE.
Statele Unite ale Americii au acceptat ca, pentru aciuni militare in care soldaii americani nu sunt
implicai, Europa s poat utiliza o parte din capacitile logistice ale NATO, cum ar fi reelele de
informaii, de comunicaii, de detecie, echipamentele de comand i transport.
Violena terorist ce a zguduit lumea incepand cu atacurile din New York i Washington din 11
septembrie 2001 i continuand cu atentatele cu bomb de la Madrid in 2004 i Londra in 2005 au
modificat profund peisajul strategic. rile europene trebuie s colaboreze mai strans pentru cutarea
de informaii care s ajute la neutralizarea instigatorilor i teroritilor care vor s comit atentate.
Cooperarea cu Statele Unite ale Americii i cu toate rile care sprijin democraia i drepturile omului
depete astzi cadrul alianelor defensive tradiionale.
(b) Realizri concrete pentru securitate i aprare
In temeiul Tratatului de la Amsterdam, Javier Solana a fost numit in 1999 Inalt Reprezentant pentru
Politica extern i de securitate comun (PESC).
Statele membre UE au stabilit obiective precise ca parte a indatoririlor de creare a unei politici de
securitate i aprare european, in scopul desfurrii unei fore de reacie rapid sprijinit naval i
aerian i susinerii acesteia timp de un an. Aceast for de reacie rapid nu va fi inc o adevrat
armat european. In schimb, va fi format din contingentele forelor armate ale fiecrei naiuni.
Cu toate acestea, dup constituirea Comitetului politic i de securitate (CPS), a Comitetului militar
al Uniunii Europene (CMUE) i a Statului major militar al Uniunii Europene (EUMS), sub autoritatea

Consiliului i situat la Bruxelles, Uniunea are deja instrumentele politice i militare pentru a efectua
misiunile pe care i le-a propus: misiuni umanitare in afara Europei, operaiuni de meninere a pcii i
alte misiuni de gestionare a crizelor.
Cum tehnologia militar devine din ce in ce mai scump i mai sofisticat, guvernele UE consider
c este imperios necesar s lucreze impreun la fabricarea armelor. Mai mult decat atat, dac forele lor
armate trebuie s execute misiuni in comun, sistemele lor trebuie s fie interoperaionale, iar
echipamentele suficient de standardizate. Consiliul European de la Tesalonic a decis, in 2003, s creeze
o Agenie European pentru Aprare.
Din 2003, UE a intreprins o serie de misiuni de meninere a pcii i de gestionare a crizelor. Cea mai
important dintre acestea a fost in Bosnia i Heregovina, unde misiunea de 7 000 de soldai condus
de Uniunea European (EUFOR), a inlocuit in decembrie 2004 trupele NATO de meninere a pcii.
II. O politic comercial deschis ctre lume
Uniunea European sprijin sistemul de reguli al Organizaiei Mondiale a Comerului (OMC), ceea
ce ofer un grad de securitate juridic i transparen in desfurarea comerului mondial. OMC
stabilete condiiile prin care membrii si pot s se apere impotriva practicilor neloiale cum ar fi
dumpingul (vanzare sub pre), prin care exportatorii concureaz impotriva rivalilor lor. De asemenea,
ofer o procedur pentru soluionarea disputelor care apar intre doi sau mai muli parteneri comerciali.
Politica comercial a UE este strans legat de politica sa de dezvoltare. Prin sistemul su generalizat
al preferinelor vamale (SGP), UE a garantat accesul preferenial pe pieele sale fr taxe sau cu tarife
reduse pentru o mare parte a importurilor provenind din rile in curs de dezvoltare i din economii in
tranziie. Se merge chiar mai departe pentru cele mai srace 49 de ri din lume. Exporturile lor - cu
excepia armelor - pot beneficia integral de acces pe pieele UE, fr taxe vamale, in cadrul unui
program lansat in 2001.
Uniunea European nu are incheiate totui acorduri comerciale specifice cu principalii si parteneri
comerciali din randul rilor dezvoltate, cum ar fi Statele Unite ale Americii i Japonia. In acest caz,
relaiile comerciale sunt gestionate prin intermediul mecanismelor OMC. Statele Unite ale Americii i
Uniunea European caut s dezvolte relaii bazate pe egalitate i parteneriat. Cu toate acestea, rile
membre ale UE nu sunt intotdeauna de acord asupra tipului de legturi diplomatice, politice i militare
ce trebuie stabilite cu Statele Unite.
Uniunea European ii extinde schimburile comerciale cu noile puteri aprute in alte pri ale lumii,
cum sunt cele din America Latin, America Central, China sau India. Acordurile comerciale cu aceste
ri includ, de asemenea, cooperri de ordin tehnic i cultural.
III. Relaiile dintre Uniunea European i rile mediteraneene
Dat fiind apropierea lor geografic, afinitile istorice i culturale, precum i fluxurile migratoare
prezente i viitoare, rile din sudul Mediteranei sunt parteneri de prim importan. Iat de ce UE a
ales tradiional s urmeze o politic de integrare regional.
In cadrul Conferinei de la Barcelona din noiembrie 1995, la care au participat toate rile membre
UE i rile mediteraneene (excepie fcand Albania, Libia i rile din fosta Iugoslavie) Uniunea

European a pus bazele unui nou parteneriat euro-mediteraneean. Aceast conferin a fcut posibil
definirea unui nou parteneriat care s cuprind:
1 dialogul politic intre rile participante i un parteneriat de securitate bazat, in special, pe
mecanismul controlului armelor i pe rezolvarea pe cale panic a conflictelor;
2 consolidarea relaiilor economice i comerciale intre cele dou regiuni: cheia ctre aceasta este
crearea unei zone de liber schimb euro-mediteraneene pan in 2010;
3 parteneriate in domeniile social i cultural.
Pentru perioada 2000-2006, Uniunea European acord ajutoare financiare ctre rile
mediteraneene, in valoare de 5,3 miliarde de euro. Pentru perioada bugetar 2007-2013, Instrumentul
European de Vecintate i Parteneriat (ENPI) decurge din i se contopete cu programul de sine
stttor, anterior program de sprijin pentru intrajutorarea rilor mediteraneene i a rilor invecinate,
dintre statele aprute dup destrmarea fostei Uniuni Sovietice.
IV. Africa
Relaiile dintre Europa i Africa subsaharian dateaz de mult vreme. In conformitate cu Tratatul
de la Roma din 1957, pe atunci coloniile i teritoriile de peste mri ale unor state membre au devenit
asociate ale Comunitii. Procesul de decolonizare de la inceputul anilor 60 a schimbat aceast legtur
intr-o asociaie diferit, intre state suverane.
Acordul de la Cotonou, semnat in anul 2000 la Cotonou, capitala statului Benin, marcheaz o nou
etap in politica de dezvoltare a UE. Acest acord dintre Uniunea European i rile din Africa, Caraibe
i Pacific (ACP) este de departe cel mai ambiios i mai vast acord incheiat vreodat intre ril
dezvoltate i ri in curs de dezvoltare. El a succedat Conveniei de la Lome, semnat in 1975 la Lome,
capitala statului Togo, iar apoi a fost treptat adus la zi.
Obiectivul fundamental al acestui vast acord de asisten i de schimb comercial a rmas acelai cu
cel semnat la Convenia de la Lome: este vorba de a promova i de a accelera dezvoltarea economic,
cultural i social a rilor ACP i de a consolida i diversifica relaiile lor [cu Uniunea European i
statele sale membre] in spiritul solidaritii i interesului reciproc.
Noul acord merge mult mai departe in comparaie cu acordurile anterioare, din moment ce s-a trecut
de la relaii comerciale fondate pe accesul pe pia la relaii comerciale intr-un sens mai general. De
asemenea, acesta a introdus noi proceduri pentru a face fa problemelor cauzate de inclcarea
drepturilor omului.
Uniunea European a acordat concesiuni comerciale speciale rilor mai puin dezvoltate, dintre
care 39 sunt semnatare ale Acordului de la Cotonou. Practic, din 2005, acestea pot exporta liber toate
tipurile de produse pe pieele UE, in regim de scutire vamal. Fondul European de Dezvoltare
finaneaz programele de sprijin destinate ACP, graie unui buget anual de 2 - 3 miliarde de euro.
34.

Aspecte contemporane ale economiei statelor UE

Industria
Industria european a cosmeticelor are o valoare ce depete 35 miliarde Euro pe an, este foarte
inovativ i, n medie, companiile de cosmetice nlocuiesc sau aduc mbuntiri pentru peste 25%
dintre