LUDOVIC AL XIV-LEA (1638-1715)

S-a nascut la Saint Germain-en-Laye, in anul 1638 si a fost rege al Frantei intre
anii 1643 si 1715. Era fiul regelui francez Ludovic al XIII-lea (1610-1643) si al Anei de
Austria. Deoarece la moartea tatalui sau nu avea decat 5 ani, Franta a fost condusa de
consiliul de regenta, din care facea parte si regina Ana de Austria care l-a ales ca primministru pe cardinalul Mazarin.
Perioada minoratului lui L. XIV a fost cea in care s-au desfasurat frondele, revolte
ale nobililor si Parlamentului, care cautau sa profite de aceasta situatie si sa slabeasca
absolutismul regal. Atat fronda Parlamentului (1648-1649), cat si fronda printilor (16501653) au fost infrante, cardinalul Mazarin guvernand apoi Franta in numele regelui pana
in anul 1661, cand a murit. Din 1661 si pana in 1715, L. XIV a exercitat direct
conducerea regatului fara prim-ministru, el detinand puterea absoluta, lucru exprimat si
prin formula "Statul sunt eu!".
Dorind sa impresioneze, sa sublinieze faptul ca avea o putere cu caracter divin si
pentru a demonstra stralucirea autoritatii sale, L. a introdus, la curtea de la Versailles, un
ceremonial fastuos. Amenajarea palatului de la Versailles a durat din 1662 pana in 1702,
acolo lucrand artisti de renume, care au creat un ansamblu maiestuos. La Versailles,
eticheta stabilita era respectata cu strictete. Totul trebuia sa se desfasoare conform
dorintelor lui L., a carui pasiune pentru lux era evidenta. Nobilimea a fost obligata sa vina
la Versailles, acolo ea primind bani, slujbe si pamanturi si participand la numeroasele
serbari organizate de monarh. Curtea regala era plina de nobili, toti fiind considerati
servitori ai regelui.
In Franta, totul era controlat de regele L., acesta formandu-si un aparat birocratic
bine pus la punct. Intendentii, reprezentanti ai regelui in provincii, asigurau legatura
dintre aparatul central de guvernare si cel din teritoriu. L. XIV s-a sprijinit pe cativa
colaboratori priceputi si devotati, dintre care s-a remarcat Jean-Baptiste Colbert. El a fost,
in cadrul Consiliului de Stat, controlor general al finantelor, apoi a mai indeplinit si alte
functii, precum cele de secretar de stat al Casei Regale si secretar de stat al marinei, timp
de 25 de ani coordonand viata economica si financiara a Frantei. Un alt colaborator
apropiat a fost Louvois, ministru de razboi extrem de priceput.
Pe plan economic, masurile adoptate in perioada in care a activat Colbert au
asigurat o dezvoltare fara precedent a Frantei. Jean-Baptiste Colbert a aplicat ideile
mercantiliste (urmarea ca balanta comerciala sa fie activa), infiintand manufacturi de
obiecte de lux, tapiserii, matase, stofe, oglinzi, portelanuri. A stimulat dezvoltarea
comertului prin desfiintarea a numeroase vami interne, si a urmarit imbunatatirea cailor
de comunicatie, construirea de canale, precum Languedoc, care unea Marea Mediterana
cu Oceanul Atlantic, si crearea unei puternice marine comerciale. Dar, la doi ani dupa
moartea lui Colbert, petrecuta in 1683, L. a facut o greseala politica, care a avut grave
urmari si pe plan economic. Franta ajunsese cea mai puternica tara de pe continent, pe

plan economic, dar anul 1685 a fost cel in care regele a revocat Edictul de la Nantes. L.,
prin acest act, a dorit sa refaca unitatea religioasa in Franta, interzicand cultul protestant.
Consecintele au fost insa dezastruoase pentru Franta, deoarece aproximativ 200 000 de
hughenoti au parasit tara, refugiindu-se in Olanda, Anglia, Brandenburg. Acestia erau
intreprinzatori si foarte priceputi, Franta pierzand o forta de munca de inalta calificare, de
care au beneficiat statele mai sus-mentionate.
Domnia lui L. XIV a reprezentat si o perioada de inflorire culturala. Atat stiinta,
cat si artele, si literatura au facut mari progrese. In "secolul lui Ludovic al XIV-lea", cum
a fost denumita perioada domniei Regelui Soare, au creat scriitori importanti, precum
Racine, Molire, La Fontaine. Ludovic cel Mare, cum i se mai spunea Regelui Soare, a
actionat in vederea impunerii idealului clasic, bazat pe ordine, rigoare, respectarea
regulilor, tendinta de a imita arta antica etc. Dar domnia lui L. XIV nu a insemnat doar o
perioada de realizari economice si culturale. Semne de criza economica au inceput sa se
manifeste dupa moartea lui Colbert, accentuate de imensele cheltuieli necesare
numeroaselor razboaie declansate de L. XIV. Un alt aspect negativ, pe plan intern,
manifestat pe timpul sau, a fost cel referitor la faptul ca regele a incercat sa supravegheze
si sa controleze activitatea din toate domeniile, chiar si viata personala a supusilor sai.
Pe plan extern, Franta a cunoscut o serie de succese. In Europa, in perioada 16591713, s-a manifestat hegemonia franceza. Pentru aceasta, regele a declansat numeroase
razboaie, asigurandu-se ca Franta era pregatita, pe plan militar, sa actioneze oricand. De
aceea, Louvois a reorganizat armata, iar Vauban, inginer militar, a intarit (dupa 1679)
granita de nord-est a Frantei cu numeroase forturi. Razboaiele pe care L. XIV le-a purtat
pana in anul 1688 au consolidat pozitia Frantei pe continent, dar urmatoarele, din ultima
parte a domniei, au epuizat statul. "Razboiul de devolutie" (1667- 1668) a adus Frantei o
parte importanta din Flandra, iar tratatul de la Nimgue (1679), care punea capat
razboiului franco-olandez, a reprezentat un important succes diplomatic. Franta primea
atunci, in ciuda restituirii cuceririlor din Olanda, provincia Franche-Comt de la Spania,
precum si regiuni si orase din Flandra si Artois. Prin pacea de la Ryswick, care a incheiat
razboiul cu Liga de la Augsburg (1688-1697), alianta antifranceza din care faceau parte
Imperiul Romano-German, Suedia, Spania, Anglia si Olanda, Franta pastra orasul
Strasbourg. In urma participarii la razboiul de succesiune la tronul Spaniei, prin tratatele
de pace de la Utrecht (1713) si Rastadt (1714) Franta pierdea suprematia pe continent,
precum si teritorii din America de Nord in favoarea Angliei (Acadia, Terra Nova), dar
Filip al V-lea de Bourbon (nepotul lui L. XIV) era recunoscut ca rege al Spaniei. Conditia
care trebuia respectata era aceea ca Franta si Spania sa nu fie unite niciodata sub aceeasi
coroana.
Razboaiele secatuisera bugetul. La sfarsitul domniei lui L. XIV, deficitul
bugetar era de 2,5 miliarde de livre."Regele Soare" a murit in anul 1715, fiind
inmormantat in graba si fara nici o pompa, de teama declansarii unei revolte populare.