Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.Notiuni generale
1.1. Infiintarea Organizatiei Mondiale a Comertului
1.2. Scop OMC
1.3. Obiective principale OMC
1.4. Functii OMC
2. Principiile OMC
2.1. Comerul fr discriminri
2.2. Un comer mai liber, de form gradual i prin
intermediul negocierilor
2.3. Posibilitate prin intermediul consolidrilor
2.4. Dezvoltarea unei concurente loiale
2.5. Creterea dezvoltrii i reforma economic
3. Structura institutional
4. Uniunea European i Organizaia Mondial a Comerului
`
1. Notiuni generale
1.1. Infiintarea OMC
La 1 ianuarie 1995, dup ndelungate i complexe negocieri, a luat fiin
Organizaia Mondial a Comerului, exponenta noului set de principii, reguli i discipline
care urmeaz a asigura comerului internaional un cadru mbuntit de desfurare,
adaptat cerinelor actuale i de perspectiv.
OMC reprezint baza instituional-juridic a sistemului comercial multilateral,
fiind unica organizaie internaional care trateaz regulile globale ale comerului dintre
ri.
OMC reprezint astzi cadrul instituional n care se negociaz acordurile de
liberalizare a comerului internaional, n direcia promovrii reconstruciei i creterii
economice, prin intermediul unor relaii comerciale multilaterale. La 15 iunie 2000, OMC
numra 137 de ri, ultima ar care a devenit membru, la 14 iunie 2000, fiind Georgia.
Sediul OMC este la Geneva.
Veniturile bugetului sunt constituite prin cotizaii anuale pltite de membri,
cotizaiile fiind stabilite n funcie de ponderea n comerul internaional.
n cadrul OMC, toate deciziile importante sunt luate de ansamblul rilor membre,
fie la nivelul Minitrilor (care se reunesc o dat la 2 ani), fie la nivelul nalilor
funcionari (care se ntlnesc regulat la Geneva). De regul, deciziile sunt luate pe baz
de consens.
Desigur c a adopta decizii prin consens, n cazul a 137 de membri, nu este deloc
uor. Dar principalul avantaj al consensului este c deciziile luate au mai multe anse de a
fi acceptate de toi membrii i astfel, n ciuda dificultilor, au fost ncheiate acorduri
importante.
2. Principiile OMC
Acordurile OMC sunt ntinse i complexe pentru c se refer la texte juridice care
abordeaz o mare varietate de activiti. Este vorba despre: agricultur, textile i
mbrcminte, servicii bancare, telecomunicaii, contracte publice, norme industriale,
reguli despre sntatea alimentelor, proprietate intelectuala si multe alte teme. Toate
aceste documente sunt inspirate din diferite principii simple si fundamentale. Aceste
principii sunt baza sistemului multilateral de comer.
Aceste principii sunt:
subveniile. Problemele sunt complexe i normele ncearc s determine ce este leal sau
nu i cum pot rspunde guvernele, n particular prin intermediul aplicrii drepturilor de
import adiionale calculate pentru a compensa prejudiciul ocazionat de comerul neloial.
Multe din celelalte acorduri ale OMC sunt destinate s sprijine concurena loiala,
de exemplu n ceea ce privete agricultura, proprietatea intelectual i serviciile. Acordul
asupra Contractrii Publice (care este un acord "plurilateral" pentru c a fost semnat doar
de unii din membrii OMC) extinde normele n materie de competenta n ceea ce privete
cumprturile realizate de mii de entiti "publice" ale multor ri. i tot aa n mod
succesiv.
3. Structura institutionala
Organul suprem din cadrul OMC, responsabil pentru luarea deciziilor este
Conferinta Ministeriala, care se reuneste la fiecare doi ani. Ea va exercita functiile
OMC si va lua masuri necesare in acest scop. Ea va fi abilitata sa ia decizii cu privire la
toate aspectele tinind de orice Acord comercial multilateral daca un Membru solicita
aceasta. De la infiintarea OMC au avut loc patru Conferinte Ministeriale :
1. Singapore (1996) in cadrul acestei Conferinte au fost examinate evolutiile
in cadrul comertului international precum si problemele si aspectele de implementare a
diverselor Acorduri OMC. Ministrii tarilor participante au decis includerea in programul
de lucru al OMC sase noi subiecte care au impact asupra dezvoltarii comertului
international, si anume:
- comertul si mediul inconjurator;
- comertul si politica concurentei;
- facilitarea comertului;
- transparenta achizitiilor guvernamentale;
- comertul electronic;
- comertul si investitiile.
Referitor la ultimul domeniu mentionat, investitiile au fost permanent in atentia
OMC. Astfel, GATS a stabilit o serie de standarde privind prezenta unui furnizor de
servicii in alta tara membra GATS, iar acordul TRIPS abordeaza aspecte legate de
conditiile ce se pot impune unui investitor de tara gazda. Acest ansamblu de masuri se
dovedeste a fi nesatisfacator in ceea ce priveste realizarea si protejarea investitiilor
straine. OMC poate constitui un instrument util in rezolvarea acestor probleme, prin
faptul ca este o institutie cu vocatie universala, precum si prin relatia indisolubila
existenta intre comertul mondial si fluxurile de investitii straine.
3. Seattle (1999) la Seattle ministrii si-au propus ca scop lansarea unei noi
runde de negocieri dedicata reducerii de mai departe a barierelor in calea comertului. Cu
toate ca Consiliul General al OMC a stabilit programul de lucru cu mult inainte de
inceperea Conferintei, din pacate aceasta nu s-a soldat cu succes.
Consiliul General este cel mai inalt organ de luare a deciziilor din cadrul
OMC, sediul sau aflindu-se la Geneva. El este compus din reprezentantii ai tuturor
guvernelor membre si are autoritatea de a actiona in numele Conferintei Ministeriale a
OMC in perioadele dintre reuniunile acesteia, trimitindu-le in mod direct rapoarte. Este,
de asemenea, responsabil pentru examinarea politicilor comerciale ale tarilor membre, pe
baza rapoartelor pregatite de Secretariatul OMC. Consiliul General este asistat in
activitatea sa de:
- Consiliul pentru Comertul cu bunuri, care supravegheaza implementarea si functionarea
GATT 1994 si a acordurilor conexe.
- Consiliul pentru comertul cu Servicii, care supravegheaza implementarea si
functionarea GATS;
- Consiliul pentru TRIPS, care supravegheaza functionarea acordului TRIPS.
De asemenea, Consiliul General se intruneste ca Organ de Reglementare a
Diferendelor (DSB), pentru a exercita functiile stabilite in Memorandumul de Acord
privind Reglementarea diferendelor.
Consiliul General se mai poate intruni si pentru a examina politicile si practicile
comerciale ale membrilor in calitate de Organ de Examinare a Politicilor Comerciale, asa
cum este prevazut in Mecanismele de Revizuire a Politicilor Comerciale.
11
12
13
15
din calea comertului international. Un grad foarte ridicat de presiune a fost exercitat de
SUA (de marile companii productoare de fructe, precum Del Monte si Chiquita), dar si
de unii productori de bananedin America Latin, crora accesul la piata european le-a
fost drastic limitat. n locul reformrii fundamentale a normelor pentru importul de
banane n CEE/UE, n anul 1993 a fost introdus asa-numitul EU Banana Regime, care
prevedea un contingent global n valoare de 2,5 mil. tone anual pentru importul
bananelor, iar mprtirea acestuia urma a fi efectuat n functie de contingentele la import
si de diferitele taxe vamale. n practic, aceast reglementare a funcionat dup cum
urmeaz: n timp ce pentru trile ACP se percepa o tax vamal de 75 EUR pe unitate
ambalat sau pe unitate de greutate, celalte state exportau bananele cu o tax vamal de
850 EUR, ceea ce a generat o interdictie comercial. Oficial, UE a justificat actiunile
sale, prin acordarea unui sprijin economic trilor ACP, mai putin dezvoltate economic,
pentru a le proteja de influenta companiilor multinaionale americane, ns la o examinare
mai atent, aceast preferin a nu a fost dezinteresat. n schimbul acestor acorduri
favorabile la import, statele ACP se obligau fa de UE s semneze acorduri de cooperare
economic, ceea ce ar permite un acces mai facil pe pia a exportatorilor comunitari.
Aceast schem a costat contribuabilii UE aproximativ 1,7Mld. EUR pe an, ceea ce
nsemna echivalentul a 42,4 euroceni pentru un kilogram de banane.
Jumtate din aceast sum a fost alocat intermediarilor, n timp ce pentru
productorii de banane sprijinii au primit doar 130 Mil. EUR pe an. Dup ce presiunile
politicie nu au dusla nici un rezultat aparent, n anul 1995, SUA, Ecuador, Guatemala,
Honduras si Mexic au dat n judecat UE n faa tribunalului Organizaiei Mondiale a
Comerului (OMC), care n anul 1997 le-a luat n considerare plngerea. Reacia UE la
aceast aciune a fost una nceat, cu modificri minimale aduse acordurilor,
argumentnd c modificrile substaniale si chiar eliminarea acordurilor prefereniale cu
rile ACP le-ar fi acestora fatale din punct de vedere comercial. Pn la sfrsitul anului
1998, acordurile prefereniale trebuiau modificate, ns, dincauza lipsei acestora, SUA sau orientat ctre OMC pentru sprijin. Planul american prevedeaca la importurile din 14
categorii de produse provenite din UE s se perceap o taxa vamalde 100%, printre
produsele afectate numrndu-se, printre altele: biscuii, lumnri, produsede iluminat,
mbrcminte din casmir, produse din cafea si geni de mn. Aceste represalii ar fi
influenat cel mai mult produsele provenite din Frana si din Marea Britanie, pentru
caceste dou state au opus cea mai mare rezisten reformei comerului cu banane.
OMC-ul,dup ce a solicitat, nc din 1995 de trei ori UE s reglementeze regimul
bananelor, a fost de acord cu sanciunile impuse de SUA. Aceast decizie a avut o
16
17
18
19
Bibliografie
- Dragan, Gabriela - Fundamentele comertului
international, Bucuresti: Editura ASE,2004
- Ion Dona - Politici agricole, Editura Ceres,
Bucureti, 2006
- Five Years of Chinas OMC Membership. EU
and US Perspectives about Chinas Compliance
with Transparency Commitments and the
Transitional Review Mechanism, Legal Issues of
Economic Integration, Kluwer Law International,
Volume 33, Number 3, pp. 263-304, August 2006. by
Paolo Farah
- Dunkley, Graham (2000)The Free Trade
Adventure, Zed Books.
- Anania, G. EU Economic Partnership
Agreements and WTO negotiations. A
quantitative assessment of trade
preference granting and erosion in the
banana market, Food Policy, No. 35, 2010.
- Berkham, P. The Banana Wars explained, The
Guardian, March 5th, 1999.
- Keegan, W.J. Globales MarketingManagement. Eine europische Perspektive
Schlegelmilch, B Oldenbourg Verlag, Wien, 2002.
20
21