Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
dificultatilor mai ales de a formula masura de salvare rapide si de a ierarhiza n ordinea urgentei si
importantei actiunile de realizat.
In fapt va fi vorba de a face sa resimtim bine masurile de gestiune in termen scurt, efectele putand
fi mai mult sau mai putin imediate si cele structurale in acest caz efectele fiind palpabile doar in timp. N
caz particular al acestui tip de diagnostic i intanim in cazul unei intreprinderi aflate in dificultate.
Diagnosticul functional este fragmentar al unei functiuni specializate destinat a solutiona
problemele de functionare interna si a amelioara rezultatele. Independent de aceste 3 forme, cele mai
curente ale diagnosticului intern recurge si la tehnici de audit. Termenu audit introdus in vocabularul
gestiunii de marele cabinete de specializate anglosaxone provine din latinescul auditur. Si are la baza
practica romana de a judeca plangerile cetatenilor in fata unei comisii de jurisdictie plecand de la audierea
martorilor.
Prin urmare acest termen a fost folosit si sa consacrat in examinarea oficiala a conturilor bazata
insa nu pe marturii orale ci si pe pise justificative, documente contabile, instrumente de plata.
Cateva variante de audit mai frecvent utilizate ar fi urmatoarele:
Auditul financiar-contabil are ca obiect de studiu verificarea exactitatii si fiabilitatii
informatiilor cifrice, conformitatii cu legislatia in vigoare, aplicarea legislatiei fiind prioritara coerentei
rezutatelor cu politica financiara a firmelor.
Auditul operational terminoologic innvigoare pt noie forme de inteventii, se diferentiaza de
auditul contabil si financiar fiind considerat drept un audit de conformitate.
In caz de aplicare proasta sau nerespectare a preeptelor existente auditorul intern sau extern va
formula recomandari vizand emelioararea practicior existente.
Audit de eficacitate verifica periodic eficacitatea metodeor si procedurilor folosite.
In concluzie se pune intrebarea audit sau diagnostic? Care trebuie considerat? In realitate cnfuzia
rezultand dintr-o utilizare abuziva si extensiva a cuvantului audit chiar de nenumarati consultanti sau
cabinete sacrificand vocabularul la moda.in fapt tehnicile de audit sunt tehnici specifice vizand
ameliorarea calitatii metodelor de gestiune care pot fi in plus utilizate in cadrul diagnosticului global al
unei intreprinderi
Imp! Auditul cntabi si diferite audituri operatioanale sunt instrumente ale diagnosticului si nu
invers.
Aspectele enumerate mai sus evidentiaza in fapt principalele trasaturi ale diagnosticarii:
caracterul postoperativ marcat de faptul ca diagnosticarea este asociata cu faza postoperativa a derularii
processelor de management, functia de control-evaluarea a acestora. In principal se compara rezultatele
obtinute cu obiectele previzionate pt aceeasi perioada sau rezultate inregistrate anual sau pe anii
precedenti.
Multidisciplinaritatea diagnosticarii realizarea unui studiu de diagnosticare este procesul unei
echipe de specialisti(ing,economisti,sociologi etc.) de obicei din exteriorul firmei.
Caracterul previzional anticipat asigurat de recomandarile finale ale unui studiu de
diagnosticare.
Pe baza acestora se preconizeaza o planificarea a potentialului viabilitatii.
Complexitatea deosebita a diagnosticarii si a studiilor de diagnosticare argumenteaza atata de
complexitatea domeniului investigat cat si de aspectele multiple (economice, manageriale, socio-umane,
thenice si tehnologice) abordate de acestea.
Dimensiunea participativa a diagnosticarii evidentiata de implicarea activa si responsabila a
managerilor si executantilor atat in ceea ce priveste furnizarea de date si informatii solocitate de
realizatorii studiului de diagnosticare cat si in legatura cu definirea principalelor puncte forte si slabe a
cauzelor generatoare, recomandarile de aplificarea a potentialului de viabilitate a firmei.
Abordarea cauzala a punctelor tari si slabe situatie care permite in baza lor conturarea de solutii
sau recomandari.
Diagnosticul intreprinderii trebuie sa fie facut in mod regulat la 3 -4 ani sau chiar mai putin
intrucat el permite conducerii sa obtina toate elementele necesare pt stabilirea starii in care se afla firma.
Intreprinderile se infinteaza apoi se dezvolta, atinge maturitatea si pe parcursul ciclului sau de viata poate
avea turbulente de crestere care se manifesta sub forma unor crize ducand ueori chiar la disparitia ei daca
nu se intervine pt eleimnarea cazuelor generatoare de criza. Scopul analizei interioarea a ainteprinderii ca
parte a diagnosticului global este acela de a stabili punctele forte si punctele slabe a inteprinderii referitor
la mijloacele finaciare si materiale, resursele umane, evaluarea meseriei, strategiile si politicile folosite,
organizarea activitatii , metode de gestiune sistem de control, stiluri de management, etc.
Analiza interioara va trebuii sa cuprinda cel putin 2 laturi:
-analiza economica si finaciara
-diagnosticurile functionale
Metodele si tehnicile analizei econoomice si finaciare sunt numeroase si foarte complexe asemanator si in
domeniull analizei pe functiuni ale intreprinderii se pot utiliza diferite procedee mai simple sau mai
anlitice.
In functie de obiectivele analizei strategice se va stabilii problematica analizei economice si financiare
precum si a diagnosticurilor funcionale limitandune la un nivel de sinteza sau vom merge in profunzime in
mod analitic pe domenii si laturi a activitatii firmei.
Cand este necesar diagnosticul?
Ca metoda manageriala de tip general, diagnosticareapoate fi folosita de orice manager indiferent de
pozitia sa ierarhica in structura organizatorica in ipostaze din ce in ce mai variate:
- O analiza profunda a domeniuli condus si pe aceasta baza evidentierea uzuala a principalelor
disfunctionalitati si atuuri.
- Fundamentarea si elaborarea strategiilor globale sau strategiilor partiale (cercetaredezvoltare, productie, etc)
- Schimbarile manageriale profunde circumscise pe proiectarii manageriale
- Privatizarea firmei pt a evidentia critic situatia economico finaciara
- Managerul este pus in situatia de a derula demersuri strategico-tactice per ansamblu sau
partiale.
dupa orientarea
a) Sfera de cuprindere
1. Impartiala refateaza demersuri strategico- tactice de anvergura, antreneaza resurse variate;
2. Partiala - vizeaza una sau mai multe componente procesuale si structurale ale firmei
- este consecinta diagnosticarii globale
- urmareste depistarea cauzala a unor puncte forte si slabe particularizate pe domenii distincte
b) Pozitia elaboratorilor (de unde provin membrii echipei)
1. Autodiagnosticare
- realizata de o echipa de specialisti din interiorul firmei investigate
- gradul superior de fundamentare a punctelor tari si punctelor slabe si recmandarilor
- subiectivismul ridicat in abordare problemelor specifice diagnosticarii
2. Diagnosticarea propriu-zisa
- se realizeaza de specialisti din afara firmei investigate
- grad ridicat de obiectivitate
- fundamentare mai putin riguroasa a punctelor tari si punctelor slabe
3. Diagnosticarea eterogena sau mixta
- realizata de o echipa multi-disiplinara de specialisti din interiorul si afara firmei investigate
- posibilitatea abordarii complexe a problemelor supuse investigatiei
- calitatea deosebita a studiului de diagnosticare valorificabil ca atare in fundamentarea de strategii si
politici realiste.
c) Obiectivele urmarite
1. Diagnosticarea de rezultate
- caracter predominant postoperativ
- se refera la rezulatatele obtinute intr-o perioada precedenta
- evidentiaza prin intermediul rezultatelor obtinute starea de sanatatea a firmei
2. Diagnosticare de viabilitate
- evidentieaza potentialul firmei de a face fata viitorului
- atesta capacitatea de redresare a firmei
3. Diagnosticare de ambianta
- abordeaza frima ca o componenta a unor macrosisteme
- pune accentul pe interfata dintre firma investigta si alte componente ale macrosistemului precum si pe
cea a mediului ambiant national si international
4. diagnosticarea de evaluare
- evidentiaza gradul de ralizare a obiectivelor
- este o sinteza a elor 3 variante amintite mai sus
Concluzie
O asemenea abordare este foarte necesara atunci cand urmareste patrunderea in intimitatea unor procese
de munca pt a evidentia detaliat puncte forte si slabe, dar si cauzele generatoare.
Simptomele crizei intreprinderii
Starea de criza a unei intreprinderi este o stituatie critica neprevazuta care impiedica realizarea
obiectivelor majore stabilite(cifra de afacere, rentabilitatea, profitul, securitatea locurilor de munca).
Criza este ultimul stadiu al unei lunigi maladii. Cauzele unei situatii de criza pot fii gasite atat in
exterior intreprinderii (aparitia unor noi concurenti, cursuri, recesiune) cat si in interiorul acesteia( lipsa de
flexibilitate, scleroza stucturilor si a conceptiilor,erori de gestiune si management). In situatia in care se
doreste ca o situatie dificila sa nu se transforme in criza se impune desoperirea la timp a punctelor
nevralgice ale intreprinderii. In general punctele slabe ala intreprinderii intro stuatie de criza sunt
urmatoarele:
- un control deficitar al costurilor;
- absenta unor obiective precise
- erori de management gestiune si organizare;
Atunci cand se constata existenta unor semnale care anunta manifestarea unor dificultati economice si
simptomele de criza incep sa devina alarmante necesar este de a se trece la implementrea imediata a
actiunilor:
- Conceperea prioritatilor si unor ordini de urgenta;
- Conceperea ameliorarilor necesare;
- Planificarea aplicarilor
- Vegherea punerilor in aplicare;
- Urmarirea sistematica a evolutiei situatiilor;
In continuare sunt prezentate principalele simptome ale unei situatii de criza la nivelul intern. In fata
fiecarui simptom analistul de gestiune va consemana cu semnul + existenta acestuia. Astfel dupa unii
specialisti daca apare mai mult de un semn + pe plan exterior si 3 pe plan interior, simptomele incep sa
devina alarmante si se impune o tratare serioasa a situatiei inainte ca o criza sa se dezvolte.
A. In exteriorul intreprinderii
a) Economie simptome teoretice:
- aparitia somajului si a inflatiei;
Productie
-prosdusele firmei sunt din ce in ce mai scumpe in raport cu cele ale concurentilor;
-produsele intreprinderii sunt din ce in ce mai traditionale fata de cele ale concurentilor;
-intreprinderea lucreaza la subcapacitate 40 60%;
-costuri de productie ridicate;
-costurile de productie nu urmeaza pe cele ale concurentilor si stainul care fabrica Produse
comparabile;
-stocuri de productie importante neterminate;
-mana de lucru inadecvata;
-procese de productie complexe;
-lipsa de punctualitate a furnizorilor.
Control de gestiune
-structura de costuri necunoscuta;
-plan contabil inadaptat;
-situatii contabile tardive;
-tablou de bord inexistent.
Conducere
-initiativa insuficienta;
-stil de conducere anacronic;
-difucultati de a lucra in echipa;
-frica de asumare a unor riscuri;
-surmenajul conducatorului intreprinderii;
-lipsa de obiective si bugete;
-incapacitatea de decizie;
-lipsa cunoasterii ramurii de activitate a firmei;
-patronul se inchide in biroul sau si directia a devenit inaccesabila;
-patronul lucreaza 18h din 24 si nu se gandeste decat la gestiunea curenta.
Infracstrucutra
-structuri si metode de organizare deficiente;
Obiect al acestei activitati il pot reprez cladiri, masini,brevete. Important pt respectiva unitate economica e
de a nu uita faptulca adesea asemenea operatii se practica la un pret inferior val consumabile si contribuie
la cresterea pierderilor insa in cele din urma conditiile nefavorabile sunt acelea care fac adopta oaceasta
solutie si nu valoarea contabila reziduala a obiectului supus dezinvestitie. In concluzie activitatea pe linia
amenintarii cu criza este necesar a cuprinde 2 secvente:- recunoasterea existentei amenintarii, inclusiv
punerea unui diagnostic pe baza sintomelor identificate. A 2 directie e elaborarea uneia sau a mai multor
strategii necesare invingerii crizei sau a evitarii ei.
Elaborarea strategiilor poate fi facuta in etape:
- responsabilii fiecarui sector cor propune mai multe solutii pe baza analizei punctelor slabe in vederea
rezolvarii problemelor identificate.
- intocmirea unui plan detaliat de aplicare a masurilor care va fi insotit de mijloace adecvate de control;
- masurile propuse vor fi discutate in grup, armonizate si luata decizia finala;
-prevederea unor actiuni lternative in situatia aparitiei unor eventuale obstacole.
Actiunea propriuzisa pp cel putin urmatoarele activitati:
- a vedghea punerea in opera, a depista si echilibra toate perturbatiile care ameninta planul;
- a sustine si incuraja orice efort rezonabil de schimbare;
- a intari vointa de a obtine responsabilitati si a decide la orice nivel al inteprinderii
- a evalua in mod constant evolutia situatiei;
Pregatirea diagnostivarii
In vederea elaborarii studiului de diagnosticare activitatea de pregatire e extrem de importanta ea
creind in fapt premisele necesare pt un demers stiintific, laborios in care sunt antrenate firma si
componentele sale structurale.
Principalele faze ale acestei etape sunt:
- precizarea obiectivelor:
- stabilirea echipei si rolurilor componentilor sai;
- tipul de diagnosticare;
- sfera de cuprindere a investigatiei;
- procedura de culegere,inregistrae si prelucrare a datelor si informatiilor
- perioada investigata si analizata;
- definirea metodologica a diagnosticarii;
Obiectivele diagnosticarii:
- depistarea pe cat posibil a principalelor puncte tari si slabe;
- potetialul de viabilitate si manageriala;
- evidentierea zonelor procesuale si structural organizatorice cu potential ridicat, mediu si scazut;
- conturarea unor recomandari de amplificare a potentialului de viabilitate axate pe cauzele generatoare de
puncte si puncte slabe;
- furnizarea elelementelor necesare pt fundamentarea si elaborarii strategiei globale;
- depistarea principalilor factori de sustinere si/sau rezistenta la schimbare;
- evidentierea cauzata a studiului exercitarii unor procese de munca realizarii unor obiective;
Echipa de diagnosticare e una multidisciplinara din afara si cadrul inteprinderii investigate. O asemenea
cerinta este necesara pe de o parte de multidimensionalitatea punctului de vedere din care e tratata firma si
componentele sale procesuale si structurale, si pe de alta parte de necesitatea fundamentarii riguroase a
rezultatelor diagnosticarii, respectiv punctelor tari si slabe, cauzele care le genereaza si recomandarile de
amplificare a potentialului de viabilitate. In cadrul
echipei este necesara o definire riguroasa a solutiilor pe care componentii acestora le indeplinesc pe
parcursul diagnosticarii. De asemenea exista si o diferentiere si d p d v al provienentei lor.
- colaboreaza cu manageri si executanti din cadrul firmei de investigate cu scopul culegerii si prelucrarii
de date si informatii;
Competente:
- fac propuneri de inbunatatire a metodologiei de diagnosticare si operationalizare a acesteia la nivelul
firmei;
- iau masuri pt incadrarea in termenele prevazute espectand conditiile de calitate in ceea ce priveste
elaborarea studiului;
- fac propuneri de puncte forte si slabe si recomandari;
Responsabilitati:
- caliatatea si cantitatea info puse la dispozitia sefului si celorlalti componenti ai echipei;
- acuratetea unor puncte tari puncte slabe si recomandari in a caror formulare au fost implicati;
- respctarea termenelor intermediare si finale de realizare a studiului;
- pastrarea confedentialitatii inf regasite in studiul de diagnosticare;
Culegerea, inregistrarea si interpetarea datelor si informatiilor :
IN vederea culegerii,inregistrarii si interpretarii datelor si informatiilor referitoare la situatia economicafinanciara si manag organizatiei se apeleaza la metode si tehnici specifice: chestionarul, interviul,
observarea directa, tehnica ORTID.
Chestionarul e o tehnica de investigare bazata pe lansarea de intrebari unui esantion reprezentativ de
manageri si executanti, intrebari cu variante de respuns clare care sa acopere o paleta larga a aspectelor
subordonate obiectului diagnosticarii.acesta cuprinde un ansamblu de intrebari logice generate de
obiectivul urmarit. Cele mai raspandite tipuri de chestionare utilizate in alegerea inregistrarii si prelucrarea
info sunt:
- chestionare cu intrebari inchise in care sunt precizate raspunsuri in mai multe variante;
- chestionare cu intrebari desschise, se raspunde textual de catre persoana chestionata;
- chestionare mixtecu intrebari inchise si deschise
Aplicarea acestei tehnici pp respectarea unor reguli exigente in ceea ce priveste conceperea, mmenite sa
permita valorificarea superioara a potentialului personalului investigat si implicit gasirea unui nr cat mai
mare de aolutii la problemele cu care se confrunta domeniu condus:
- intrebarile sa fie incitante, clare, precise si comprehesibile;
- variantele de raspuns sa fie cat mai transante, exacte, fara insa a fi influentate prin formulare in sensul
dorit de beneficiarii acestora;
- necesitatea evitarii unor ambiguitati ale variantelor de raspuns acestea fiind inutile echipei de
diagnosticare ;
- folosirea unor intrebari judicios dimensionate, mai putin tehnice care sa creeze probleme,greutati celor
investigati;
- asigurarea unor legaturi logice intre intrebari, in sensul ca raspunsu la o intrebare sunt o prelungire la
intrebarea sau intrebarile precedente;
- formularea variantelor de raspuns in asa fel incat imteprinderii sa ii fie facila;
Iterviul la randula sau este o tehnica de culegere, inregistrare si prelucrare a datelor sin informatiilor pe
baza unei discutii dintre 2 parteneri, gen intrebari si raspunsuri. Primul dintre acestia pune intrebari, iar cel
de-al doilea raspunde. Indiscutabil e o importanta forma de comunicare verbala. Elementul fundamental a
interviului e convorbirea, iar intrevederea este o conditie care faciliteaza transmiterea datelor si
informatiilor de catre intervievat.
CURS 5
INTERVIUL este o tehnica de culegere, inregistrare si prelucrare a datelor si informatiilor pe baza unei
discutii intre 2 parteneri, gen intrebari-raspunsuri. Elementul fundamental al interviului este convorbirea,
iar intrevederea este o conditie care faciliteaza transmiterea datelor si informatiilor.
-Conditii de reusita ale interviului: 1)stabilirea cu atentie a interviului; 2)alegerea cu tact a persoanelor
care urmeaza sa fie intervievate; 3)asigurarea compatibilitatii profesionale intre intervievator si
intervievat; 4)participarea activa a intervievatorului pe tot parcursul interviului; 5)asigurarea unui grad
ridicat de ascultare si intelegere a persoanei intervievate ca premise a culegerii unui volum cat mai mare
de inf; 6) respectarea unei metodologii de desfasurare a interviului bazata pe mai multe restrictii
-Reguli de derulare unui interviu: 1)existenta unui nr rezonabil de intrebari scurte si clare;
2)desfasurarea interviului fara prezenta managerilor de nivel superior in vederea evitarii retinerii sau
intrebarii persoanei intervievate; 3)evitarea inregistrarii video sau audio a rasp celui intervievat;
4)formularea unor intrebari cat mai putin tendentioase care sa conduca la rasp dorite asteptate de
intervievator; 5)evitarea unor aprecieri ale rasp date; 6)valorificarea rasp la intreb imediat dupa terminarea
interviului.
FISELE DE EVALUARE reprez o alta modalitate de investigatie si implicit informational. Utilizate cu
prioritate in evidentierea unor caract consctructive si functionale ale managementului. Aceste documente
servesc la conturarea unei imagini cat mai realista asupra posturilor si ocupantilor acestora, a masurii in
care intre post si titular exista o corespondenta adecvata.
TEHNICA ORTID (obiective, resurse, transformare, integrare, dezvoltare) consta in solutionarea
problemelor pe care le intampina organizatia in fct de importanta lor prin prisma unor criteria reprez de
cele 5 elemente.
-Identificarea si ierarhizarea pb care se pot regasi in viata unei intreprinderi pp urm actiuni: 1)definirea
facorilor det. in solutionarea pb; 2)interpretarea corelata a criteriilor utilizate; 3)identificarea cailor de rez
a pb; 4)stabilirea prioritatilor in solutionarea problemelor.
-Stabilirea obiectivelor constituie pct de plecare a activitatilor oricarei firme iar realizarea lor necesita
stabilirea unor resurse de nat. umana, materiala, financiara, inf si efectuarea unor transformari in procesele
tehnologice, produsele si serviciile oferite pietei, procedurile de lucru si managementul organizatiei.
-Efectuarea transf. preconizate impune luarea unor mas care prin integrare sunt implementate in practica.
-Integrarea pp. analiza posibilitatilor de aplicare, etapizare a act de implementare, experimentarea
masurilor. realizarea transformarilor prin integrarea mas preconizate urmareste amplificarea rezultatelor ut
resursele existente.
SITUATIA EC-FINANCIARA A FIRMEI - In aceasta a II-a faza a etapei de documentare preliminara
este prezentata in dinamica, situatia ec fin a firmei investigate tinandu-se cont de urm asptecte:
1)intervalul de timp la care se refera indicatorii si indicia prezentati, tb sa fie sufficient de mare pt a
facilita realizarea unor concluzii pertinente, deoarece rezultatele diagnosticarii sunt valorificate in proiectii
strategice realiste alaturi de studiile de marketing ec. sau strategie nat.
2)evidentierea situatiei ec-fin se realiz cu aj unor indicatori si indici: -indicatori de volum(cap.social,
capacitatea de productie, activele totale, activele fixe/circulante, veniturile, chelt, profit brut/net, cifra de
afaceri, productia, marfa fabricate, salariati, fonduri de salarii, datorii, creante, costuri de productie, etc);
-indicatori de eficienta(productivitatea muncii, salariu mediu, rata rentabilitatii, solvabilitatea,
lichiditatea);
3) in sit in care evidentierea sit ec-fin, implicit performantelor firmei se face cu aj indicilor.
RENTABILITATEA unei organizatii reprez aptitudinea de a genera un profit. O intrep. privata tb sa
realiz un rezultat pozitiv, adica sa cheltuie mai putin decat a produs. Indicatorul performantei sale ec va fi
capacit propie de a degaja profituri.
Principiul echilibrelor de analizat: capitaluri permanente > imobilizari nete => un excedent de finantare
permanent(FRN). Rezulta ca FRN tb sa fie pozitiv. Functia FRN este de compensa financiar decalajele
legate de duratele de scurgere a diferitelor elemente ale ciclului de exploatare. Analiza echlibr. financiar va
consta deci in a masura marja de securitate reprez de excedentul de finantare permanent in raport cu
nevoile de finantare legate de ciclu de exploatare.
INDICATORI DE STRUCTURA - Analiza financiara pe baza acestor ind se face folosind datele din
bilantul contabil. Obiectul analizei il reprez studierea modului de autofinantare in cond in care
intreprinderea dispune de autonomie decizionala a asigurarii integritatii patrimoniului si rap dintre mij si
resursele ec.
1)analiza activelor imobilizate, activelor circulante, stocurilor, creantelor, disponibilitatilor banesti, si
plasamentelor. In acest sens se calculeaza gradul de asigurare cu disponibilitati banesti. Acesta se consid.
normal cand reprez 3:5% din activele circ. si 1:2% din activele totale.
2)analiza surselor financiare de acoperire a mijloacelor economice, capital propiu, datorii, provizioane,
etc.
Curs 6 A.D.I.
Cont C5
b4
Excedentul brut EBE al exploatarii sau cash-flow-ul brut de exploatare masoara fluxul ec dupa
renumerarea salariatilor si dupa varsarea impozitelor si texe.
EBE=VA-salarii si obligatii
Fondul de rulment net FRN este o notiune cheie a gestiunii financiare notandu-se def ca fiind
excedentul (daca este pozitiv) sau deficitul (daca este neg) in capitaluri permanente in arap cu nevoiade
finantare a activelor mobilizate (valori nete).
FRN=capitaluri permanente-val imobilizate nete (V.I.N.)
Intrebarea care, imediat, aproape instantaneu se formuleaza are urm continut:
De ce este indispensabil un excedent in aproape toate industriile? Rasp este f simplu: Pt a finanta
nevoia in fond de rulment (N.F.R.).
Inainte de a explicita aceasta notiune examinam mai intai cele 3 configuratii posibile ale F.N.R.
F.R.N. ului pozitiv (varianta de dorit) Cp>V.I.N.
F.R.N.=0 (situatie critica) Cp=V.I.N.
F.R.N. negativ (pericol) Cp<VIN
Cp=capitalul social+rezerve+provizioane reglementate+rezultatul exercitiului (+sau-)
unde:
Cp- capital propriu
VIN- val. imob. nete
Datorii=obligatii+credite pe TS
Trezoreria neta poate lua 3 val:
- TN=0 daca FRN=NFR
- TN>0 daca FRN>NFR (NFR in acest caz poate fi finantata din resursele proprii ale agentului
ec.)
- TN<0 daca FRN<NFR
Analiza TN impune o mare prudenta. Nivelul sau la un moment dat pozitiv sau negativ poate a nu
fi semnificativ situatiei reale. Intr-adevar se poate ca data de inchidere a exercitiului social sa nu coresp.
Ciclului de activitate in cazul intrep. Sezoniere sau at. Cand societatea intarzie. Reglementarea
dat.
Furnizorilor in vederea ameliorarii fizionomiei bilantului (cu adordul bancherului in situatia in
care se atinge asa numita restrictie plafon al ajutorului pe TS).
Dupa ce am prezentat notiunile de FR, NFR si TN convine de a aborda si cea de echil. Financiar
global al bilantului. De o maniera normativa s-ar putea sconsidera un bilant ca fiind echilibrat doar daca
FR pozitiv este ....... sau superior NFR. Acest caz ideal nu repr. In realitate decat un mic procent al
diferitelor situatii bilantiere susceptibile de a fi observate. In realitate exista o varietate de configuratii
vizzvi de structurile bilantiere.
b7
Excedentul de trezorerie a exponentului (ETE) indicatorul indica surplusul efectiv de trezorerie
rezultat din activitatea de exploatate. El masoara capacitatea firmei de a satisface nevoile de autofinantare
a investitiilor si rambursare a datoriilor financiare inclusiv numele pt impozite si dividente.
ETE=EBE-DNFR
In perioadele de crestere a intrep scaderea EBE poate fi insotita de o crestere a NFR, iar aceste 2
modificari au ca efect neg. Scaderea puternica a ETE ceea ce constituie o caract. A situatiilor de recesiune.
Idem cresterea intrep rau controlata det. Frecvent o crestere a NFR-ului mai rapida decat EBE deci o
influenta asupra ETE.
b8
Obligatiile consituie surse de finantare a activelor circulante
INDICATORI DE VOL. (cantitativi)
a) de efort
- capacitatea de productie
Productia max. Care poate fi obtinuta in anumite cond. Tehnice, tehnologice,
organizatorice,
umane, s.a.m.d.
- patrimoniul
Val. Ec. A firmei, capacitatea acesteia de a face
fata ....................................................................................................................................................................
.........................................................................................................................
- costurile
Totalitatea chelt. Pt. Obtinerea productiei, cheltuieli directe (materii prime, salarii directe)
si indirecte (CIF, CG, CGI) etc.
- nr de salariati
Nr sau existentul de personal (muncitori direct si indirect productiv, personal TESA)
- fondul de salarii
Chelt. Cu manopera directa si indirecta (muncitori)
- stocuri
Active circulante regasite in materii prime si materiale, productie nedeterminata, produse
finite, ambalajuri.
b) de efect
- productia fizica (unit. Nat. Sau nat.convetionale)
- productia marfa fabricata (productia fizica * preturi de productie)
- veniturile (din care in special cifra de afaceri: venituri din exploatare, ven. Exceptionale, ven.
Financiare)
- profit brut (ven. costuri)
- profit net (profit brut impozit pe venit)
- valoarea adaugata formata atat de eforturi ( chelt. Cu personalul, impozite, taxe, chelt. Finan.,
amortizare, cat si din efecte (profitul).
INDICATORI DE EFICIENTA (calitativi)
Rap. Dintre 2 indicatori cantitativi (1 de efort pe unul de defect sau invers)
1. Productivitatea muncii (W) rodnicia muncii umane in procesul de producere a bunurilor si
serviciilor. Principalele forme ale acesteia rezulta din enuntarea unor criterii de clasificare.
- crit. Esalonul organizatoric W la nivel de componente structurale si procesuale ale unei
organizatii (sectie, activitate)
- product. W la nivelul de organizatie socio-ec.
- W la nivel de ramura sau subramura ec.
- W la ninel de ec. Nat.
- mod de exprimare:
- product. Fizica a muncii:
- in unitati fizice (buc., tone, etc.)
- in unit. Nat. Conventionale
- productivitate valorica a muncii
- mod de calc al indicatorilor de productivitate:
- productiv. Medie a muncii
- productiv. Marginala a muncii (in plus cu o unit.)
Nat. Rezult. Activit. Ec.
- W brut
- W neta
Sfera de cuprindere
- prod. Individuala a muncii
- prod. Sociala a muncii
Fiecare din aceste modalitati de exprimare comporta mecanisme de det. Diferite fct. de
complexitatea numarului (indicatorii de rezultate) si a numitorului expresiei apelate (indicatorii de eforturi
ref. La factorul uman).
Product. Muncii este un indicator complex consecinta directa a impactului, m mare de variabile
(factori ec., tehnici si tehnologici, manageriali) asupra nivelului si dinamicii sale.
2. Salariul mediu
Castigul mediu al unei persoane det ca raport intre fondul de salarii si nr de salariati. El se poate
exprima in lei/salariat la nivel de luna sau an.
3. Rata rentabilitatii
a) Rata rentab. costurilor (fondurilor consumate): rap procentual intre profiul brut si costurile de
productie.
Rc=profit brut Pb/Cp*100
Aceasta forma sesizeara eficienta consumului de resurse materiale, umane, financ., informat.)
angajate in derularea proceselor de munca.
b) Rata rentab. Activelor (fondurilor avansate) sau profitabilitatea ec. A activelor: raport
procentual intre profitul brut si activele fixe si circulante
RA=PB/Af+Ac*100
Aceasta rata scoate in evidenta performantele ec. A firmei si implicit interesele investitorilor
persoanei fizice sau juridice.
c) Rata rentab. Comerciale (veniturilor) sau profitabilitatea ec. A vanzarilor (marja bruta): rap
procentual intre profitul brut si cifra de afaceri sau veniturile totale.
Rv=PB/VT(c.a.) V venit
Ea exprima eficienta comercializarii productiei fabricate si tine cont de influentele multiple ale
meduilui ambiant nat. Si internat. (in special piata). In conditi normale se considera acceptabila o
profitabilitate a vanzarilor de peste 10%.
d) Rata rentab.ec. (profitabilitatea ec a activitatii): rap procentual
intre ..................................................................................................................................................................
..........................................
Acest indicator evidentiaza performantele ec a firmei independent de modul de finantare si
sistemul fiscal are o importanta deosebita pt investitor (stat, societati comerciale, etc.)
e) Rata rentab. Financ sau profitabilitatea financ. (rata de rentabilitate a capitalului): rp
procentualintre profitul net sau brut si capitalul propriu.
Rf=Pn sau (PB)/Cpr*100
Indicatorul reliefiaza eficienta unei activitati a unei soc. Din perspectiva capitalului investit tinand
cont de sist. De fiscalitate respectiv gradul in care capitalul propriu aduce profit. O val. In jur de 10% este
considerata buna.
4. Indicatori de gestiune
a) viteza de rotatie a activelor circulante (eficienta utilizarii activelor circ.)
nr de rotatii=cifra afaceri/stocuri
durata in zile a unei rotatii=360/nr rotatii
b) durata medie de rotatie a stocurilor
365*stocuri/cifra de afaceri
c) durata medie de incasare a creantelor
365* creante/c.a.
d) rata de eficienta a activelor fixe
c.a./A. Fixe
e) rata de eficienta a activelor totale
c.a./A. Totale
5. Eficienta activelor fixe
a) productia fabricata la 1000 lei A. Fixe
b) cifra de afaceri ...................................
c) profitul brut ...............................
6. capacitatea de plata (solvabilitatea) elementu al lichiditatii, respectiv al capacitatii cu ajutorul
indicatorilor de stare:
a) lichiditatea patrimoniala: rap intre elementele de activ (disponibilitati banesti+materiale in
stoc+produse finite+marfuri+titluri de plasament +creante+alte active) si elem. De pasiv (creante pe
TS+rate de rambursat la creditele pe TM si TL+creditori+obligatii)
raportul tre. Sa fie supraunitar situatie care reflecta o anumita doza de siguranta in vederea acordarii de noi
credite.
- lichiditatea curenta (LC) Ea exprima capacitatea societatii de a plati obligatiile
exigibile pe TS din activele curente totale exigibile.
Lc=active curente exigibile/pasive curente exigibile
In lit. De specialitate se apreciaza ca un rap de 1,2 asigura conditiile normale de desf. A activitatii.
- lichiditatea rapida (LR)
LR=(active curente exig.-stocuri)/pasive curente exig.
Lichiditatea rapica exprima capacitatea firmei de a onora obligatiile curente exigibile din activele
curente care pot fi transformate rapid in lichiditati aratand posibilitatile intrep de a-si acoperi pe TS
obligatiile la regula gen. Acet rap poate fi cuprins intre 0,5 si 1.
Curs 7(Continuare curs 6)
6. Capacitatea de plata
3. Termenul de scurgere a stocurilor de produse finite = stocuri de produse finite x 360 / cifra de
afaceri (exclusiv taxe)
Permite verificarea calitatii previziunilor comerciale si a metodelor de gestiune a stocurilor de produse
finite.
4. Termenul de plata a clientilor = (clienti + efecte scontate cu termene nedepasite) x 360 / cifra
de afaceri (exclusiv taxe)
Faciliteaza calculul in nr. de zile a termenului mediu de plata a clientilor. Interpretarea sa da posibilitatea
de a masura calitatea si seriozitatea clientilor si politica comerciala dusa. In acest domeniu avand in vedere
ca aceasta depinde si de raportul de forte existent intre intreprindere si clientii sai, exigentele uneori
exorbitante ale marii distributii putand fi adesea la originea degradarii acestei rate.
5. Termenul de reglementare a furnizorilor = datorii catre furnizori de materiale si servicii (cu
exceptia furnizorilor de echipamente) x 360 / achizitii + schimburi externe (inclusiv taxe)
Permite a se calcula termenul mediu de plata acordat de furnizori. In plus termenul depinde de
obisnuintele diferitelor branse profesionale dar si de raportul de forte dintre intreprindere si furnizorii sai.
D. Ratele activitatii
1. Procentul de crestere a cifrei de afaceri = cifra de afaceri (exclusiv taxe) anul n / cifra de afaceri
n-1
Metoda scorurilor
Diferitele metode de analiza financiara, metoda ratelor, tabelele tablourilor de finantare sau
fluxurilor permit a se masura performanta sau contra performanta trecuta a intreprinderii, ele apeland
putine informatii despre viitor. Fireste analiza are intotdeauna posibilitatea de a extrapola plecand de la
rezultatele trecutului ceea ce este suficient mai ales atunci cand intreprinderea realizeaza performante
bune. In cazul in care rezultatele se degradeaza, numerosi sunt cei care ar vrea sa obtina informatii mai
precise despre devenirea intreprinderii si riscurile sale de slabiciune. Aici intervine metoda scorurilor , ea
avand ca obiectiv de a furniza, datorita metodei de calcul, modele predictive luand informatii despre
posibilitatile de slabiciune ale intreprinderii.
De altfel in acest domeniu au fost puse la punct numeroase modele alicabile sectoarelor constructii
si activitati publice, comert cu ridicata si transporturi. Aceste variante sunt fondate pe tehnica statistica a
analizei discriminante, ceea ce presupune din start observarea a doua grupe de intreprinderi: sanatoase si
cu proble,e financiare, reglementari juridice sau lichidare la termen.
In cazul fiecareia dintre cele doua grupe se calculeaza o serie de rate si in continuare se determina o
functie matematica, o combinatie liniara a mai multor rate care sa permita clasarea cu cea mai buna
probabilitate a intreprinderii date in una sau alta din grupe.
Aceasta functie N su Z va fi numita functie discriminanta multipla. Dupa ierarhizare, analiza
discriminanta va permite evidentierea ratelor semnificative, deci cele ale caror procent bun de clasare
permite o utilizare eficace.
Modelul lui Conan si Holder
Acest model este unul dintre cele mai utilizate si presupune 5 rate sau parametri.
Nr. crt.
Parametru
Formula sau relatia de calcul
Coeficientul
1
x1
realizat si disponibil / activ total
16
2
x2
capital permanent / activ total
22
3
x3
cheltuieli financiare / cifra de afaceri (fara taxe)
-87
4
x4
cheltuieli de personal / valoare adaugata
-10
5
x5
excedent brut al exploatarii / datorii totale
24
!Cifra de afaceri = valoarea vanzarilor / productia vanduta
Valoarea adaugata = suplimentul de valori pe care intreprinderile le incorporeaza in produsele sale in
raport cu cea a bunurilor si serviciilor cumparate de la terti.
1. Metoda deductiva
Valoarea adaugata = voloarea productiei exercitiului consumatiuni intermediare
Valoarea adaugata = valoarea vanzarilor valoarea achizitiilor = cifra de afaceri consum
unde: productia exercitiului = productia vanduta la pret de facturare (exclusiv TVA) productia
stocata (variatia stocurilor) la cost complet + productie imobilizata la cost de productie.
consumatiuni intermediare = cumparaturi / achizitii curente ale intreprinderii care imbraca forma
unor bunuri transformate in mod efectiv in scopuri productive si nu pt. a satisface direct nevoi umane.
Important! A. In achizitii nu trebuie a fi incluse elementele procurate pe investitii si care nu vor fi
incorporate in produsele finite;
B. Daca nu exista variatii ale stocurilor de produse finite valoarea productiei exercitiului este egala
cu cifra de afaceri iar consumatiunile intermediare cu achizitiile.
2. Metoda aditionala
Valoare adaugata = cheltuieli de personal + impozite si taxe + cheltuieli financiare + amortizari si
provizioane + profit
Pe baza datelor din tabelul anterior va rezulta urmatoarea functie determinanta:
Z = 16x1 + 22x2 87x3 10x4 + 24x5
Tabloul sinoptic cu riscul de faliment
Intervalul de variatie a functiei Z
Probabilitatea de faliment %
z < -4,5
90
-4,5 < z < -2,5
85
-2,5 < z < 0
80
0 < z < 1,5
75
1,5 < z < 4
70
4<z<5
60
5 < z < 8,5
50 (incertitudine)
8,5 < z < 9,5
35
9,5 < z < 10,5
30
10,5 < z < 13
25
13 < z < 16
15
z > 16
10
In urma efectuarii unui studiu statistic s-au obtinut probabilitatile (riscul de amenintare) cu
falimentul:
Z < 4 => pericol
4 < Z < 9 => prudent
Z < 16 => situatie buna
Indicele rata
R1
R2
R3
R4
R5
R6
Coeficentul
1,255
2,003
-0,824
5,221
-0,689
-1,164
R7
0,706
Relatia de calcul
cheltuieli financiare/rez. ec. brut
resurse stabile/cap. investite
cap de autofinantare/dat. globala
rez. ec. brut/CA(exclusiv taxe)
dat comerciale/achizitii (inclusiv taxe)
(VA exercitiu curent-VA exercitiu precedent)/VA
exercitiu precedent
stocuri+prod. neterminata+de exploatare-
Fiecare din acesti parametri primeste o nota de evaluare care pondereaza nivelul anual
obisnuit.Potentialul de viabilitate se determina cu relatia : Z=1,2X1+1,4X2+3,3X3+0,6X4+1,05X5
Valorile obtinute conduc la urmatoarele concluzii :
a) Z < 1,8 firma este amenintata puternic cu falimente
b) 1,8< Z < 3 societatea are dificultati dar se poate redresa, conditia fiind cea de a identifica zonele
deficitare, respective a intervene decisional in vederea restructurarii si modernizarii dpv managerial.
c) Z > 3 intreprinderea este stabila si are sanse de a desface activitati profitabile.
Modelul matricelor de evaluare a factorilor interni si externi
Modelul are la baza elaborarea unor matrice de evaluare; acestea intocmindu-se pentru fiecare din
cele 5 functii ale firmei(cercetare dez, comerciala, productie, RU, financiar-contabila) cat si pentru zona
managementului care imprima anumite caracteristici activitatilor derulate in cadrul acestor functiuni.
Determinarea potentialului de viabilitate ia in considerare potentialul managerial, commercial de
productie, financiar-contabil, uman, de cercetare dezvoltare cu ajutorul unei matrice finale.In final, functie
de punctajul obtinut intreprinderea este incadrata in diferite clase de viabilitate :
foarte scazut
scazut
mediu
ridicat
f. ridicat
1 si 1,6
1,6 2,2
2,2 2,8
2,8 3,4
3,4 4
Curs 10
Contribuia fiecrui crit. sau indicator derivat din acesta la punctajul prevzut n gril se det. preferen iat
fa de nat. acestuia.
1. Dac este vb. despre crit. / indicatori cu exprimare cantitativ atunci se apeleaz la indici ei fiind n
masur s surprind dinamica contribuiei n intervalul de timp analizat.
Indicatori de efecte
Indice mai mici de 90%
0 punctaj.
Indice ntre 90 -100% 50% din pct.
Indice intre 100 105%
75% din punctaj
Indice mai mare de 105 punctaj maxim.
Indicatori de eforturi
Indice peste sut la sut
25% din punctaj
Indice cuprins ntre 95 -100
75% din punctaj
Indice mai mic de 95% punctaj maxim
Indicatori de eficien demaximizat
Indice mai mic de 90% punctaj mic
Indice ntre 90 100% 50% din punctaj
Indice ntre 100 105%
punctaj maxim
Indicatori deminimizat
Indice peste 100%
punctaj mic
Indice ntre 95 100% 75% din punctaj
Indice mai mic de 95% punctaj maxim
2. n cazul crit. cu exprimare calitativ(ex. capacitatea de fundamentare a deciziilor privind pia a) se fol. o
gril departajare:
Deplin: pct. Max
n mare msur: 75% din pct.
n mic msur: 25% din pct.
Deloc: 0%.
Evaluarea final i global a firmei prin prima acestor grupe de criterii conduce la ncadrarea tipologic a
acesteia ntr-una din cele 5 ipoteze privind potenialul propriu de viabilitate:
ntre 0 200 de pct.
foarte sczut
ntre 201- 400 de pct.
sczut
ntre 401 600 pct.
mediu
Intre 601 800 pct.
ridicat
ntre 801 1000 pct.
foarte ridicat
Concluzii: Dif. met. prezentate constituie tot attea mijloace disponibile de analiz func ie de obiective
i diversele nevoi ale funcionarilor i analitilor. Ele permit global de a aprecia performanta ec. i financiar a
intrepr. ntr-un cadru sintetic dar aceast comprehensiune global nu este suficient pentru responsabilii
operaionali ai ntrep-lor diversificate ntru ct ei sunt doritori de a ti ntr-o manier detaliat care sunt
produsele activitile rentabile sau nu n vederea cunoa terii costului de revenire necesar orientrii ac iunilor
lor.
ntr-o ec. concurenial ntrep. care vrea s rmn competitiv trebuie n permanen a ameliora calit.
produselor reduce costurile, asigura rentabilitatea i fluxurile de lichidit i generale pe fiecare din activ. sale
studiul doc. de sintez contabil( costuri de rezultate, bilan, tabele de finan are nu este suficient). Practic
cerina este de a se recurge la o analitic detaliat ceea ce face obiectul analizei costurilor.
Nr.
crt.
1
a
b
c
d
e
f
g
h
i
j
k
l
2
a
b
3
a
b
c
4
Total
A. Crit.ec. financiare
Criteriul ec.- social
Potenialul ec.-financiar de ansamblu
Cifra de afaceri
Profit brut
Fond salarii
Productivitatea muncii
Salariu mediu
Rata rentab. costurilor
Rata profitului
Rata rentab. profitului
Rata rentab ec.
Rata rentab. financ.
Vit. de rot. a stocurilor
Investiii
Mrimea dividendelor
Ctigul mediu/act.
Cuantumul dividentelor
Capacitatea de finanare
Lichiditate
Solvabilitate
Investiii
Prghii ec.-financ.
Punctaj max.
acordat
750
100
250
150
25
50
50
25
25
50
50
50
25
50
40
10
100
40
40
20
100
1000
Coef. de
importan
0,25
0,25
0,25
0,25
0,25
0,25
0,25
0,25
0,25
0,25
0,25
0,25
0,25
0,25
0,25
0,25
0,25
0,25
0,25
0,25
0,25
0,25
Analiza costurilor
Utlitatea analizei costurilor. Analiza costurilor este un compliment indispensabil al anlizei financ. global
a ntrepr., ea permite dup ce n prealabil s-au studiat rezultatele globale i mecanismele financ. de a trece la
nivelul detaliat al produselor activ. funciilor sau centrelor de responsabilit i a ntrepr.-lor.
Analiz. costurilor are drept obiectiv de a permite a se rspunde conductorului ntrepr. care dup
examinarea rezultatului su global i pune ntrebride genul:
- Care sunt serviciile sau sectoarele de activitate care contribuie la ameliorarea rezultatelor sau din contra
au ca efect det. lor.
- Care sunt serviciile sau centrele de responsabilitate performante respectiv cele a cror func ionare este
dificitar
Analiza costurilor apare ca un mijloc esenial n ansamblu de diagnosticare i evaluarea a performan elor
ntrepr.
Odat convenit asupra importanei acestui tip de analiza nu ne rmne dect s alegem sist. sau met.
adecvat.
n materie de analiz i calc. al costurilor de producie pot fi amintite urmt. tehnici: cost complet, costuri
parial, costuri direct, costuri directe, costuri variabile ale activit ii( direct- casting).
Metoda direct cansting
-De ce direct-casting?
Elem. det. ntr-o astfel de obinere dei aceast variant este mai mult o met. de gestiune dect un sist. de
calc. al costurilor, a constat n faptul c exist posibilitatea punerii sale n oper la nivelul muncii de
diagnosticare chiar i at. cnd n ntrepr. nu exist contabilitate structurat i organizat.
Metoda direct-casting este fondat pe distincia i clasif. costurilor i chelt-lor n 2 mari categorii:
-chelt. variab. ale activ; -cheltfixe ale perioadei(chelt. de structur)
Chelt. variab. ale activitii:
- chelt. variab. ale producie(materiale, energ., salari)
- chelt. variab. ale distribuiei(comisioane ale vnzrilor, chelt. de transport)
Chelt. fixe ale perioadei: toate celelalte chelt. care nu au leg.cu nivelul activit ii( chirii, salariul
direcorilor personal TESA)
Relaia de calc. direct-casting se poate scrie:
CA(exclusiv taxe) - costuri variabile ale activ(produc ie i distrib.) = marja asupra costurilor variab. chelt. fixe
ale perioadei = rezultat.
Dac ncercm s detaliem aceast relatie va rezulta:
CAstocuri producie neterminant/ produse finite = produc ie total costuri variab.( costuri cariab. de produc ie
+ costul variab. de distrib.) = marja pe costuri variab. total chelt. fixe( chelt. fixe de structur + amortismente)
= rezultat
Important :ntrepr. nu va realiza un profit dect marja pe costuri variab. este superioar chelt. fixe ale
perioadei. De asemenea prima et. n delurare analizei trebuie s pp. tocmai a se verifica dac marjle sunt
suficient pt. a acoperi chelt. generale. De asemenea met. i acesta este principalul su interes, permite a trece la
stadiul analitic al produselor sau branele de activitatea ntrepr. Ea d ntr-adevr posibilitate a se remprospta
prin produsele sau branele alea ctiv CA i costurile variab. corespunztor.
n continuare dup aceast renoire se pot face renvesti e marja pe costuri sau pierderile realizate de dif.
produse precum i contrib. lor la formarea rezutatului n vederea msurrilor performan elor lor. Rel. la modelul
de baz a direct-casting sunt posibile diferite aranjamentelor menite a grbi analiza fc . de importan ntrepr. i
diversificarea activelor sale.
Variante ale analiz. direct-casting (DC):
-modelul global DC; -modelul detaliat pe produse; -modelul DC evoluat; - modelul evaluat aplicat
cuplurilor:produe-piee (modelul mbin analiza marjelor i rentab. produse cu analiz. fluxurilor principale pe
produse)
Curs 11
Metode direct de costing si variante ale acestora
Modelul global dierect-costing
In principiu acesta este foarte simplu el constand, dupa ce s-au partajat cheltuielile exercitiului
intre cheltuielile variabile si fixe pe functii in urmarirea evolutiei lor in raport cu cifra de afaceri sau
productie si rasp. la urmatoarele intrebari: Cheltuielile variabile cresc mai repede decat cifra de afaceri sau
productie? Daca da de ce?
Costurile materiei prime consummate au crescut? In aceste conditii mai exista pierderi si deseuri?
De ce nu s-au putut repercuta aceste cresteri asupra pretului de vanzare?
Costurile mainii de lucru a productiei sunt la originea scaderii marjei asupra costurilor variabile?
Practic este vorba de o crestere a salariilor sau o scadere a productivitatii muncii?
Cheltuielile fixe au crescut intr-o proportie anormala? Aceasta crestere este justificata? Ce serviciu
in particular este responsabil?
De asemenea se pot face referiri la unele norme ale cheltuielilor generale respective consultarea
unor organisme profesionale ale bransei de activitate sau utilizarea rezultatelor unor anchete effectuate
asupra repartizarii cheltuielilor generale a functiei.
Modelul direct costing detaliat pe produse sau baransa de activitate
Intrepriderile monoactivitate sau monoprodus sunt rare. In atare conditii convine a se efectua
analiza contabilizarii diferitelor produse. Linii de produse sau branse de activitate atunci cand ne aflam in
situatie unei intreptinderi diversificate.
Exista de asemenea posibilitatea ca independent de produsele diversificate intreprinderea sa aiba
si activitatile sale variate: productie, distributie, service etc.
Practic este vorba in special de unele branse industriale unde sub presiunea concurentei
internationale, intreprinderile nu fabrica unele produse cu o puternica valoare adaugata si se multumeste
de a face comert cu articole cu pret scazut sau gama mica.
Analiza marjelor degajate de aceste activitati deferite este o necesitate absoluta pt diferiti
gestionari. Responsabilul commercial va putea sa orienteze eforturile asupra produselor cu o mare
contributie. In acelasi timp coordonatorul productiei datorita acestui tip de analiza va avea posibilitatea de
a defini acolo unde trebuie realizate progresele de activitate: reducerea timpului de fabricatie prin
automatizarea proesului, reducerea consumului, formarea personalului, etc.
Modelul direct costing evoluat
Acest model este o amenajare a precedentului care de altfel nu difera fundamental. Particularitatea
sa rezida in faptul ca se poate considera ca nu exista intreprinderile importante si organizate pe linii de
produse sau locuri de productie, cheltuieli fixe specific ficearei branse sau loc.
Aceste cheltuieli specifice trebuie a fi dissociate de cheltuiulile generale ale sediului sau grupei
afectate centrelor de responsabilitati avute in vedere.
Odata realizata aceasta operatie noi avem certa premise necesara pt a putea masura rentabilitatea
unei activitati sau loc industrial prin marja sa de contributie un acelasi demers al analizei gestiunii poate fi
realizat la nivelul fiecarei entitati, asta bineinteles ca cel practicat la nivelul cheltuielilor generale ale
sediului:
CA+- stocuri productie neterminata=productie-(costuri var. de productie+costuri var. de distributie)=marja
pe costuri var.-cheltuieli fixe specifice=marja de contributie-cheltuieli fixe generale=rezultatul general
Modelul direct costing evoluat aplicat cuplurilor produse-piete
Modelul nu este in fapt decat o varianta detaliata a precedentei, dar interesul rezida in putinta
utilizarii lui atat in termen de mijloc de analiza cat si mijloc de simulare cat si ajutor de decizie.
Intrebarea care rezulta este:
Care e diferenta fata de modelul anterior? Acest model introduce o distinctie extreme de
importanta cea de segmentare marketing sau strategia dupa caz.
Un acelasi produs poate intr-adevar fi vandut pe diferite piete sau scurs in diferite circuite de
distributie. In aceasta situatie costurile de distributie a caror importanta nu a fost intotdeauna sufficient
considerate de gestionari sunt fundamental diferite. In atare conditii este deci essential de a masura
rentabilitatea produselor in functie de diferitele piete pe care ele sunt vandute, costuri de productie
eventual diferente in functie de norme sau reglementari locale, costuri de distributie diferite.
Aceasta analiza extrem de precisa va orienta asadar eforturile responsabililor comerciali si tehnici.
CA+-stocuri productie neterminata/produse finite=productie-(costuri var. de productie + costuri var. de
destributie)=marja pe costuri var.-cheltuieli fixe specifice fiecarui cuplu produs pe piata=marja de
contributie-cheltuiueli fixe generale=rezultat general
Atunci cand acest model se utilizeaza pt a verifica rentabilitatea principalelor segmente strategice
va exista posibilitatea de a analiza nu numai rentabilitatea de exploatare a diferitelor segmente strategice
(marja lor de contributie in raport cu CA si productie) ci si randamentul capitalurilor angajate pe segment
strategic. Intr-adevar in cazul unei intreprinderi importante care opereaza in mai multe domenii de
activitate strategica (DAS) este esential de a cunoaste rentabilitatea mjloacelor util in vederea compararii
costurilor de finantare si a decide strategic alocarea resurselor.
Un DAS implica pt intreprinderi mijloace materiale, terenuri, cladiri, material si o nevoie in fond
de rulment specific. Toate acestea constituie capitalurile angajate specific pt domeniul strategic considerat.
Un calcul sub forma de rata este atunci posibil:
Marja de contribuie DAS.
Compararea sa cu costul de finantare va constitui un indicator de prima importanta pt
conducatorul condamnat a gasi unele alternative:
Trebuie ca noi sa ne dezvoltam in acest DAS?
Trebuie a-l mentie?
Trebuie a abandona acest DAS?
Modelul derect costing evoluat combinat cu analiza fluxurilor financiare
In partea consacrata analizei financiare noi am insistat mult pe interesul analizei fluxurilor
financiare pe produse sau DAS. Aceasta analiza consta in a face sa reiasa excedentul apoi soldul de
trezorerie generat in final de un segment strategic al intreprinderii fiind precizat ca firma global va trebui
ori trebuie a avea un portofoliu de activitate strategice echilibrat.
Intr-adevar in faza de maturitate unele segmente trebuie ca sa genereze suficienta rentabilitate si lichiditate
a.i. sa degajeze excedente pt a finanta activitatile in faza de lansare sau crestere si care sunt purtatoare de
profit pt intreprindere.
CA-(costuri var. de productie+costuri var. de distributie)=marja pe costuri var.-cheltuieli fixe
specifice=marja de contributie-variatie nevoii specific in FR=excedent de trezorerie de exploatare
investitii specifie=flux de trezorerie+operatii exceptionale-cheltuieli de structura+cheltuieli
financiare+impozit pe profit+participare salarii+DNFR de structua.
Fireste in raport cu starea de sanatate a firmei se determina intensitatea si oportunitatea unor dimensiuni
strategico-tactice cunoscute in diagnosticare sub denumirea de recomandari.
Recomandari si concluzii
ecomandari strategico-tactice de amplificare a potentialului de viabilitate
Un studiu de diagnosticare se finalizeaza prin recomandari, respectiv modalitati sau poate doar
intentii de amplificare a potentialului de viabilitate manageriala si ec a firmei. Este necesar ca aceste
recomandari sa fie fixate pe de o parte pe cauzele care provoaca disfunctionalitati incercand sa le elimine
sip e de alta parte pe cauzele generatoare de puncte forte urmarind in a le generaliza. Indiferent de
orientare aceste recomandari nu au character decisional. In schimb se constituie in suportul fundamentarii
si adoptarii de decizii care tintesc o buna pozitionare a firmei intrun mediu contextual specific si
amplificare a nivelului performantelor acesteia (ec, comerciale, manageriale).
Recomandarile trebuie
a viza toate recomandarile de interes pt intreprindere, fiecare din acestea avand o importanta punctuala in
revitalizarea sa.
Dom ethnic si tehnologic retehnologizarea vitala pt intrep si asta in limita resurselor financiare
disponibile.
Efectuarea unor modernizari la nivel de masini utilaje instalatii cu un grad de uzura fizica
si morala ridicate. scoaterea din circ productive a echip de productie depasite fizic si moral cu grad de
incarcare scazut reconsiderarea fluxurilor tehnologice functie de modificarile intervenite in structura de
productie imbunatatirea prestarilor de servicii pt echip de productie, (intretinerea si reparatia) in sensul
depistarii celei mai bune variante - reevaluarea furnizarii de utilitati din perspective eficientei si
promptitudinii asigurarii acestora
Dom productiei propriu-zise: - imbunatatirea structure sortimentale a fabricatiei functie de
cerintele pietei promovarea sist de asigurare a calitatii gasirea unor parteneri viabili pt cooperarea in
obtinerea de produse complexe imbunatatirea produselor si serviciilor diversificarea sau specializarea
productiei infiintarea unor parteneriate cu firme cercetare-proiectare, producatoare sau prestatoare de
servicii
Dom commercial consolidarea pozitiei pe o anumita piata sau segment de piata gasirea de noi
piete attractive efectuarea de studii de piata care sa ateste necesitatea si oportunitatea unor schimbari in
structura sortimentala a productiei consolidarea rel comerciale cu parteneri traditionali, furnizori, clienti.