Magnetismul Terestru

Magnetismul terestru este o proprietate a planetei cu anumite

consecine asupra mediului nconjurtor. Axa geomagnetic nu
corespunde cu axa polilor. Diferena dintre cele 2 axe se numete
declinaie.
nc din antichitate oamenii au remarcat c anumite minerale,
cum ar fi magnetita, au proprietatea de a atrage bucele de fier.
Ulterior s-a constatat c aceeai comportare o manifest, n stare
natural numai cinci elemente: fier, cobalt, gadoliniu si disprosiu,
precum i unele aliaje ale acestora. Aceast proprietate a fost
numit magnetism (de la cetatea Magnesia din Asia Mic, unde
acest fenomen a fost pentru prima dat remarcat).
n apropierea unui magnet exist un cmp fizic, denumit cmp
magnetic. Fizicianul H.C. Oersted a demonstrat la nceputul
secolului al XIX-lea c exist interaciuni ntre cmpul magnetic si
curentul electric, precum i generarea cmpului magnetic de
ctre curenii electrici.
Cmpul magnetic reprezint o stare special n jurul unor
magnei permaneni sau a unor conductori parcuri de curent
electric care se manifest prin aciuni magnetice asupra altor
magnei permaneni, conductori parcuri de curent electric sau
sarcini n micare aflate n zona n care se manifest cmpul
magnetic.
Cmpul magnetic este caracterizat cantitativ de ctre liniile de
cmp i calitativ de inducia sa.
Pmntul are un cmp magnetic puternic, ca i cnd planeta ar
fi avut un magnet bar enorm fixat n interiorul ei. Fizicienii
consider c acest cmp magnetic al pmntului are legtura cu

micarea fluidelor, materiale conductoare din punct de vedere

electric care se gsesc n interiorul pmntului . Materialul
conductor si cmpul geomagnetic se pot controla reciproc. Studiul
acestei probleme este cunoscut sub numele de hidromagnetism.
Studiul modului in care cmpul magnetic terestru s-a schimbat
de-a lungul istoriei pmntului este numit paleomagnetism.
Cmpul magnetic al pmntului are o anumit important istoric
datorit rolului busolei n explorarea planetei. Acul unei busole
este un adevrat magnet bar ; un capt este numit indicatorul
nordic pentru c este atras de polul magnetic al pmntului din
emisfera nordic. Cellalt capt al acului este atras de cellt pol
magnetic al pmntului. Pentru c tipurile diferite de poli
magnetici se atrag, polul din emisfera nordic, dei numit polul
nord magnetic este un indicator al sudului i vice versa pentru
emisfera sudic.

Originea cmpului magnetic

Cnd Pmntul s-a format acum aproximativ 4.5 miliarde de ani,
elementele grele s-au concentrat n centru, astfel la 3000 km sub
scoara terestr se afl cel mai mare ocean al planetei: miezul de
fier lichid (amestecat cu elemente mai uoare), o sfer de 3400
km raz.Cu timpul presiunea s-a amplificat spre centru
Pmntului, fierul s-a solidificat i astfel putem gsi un miez
interior solid, care ocup un spaiu de 1200 km raz. n acest
miez metalic si are originile cmpul magnetic terestru.
Temperaturile la aceste adancimi sunt de peste 3000 K si deci
sunt trecute bine de punctul Curie ( la care metalele isi pierd
proproietatile feromagnetice).
Un cmp magnetic poate fi susinut doar dac un curent electric
circul prin acest ocean de fier lichid. Totui, disipaia Ohmica ar
mpiedica orice curent electric nesuinut din miezul Pmntului
avnd valori aproximative de 20 kyr, dar totui a existat un cmp

magnetic pe Pmnt de milioane de ani. Acest lucru este certificat

de studiul cmpurilor antice nregistrate n sedimente i n lav.

Structura campului magnetic terestru.

Liniile de camp care definesc structura campului magnetic sunt
asemanatoare cu acelea ale unui simplu magnet bara.
Este bine cunoscut faptul ca axa campului magnetic este
nclinata in functie de axa de rotatie a Pamantului. Insa polul nord
geografic (definit de directia catre polul nord al rotatiei) nu
coincide cu nordul magnetic (definit de directia catre polul
magnetic nord) si directia busolei trebuie corectata cu un numar
convenabil de grade la anumite puncte de pe suprafata
Pamantului pentru a indica directia corespunzatoare.
Centurile de radiatie Van Allen. O proprietate fundamentala
a campului magnetic terestru este ca exercita forte asupra
particulelor electrice in miscare. Insa, un camp magnetic poate
captura particule incarcate electric ca electroni sau protoni caci
acestia sunt fortati sa execute o miscare cicloidala inainte si
napoi, de-a lungul liniilor de camp. Particulele incarcate sunt
reflectate in puncte oglinda unde liniile de camp sunt foarte
apropiate si spiralele sunt mai dense. Unul dintre primele succese
ale explorarii spatiului a fost descoperirea la inceputul anilor 1950
faptului ca Pamantul este inconjurat de doua regiuni cu o
concentratie foarte ridicata a particulelor incarcate, numite
centuri de radiatie Van Allen. Sursa primara a cestor particule
incarcate este curentul de particule care emana de la Soare, ceea
ce se numeste vant solar. Particulele capturate de campul
magnetic terestru sunt responsabile pentru aurore.