Sfnta Sofia (Constantinopol)

Biserica Sfnta Sofia

Sfnta Sofia, din grecescul Aghia Sofia ( ), sau Biserica Sfintei nelepciuni,
cunoscut i sub alte nume precum Sancta Sophia n limba latin, sau Ayasofya n limba turc, este o
veche catedral ce aparine de Biserica Ortodox a Constantinopolului, i care se afl n oraul
Istanbul din Turcia zilelor noastre. Ea a fost transformat n moschee de ctre turci, iar acum este
utilizat ca muzeu. Este recunoscut universal ca una dintre marile cldiri ale lumii, reprezentnd un
punct de referin n istoria arhitecturii. (Numele bisericii este uneori greit interpretat, ca i cum ar fi
numele unei sfinte cu numele de Sofia.)

Construcia bisericii
Prima biseric important de pe acel loc a fost construit de Constaniu al II-lea, fiul lui
Constantin cel Mare, dar ea a fost prjolit n timpul rscoalei Nika din anul 532. Biserica a fost
reconstruit ntre anii 532 i 537 sub nsi supravegherea mpratului Iustinian cel Mare, i a rmas
n aceast form pn n zilele noastre. Este unul dintre cele mai mree exemple de arhitectur
bizantin. Interiorul su decorat cu mozaicuri, ct i coloanele i acoperirile cu marmur sunt de o
mare valoare artistic. Templul n sine era att de bogat i de frumos decorat, nct se crede c
Iustinian ar fi spus : "Solomon, te-am ntrecut!"
Arhitecii bisericii au fost Isidor din Milet i Anthemiu din Tralles, profesori de geometrie la
Universitatea din Constantinopol. Biserica lui Iustinian a fost deopotriv apogeul arhitectural al
Antichitii trzii, ct i prima capodoper a arhitecturii bizantine. Influena sa arhitectural, dar i
liturgic s-a rspndit i a rezistat n Biserica Ortodox, Biserica Romano-Catolic, i n lumea
musulman de asemenea.

Descriere
Sfnta Sofia este acoperit de o cupol central cu diametrul de 31 de metri, puin mai mic
dect cel al Panteonului. Acest dom pare a fi suspendat n vzduh de ctre o arcad nentrerupt ce
se situeaz pe ferestre arcuite. Aceste ferestre ajut ca interiorul plin de culori s fie inundat de lumin.
Bolta este sprijinit de pandantive, i anume, patru seciuni triunghiulare de zidrie ce rezolv
problema aezrii unei baze rotunde pe o form ptrat. Greutatea domului se transmite prin pandative
ctre patru piloni masivi ce se afl n coluri. ntre acetia, cupola pare c plutete deasupra a patru
arce uriae.
La captul vestic (intrarea) i cel de la rsrit (liturgic), deschiderile arcuite sunt extinse de
semi-domuri, la rndul lor suspendate pe exedre. Aadar, o ierarhie alctuit din elemente n form de
dom creeaz un vast interior cu aspect dreptunghiular, ce este ncoronat cu bolta principal. Aceast
niruire de elemente arhitecturale este fr pereche n antichitate.
Structura a fost serios deteriorat de mai multe cutremure. Cupola s-a prbuit dup un
cutremur din anul 558, iar nlocuirea ei a cedat n anul 563. Au mai existat i alte surpri pariale n
anii 989 i 1346.
Toate suprafeele interioare sunt mbrcate cu piese de marmur de multe culori, verzi i albe,
cu porfir purpuriu i mozaicuri din aur, ce sunt ncrustate pe crmid. Exteriorul bisericii este format
din perei simplu tencuii i care dezvluie claritatea ansamblului de bolte i domuri.

Istoria trzie a bisericii

Pentru mai bine de 900 de ani, Sfnta Sofia a reprezentat scaunul Patriarhiei de
Constantinopol, ct i incint principal pentru ceremoniile imperiale. La Cderea Constantinopolului
din anul 1453, biserica a fost transformat n moschee de ctre turcii otomani, sub Sultanul Mehmed al
II-lea. Deoarece islamul consider blasfemie reprezentarea formelor omeneti, va s zic iconoclastic,
mozaicurile iconografice ale bisericii au fost acoperite cu ipsos. Pentru timp de aproape 500 de ani,
principala moschee a oraului Istanbul, Ayasofya, a fost model de inspiraie pentru moschei otomane
din Constantinopol precum ehzad, Suleiman si Rustem Paa.
n anul 1934, sub preedintele turc Kamal Atatrk, Sfnta Sofia a fost secularizat i
transformat n Muzeul Ayasofya. Cu toate acestea, mozaicurile au rmas n mare parte acoperite, iar
cldirea a fost lsat s se deterioreze. O misiune UNESCO din anul 1993 a raportat c s-a observat
tencuial cznd, piese de de marmur murdare, geamuri sparte, picturi decorative afectate de
umezeal i acoperiul prost ntreinut. De atunci, s-au nceput lucrri de restaurare i acoperire.
Dei Turcia, i mai ales Istanbulul, este mai secularizat de ct majoritatea statelor musulmane,
statutul bisericii Sfnta Sofia rmne un subiect sensibil. Semnele ce conin caligrafie islamic rmn
n continuare agate de cupola principal. Mozaicurile au nceput s ias cu ncetul la iveal.

Catedrala Notre Dame din Paris

Construcia a nceput n anul 1163, pe locul unui lca de cult dedicat sfntului
diacon tefan. n 1182, episcopul Maurice de Sully a sfinit altarul, dar construcia
catedralei a durat din 1163 pn n 1345. Construcia cldirii cu cinci nave s-a terminat
prin lucrrile de pe faada vestic, iar pe la mijlocul secolului al XIII-lea, prima
capodoper a stilului gotic timpuriu era gata. Cu toate c desenele iniiale i strana
evocau nc stilul romanic, aici s-au aplicat pentru prima oar soluii arhitecturale
specifice stilului gotic.
Cu maretia sa gotica Notre Dame din Paris, domina nu numai raul Sena si Ile-dela-Cite ci si istoria capitalei Frantei. Pe locul unde se inalta astazi maiestuosul edificiu
sacru in antichitate romanii ridicasera un templu dedicat lui Jupiter, care a fost urmat de
o bazilica si apoi de o biserica in stil romanic inchinata sfantului Stefan, construita de
regele merovingian Hildebert, in anul 528.
Initiativa de a ridica o catedrala, cu aproximativ 900 de ani in urma, a apartinut
iui Maurice de Sully, episcop de Paris, datorita cresterii numarului de credinciosi.
Lucrarile au inceput in 1163, dar nu au fost incheiate decat cu 180 de ani mai tarziu, in
1345, si atunci fara finisajele finale. Catedrala, inchinata Fecioarei Maria, a fost ridicata
in perioada analfabetismului, asa ca a fost conceputa incat sa prezinte intr-un mod cat
mai plastic scenele si personajele Bibliei, in portalurile, picturile si vitraliile ce
impodobesc.

Fatada vestica este de-a dreptul spectaculoasa. Turnul din partea de sud, practic
clopotnita catedralei, in care se afla celebrul clopot Emmanuel, refacut ultima data
tocmai in 1631 este legata de turnul din partea de nord de celebra galerie a Himerelor
sau Marea Galerie in care sunt sculptate figuri apocaliptice infricosatoare inspirate din
vechi legende crestine. Nivelul inferior include celebra fereastra in roza care are un
diametru de 10 metri, avand in fata sa statuia Fecioarei cu Pruncul in brate. Multe din
elementele sale de vitraliu dateaza de la constructia catedralei, din secolul al XIII-lea.
Ultimul nivel cel inferior, numit si Galeria Regilor, prezinta o linie de 28 de statui ale
regilor din Iuda si Israel, refacute dupa ce au fost decapitate de revolutionarii de la
1789, credeau ca sunt regii Frantei. Sculpturile si vitraliile au o puternica influenta
naturalistul fapt ce la ofera o expresie aproape umana. In partea de jos exista trei
portaluri: in nord Portalul Fecioarei, in centru Portalul Judecatii Ultime si in sud
Portalul Sfintei Ana cu scene din viata mamei Fecioarei Maria.
Interiorul a fost transformat la mijlocul secolului al XIII-lea si poseda un
maximum spatiu si lumina. Exista aici o sculptura a intitulata Fecioara din Paris.
Realizata in timp infloririi orasului prin contributia negustorilor care au vazut in
catedrala o sursa de mandrie civica, statuia iese in evidenta fiind mai degraba un simbol
al unei bogatii arogante deci al pietatii. Obiectele din catedrala sunt de o valoare si
vechime considerabila: relicvarul contine, astfel, inelul sfintei coroane de spini a
Mantuitorului si alte relicve ale Patimilor Domnului cumparate de sfantul rege Louis, in
1238. De asemenea orga, datand din 1730 si restaurata in 1962, este cea mai mare din
Franta. Din 1991 catedrala se afla intr-un amplu program de restaurare interioara si
exterioara.
Catedrala Notre-Dame din Paris este chintesenta artei franceze medievale. Este si
motiv pentru care a inspirat multe opere literare sau artistice, precum Cocosatul de la
Notre-Dame a lui Victor Hugo sau comedia muzicala Notre-Dame de Paris a lui Luc
Plamadon si Richard Cocciante. Actualmente, acest simbol al istoriei religioase si
artistice al Frantei este in proprietatea statului francez, dar sub jurisdictia Bisericii
catolice, in ea savarsindu-se slujbe
religioase.