Sunteți pe pagina 1din 6

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGTIREA PERSONALULUI


DIDACTIC
MODULUL PSIHOPEDAGOGIC INTENSIV
NIVELUL II

REFERAT LA DIDACTICA SPECIALITII


EVALUAREA N EDUCAIE FIZIC I SPORT

CONF. UNIV. DR. MIHAI SANISLAV


MASTERAND: PATIU DELIA ELENA
EFS, ANUL I, SEM. I

SIBIU
2014-1015
0

EVALUAREA N EDUCAIE FIZIC I SPORT


Evaluarea poate fi definit drept procesul care permite constatarea nivelului
de ndeplinire a obiectivelor propuse.
Scopul evalurii este n principal acela de a preveni rmnerile n urm, de a
le constata din timp atunci cnd exist, depistnd cauzele i stabilind msurile
necesare evitrii eecului colar.
n procesul de nvamnt pot fi descrise urmtoarele funcii ale evalurii:
a)
funcia de constatare precizeaz rezultatele obinute i modul n
care s-a desfurat o activitate;
b)
funcia de diagnosticare relev elementele care au favorizat
desfurarea activitii, precum si pe cele care au impiedicat indeplinirea totala
a obiectivelor;
c)
functia de prognosticare privind evolutia ulterioara a unui proces,
plecand de la situatia concreta;
d)
functia de informare confirma sau infirma nivelul de pregatire al
diferitelor categorii de subiecti;
e)
functia de decizie prin care se confera o anumita pozitie unui
element intr-o ierarhie, sau se accepta ncadrarea ntr-o anumit categorie;
f)
funcia pedagogic prin care este stabilit atat calitatea procesului
didactic, cat si nivelul de realizare a obiectivelor propuse.
n educaia fizic colar evaluarea acativitatii elevilor poate imbraca una din
urmatoarele forme:
- evaluarea initiala care serveste la stabilirea nivelului de pregatire inaintea
inceperii activitatii;
- evaluarea formativa care ofera posibilitatea controlarii evolutiei
colectivului de elevi si interventiilor corective atunci cand situatia o cere;
- evaluarea sumativa care constituie modalitatea de a stabili la finalul
activitatii, nivelul de realizare a obiectivelor propuse.
In cadrul fiecarei lectii consideram oportuna prezenta evaluarii de tip
formativ, care reprezinta in fapt tot o forma de invatare, ce ofera elevului ocazia de
a fixa mai durabil achizitiile si totodata de a cunoaste neajunsurile din pregatire.
Pentru aceasta, sustinem necesitatea prezentei unor structuri motrice cu
valoare normativa in verigile tematice ale unei lectii, pe tot parcursul anului, prin
care sa se poata evidentia nivelul de indeplinire al obiectivelor operationale
formulate. Aceste structuri pot viza si performanta masurabila a unei deprinderi
insusite, nu doar aspectul invatarii acesteia. Se considera ca aceasta forma de
evaluare trebuie sa fie realizata de fiecare elev independent, fara sprijinul
profesorului sau altor colegi. In lectie este necesara stabilirea unui timp destinat
1

evaluarii formative, care va fi folosit atat pentru rezolvarea solicitarilor cat si pentru
autocorectare, aceasta din urma fiind o modalitate certa de a scadea numarul
recidivelor in executia aceleiasi structuri motrice, prin retentia superioara la
nivelul memoriei de scurta durata.
Totodata, ea reprezinta si o modalitate de a-l deprinde pe elev sa se
autoevalueze, aspect important pentru practicarea independenta a exercitiului fizic.
Fiecare din cele trei forme de evaluare se poate intalni in cadrul lectiei de
educatie fizica, unde vor respecta etapele cunoscute:

Verificarea este actiunea prin care elevii sunt supusi la unele probe, a
caror natura difera in functie de elementul verificat.
In educatie fizica, de cele mai multe ori, verificarea este practica, cu exceptia
situatiilor in care se verifica cunostintele teoretice, atunci apelandu-se la verificarea
orala.
In situatia in care rezultatele obtinute la probele administrate au o valoare
cantitativa intervine operatia de masurare, care permite compararea rezultatelor cu
eventuale baremuri sau norme, pentru o apreciere cat mai obiectiva. In aceasta
etapa se poate intalni si testarea, care reprezinta o varianta de verificare prin probe
standardizate, denumite in general teste.

Aprecierea urmeaza verificarii si este dependenta de natura probei


administrate. Ea poate fi facuta verbal sau prin simboluri.
Aprecierea consta in reflectarea nivelului executiei elevului, determinat in
urma verificarii, in constiinta profesorului si emiterea unor judecati de valoare cu
privire la actul motric evaluat. Gradul de subiectivism al aprecierii creste in cazul
unor probe care nu permit masurarea si depinde in mare masura de urmatoarele
aspecte: graba manifestata in momentil deciziei cu privire la actiunea desfasurata;
tendinta de a incuraja elevii care nu manifesta incredere in fortele proprii; starea
psihica a profesorului in momentul aprecierii; nivelul de pregatire si experienta
profesorului; cauze de alta natura (plasament necorespunzator, zgomot etc.)

Notarea este actiunea prin care se materializeaza in note sau


calificative actiunea primelor doua etape. Notele acordate trebuie sa indeplineasca
trei functii:
- functia didactica prin care este evidentiat nivelul de insusire al materialului
predat, atat din punct de vedere cantitativ, cat si din punct de vedere calitativ.
Totodata este indicata tendinta progres-regres a elevului.
- Functia educativa prin care se urmareste determinarea la fiecare elev a unei
atitudini pozitive, active si constiente, mentinand totodata si un interes
crescut pentru activitatea de educatie fizica. Pentru aceasta este necesar ca
nota sa incurajeze progresul si evolutia elevului, dar in acelasi timp sa poata
fi argumentata plauzibil de catre profesor.

- Functia sociala prin care subiectii sunt ierarhizati in functie de rezultatele


obtinute, si se ofera totodata posibilitatea orientarii profesionale a acestora
catre domeniul in care dovedesc reale posibilitati.
Acestor functii se poate alatura si cea de adaptare a planificarii activitatii
curente la raspunsul elevilor, in vederea realizarii obiectivelor propuse.
Evaluarea subiectilor la educatie fizica trebuie sa fie realizata in baza unui
sistem al criteriilor, care sa permita o privire de anasamblu asupra rezultatelor
obtinute. La urmatoarele criterii pot fi adaugate si alte criterii desprinse din
experienta didactica a fiecarui profesor:
- progresul realizat de elev in raport cu nivelul initial;
- performanta motrica apreciata in functie de anumite norme, sau prin
comparatie cu rezultatele celorlalti subiecti;
- nivelul dezvoltarii fizice;
- cantitatea si calitatea elementelor insusite, raportate la prevederile programei
de specialitate;
- capacitatea de generalizare a subiectului exprimata prin aplicarea in conditii
de intrecere, de activitate independenta, sau activitate cotidiana, a achizitiilor
specifice domeniului;
- capacitatea de practicare independenta a exercitiilor fizice;
- nivelul cunostintelor teoretice;
- atitudinea subiectului fata de educatie fizica;
In educatie fizica metodele de evaluare trebuie discutate din perspectiva
apartenentei la una din etapele evaluarii. In acest fel, au fost descrise urmatoarele
categorii de metode: de verificare, de apreciere si de notare.
1. Metodele de verificare ce constau in:
- probe de verificare stabilite in Sistemul National Scolar de Evaluare la
disciplina educatie fizica;
- probe de verificare stabilite de fiecare profesor;
- probe care vizeaza cunostintele de specialitate;
- masurarea indicilor de dezvoltare fizica;
- probe care presupun executarea unor deprinderi si priceperi motrice in
conditii de concurs regulamentar desfasurat;
- indeplinirea unor sarcini de natura organizatorica si metodica;
- observarea curenta a elevilor pentru a culege date cu privire la
comportamentul acestora, reactia la efort etc.
2. Metodele de apreciere care se aplica verbal sau prin simboluri, dupa cum
urmeaza:
- metoda absoluta, care permite raportarea rezultatelor la unele baremuri sau
norme;

- metoda relativa, care realizeaza aprecierea prin compararea rezultatelor la


nivel de grup;
- metoda aprecierii pe baza progresului individual;
- metoda aprecierii nivelului de executie a unor acte sau actiuni motrice
specifice;
- metoda aprecierii modului de indeplinire a unor sarcini de natura
organizatorica sua metodica.
3. Metode de notare care in activitatea de educatie fizica imbraca
urmatoarele forme:
- prin calificativ;
- prin nota;
- prin punctaj care ulterior se transforma in nota.
Pentru a oferi o imagine mai exacta a demersului didactic specific educatiei
fizice, procesul de evaluare poate fi extins asupra lectiei si activitatii profesorului.
Evaluarea activitatii profesorului
Scopul evaluarii cadrului didactic este in primul rand de a creste calitatea
procesului de predare a informatiei. Pentru aceasta evaluarea se poate face cu
privire la activitatea generala desfasurata de profesor, sau intr-un mod restrictiv, cu
referiri doar la unul dintre aspectele activitatii depuse.
O scala de evaluare se bazeaza pe analiza caracteristicilor profesorilor si a
responsabilitatilor specifice activitatii de predare, raportate la patru domenii:
calitati personale, calitati socio-profesionale, conducerea activitatii si proceselor
din cadrul lectiei, tehnici de predare.
Bineinteles ca asemenea profile de evaluare pot reuni criterii de referinta
multiple si variate, insa din punctul nostru de vedere calitatea profesionala a unui
cadru didactic se poate aprecia din doua perspective: nivelul la care se reuseste sa
determine insusirea si valorificarea informatiei de catre subiectii sai; strategia
predarii continutului.
Evaluarea lectiei de educatie fizica
O evaluare a lectiei numai prin prisma coordonatelor efortului si a rezonantei
functionale pe care acesta o are la nivelul organismului elevului, pare insuficienta
daca tinem seama de complexitatea procesului de manageriat al lectiei.
In vederea unei estimari obiective a lectiei consideram ca sunt necesare
referiri la urmatoarele aspecte: efortul in lectie(densitate); continutul lectiei; forma
aleasa; desfasurarea lectiei.
O apreciere numai dintr-un singur punct de vedere atrage dup sine un grad
de subiectivism destul de ridicat, ntruct aa cum se va vedea n continuare,
niciunul dintre parametrii nu ofer o imagine total asupra unor lecii.
Coninutul leciei este unul din indicatorii care trebuie evaluat att din punct
de vedere al cantitii ct i prin prisma calitii sale. Aspectul calitii este supus n
4

mare msur subiectivismului, ns considerm c prin aprecierea concordanei


dintre metodele i mijloacele selecionate de profesor i obiectivele operaionale
propuse n lecie, a modului n care se realizeaz comunicarea informaiei, precum
i a orientrii n funcie de particularitile colectivului, se poate obine un grad
destul de ridicat de obiectivare. Eficiena metodelor i mijloacelor folosite nu se
poate demonstra dect post-factum, dar alegerea formaiilor de lucru i
modalitilor de exersare n vederea unui numr de execuii optim n raport cu
materialele i instalaiile existente, ofer posibilitatea unei aprecieri imediate.
Forma leciei este elementul estetic supus ateniei noastre i reprezint
modul absolut original propus de profesor pentru mbinarea elementelor de coninut
i situarea lor ntr-o structur care s asigure logic i cursivitate ac iunilor.
Atractivitatea mijloacelor i folosirea obiectelor cu rol didactic contribuie la
creterea emulaiei i gradului de participare n rndul elevilor. Astfel, desf urarea
leciei sau a anumitor momente sub form de jocuri va oferi imaginea relaxat i
creativ a colectivului n condiiile unei implicri depline, necenzurate dect de
regulile impuse de joc, n timp ce folosirea elementelor de ntrecere, a parcursurilor
sau a traseelor aplicative desfurate n ritm propriu sau sub form de tafet vor
crete dinamismul i densitatea leciei.
n concluzie, putem spune c forma este modul prin care profesorul ofer
privitorului un spectacol n care protagonitii sunt n acelai timp i beneficiari.
Conducerea leciei. Stilul de predare, posibilitile de comunicare i
demonstrare sunt specifice fiecrui profesor, ns acesta trebuie s dea dovad de o
nalt inut profesional, de maleabilitate i deschidere n abordarea diferitelor
colective, pentru a asigura eficiena procesului de transmitere a informaiei. De
acest aspect depinde n mare msur i rspunsul colectivului la solicitrile din
cadrul leciei.