Copilul cu probleme de atentie.

Cum il ajuti
Nu stiu ce sa fac, parca nu ma aude cand ii vorbesc. Trebuie sa-i repet de zece
ori acelasi lucru!. Nu stiu ce are, parca e cu capul in nori. Viseaza tot timpul.
Nu se poate concentra sa termine ceva. Trebuie sa stau pe capul lui! ..
Acestea sunt afirmatii frecvente pe care le auzim de la parintii ai caror copii au o
problema de atentie.
A avea probleme de atentie nu inseamna neaparat ADHD! Deficitul de atentie face
parte, intr-adevar, din tabloul clinic al ADHD, insa este intalnit foarte frecvent si in
forme mai usoare afectand performanta in invatare a copiilor de varsta scolara.
Un copil cu probleme de atentie poate manifesta unele din urmatoarele
comportamente:

Este usor de distras, trece repede de la o activitate la alta

Nu este atent la detalii, uita sau pierde lucruri

Duce cu greu la bun sfarsit o sarcina complexa

In general, se plictiseste repede daca nu face ceva ce-i place foarte mult

Are dificultati in a-si organiza activitatea atunci cand invata ceva nou

Pare ca nu aude ce i se spune

Se misca incet, viseaza cu ochii deschisi

Are probleme in a urmari sau a indeplini instructiuni complexe

Cauzele care determina problemele de atentie ale copiilor sunt multiple. Cand spui
ca un copil nu este atent, este similar cu a spune ca il doare ceva. Ce anume il
doare? Unde? Cat? De ce? Cand? De cand? sunt doar cateva intrebari care
incearca sa gaseasca sursa exacta a problemei. La fel este si in cazul atentiei: este
important sa gasesti originea sau cauza exacta a problemei pentru a o rezolva.
1. In primul rand, asigura-te ca nu este vorba de probleme de auz, de vedere
sau alte cauze medicale (ca de exemplu, cele endocrinologice) care ar putea
afecta capacitatea de concentrare. Discuta cu copilul pentru a afla ce il
deranjeaza si consulta medicul de familie.
2. In al doilea rand, este foarte important sa observi daca este o problema
permanenta, care se manifesta in aproape toate situatiile si activitatile

sau se manifesta doar ocazional sau in anumite contexte. Spre exemplu,

isi face lectiile bine numai daca este motivat corespunzator, fie prin
recompensa, fie prin pedeapsa. In acest caz, este mai degraba o problema de
comportament decat de atentie. Completeaza o fisa de observatie zilnica a
comportamentului-problema: cand a aparut, cum s-a manifestat, ce s-a
intamplat inainte se apara si cum s-a rezolvat. Vei avea astfel o masura
obiectiva a frecventei comportamentului si a contextului in care apare. Pe de
alta parte, copiii care au probleme afective si emotionale precum anxietatea
sau depresia, chiar si in forme usoare, sunt deseori neatenti. Mintea lor este
blocata de framantari, griji sau frici, iar energia lor este este consumata de
catre emotiile prin care trec. Practic, ei nu mai au resurse pe care sa le
foloseasca in procesul de invatare, planul cognitiv fiind pur si simplu blocat.
De aceea, este foarte important sa se identifice corect si din timp daca exista
astfel de probleme. Un psiholog te poate ajuta sa intelegi daca acesta este
cazul copilului tau si sa iei masurile potrivite.
3. In alte cazuri, insa, este vorba de alt gen de probleme, care tin de felul in
care functioneaza creierul. Spre exemplu:

Unii copii neatenti au probleme in a-si planifica ideile astfel incat sa

duca la bun sfarsit o actiune complexa. Sa luam exemplul actiunii de a se
imbraca: pot fi mai mult de zece pasi pe care copilul trebuie sa-i urmeze
pentru a avea, la final, toate hainele pe el. Un copil cu probleme de
planificare se poate pierde dupa cativa pasi, uitand ce mai are de facut, pe
cand altii reusesc sa faca acest lucru in mod automat. Unui copil cu
probleme de atentie trebuie sa i se explice in pasi mici ce are de facut si sa
fie ajutat sa-si planifice zilnic activitatile.

Altii organizeaza cu greutate informatia primita pe canalul vizual (ceea

ce vad) sau pe cel auditiv (ceea ce aud). Daca unor astfel de copii li se
vorbeste repede, se pierd. Pentru a-i ajuta, trebuie sa li se vorbeasca rar,
calm, in secvente scurte. In plus, instructiunile verbale insotite de imagini
sau obiecte ii ajuta foarte mult. De asemenea, explicarea prin vorbe a
actiunilor pe care le facem ii ajuta sa inteleaga mai bine informatia pe care
le-o oferim.

De asemenea, unii copii sunt mai sensibili la ce aud sau ce vad, asa ca
sunt usor distrasi de lumina, culori sau sunete pe care altii nici nu le iau
in seama. De aceea, modul de organizare a spatiului de invatare
(luminozitate, temperatura, zgomot, stimuli vizuali etc) poate influenta
capacitatea copilului de a se concentra.

Iata de ce trebuie in primul rand sa intelegem ce anume nu functioneaza corect

pentru a putea corecta problemele de atentie. Il framanta sau il sperie ceva? A
inteles copilul ce i-am cerut sa faca? Primeste stimularea de care creierul lui are
nevoie? Foloseste metodele corecte de invatare?
Fiecare copil este unic, iar motivele care il fac sa aiba probleme de atentie pot fi
foarte diverse. De aceea, ajutorul de care are nevoie trebuie sa fie construit pe
nevoile lui specifice, printr-o adaptare corecta a metodelor de invatare.